Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TANIA-LUMINITA COSTACHE
2
*
Prefata
3
4
*
Cuprins
Prefata 3
5
6 CUPRINS
10 Transformarea Z 189
Bibliografie 224
8 CUPRINS
*
Capitolul 1
Ecuatii diferentiale de
ordinul ntai
9
10 CAPITOLUL 1. ECUATII DIFERENTIALE DE ORDINUL INTAI
sau
X(x)Y (y)dx + X1 (x)Y1 (y)dy = 0, (1.2)
dx ydy
Demonstratie. Impartind cu x(1+y 2 ), n ipoteza x 6= 0, gasim x + 1+y 2 = 0.
De aici rezulta solutia generala
2 ln |x| + ln(1 + y 2 ) = c1 sau x2 (1 + y 2 ) = c, c > 0.
Scriind ca x0 = 1, y0 = 0 verifica solutia generala , deducem c = 1 si solutia
problemei Cauchy este x2 (1 + y 2 ) = 1.
1 1 1
Exemplul 1.2. y 0 = 1 + x y 2 +2
x(y 2 +2)
2
Demonstratie. Grupam termenii convenabil si scriem y 0 = (1 + x1 ) yy2 +1
+2
.
y 2 +1
Rezulta y 2 +2
dy = (1 + x1 )dx. Prin integrare obtinem solutia generala
y + arctg y = ln |x| + x + c.
1
ln |z| + = ln |x| + c.
z
q
q x
Asadar, ln xy + xy = ln |x| + c echivalent cu ye y
= c, x
y 0.
du
2dx + du + 2 = 0.
u1
Solutia ei generala este 2x + u + 2 ln |u 1| = c1 , respectiv
3x + y + ln(x + y 1)2 = c1
1.3. ECUATII DIFERENTIALE LINIARE DE ORDINUL INTAI 13
c0 (x)e sin x + c(x)e sin x ( cos x) + c(x)e sin x cos x = sin x cos x.
y
Demonstratie. Ecuatia omogena asociata este y 0 =
1x2 arcsin x
.
Rezulta dy dx
y = 1x2 arcsin x si are solutia generala y(x) = c arcsin x.
Exemplul 1.12. y 2 (y 0 1) = (2 y 0 )2
1
Exemplul 1.13. xy 0 + y = xy 2
z 0 + (1 )p(x)z = (1 )q(x).
4y
Exemplul 1.14. y 0 x = x y, y 0, x 6= 0
1
Demonstratie. = 12 si facem schimbarea z(x) = y 2 . Obtinem ecuatia
2
liniara z 0 2 xz = x2 a carei solutie generala este z(x) = cx2 + x2 ln |x|.
2
Solutia generala a ecuatiei diferentiale date este y = cx2 + x2 ln |x|.
y = 0 este solutia singulara .
Exemplul 1.15. xy 0 + y = x2 y 2 , x0 = 1, y0 = 1
2y 4
Exemplul 1.16. y 0 = x(x2 +2y 3 )
1.4. ECUATII DIFERENTIALE REDUCTIBILE LA ECUATII DIFERENTIALE LINIARE DE ORDINU
(1+y)2
Exemplul 1.17. y 0 = (1+y)xx2
dx x x2
=
dy 1 + y (1 + y)2
sunt functii date, iar functia y este necunoscuta se numeste ecuatie diferentiala
Riccati.
In general ecuatia Riccati nu se poate integra prin cvadraturi.
Daca se cunoaste o solutie particulara yp (x) a ecuatiei, integrala sa gen-
erala se determina prin cvadraturi, cu schimbarea de functie
1
y(x) = yp (x) + .
z(x)
z0 1 1 1
yp0 2
= p(x)(yp2 + 2yp + 2 ) + q(x)(yp + ) + r(x).
z z z z
1
Demonstratie. Facem substitutia y(x) = x + z(x) si gasim ecuatia liniara
0 1 4x x x
z + 2
z= (1.9)
2(x x x) x x2 x
d 1 4t3 2t
+ 4
= .
dt tt t t4
1
Solutia generala a acestei ecuatii diferentiale liniare este (t) = (c + t2 ) tt 4
c+x 2 . xx2
sau z(x) = xx
Solutia generala a ecuatiei date va fi y(x) = x + c+x .
d
Pentru orice x I avem egalitatea dx (U (x, (x))) = 0, de unde rezulta ca
U (x, (x)) = c, x I.
Reciproc, fie y = (x), : I IR o solutie a ecuatiei implicite U (x, y) =
c. Pentru orice x I avem (x, (x)) D si U (x, (x)) = c, de unde derivand
P (x,(x))
obtinem U U 0 0
x (x, (x)) + y (x, (x)) (x) = 0 sau (x) = Q(x,(x)) =
f (x, (x)), deci y = (x) este o solutie a ecuatiei diferentiale (1.10).
dy P (x, y)
= ,
dx Q(x, y)
= P dx + Qdy
devine nchisa si se verifica ecuatia y (P ) = x (Q), numita ecuatia
factorului integrant.
Daca
1 Q P
= g(x)
Q x y
este o functie numai de variabila x, atunci factorul integrant este o functie
numai de x si se determina din ecuatia diferentiala d
= g(x)dx.
Daca
1 Q P
= h(y)
P x y
este o functie numai de variabila y, atunci factorul integrant este o functie
numai de y si se determina din ecuatia diferentiala d
= h(y)dy.
xy xy
Exemplul 1.19. (ye 4xy)dx + (xe 2x )dy = 0 2
y = x(y 0 ) + (y 0 ), (1.11)
0 (p) 0 (p)
x0 = x+
p (p) p (p)
x = x(p, c)
y = 2xp p2 . (1.12)
p = 2p + 2xp0 2pp0 .
dp dp
Rezulta p0 (2p 2x) = p sau dx (2p 2x) = p sau dx = 2p2x
p = 2 2 xp sau
p dx
dp = 2x + 2p.
Solutia generala a acestei ecuatii liniare este x = 23 p + pc2 .
p2 2c
Inlocuind pe x n (1.12) obtinem y = 3 + p.
22 CAPITOLUL 1. ECUATII DIFERENTIALE DE ORDINUL INTAI
p2 2c
y= +
3 p
2
y 0 +1
Exemplul 1.23. x + y = y 0 1
Exemplul 1.24. y = xy 02 + y 02
y = xy 0 + (y 0 ).
p = p + xp + 0 (p)p0
sau
p0 (x + 0 (p)) = 0
1.6. ECUATII DIFERENTIALE PENTRU CARE SOLUTIILE SUNT DATE PARAMETRIC23
p = xp0 + p + npn1 p0 .
p
Exemplul 1.26. y = xy 0 + 1 + y 02
1
Exemplul 1.27. y = xy 0 + y0
x = f (p)
Z
y = pf 0 (p)dp + c
0
Exemplul 1.28. x = 2y 0 + ey
Demonstratie.
R Notam y 0 = p, deci dy = pdx, dar dx = (2 + ep )dp. Asadar,
y = (2 + e )pdp = p2 + ep (p 1) + c.
p
Exemplul 1.31. y = y 02 + 2y 03
x = 2p + 3p2 + c.
1.6. ECUATII DIFERENTIALE PENTRU CARE SOLUTIILE SUNT DATE PARAMETRIC25
Exemplul 1.33. y = 12 xy 0 + 1 02
x2
y
Demonstratie. Notam
y 0 = p si derivam ecuatia n raport cu x:
p = 21 p x23 p2 + x2 + x2p2 dx
dp
sau (x3 + 4p)(xdp pdx) = 0.
Daca xdp pdx = 0, avem dp dx
p = x , deci p = cx si solutia generala va fi
y = 12 cx2 + c2 .
1 4 1 4
Pentru x3 + 4p = 0 avem x = (4p) 3 si y = (2 3 2 3 )p 3 solutia
singulara .
dp
Din dy = 0 avem p = c, deci solutia generala x = 1c y + cn .
Din npn1 py2 = 0, avem y = npn+1 si x = (n + 1)pn obtinand astfel
solutia singulara .
y 2y
Exemplul 1.35. x = y0 y0
1
Demonstratie. Notam y 0 = p(y) si obtinem x = y 2 p1 2y p1 . Derivam n
raport
cu y si obtinem :
6 y1 dp
2 y(2y y) dy = p sau
y(2 y 1)2 = cp.
Inlocuind p cu relatia ce exprima ecuatia, obtinem :
1
x = ( y 2y)cy 2 (2 y 1)2 echivalent cu (x c)2 = 4x2 y.
Capitolul 2
Sisteme de ecuatii
diferentiale
27
28 CAPITOLUL 2. SISTEME DE ECUATII DIFERENTIALE
x0 = A(t)x (2.4)
Teorema 2.2. Pentru sistemul diferential (2.3) exista si este unica o solutie
: I IRn care verifica conditiile initiale
x(t0 ) = x0 (2.5)
4. dimIR S = n.
Definitia 2.5. Orice baza a spatiului S al solutiilor sistemului diferential
liniar omogen x0 = A(t)x se numeste sistem fundamental de solutii.
Definitia 2.6. Fie x(1) , x(2) , . . . , x(n) S un sistem fundamental de solutii
(j)
x1 (t)
(j)
x2 (t)
(j)
x (t) = .. , j = 1, n,
.
(j)
xn (t)
(j)
unde xk : I IR sunt functii de clasa C 1 .
Matricea de functii
(1) (2) (n)
x1 (t) x1 (t) . . . x1 (t)
(1)
x (t) x(2)
2 (t)
(n)
. . . x2 (t)
X(t) = (x(1) (t)|x(2) (t)| . . . |x(n) (t)) = 2
... ... ... ...
(1) (2) (n)
xn (t) xn (t) . . . xn (t)
se numeste matrice fundamentala a sistemului diferential si determinan-
tul ei, det X(t) = W
(1) (t), se numeste wronskianul sistemului fundamental
x , x(2) , . . . , x(n) .
Corolarul 2.1. Fie X(t) Mn (C 1 (I)) o matrice fundamentala a sistemului
diferential liniar omogen x0
= A(t)x. Atunci orice solutie x S are forma
c1
c2
x(t) = X(t) C, unde C =
. . . Mn,1 (IR). Solutia problemei Cauchy
cn
x0 = A(t)x, x(t0 ) = x0 IRn are forma x(t) = X(t) (X(t0 ))1 x0 .
Demonstratie.
(1) (2) Deoarece
coloanele matricei fundamentale X(t),
x , x , . . . , x(n) S formeaza o baza a lui S, pentru orice x S exista
constantele reale c1 , c2 , . . . , cn IR astfel ncat
x = c1 x(1) + c2 x(2) + . . . + cn x(n) .
Rezulta ca t I avem x(t) = X(t) C, unde C Mn,1 (IR). Impunand
conditia x(t0 ) = x0 solutiei oarecare x(t) = X(t) C obtinem sistemul alge-
bric liniar
X(t0 ) C = x0 . (2.6)
(1) (2) (n)
Deoarece x , x , . . . , x este un sistem fundamental de solutii, coloanele
matricei X(t0 ) sunt liniar independente, deci rangX(t0 ) = n, adica
W (t0 ) = det X(t0 ) 6= 0.
Atunci sistemul algebric liniar (2.6) are solutia unica C = (X(t0 ))1 x0 ,
deci solutia problemei Cauchy este x(t) = X(t) (X(t0 ))1 x0 .
30 CAPITOLUL 2. SISTEME DE ECUATII DIFERENTIALE
unde
x(1) (t) (2)
x1 (t) . . . x1 (t)
(n)
1
... ... ... ...
(1) 0 (2) 0 (n) 0
Wi (t) = (xi ) (t) (xi ) (t) . . . (xi ) (t)
... ... ... ...
x(1)
n (t)
(2)
xn (t)
(n)
. . . xn (t)
(j)
Inlocuind pe (xi (t))0 n Wi (t) obtinem ca Wi (t) este egal cu suma a n
determinanti, dintre care n 1 au cate doua coloane proportionale, deci
Demonstratie. Atat solutiile din S cat si solutiile din S sunt definite pe tot
intervalul real I = (a, b), deci n egalitatea S = S + xp adunarea functiilor
si egalitatea functiilor se considera tot pe intervalul I.
Pentru orice x S avem x0 (t) = A(t)x(t) si adunand cu x0p (t) =
A(t)xp (t) + b(t) obtinem (x + xp )0 (t) = A(t)(x + xp )(t) + b(t), t I,
deci S + xp S. Reciproc, pentru orice y S avem y 0 (t) = A(t)y(t) + b(t),
de unde (y xp )0 (t) = A(t)(y xp )(t), t I, adica y xp = x S, deci
y = x + xp S + xp si S S + xp .
are forma
Z t
1 1
x(t) = X(t) X (t0 )x0 + X ( )b( )d .
t0
xp (t) = c1 (t) x(1) (t) + c2 (t) x(2) (t) + . . . + cn (t) x(n) (t),
x0p (t) = c01 (t)x(1) (t) + . . . + c0n (t)x(n) (t) + c1 (t)(x(1) )0 (t) + . . . + cn (t)(x(n) )0 (t).
c01 (t)x(1) (t) + . . . + c0n (t)x(n) (t) + c1 (t)(x(1) )0 (t) + . . . + cn (t)(x(n) )0 (t) =
A(t)(c1 (t) x(1) (t) + c2 (t) x(2) (t) + . . . + cn (t) x(n) (t)) + b(t),
deci c01 (t)x(1) (t) + . . . + c0n (t)x(n) (t) = b(t), t I.
32 CAPITOLUL 2. SISTEME DE ECUATII DIFERENTIALE
1. Daca x S, atunci x0 S.
x01 + 2x1 x2 = t2
x02 + x1 = 2t 1
x01 + 2x1 x2 = 0
x02 + x1 = 0
2 1
Ecuatia caracteristica este = ( + 1)2 = 0. Radacinile
1
1
ei sunt 1 = 2 = 1. Avem V1 = sp , deci dim V1 = 1 6=
1
2 care este ordinul de multiplicitate a lui 1 , deci matricea sistemului nu
este diagonalizabila . Asadar se cauta solutie prin metoda coeficientilor
nedeterminati de forma
x1 (t) = et (a1 t + b1 )
2.3. STABILITATEA SOLUTIILOR SISTEMELOR DIFERENTIALE 37
x2 (t) = et (a2 t + b2 )
si punand conditia ca aceasta sa verifice sistemul omogen obtinem a1 = a2 ,
a1 = b2 b1 . Deci solutia generala a sistemului omogen se poate scrie astfel
x1 (t) = c1 et + c2 tet
lim (t) = 0.
t+
x0 = x + z
y 0 = 2y z
z0 = y z
Sa se studieze stabilitatea punctului de echilibru (0, 0, 0).
Teorema 2.8. (Liapunov) Daca toate valorile proprii ale operatorului liniar
A sunt situate n semiplanul stang (Rek < 0, k = 1, 2, . . . , n). Atunci
pozitia de echilibru x = 0 a sistemului neliniar x0 = v(x) este asimptotic
stabila .
x0 = x y + x2
y 0 = 2 sin x 3y + y 4
x0 = x y
y 0 = 2x 3y
1 1
iar matricea sistemului este A = . Valorile proprii sunt 1,2 =
2 3
2 i, deci solutia banala este asimptotic stabila .
Capitolul 3
40
3.1. ECUATII DIFERENTIALE DE ORDIN N REZOLVABILE PRIN CUADRATURI41
x2 1 p 1
arcsin x + x 1 x2 arcsin x x2 + c1 x + c2
2 4 4 12
2
Exemplul 3.2. y 00 = x42 e x , x [0, ), y(0) = 1, y 0 (0) = 0
dy 0 2 2
Demonstratie. Scriem dx = x42 e x , deci dy 0 = x2 x22 e x dx.
2 2 R 2 2 2
Notam v = e x , deci dv = x22 e x dx. Atunci y 0 = x x2 e x dx =
R 2 2
= ln vdv = v ln v v + c1 = e x x2 e x + c1 .
R 2 2 2
R 2 2 2
Deci y(x) = e x x e x + c1 dx = x2 e x x e x + c1 dx =
2
= xe x + c1 x + c2
Determinam constantele c1 si c2 :
y(0) = 1 = c2 = 1
0 2 2 2
y (0) = 0 = 0 = lim e x e x + c1 = c1
x0 x
2
Deci curba cautata este y = 1 xe x , x [0, ).
42 CAPITOLUL 3. ECUATII DIFERENTIALE DE ORDIN SUPERIOR
de unde rezulta
y (n1) = h1 (t, c1 )
..
.
y(t) = hn (t, c1 , . . . , cn )
Exemplul 3.3. x e y 00 + y 00 = 0
atunci folosind relatia dy (n1) = y (n) dx, putem obtine solutia sub forma
parametrica Z 0
h
x= dt + c1 , y (n1) = h(t)
g
hh0
dy (n2) = h(t)dx = dt
g
3.1. ECUATII DIFERENTIALE DE ORDIN N REZOLVABILE PRIN CUADRATURI43
Z
(n2) hh0
y = dt + c2
g
..
.
Z
y= y 0 dx + cn
p
Exemplul 3.4. y 00 = 1 y 02
2
Notand y + c1 = t2 , avem y = (t2 c1 )2 si ecuatia devine 4t(t c
t
1 )dt
= dx
4 3
si integrand obtinem t 4c t + c = x.
p 3 1 2
Deci x = 43 y + c1 ( y 2c1 ) + c2 , y 0, y + c1 0.
x3
y(x) = c1 x + c1 + c2 .
3
0
Exemplul 3.9. xy 00 = y 0 ln yx
xy 00
ln y 0 = ln x
y0
y 02
Exemplul 3.13. y 00 y yy 0 = 0
Ea ne da
i. p = 0, deci y = c1
dp
ii. dy yp = y
dy
Aceasta ecuatie are solutia generala p = y(y + c2 ). Deci y(y+c2 ) = dx si
deosebim cazurile :
1. c2 = 0 si rezulta y1 + x = c3
dy dy y
2. c2 6= 0 si rezulta y y+c2 = c2 dx, deci y+c2 = c4 ec2 x .
dy
= dx,
(y 1)2
1
ecuatie care se integreaza obtinand y1 = x + c2 .
x
Aplicand conditiile initiale gasim c2 = 1, deci y = x1 este ecuatia
curbei cautate.
y0
Demonstratie. Luam drept noua functie necunoscuta , functia z(x) = y si
obtinem
y 0 = zy, y 00 = z 0 y + z 2 y = y(z 0 + z 2 )
iar ecuatia data devine
xy 2 (z 0 + z 2 ) + xz 2 y 2 zy 2 = 0.
Exemplul 3.16. x2 yy 00 = (y xy 0 )2
(a, b), iar dim ker L = n, o baza a spatiului vectorial finit dimensional ker L
fiind constituita din orice n solutii particulare liniar independente n (a, b)
ale ecuatiei diferentiale L[y] = 0 si care vor forma un sistem fundamental
de solutii pentru ecuatia omogena L[y] = 0.
Teorema 3.1. Functiile y1 , y2 , . . . , yn C n ((a, b)) formeaza un sistem fun-
damental de solutii pentru ecuatia diferentiala L[y] = 0 daca si numai daca
y1 y2 ... yn
y10 y20 ... yn0
wronskianul W (y1 , y2 , . . . , yn ) = este nenul
...
(n1) ... ... . . .
y y2
(n1) (n1)
. . . yn
1
pe (a, b).
Demonstratie. Daca functiile y1 , y2 , . . . , yn C n ((a, b)) formeaza un sistem
fundamental de solutii, adica y1 , y2 , . . . , yn sunt solutii particulare liniar in-
dependente ce formeaza o baza n ker L, aratam ca ntr-un punct x0 (a, b)
avem W (y1 , y2 , . . . , yn )(x0 ) 6= 0.
Intr-adevar, y1 , y2 , . . . , yn formand o baza n ker L, pentru orice y ker L
exista un sistem unic de constante c1 , c2 , . . . , cn astfel ncat
y = c1 y1 + . . . + cn yn (3.5)
Sistemul de constante este unic pentru ca , daca ar mai exista altul
d1 , d2 , . . . , dn diferit de c1 , c2 , . . . , cn , atunci (c1 d1 )y1 + (c2 d2 )y2 + . . . +
(cn dn )yn = 0 ceea ce nu ar fi posibil deoarece y1 , y2 , . . . , yn sunt liniar
independente.
Din (3.5) obtinem pentru punctul x0 :
y(x0 ) = c1 y1 (x0 ) + . . . + cn yn (x0 )
y 0 (x0 ) = c1 y10 (x0 ) + . . . + cn yn0 (x0 )
.. (3.6)
.
(n1)
y (n1) (x0 ) = c1 y1 (x0 ) + . . . + cn yn(n1) (x0 )
Aratam ca acest sistem de ecuatii n c1 , c2 , . . . , cn are solutia unica si
anume pe c1 , c2 , . . . , cn din (3.5), care e definit pe y ker L.
Daca sistemul ar mai avea o alta solutie d1 , d2 , . . . , dn diferita de c1 , c2 , . . . , cn ,
ea ar defini un alt element Y ker L :
Y = d1 y1 + d2 y2 + . . . + dn yn
ceea ce nseamna ca avem
Y (x0 ) = d1 y1 (x0 ) + . . . + dn yn (x0 )
Y 0 (x0 ) = d1 y10 (x0 ) + . . . + dn yn0 (x0 )
.. (3.7)
.
(n1)
Y (n1) (x0 ) = d1 y1 (x0 ) + . . . + dn yn(n1) (x0 )
3.2. ECUATII DIFERENTIALE LINIARE DE ORDINUL N 49
c1 y1 + . . . + cn yn = 0.
c1 y1 (x) + . . . + cn yn (x) = 0
c1 y10 (x) + . . . + cn yn0 (x) = 0
.. (3.9)
.
(n1)
c1 y1 (x) + . . . + cn yn(n1) (x) = 0
y = c1 y1 + . . . + cn yn , c1 , c2 , . . . , cn IR.
Observatia 3.1.
3. Daca an1 (x) + xan (x) = 0, atunci L[y] = 0 admite solutia particulara
y1 (x) = x.
4. Ecuatiile de forma a0 (x)y (n) + a1 (x)y (n1) + . . . + an (x)y = 0, unde
a0 , . . . , an sunt polinoame, pot admite ca integrale particulare poli-
noame.
Orice solutie a ecuatiei diferentiale L[y] = 0 va fi de forma y = y + yp ,
unde L[y] = 0, iar L[yp ] = f (deci yp este o solute particulara a ecuatiei
diferentiale L[y] = f ). Solutia particulara yp se poate obtine cu ajutorul
metodei lui Lagrange, fiind de forma
yp (x) = c1 (x)y1 (x) + c2 (x)y2 (x) + . . . + cn (x)yn (x),
unde c01 (x), c02 (x), . . . , c0n (x) verifica sistemul
c01 (x)y1 (x) + . . . + c0n (x)yn (x) = 0
c01 (x)y10 (x) + . . . + c0n (x)yn0 (x) = 0
.. (3.10)
.
(n1) f (x)
c01 (x)y1 (x) + . . . + c0n (x)yn(n1) (x) =
a0 (x)
Exemplul 3.17. Sa se construiasca ecuatiile diferentiale liniare care admit
solutiile particulare indicate:
a) y1 = cos2 x, y2 = sin2 x
x
b) y1 = e 2 , y2 = ex , y3 = xex
cos2 x sin2 x
Demonstratie. a) Wronskianul este W (y1 , y2 ) = = sin 2x.
sin 2x sin 2x
In ipoteza sin 2x 6= 0, ecuatia cautata va fi
cos2 x sin2
x y
W (y1 , y2 , y) = sin 2x sin 2x y = 0,
0
2 cos 2x 2 cos 2x y 00
deci 2y 000 3y 00 + y = 0.
3.2. ECUATII DIFERENTIALE LINIARE DE ORDINUL N 51
Din sistemul (3.11) obtinem c01 (x) = (1 x)e2x , deci c1 (x) = 34 e2x x2 e2x si
c02 (x) = (x2 x)ex , decic2 (x) = 3ex x 2 x
3xe + x e .
2
Asadar yp (x) = e2x x2 94 x + 3 , iar solutia generala a ecuatiei date
2
este y(x) = c1 x + c2 ex + e2x x2 94 x + 3 .
3c1 8c2 = 0
3c2 + 1 = 0
care are solutia c1 = 98 , c2 = 13 si care determina solutia particulara
cautata y(x) = 19 x2 (3x + 8).
y1 (x) = eax cos bx, y2 (x) = xeax cos bx, . . . , yp (x) = xp1 eax cos bx
yp+1 (x) = eax sin bx, yp+2 (x) = xeax sin bx, . . . , y2p (x) = xp1 eax sin bx.
y 0 = erx (rz + z 0 )
y 00 = erx (r2 z + 2rz + z 00 )
.. (3.13)
.
y (n) = erx (rn z + Cn1 rn1 z 0 + Cn2 rn2 z 00 + . . . + Cnn z (n) ),
de unde rezulta ca L[erx z] = erx (bn z +bn1 z 0 +. . .+b0 z (n) ), unde coeficientii
se determina cu formulele (3.13). Avem
bn = a0 rn + a1 rn1 + . . . + an = F (r)
si n general
j F (j)(r)
bnj = Cnj rnj + a1 Cn1 rnj1 + . . . + anj Cjj = , j = 1, n
j!
54 CAPITOLUL 3. ECUATII DIFERENTIALE DE ORDIN SUPERIOR
De unde rezulta ca
" #
F 0 (r) 0 F 00 (r) 00 F (n)(r) (n)
L[erx z] = erx F (r)z + z + z + ... + z
1! 2! n!
h i
F (p)(r1 ) (p) F (n)(r) (n)
Asadar, L[er1 x z] = er1 x p! z + ... + n! z .
Daca z este nlocuit cu 1, x, . . . , xp1 , paranteza din membrul al doilea
este nula si, prin urmare, avem
ceea ce nseamna ca er1 x , xer1 x , . . . , xp1 er1 x sunt solutiile ecuatiei diferentiale
L[y] = 0.
Inmultind aceste solutii cu constante oarecare si adunand deducem ca la
radacina r1 cu ordinul de multiplicitate p a ecuatiei caracteristice corespunde
solutia y = er1 x (c0 xp1 + c1 xp2 + . . . + cp1 ) ce depinde de p constante
oarecare c0 , c1 , . . . , cp1 .
3. Fie r = a + ib radacina complexa a ecuatiei caracteristice. Aceasta
nseamna ca functia y = e(a+ib)x = eax eibx = eax cos bx + ieax sin bx este o
solutie complexa a ecuatiei L[y] = 0. Deoarece L[eax cos bx + ieax sin bx] = 0
este echivalent cu L[eax cos bx]+iL[eax sin bx] = 0, nseamna ca L[eax cos bx] =
0 si L[eax sin bx] = 0, deci eax cos bx si eax sin bx sunt solutii ale ecuatiei
L[y] = 0 ce corespund oricarei radacini complexe r = a + ib a ecuatiei car-
acteristice.
4. Rezulta din 2 si 3.
Exemplul 3.23. y 00 + y 0 + y = 0
3.2. ECUATII DIFERENTIALE LINIARE DE ORDINUL N 55
Exemplul 3.24. y IV + 2y 00 + y = 0
9. Daca f = ex Pm
1 (x) cos x+ex P 2 (x) sin x, iar F (+i) 6= 0, atunci
m
Exemplul 3.26. y 00 + y 0 = 3
y(x) = c1 + c2 ex + 3x.
ex ex
Exemplul 3.27. y 00 + y = 2 + 2
ex ex
unde L[yp1 (x)] = 2
2 , L[yp (x)] = 2 . Deoarece F (1) 6= 0, avem
ex ex
ex ex
yp1 (x) = 2
F (1) = 4 . Analog yp2 (x) = 2
F (1) = 4 .
x x
Deci yp (x) = e4
+ e 4 = chx 2 .
chx
Solutia generala a ecuatiei date este y(x) = c1 cos x + c2 sin x + 2 .
Cautam up (x) = u1p (x) + u2p (x), unde L[u1p (x)] = 2 cos x si L[u2p (x)] =
4x sin x.
Ecuatia caracteristica asociata ecuatiei omogene n u este r2 +1 = 0 si are
radacinile simple r1 = i, r2 = i. Atunci cautam u1p (x) = x(a cos x + b sin x)
60 CAPITOLUL 3. ECUATII DIFERENTIALE DE ORDIN SUPERIOR
si u2p (x) = x[(cx+d) cos x+(ex+f ) sin x]. Introducand n ecuatia neomogena
n u determinam coeficientii a = c = 1, b = d = e = f = 0, deci up (x) =
x2 cos x si yp (x) = x2 cos xex . Asadar, solutia generala a ecuatiei date este
y(x) = c1 ex cos x + c2 ex sin x + x2 cos xex .
3.3 Aplicatii
3.3.1 Ecuatii Euler
Definitia 3.8. Ecuatia diferentiala liniara de ordinul n de forma
dy dy dt
y 0 (x) = = = y 0 (t) et
dx dt dx
dy 0 dy 0 dt d(y 0 (t) et )
y 00 (x) = = = et = e2t (y 00 (t) y 0 (t))
dx dt dx dt
Derivata de ordinul k va fi
y (k) = ekt y (k) (t) + 1 y (k1) (t) + . . . + k1 y 0 (t) ,
dx
x 3y = e
d (3.15)
dy
x+y =0
d
Vom deriva n raport cu prima ecuatie si obtinem
x00 x0 3y 0 = e . (3.16)
x00 x0 3x + 3y = e . (3.17)
3y = x0 x e . (3.18)
x( ) = c1 e2 + c2 e2 .
Exemplul 3.37.
x0 + 5x + y = 7et 27
y 0 2x + 3y = 3et + 12
c01 (t)( sin te4t 4 cos te4t ) + c02 (t)(cos te4t 4 sin te4t ) = 31et 93
Obtinem c01 (t) = 31 sin te5t +93 sin te4t si c02 (t) = 31 cos te5t 93 cos te4t .
Atunci
31 5t 93
c1 (t) = e (5 sin t cos t) + e4t (4 sin t cos t),
26 17
31 5t 93
c2 (t) = e (5 sin t + cos t) e4t (4 sin t + cos t).
26 17
31 t 93
Deci x(t) = e4t (c1 cos t + c2 sin t) + 26 e 17 .
4t 2 t 6
Rezulta y(t) = e [(c1 c2 ) sin t (c1 (t) c2 ) cos t) 13 e + 17 .
Exemplul 3.38.
y10 = y2 + 1
x2 y20 = 2y1 + x2 ln x
3.3. APLICATII 63
64
4.1. INTEGRALE PRIME PENTRU SISTEME DIFERENTIALE 65
(prin aplicarea proprietatilor rapoartelor egale) unui raport de forma df0 egal
cu rapoartele precedente. Atunci f va fi o integrala prima , deoarece df = 0,
deci f =constant n lungul curbelor integrale.
Exemplul 4.1. Sa se gaseasca integrale prime ale sistemului simetric :
dx dy dz
= = .
zy xz yx
Demonstratie. Folosind proprietatile proportiilor, putem scrie sistemul dat
astfel :
dx dy dz dx + dy + dz dx + dy + dz
= = = =
zy xz yx zx+xz+yx 0
si
dx dy dz xdx + ydy + zdz xdx + ydy + zdz
= = = =
zy xz yx x(z x) + y(x z) + z(y x) 0
De aici rezulta doua ecuatii diferentiale, daca egalam cu zero numaratorii
ultimelor rapoarte din cele doua siruri de rapoarte egale :
dx + dy + dz = 0 si xdx + ydy + zdz = 0
Ele ne dau doua integrale prime x + y + z = c1 si x2 + y 2 + z 2 = c2 .
n
X
d u di
Dar dt = v((t)), deci rezulta ((t)) = 0, t I sau echivalent
xi dt
i=1
d(u)
dt = 0, t I, adica u = constanta pe I, deci functia u este integrala
prima a sistemului autonom.
dx dy dz
= p = p
xy y 1 y 2 z 1 y 2 axy
4.2. ECUATII CU DERIVATE PARTIALE DE ORDINUL INTAI 67
ln |x| + arcsin y = c,
F
u x
= Fi , i = 1, . . . , n
xi u
x2 + y 2 + z 2 2y x2 + y 2 z 2
v= i j + .
x2 z xz xz 2
Demonstratie. Sistemul simetric asociat este
x2 zdx xzdy xz 2 dz
= =
x2 + y 2 + z 2 2y x2 + y 2 z 2
echivalent cu
2xdx dy 2zdz
= =
x2 2
+y +z 2 y x + y 2 z 2
2
sau
2xdx 2ydy 2zdz
= = =
x2 2
+y +z 2 2y 2 x + y 2 z 2
2
4.2. ECUATII CU DERIVATE PARTIALE DE ORDINUL INTAI 69
x2 + y 2 + z 2 = c1
2
x2
y = c2 e c1
F F F
gradM F = (M )i + (M )j + (M )k 6= 0
x y z
Atunci v(M ) este tangent la S daca si numai daca v(M ) este ortogonal
vectorului gradM F , adica daca si numai daca are loc egalitatea
F F F
v(M ) gradM F = P (x, y, z) + Q(x, y, z) + R(x, y, z) = 0, (4.5)
x y z
M (1, 0, 1) este
(x2 + y 2 )z = 0
y
ln(x2 + y 2 ) + 2arctg =0
x
c) Ecuatia suprafetei de camp este
y
((x2 + y 2 )z, ln(x2 + y 2 ) + 2arctg ) = 0.
x
d) Suprafata de camp ce contine dreapta z = 1, y 3x = 0 rezulta din
eliminarea variabilelor x, y, z din sistemul
(x2 + y 2 )z = c1
y
ln(x2 + y 2 ) + 2arctg = c2
x
z=1
y 3x = 0
y
si se obtine ln c1 + 2arctg 3 = c2 , deci z = earctg x 3 este ecuatia suprafetei
de camp ce trece prin dreapta data .
Capitolul 5
Clasificare:
1) Daca B 2 AC > 0, cele doua familii de caracteristice sunt reale si
distincte si ecuatia este de tip hiperbolic.
2) Daca B 2 AC = 0, avem o singura familie de caracteristice reale si
ecuatia este de tip parabolic.
3) Daca B 2 AC < 0, cele doua familii de caracteristice sunt complex
conjugate si ecuatia este de tip eliptic.
Exemple clasice
2u 1 2u
= 0, a2 = , (5.3)
x2 a2 t2 T0
72
5.1. CLASIFICAREA SI ADUCEREA LA FORMA CANONICA A ECUATIILOR CU DERIVATE PART
2. Ecuatia caldurii
2u 1 u k
2
= 2 , a2 = , (5.4)
x a t c
3. Ecuatia Laplace
2u 2u
+ 2 =0 (5.5)
x2 y
este o ecuatie de tip eliptic.
dy dy
= 1 (x, y), = 2 (x, y) (5.6)
dx dx
determinate de ecuatia (5.2) se numesc directii caracteristice ale ecuatiei
(5.1).
Prin integrarea ecuatiilor (5.6) se obtin doua familii de curbe n planul
xOy, 1 (x, y) = c1 , 2 (x, y) = c2 (c1 , c2 constante arbitrare), curbe care sunt
proiectiile pe planul xOy ale curbelor caracteristice.
Daca ecuatia este de tip hiperbolic, cu schimbarea de variabile
= 1 (x, y), = 2 (x, y), ecuatia (5.1) se aduce la prima forma canonica
2z z z
+ G1 , , z, , =0 (5.7)
dy 1 dx = 0, dy 2 dx = 0 (5.13)
si ne dau y 1 x = c1 , y 2 x = c2 , c1 , c2 constante.
Daca ecuatia este de tip hiperbolic, cu schimbarea de variabile
= y 1 x, = y 2 x,
(1 + x2 )dy 2 + (1 + y 2 )dx2 = 0
rezulta p p
1 + x2 dy = i 1 + y 2 dx,
deci familiile de caracteristice sunt
p p
ln(y + 1 + y 2 ) + i ln(x + 1 + x2 ) = c1 ,
p p
ln(y + 1 + y 2 ) i ln(x + 1 + x2 ) = c2
p
Facem schimbarea de variabile = ln(y + 1 + y 2 ), = ln(x + 1 + x2 ) si
obtinem
u u u u 1
= + =
x x x 1 + x2
76CAPITOLUL 5. ECUATII CU DERIVATE PARTIALE DE ORDINUL DOI
2u 1 2u x u
2
= 2
2
3
x 1 + x (1 + x2 ) 2
u 1 u
=p
y 1 + y 2
2u 1 2u y u
2
= 2
2
3
y 1 + y (1 + y ) 2
2
2u 2u
Ecuatia se reduce la forma canonica 2
+ 2
= 0.
2u 2u 2
2 u u u
x2 2
2xy + y 2
+x +y = 0.
x xy y x y
u u u
=y +
x
u u
=x
y
2u 2
2 u 2u 2u
= y + 2y +
x2 2 2
2u 2
2 u
= x
y 2 2
2u u 2u 2u
= + xy 2 + x
xy
Ecuatia devine :
2u
2
+ 1 u
= 0 =
u
= 0 = u
= f () =
u
= 1
f ().
Integram n raport cu si obtinem u(, ) + g() = f () ln =
= u(x, y) = f (xy) ln x + g(xy)
2u 2u 2u u
3 2
+ 7 + 2 2
= 0, u(x, 0) = x3 , (x, 0) = 2x2 .
x xy y y
5.2. PROBLEMA LUI CAUCHY ASUPRA COARDEI INFINITE. METODA DE REZOLVARE A LUI D
2u 2u
a2 = , x IR, t > 0
x2 t2
u
u(x, 0) = (x) si (x, 0) = (x), pentru x IR,
t
unde si sunt doua functii precizate pe toata axa Ox. Functia (x)
reprezinta profilul coardei vibrante n momentul initial t = 0, iar (x)
reprezinta viteza punctelor coardei n momentul initial t = 0.
Ecuatia caracteristica atasata este
a2 dt2 dx2 = 0
x at = c1
x + at = c2
Deoarece este o ecuatie de tip hiperbolic, facem schimbarea de variabile
= x at, = x + at si obtinem
2u 2u 2u 2u
= + 2 +
x2 2 2
2u 2
2 u
2
2 u
2
2 u
= a 2a + a
t2 2 2
Deci forma canonica devine
2u
= 0.
u
Putem scrie ecuatie astfel = 0, de unde rezulta ca u
= f ().
Integrand n raport cu , deducem ca
Z
u(, ) = f ()d + 2 () sau u(, ) = 1 () + 2 ().
adica Z x+at
(x + at) 1 c
1 (x + at) = + ( )d +
2 2a 0 2a
si Z xat
(x at) 1 c
2 (x at) = ( )d ,
2 2a 0 2a
deci solutia problemei Cauchy se poate scrie sub forma
Z x+at
1 1
u(x, t) = [(x at) + (x + at)] + ( )d (5.17)
2 2a xat
u 0 (x + at) + 0 (x at) 1
= + [(x + at) (x at)]
x 2 2a
u a0 (x + at) a0 (x at) 1
= + [a(x + at) + a(x at)]
t 2 2a
2u 00 (x + at) + 00 (x at) 1
2
= + [ 0 (x + at) 0 (x at)]
x 2 2a
2u a2 00 (x + at) + a2 00 (x at) 1
2
= + [a2 0 (x + at) a2 0 (x at)]
t 2 2a
de unde rezulta
2u 2u
a2 2 = 2
x t
ceea ce arata ca functia data de formula (5.17) satisface ecuatia coardei
vibrante.
80CAPITOLUL 5. ECUATII CU DERIVATE PARTIALE DE ORDINUL DOI
2u 2u
2 =0
x2 t
x
cu conditiile initiale u(x, 0) = , u (x, 0)
1+x2 t
= sin x.
2u 2u
1. a2 = pentru 0 < x < l si t > 0
x2 t2
u
2. u(x, 0) = (x) si (x, 0) = (x), pentru 0 x l
t
5.3. PROBLEMA LUI CAUCHY ASUPRA COARDEI FINITE. METODA SEPARARII VARIABILELOR
XT 00 = a2 X 00 T.
1 T 00 X 00
= ,
a2 T X
unde n membrul stang avem o functie care depinde numai de variabila t, iar
n membrul drept o functie care depinde numai de variabila x. Egalitatea
ntre aceste functii pentru orice x si t nu este posibila decat atunci cand
ele sunt egale cu o constanta . Notand aceasta constanta cu , obtinem
urmatoarele ecuatii diferentiale
X 00 + X = 0 (5.20)
T 00 + a2 T = 0 (5.21)
Pentru a determina solutiile de forma (5.18) ale ecuatiei coardei vibrante
si care verifica conditiile la limita indicate, determinam mai ntai solutiile
ecuatiei (5.20), care satisfac conditiile (5.19), iar apoi integram ecuatia
(5.21).
Ecuatia diferentiala (5.20) este de ordinul doi, liniara cu coeficienti constanti.
Solutia ei generala este :
82CAPITOLUL 5. ECUATII CU DERIVATE PARTIALE DE ORDINUL DOI
a) Daca < 0, X(x) = c1 e x + c2 e x , unde c1 si c2 sunt constante
arbitrare. Conditiile (5.19) ne conduc la urmatorul sistem liniar omogen n
c1 si c2 :
c1 + c2 = 0
l
c1 e + c2 e l
=0
Avand n vedere ca functia exponentiala
nu se anuleaza pentru nicio valoare,
putem mparti a doua ecuatie cu e l si gasim urmatorul sistem :
c1 + c2 = 0
c1 e2 l + c2 = 0
1 1
Determinantul sistemului este 2l = 1e2 l 6= 0, deoarece l 6= 0
e 1
si 6= 0. Cum determinantul sistemului este diferit de 0, atunci sistemul are
numai solutia banala c1 = 0, c2 = 0. In consecinta , pentru < 0, ecuatia
(5.20) nu admite nicio solutie nebanala care sa satisfaca conditiile (5.19).
b) Daca = 0, X(x) = c1 x + c2 , unde c1 si c2 sunt constante arbitrare.
Conditiile (5.19) ne dau X(0) = c2 = 0, X(l) = c1 l = 0, de unde rezulta
c1 = 0, c2 = 0. Astfel ajungem din nou la solutia banala , care nu serveste
la nimic.
c) Daca > 0, X(x) = c1 cos x + c2 sin x. Conditiile (5.19) ne
conduc la urmatoarele egalitati :
X(0) = c1 = 0
X(l) = c2 sin l = 0.
Ultimul produs se anuleaza daca c2 = 0 sau daca sin l = 0. Primul caz ne
conduce din nou la solutia banala . Acceptam
deci ca c2 =
6 0 si 2l = 0.
sin
Aceasta egalitate este satisfacuta pentru l = n sau = n l , unde
n = 1, 2, . . . . 2
Solutia ecuatiei (5.20) corespunzatoare lui = n l o scriem astfel :
n
Xn = cn sin x,
l
unde cn este o constanta arbitrara .
In concluzie, ecuatia (5.20) admite un sir infinit de solutii nebanale care
satisfac si conditiile (5.19).
2
Urmeaza sa integram ecuatia (5.21). Corespunzator lui = n l avem
ecuatia diferentiala n 2
T 00 + a2 T =0 (5.22)
l
a carei solutie generala Tn (t) este
n n
Tn (t) = n cos at + n sin at.
l l
5.3. PROBLEMA LUI CAUCHY ASUPRA COARDEI FINITE. METODA SEPARARII VARIABILELOR
si
u n n
(x, 0) = abn sin x = (x), 0 x l. (5.28)
t l l
Aceste egalitati reprezinta dezvoltarea functiilor (x) si (x) n serie Fourier
de sinusuri. Prin urmare, coeficientii acestor serii se exprima cu formulele
cunoscute din teoria seriilor Fourier (asa cum vom vedea n Capitolul 7) :
Z
2 l n
an = (x) sin xdx (5.29)
l 0 l
Z l
2 n
bn = (x) sin xdx (5.30)
na 0 l
84CAPITOLUL 5. ECUATII CU DERIVATE PARTIALE DE ORDINUL DOI
Daca
1. 0 exista si este continua pe 0 x l,
2. 00 exista si este continua pe portiuni pe 0 x l,
3. (0) = (l) = 0,
atunci seria (5.32) este convergenta .
Demonstratia acestei afirmatii se face analog cu cea anterioara .
Demonstram acum ca seria (5.26), unde coeficientii an si bn sunt calculati
cu ajutorul formulelor (5.29) si (5.30) ne da solutia problemei Cauchy, daca
functiile si satisfac conditiile 1,2,3 de mai sus.
Aratam mai ntai ca seria (5.26) este uniform si absolut convergenta
pentru 0 x l si t 0. Intr-adevar, sunt evidente urmatoarele inegalitati
n n X
X
X
n
an cos at + bn sin at sin x |an |+|bn | n2 (|an |+|bn |)
l l l
n=1 n=1 n=1
Cum seriile (5.31) si (5.32) sunt convergente, din inegalitatea de mai sus si
din criteriul lui Weierstrass, rezulta ca seria (5.26) este uniform si absolut
X
convergenta . Notam cu u(x, t) suma seriei (5.26), deci u(x, t) = un (x, t).
n=1
Vom demonstra ca functia u(x, t) satisface ecuatia coardei vibrante si
conditiile initiale.
Functia u(x, t) satisface ecuatia coardei vibrante, daca seriile
2
X un
(5.33)
x2
n=1
si
2
X un
(5.34)
t2
n=1
sunt uniform convergente. Intr-adevar, avem urmatoarele inegalitati
2 2 2
X un X
= n n n n
x2 a n cos at + bn sin at sin x
l2 l l l
n=1 n=1
2 X 2
n (|an | + |bn |)
l2
n=1
si
2 2 2
n n
2
X X
un n a n
= an cos at + bn sin at sin x
t2 l2 l l l
n=1 n=1
86CAPITOLUL 5. ECUATII CU DERIVATE PARTIALE DE ORDINUL DOI
2 a2 X 2
2 n (|an | + |bn |)
l
n=1
X 2
2 2u 2 un 2u
Prin urmare a2 xu2 t2
= a 2 = 0, deoarece functiile
x2 t
n=1
un (x, t) satisfac ecuatia coardei vibrante. Aceasta egalitate arata ca u(x, t)
este o solutie a ecuatiei coardei vibrante.
Verificam conditiile initiale. Pentru t = 0, din seria (5.26) gasim u(x, 0) =
X
n
an sin x. Insa , deoarece an sunt coeficientii Fourier calculati cu for-
l
n=1
X
n
mula (5.29), avem an sin x = (x), deci u(x, 0) = (x).
l
n=1
Pentru verificarea celei de-a doua conditii initiale, calculam
na n
X
u n n
(x, t) = an sin at + bn cos at sin x.
t l l l l
n=1
2u 2u
= , 0 < x < l, t > 0
x2 t2
u
u(x, 0) = (x) si (x, 0) = 0 pentru 0 x l
t
u(0, t) = u(l, t) = 0 pentru t 0
5.3. PROBLEMA LUI CAUCHY ASUPRA COARDEI FINITE. METODA SEPARARII VARIABILELOR
Conform (5.30), bn = 0.
Conform (5.29) avem
Z l Z Z
2 x2 n 8 l n 8 l 2 n
an = 4 x sin xdx = x sin xdx 2 x sin xdx
l 0 l l l 0 l l 0 l
Dar Z Z
l l
n l n l l n
x sin xdx = x cos x/0 + cos xdx =
0 l n l n 0 l
l2 l2 n l l2
(1)n + 2 2 sin x/0 = (1)n+1
n n l n
si
Z l Z l
n l n l 2l n l3
x2 sin xdx = x2 cos x/0 + x cos xdx = (1)n+1 +
0 l n l n 0 l n
Z l
2l l n l l n l3 2l n l
x sin x/0 sin xdx = (1)n+1 + 3 3 cos x/0 =
n n l n 0 l n n l
l3 2l
(1)n+1 + [(1)n + 1]
n n3 3
8l 8l 16
Deci an = (1)n+1 n (1)n+1 n n3 3
[(1)n 1].
32l
Atunci a2n = 0, a2n+1 = (2n+1)3 3 .
Asadar, conform (5.26),
X
u
Din t (x, 0) = 2 sin 4x + sin 6x = 2nbn sin nx = 2 sin 4x + sin 6x.
n=1
1 1
Egaland coeficientii obtinem b4 = 4 , b 6 = 12 , bn = 0, pentru n 6= 4, 6.
Deci
1 1
u(x, t) = cos 6t sin 3x4 cos 20t sin 10x+ sin sin 8t sin 4x+ sin 12t sin 6x.
4 12
v 2 2
v v v
deci x + y = 0. Atunci x = 0, y = 0, deci v este constanta n
D, v = k. Fiind continua n D, v va fi egala cu k si n punctele lui , deci
k = 0, deci v = 0 si ca atare u1 = u2 n D.
Se trece la coordonate polare si problema se reformuleaza astfel : trebuie
determinata o functie u(, ), (, ) [0, 1] IR astfel ncat
2u u 2 u
2 2
+ + 2 =0 (5.35)
pentru [0, 1], IR si n plus u(, 0)|=1 = f () cu f : IR IR cunoscuta
presupusa continua , nenula , periodica de perioada 2. (Daca f 0, atunci
u 0).
5.4. REZOLVAREA PROBLEMEI DIRICHLET PENTRU DISCUL UNITATE89
u 2u 2u
= X 0 ()Y (), = X 00
()Y (), = X()Y 00 ()
2 2
si nlocuind n ecuatia data , rezulta
2 X 00 () + X 0 () Y 00 ()
= (5.37)
X() Y ()
Atunci ambii membri vor fi egali cu aceeasi constanta reala k, deci
2 X 00 () + X 0 () kX() = 0
si
Y 00 () + kY () = 0 pentru [0, 1), IR.
Pentru k < 0, solutia generala a ecuatiei n Y este
Y () = c1 e k
+ c2 e k
Y 00 () + 2 Y () = 0
2 X 00 () + X 0 () n2 X() = 0.
X() = Cn + Dn ,
1 + ei( ) 1 2
Re =
1 ei( ) 1 2 cos( ) + 2
si solutia explicita a problemei Dirichlet pentru discul unitate este
Z
1 2 f ( )
u(, ) = 2
d (formula clasica a lui Poisson)
2 1 2 cos( ) +
In cazul discului x2 + y 2 R2 de raza R > 0, dupa un rationament
analog, formula devine
Z
R2 2 f ( )
u(, ) = 2 2R cos( ) + 2
d
2 R
Exemplul 5.8. Sa se gaseasca solutia problemei Dirichlet n cazul discului
unitate cand conditia la limita este u(1, ) = sin + cos 2 + 6 sin 3.
5.5. REZOLVAREA PROBLEMEI LUI NEUMANN PENTRU DISC 91
A0 X n
u(, ) = + (An cos n + Bn sin n) (5.41)
2 R
n=1
A0 X n
u(, ) = + (An cos n + Bn sin n).
2 R
n=1
u(0, t) = 0, u(l, t) = 0.
1 T0 X 00
= .
a2 T X
Observam ca n prima parte a acestei egalitati a aparut o functie care de-
pinde numai de variabila t, iar n partea a doua o functie care depinde numai
de variabila x. Repetand rationamentul aplicat la ecuatia coardei vibrante,
ajungem la concluzia ca egalitatea ntre aceste doua functii este posibila
numai daca ele sunt identice cu o constanta . Obtinem astfel urmatoarele
ecuatii diferentiale :
X 00 + X = 0 (5.43)
si
T 0 + a2 T = 0 (5.44)
Deoarece cautam acele solutii ale ecuatiei caldurii care satisfac conditiile la
limita omogene, avem
de unde rezulta
X(0) = 0 si X(l) = 0 (5.45)
Deci cautam acele solutii ale ecuatiei (5.43) care satisfac si conditiile la limita
(5.45). Aceasta problema am ntalnit-o la rezolvarea problemei Cauchy
pentru
necuatia
2 coardei vibrante unde am vazut ca are solutii numai daca
= l , n = 1, 2, . . ., iar solutiile corespunzatoare acestor valori sunt
Xn (x) = sin n l x. 2
Trecem la rezolvarea ecuatiei (5.44) pentru = n l . Deci vom integra
ecuatia (5.44) care este o ecuatie diferentiala de ordinul ntai cu variabile
separabile. O scriem sub forma
T0 n 2
= a2
T l
si rezulta ca solutia ei generala ete data de
n 2 2
T (t) = cn e( l )
a t
94CAPITOLUL 5. ECUATII CU DERIVATE PARTIALE DE ORDINUL DOI
formata din solutiile particulare ale ecuatiei caldurii obtinute mai sus.
Pentru a gasi formulele care sa ne permita calcularea coeficientilor cn sa
presupunem ca solutia problemei Cauchy este data de seria (5.46), adica
X n 2 2 n
u(x, t) = cn e( l) a t
sin x (5.47)
l
n=1
Demonstratie. Vom arata mai ntai ca seria (5.46) este absolut convergenta
si uniform convergenta pentru 0 x l, t 0.
5.6. ECUATIA CALDURII 95
u X un 2 u X 2 un
= si = .
t t x2 x2
n=1 n=1
|cn | k, n.
n 2 n 2 2 u 2 2
Din un
t = l a2 cn e( )
sin n
l
a t n
l x deducem ca t n k1 e
2 ( n
l )
a t0
n 2 2
pentru t t0 > 0, deoarece functia e( l ) a t este descrescatoare. Am notat
2
k1 = l2 a2 k. Aplicand criteriul de convergenta al lui dAlembert, se poate
X n 2 2
arata ca seria numerica k1 n2 e( l ) a t0 este convergenta . Intr-adevar,
n=1
avem
(n+1) 2 2 2
2 a t0
(n + 1) e l
n+1 2 2t
lim n 2 2
= lim e(2n+1) l2 a 0
=0
n
n2 e( l) a t0 n n
X un
Din criteriul lui Weierstrass rezulta ca seria converge absolut si
t
n=1
uniform pentru t t0 > 0 si 0 x l.
2
X un
Demonstram acum uniform convergenta seriei .
x2
n 2 n=1
( n )
2 2
2 un n 2 2
2 un
Din x2 = l cn e l
a t
sin l x gasim x2 k2 n2 e( l ) a t0 ,
n
2
pentru t t0 > 0, unde k2 = l k.
Aplicand din nou criteriul de convergenta al lui dAlembert seriei
X
n 2 2
k2 n2 e( l ) a t0 converge. Deci, conform criteriul lui Weierstrass rezulta
n=1
2
X un
ca seria este absolut si uniform convergenta pentru t t0 > 0 si
x2
n=1
0 x l.
v 2v u 2 u U 2U x
a2 2 = a2 2 a2 2 = [10 (t) + (20 (t) 10 (t))]
t x t x t x l
(5.54)
Functia v trebuie sa satisfaca n mod evident conditia initiala
x
v(x, 0) = (x) [1 (0) + (2 (0) 1 (0))] (5.55)
l
si conditiile la limita omogene
Notand
x 0
f (x, t) = [10 (t) + ( (t) 10 (t))]
l 2
si
x
(x) = (x) [1 (0) + (2 (0) 1 (0))]
l
obtinem ca functia v(x, t) trebuie sa continua pentru 0 x l, t 0 si care
satisface urmatoarele conditii :
v 2v
= a2 2 + f (x, t) pentru 0 < x < l si t > 0 (5.57)
t x
v(x, 0) = (x) pentru 0 x l (5.58)
v(0, t) = 0 si v(l, t) = 0 pentru t 0 (5.59)
unde f (x, t) si (x) sunt functii date. Aceasta problema se numeste prob-
lema Cauchy asupra ecuatiei caldurii neomogene cu conditii la
limita omogene.
Aceasta problema se mai poate simplifica astfel ncat si conditia initiala
sa devina omogena . Intr-adevar, daca z(x, t) este solutia urmatoarei prob-
leme Cauchy pe care am rezolvat-o la cazul 1:
1. z 2 2z
t = a x2 pentru 0 < x < l si t > 0
98CAPITOLUL 5. ECUATII CU DERIVATE PARTIALE DE ORDINUL DOI
De aici rezulta ca
cn (0) = 0. (5.68)
Ecuatia diferentiala (5.67) este o ecuatie liniara de ordinul ntai. Astfel,
solutia ei ce satisface conditia (5.68) este
Z l n 2 2
cn (t) = e( l) a (t )
fn ( )d (5.69)
0
Invers, daca cn (t), coeficientii seriei (5.63) sunt calculati cu formula (5.69)
si daca functia f (x, t) se poate reprezenta cu ajutorul seriei (5.65), atunci
seria (5.63) este uniform convergenta si suma ei, pe care o notam cu w(x, t),
este solutia problemei Cauchy data de conditiile (5.60), (5.61), (5.62).
Rezumand cele de mai sus, putem spune ca solutia u(x, t) a problemei
Cauchy formulata la nceputul sectiunii este
unde U este functia (5.52), w satisface ecuatia (5.60), conditia initiala omogena
si conditiile la limita omogene (5.61) si (5.62), iar z satisface ecuatia omogena
a caldurii, conditia initiala neomogena data de functia (x) si conditiile la
limita omogene.
Exemplul 5.10. Sa se rezolve urmatoarea problema Cauchy asupra
ecuatiei caldurii :
u 2u
= , 0 < x < 1, t > 0
t x2
u(x, 0) = x2 x, 0 x 1
u(0, t) = u(1, t) = 0, t 0
u 2u
= 9 2 + t sin x, 0 < x < , t > 0
t x
u(x, 0) = sin x + 2 sin 2x + 3 sin 3x, 0 x
u(0, t) = u(, t) = 0, t 0
Demonstratie. Notam v(x, t) = u(x, t) z(x, t), unde z(x, t) este solutia
problemei :
z 2z
= 9 2 , 0 < x < , t > 0
t x
z(x, 0) = sin x + 2 sin 2x + 3 sin 3x, 0 x
z(0, t) = z(, t) = 0, t 0
X 2
adica z(x, t) = cn e9n t sin(nx).
n=1
X
Cum z(x, 0) = cn sin(nx) = sin x+2 sin 2x+3 sin 3x, prin identificarea
n=1
coeficientilor obtinem c1 = 1, c2 = 2, c3 = 3, cn = 0, n 4.
Deci z(x, t) = e9t sin x + 2e39t sin 2x + 3e81t sin 3x.
Cu notatia facuta la nceput obtinem o noua problema Cauchy :
v 2v u 2u z 2z
9 2 = 9 2 9 2 = t sin x, 0 < x < , t > 0
t x t x t x
t e9t e9 t t 1
= | = [1 e9t ]
9 9 9 0 9 81
Deci v(x, t) = 9t 81 1
(1 e9t ) sin x.
Asadar, u(x, t) = v(x, t) + z(x, t) = 9t 81
1
(1 e9t ) sin x+
+e9t sin x + 2e39t sin 2x + 3e81t sin 3x
w(x, 0) = 0, 0 x 1
w(0, t) = 0, w(1, t) = 0, t 0
X
si se cauta de forma w(x, t) = cn (t) sin(nx).
n=1
X
Presupunem ca f (x, t) = t + x(2t 1) = fn (t) sin(nx), unde
n=1
Z 1 Z 1
fn (t) = 2 f (x, t) sin(nx)dx = 2 [t + x(2t 1)] sin(nx)dx =
0 0
Z 1
cos(nx) 1 cos(nx)
= 2[t + x(2t 1)] |0 + 2 (2t 1) dx =
n 0 n
cos(n) cos 0 2t 1 sin(nx) 1
= 2(t 1) 2(t) +2 |0 =
n n n n
2(1)n+1 1
(t 1) 2t
= .
n n
Conform formulei (5.69) avem :
Z t
2(1)n+1 1 2
cn (t) = ( 1) 2 e(n) (t ) d =
0 n n
Z t Z
(n)2 t 2(1)
n+1 2 (n)2 t t (n)2
(n)2
=e ( 1)e d e e d =
n 0 n 0
" 2 Z t (n)2 #
n+1 e(n) t
(n)2 t 2(1) e
=e ( 1) | d
n (n)2 0 0 (n)
2
" 2 Z t (n)2 #
2 (n)2 t e(n) t e
e 2
|0 2
d =
n (n) 0 (n)
" 2 2
#
n+1 e(n) t e(n) t
(n)2 t 2(1) 1 1
=e (t 1) + |
n (n)2 (n)2 (n)2 (n)2 0
" 2 2
#
2 (n)2 t e(n) t 1 e(n) t
e t | =
n (n)2 (n)2 (n)2 0
" #
2(1) n+1 e (n)2 t 1 1 1
2 2
= e(n) t (t 1) + e(n) t +
n (n)2 (n)2 (n)4 (n)4
" 2
#
2 (n)2 t e(n) t 1 (n)2 t 1
e t e + =
n (n)2 (n)4 (n)4
5.6. ECUATIA CALDURII 103
(1)n+1 2 1 2 1
+ 2
t e(n) t + 2
e(n) t ] sin(nx)+
(n) (n) (n)2
2
+3e(3) t sin(3x) + t + x(t2 t).
Capitolul 6
Functii complexe
104
6.1. FUNCTII OLOMORFE. CONDITIILE CAUCHY-RIEMANN. FUNCTII ELEMENTARE105
Atunci lim |(z)| = lim |(z)| = 0, deci lim (z) = 0. Putem scrie
zz0 zz0 zz0
Dar
deci
P (x, y) P (x0 , y0 ) + i(Q(x, y) Q(x0 , y0 )) =
p
= a(x x0 ) b(y y0 ) + Re(x, y) (x x0 )2 + (y y0 )2 +
p
+i[b(x x0 ) + a(y y0 ) + Im(x, y) (x x0 )2 + (y y0 )2 ]
Rezulta formulele
P (x, y) P (x0 , y0 ) = a(x x0 ) b(y y0 )+
p (6.2)
+ Re(x, y) (x x0 )2 + (y y0 )2
P P (0, y) P (0, 0) Q
y (0, 0)
y0
= lim
y0
=0=
x
(0, 0)
Totusi f nu este olomorfa n z = 0, deoarece P nu e diferentiabila n
acest punct. Presupunem ca P ar fi diferentiabila , deci
Demonstratie. Notam = x2 y 2 .
2Q
Avem Q 0 Q 0
x = 2x (), y = 2y (), deci x2
= 20 () + 4x2 00 (),
2Q
y 2
= 20 () + 4y 2 00 ()
Cum Q este armonica rezulta ca Q = 0, deci
2Q 2Q
+ = 4(x2 + y 2 )00 () = 0 = 00 () = 0 = 0 () = c =
x2 y 2
= () = c + c1 = Q(x, y) = c(x2 y 2 ) + c1 , c, c1 IR
Din conditiile Cauchy-Riemann obtinem
P Q
= = 2cy
x y
P Q
= = 2cx
y x
Integrand a doua ecuatie si nlocuind n prima obtinem
P (x, y) = 2cxy + k,
u 2 2 v 2 2
u v
2 2 x + y + x + y
() = + =2
x2 y 2 (u + )2 + (v + )2
h i2
v 2
(u + ) u
x + (v + ) x + (u + ) u
y + (v + ) v
y
4 =
[(u + )2 + (v + )2 ]2
2 2
u 2 u 2 v 2 v 2
[(u + ) + (v + ) ] x + y x y
=2
[(u + )2 + (v + )2 ]2
6.1. FUNCTII OLOMORFE. CONDITIILE CAUCHY-RIEMANN. FUNCTII ELEMENTARE111
u v u v
(u + )(v + ) x x + y y
4 .
[(u + )2 + (v + ) ]2
2
Functia exponentiala
Definitia 6.7. Se numeste exponentiala complexa functia exp : C
X n
z
C, z ez , unde exp z = ez = .
n!
n=0
Proprietati :
a) e0 = 1;
c) Avem
X (iy)n y2 y4 (1)n y 2n
eiy = =1 + ... + + ...+
n! 2! 4! (2n)!
n0
y3 (1)n y 2n+1
+i y + ... + + . . . = cos y + i sin y
3! (2n + 1)!
folosind dezvoltarile n serie ale functiilor reale cos si sin.
112 CAPITOLUL 6. FUNCTII COMPLEXE
Functia logaritm
Pentru orice z C fixat ne punem problema sa aflam toate solutiile
w = u + iv C ale ecuatiei ew = z. Folosind scrierea trigonometrica a unui
complex, z = rei , unde r = |z|, iar = arg z, obtinem eu = |z|, de unde
rezulta u = ln |z| si tinand cont ca functia exp este periodica de perioada 2,
avem v = arg z + 2k, k ZZ. Asadar, toate solutiile ecuatiei sunt ew = z,
z C sunt w = ln |z| + i(arg z + 2k), k ZZ.
Definitia 6.8. Se numeste logaritmul numarului complex z C ,
multimea de numere complexe Lnz = ln |z| + i(arg z + 2k) | k ZZ .
Functia Lnz este o functie multiforma (care asociaza unei valori z mai
multe valori numerice). Functia logaritm are o infinitate de ramuri.
Pentru k = 0 obtinem valoarea princpala a logaritmului
ln z = ln |z| + i arg z.
Exemplul 6.6. Fie z = 2i. Sa se determine solutiile w C ale ecuatiei
ew = z.
z 3
Demonstratie. Cum |z| = 2, |z| = i, rezulta ca arg z = 2 , deci solutiile
ecuatiei sunt Ln(2i) = ln 2 + i( 3
2 + 2k) | k ZZ .
Functia putere
Este o functie multiforma
z m = emLnz = em(ln |z|+i(arg z+2k)) | k ZZ , m C.
Exemplul 6.7. Calculati ii .
Demonstratie. ii = eiLni = ei(ln |i|+i(arg(i)+2k)) | k ZZ =
= e 2 2k | k ZZ .
Functia radical
Este o functie multiforma n z = w C | wn = z , n IN, n 2.
Daca z 6= 0, z = rei , functia radical o definim cu ajutorul functiei putere si
scriem
1 1 1 1 +2k
n
z = z n = e n Lnz = e n (ln |z|+i(arg z+2k)) | k ZZ = e n ln |z| ei n | k ZZ =
6.1. FUNCTII OLOMORFE. CONDITIILE CAUCHY-RIEMANN. FUNCTII ELEMENTARE113
+2k +2k
= n
rei n | k ZZ = n rei n | k = 0, 1, 2, . . . , n 1
Daca n = 2, z are doua valori z1 = rei 2 si z2 = rei 2 ce sunt
functii multiforme, numite ramurile functiei. Valorile ramurilor z1 si z2 se
schimba ntre ele ori de cate ori argumentul lui z creste cu 2, adica atunci
cand z descrie o curba ce nconjoara originea. Din aceasta cauza z = 0
se numeste punctul critic sau punctul de ramificatie al functiei z.
Prin urmare, functiile z1 si z2 devin uniforme facand n planul z o taietura
de-a lungul unei semidrepte care pleaca din origine, de exemplu semiaxa
pozitiva . Aceasta nseamna ca variabila z este supusa restrictiei de a nu
putea traversa aceasta semidreapta . In felul acesta argumentul variabilei
z nu poate sa creasca cu un multiplu de 2 si, prin urmare, z1 si z2 au o
valoare unica n fiecare punct al planului z. Sa presupunem ca am facut
taietura de-a lungul unei semidrepte care face cu axa Ox unghiul . Pe o
+2
parte a taieturii, n punctul z = rei , functia z1 = rei 2 , iar pe cealalta
parte, n acelasi punct, valoarea rei 2 = rei 2 , deoarece argumentul lui
z a crescut cu 2. Aceeasi observatie pentru functia z2 . Functiile z1 si z2
nu sunt continue n punctele taieturii.
Se poate imagina, dupa Riemann, o suprafata pe care cele doua ramuri z1
si z2 sa formeze o singura functie uniforma . Pentru aceasta consideram doua
plane complexe taiate de-a lungul semiaxei pozitive si asezate unul peste
altul astfel ncat marginea inferioara a taieturii planului de deasupra sa co-
incida cu marginea superioara a taieturii planului de dedesubt, iar marginea
inferioara a acestuia din urma sa coincida cu marginea superioara a taieturii
celuilalt. Se obtine astfel o suprafata cu doua foi, numita suprafata lui
Riemann. Pentru valorile variabilei z de pe prima foaie, unde argumentul
lui z variaza de la 0 la 2, obtinem valorile functiei z1 , iar pentru cele de pe a
doua foaie, unde argumentul lui z variaza de la 2 la 4, valorile functiei z2 .
Pe aceasta suprafata functiile z1 si z2 formeaza o singura functie uniforma
Corespondenta dintre punctele suprafetei lui Riemann si valorile functiei z
este biunivoca .
Pentru functia n z, n > 2, suprafata lui Riemann este analoaga ce aceea
a functiei z nsa are n foi.
Exemplul 6.8. Sa se rezolve ecuatia z 3 + 2 2i = 0.
Demonstratie. Avem ecuatia z 3 = 2(1 + i). Cum |w| = | 1 + i| = 2 si
w 1 1 3
|w| = 2 + i 2 , rezulta arg w = 4 .
i 3 4 +2k i( 2k + )
Deci z = 2e 3 | k = 0, 1, 2 = 2e 3 4 | k = 0, 1, 2 =
2k
2 cos 2k
3 + 4 + i sin 3 + 4 | k = 0, 1, 2 .
3+1 31 3+1 31
Asadar, z1 = 1 + i, z2 = 2 +i 2 , z3 = 2 i 2 .
114 CAPITOLUL 6. FUNCTII COMPLEXE
eiz + eiz
ctg : C \ k, k ZZ C, ctg z = i iz
e eiz
Functiile sin, cos, tg , ctg sunt functii uniforme (nu sunt multiforme) si
toate formulele trigonometrice din cazul real raman valabile.
Se definesc si functiile hiperbolice complexe
ez ez ez + ez shz
shz = , chz = , thz = (pentru ch6= 0
2 2 chz
Se observa ca shz = i sin(iz), ch = cos(iz).
Inversarea functilor trigonometrice complexe conduce la alte functii mul-
tiforme. Astfel, rezolvand ecuatia z = sin w, rezulta :
eiw eiw
z= sau e2iw 2izeiw 1 = 0,
2i
de unde eiw = iz 1 z 2 si iw = Ln(iz 1 z 2 ). Atunci se defineste
p
Arcsinz = iLn(iz 1 z 2 ).
Analog se definesc
p
Arccosz = iLn(z z 2 1),
i iz
Arctgz = Ln etc.
2 i+z
Exemplul 6.9. Sa se calculeze z1 = sin(1 + i).
1 e 1
Demonstratie. Avem z1 = sin 1 cos i+sin i cos 1 = sin 1 e 2i + e+e2 cos 1 =
1
= 2e [(e2 + 1) sin 1 + i(e2 1) cos 1]
Exemplul 6.11. Sa se calculeze z3 = ctg 4 i ln 3 .
ei( 4 i ln 3) +ei( 4 i ln 3)
Demonstratie. Avem z3 = i
i( 4 i ln 3)
.
i(
4 i ln 3)
e e
Cum ei( ) = eln 3 e
i
i ln 3
4 4 = 3 22 + i 22 = 3 2 2 (1 + i).
3 2
(1+i)+ 2
2 3 2(1+i) 11+7i 7736i
Atunci z3 =
3 2
= 7+11i = 85 .
(1+i) 2
2 3 2(1+i)
i
Exemplul 6.12. Sa se calculeze z4 = th ln 2 + 4 .
4 e ( 4 )
ln 2+ i ln 2+ i i i
Demonstratie. Avem z4 = e (ln 2+ i
, dar eln 2+ 4 = eln 2 e 4 =
e
i
ln 2+ 4
+e 4 )
2(1+i) 1
2 2
= 2 2 + i 2 = 2(1 + i). Atunci z4 = 2(1+i)+ 2(1+i) 1 = 4i1
4i+1 =
15+8i
17 .
2(1+i)
Demonstratie. a) Avem sin z = sin(x + iy) = sin x cos iy + sin iy cos x. Dar
cos iy = chy, sin iy = i shy, deci sin z = sin x chy + i cos x shy.
De aici deducem | sin z|2 = sin2 x ch2 y + cos2 x sh2 y.
Tinand cont ca ch2 y sh2 y = 1, rezulta | sin z|2 = sin2 x + sh2 y.
116 CAPITOLUL 6. FUNCTII COMPLEXE
b) Analog avem
cos z = cos(x + iy) = cos x cos iy sin x sin iy = cos x chy i sin x shy,
deci | cos z|2 = cos2 x ch2 + sin2 x sh2 y, adica | cos z|2 = cos2 x + sh2 y.
Deci
n1
X n1
X n1
X
f (k )(zk+1 zk ) = P (k , k )(xk+1 xk ) Q(k , k )(yk+1 yk )+
k=0 k=0 k=0
n1
X n1
X
+i Q(k , k )(xk+1 xk ) + i P (k , k )(yk+1 yk )
k=0 k=0
6.2. INTEGRALA COMPLEXA . TEOREMA LUI CAUCHY. FORMULA INTEGRALA CAUCHY117
Din ipoteza f este continua , deci P si Q sunt continue, iar x si y sunt functii
de clasa C 1 pe portiuni. Rezulta ca
n1
X Z n1
X Z
P (k , k )(xk+1 xk ) P dx si Q(k , k )(yk+1 yk ) Qdy, etc.
k=0 k=0
Dar
Z Z b
P dx Qdy = [P (x(t), y(t)) x0 (t) Q(x(t), y(t)) y 0 (t)]dt
a
Z Z b
Qdx + P dy = [Q(x(t), y(t)) x0 (t) + P (x(t), y(t)) y 0 (t)]dt,
a
deci
Z Z b Z b
0 0
f (z)dz = [P (x(t), y(t))+iQ(x(t), y(t))](x (t)+iy (t))dt = f (z(t))z 0 (t)dt.
a a
2. (liniaritatea) , C si f, g : A C continua ,
Z Z Z
f (z) + g(z)dz = f (z)dz + g(z)dz
118 CAPITOLUL 6. FUNCTII COMPLEXE
R R
4. f (z)dz |f (z)|dz .
Demonstratie.
R 2 it z = eit , t [0, 2] = dz = ieit dt = |dz| = dt = I1 =
1 it 2
= 0 e dt = i e /0 = 0
Segmentul S are reprezentarea
R1 parametrica z = ti, t [0, 1] = dz =
= idt = |dz| = dt = I2 = 0 tidt = 2i
R
Exemplul 6.18. Sa se calculeze integrala complexa (z 2 + 1)dz, unde
e semidiscul z C/|z| r, Imz 0 cu r > 1.
R ez sin z
Exemplul 6.19. Sa se calculeze integrala |z|=r 1z 3 dz.
Fie C = z C| |z a| = r > 0 un cerc considerat ca un drum
nchis jordanian de clasa C 1 , orientat pozitiv (parcurs o singura data n sens
trigonometric direct).
Lema 6.2. Pentru orice n ZZ avem
Z
n 0, n 6= 1
(z a) dz =
C 2i, n = 1
120 CAPITOLUL 6. FUNCTII COMPLEXE
Daca n 6= 1, atunci
Z Z Z
i(n+1)t
e dt = cos(n + 1)tdt + i sin(n + 1)tdt = 0.
R R dz
Daca n = 1, atunci ei0t dt = 2, deci C za = 2i.
R 1
Exemplul 6.20. Sa se calculeze integrala |z2i|=1 z 2 +4 dz.
6.3. FUNCTII ANALITICE COMPLEXE. DEZVOLTARI IN SERIE LAURENT121
R zez
Exemplul 6.21. Sa se calculeze integrala |z|=r (z1)3 dz, pentru r > 1.
f (z)f (z0 )
X
Deoarece f (z0 ) = c0 putem scrie zz0 = cn (z z0 )n1 pentru z 6=
n1
f (z) f (z0 )
z0 , z B(z0 ; r) si atunci lim = c1 C.
zz0 z z0
6.3. FUNCTII ANALITICE COMPLEXE. DEZVOLTARI IN SERIE LAURENT123
1 1 X z z0
n
f (u) X (z z0 )n
= ; = f (u) .
uz u z0 u z0 uz (u z0 )n+1
n0 n0
1 X Z f (u)
X
= n+1
du (z z0 )n = cn (z z0 )n ,
2i C (u z0 )
n0 n0
unde Z
1 f (u)
cn = du, n IN.
2i C (u z0 )n+1
Deoarece
X cn nu depinde de punctul z, ci numai de f si de z0 si cum seria
cn (z z0 )n ese convergenta pentru orice z B(z0 ; r), rezulta ca functia
n0
f este analitica pe A.
124 CAPITOLUL 6. FUNCTII COMPLEXE
Observatia 6.5.
X Din demonstratie rezulta ca , pentru o functie olomorfa
f pe A, seria cn (z z0 )n este convergenta la f (z) n discul B(z0 ; ) (
n0
0 < r < , cu r arbitrar), unde este distanta de la punctul z0 la frontiera
deschisului A).
Definitia 6.16. Se numeste serie
X Laurent centrata n punctul z0 C
orice serie de functii de forma an (z z0 )n , an C.
nZ
X
Definitia 6.17. Seria an (z z0 )n , an C se numeste convergenta
X nZ X
n
daca seriile an (z z0 ) si an (z z0 )n sunt simultan convergente.
n0 n1
X
Definitia 6.18. Seria an (z z0 )n se numeste partea principala a
n1
X
seriei Laurent, iar seria an (z z0 )n numeste partea Taylor a seriei
n0
Laurent.
X p 1
Teorema 6.10. Fie seria Laurent an (zz0 )n si fie r = lim n
|an |, =
n R
p nZ
n
= lim |an |; presupunem ca 0 r < R. Atunci :
n
a) In coroana circulara B(z0 ; r, R) = z C/r < |z z0 | < R seria
Laurent converge absolut si uniform pe compacti.
b) In multimea C \ B(z0 ; r, R) seria
X Laurent diverge.
c) Suma seriei Laurent S(z) = an (z z0 )n este o functie olomorfa
nZ
pe coroana B(z0 ; r, R).
X
Demonstratie. a) Seria de puteri an (z z0 )n are raza de convergenta R
n0
si converge absolut si uniform convergent
Xpe compacti n discul
X B(z0 ; R) =
n
z C| |z z0 | < R . Seria de puteri an (z z0 ) = an wn (am
n0 n0
1
notat w = zz ) are raza de converenta 1r , deci converge absolut si uniform
0
pe compacti n discul B(0, 1r ) = w C| |w| < 1r , deci n exteriorul discului
B(z0 , r) (|w| < 1r |z z0 | > r). Deci, seria Laurent (ca suma a celor
doua serii de functii) converge absolut si uniform pe compacti n coroana
circulara B(z0 ; r, R).
b) In C \ B(z0 ; r, R) seria Laurent este suma a doua serii, dintre care una
este convergenta si cealalta divergenta , deci este
X divergenta .
c) Conform Teoremei 6.8, functia S1 (z) = an (z z0 )n este olomorfa
n0
X
pentru orice z C cu |zz0 | < R si functia S2 (w) = an wn este olomorfa
n0
6.3. FUNCTII ANALITICE COMPLEXE. DEZVOLTARI IN SERIE LAURENT125
1
f (z) =
z3 6z 2 + 11z 6
n urmatoarele domenii:
a) |z| < 1;
b) 1 < |z| < 2;
c) 2 < |z| < 3;
d) |z| > 3.
X1 1 X 2n 1 X z n
1
Atunci f (z) = 2z .
zn z zn 6 3n+1
n0 n0 n0
1 1 1 1 1 1
d) f (z) =
1 z1
2z
z 1 2 +
2z 1 3
1 z2 z
In acest domeniu z < 1, z < 1, z3 < 1.
X1 1 X 2n 1 X 3n
1
Atunci f (z) = 2z + .
zn z z n 2z zn
n0 n0 n0
2z 2 +3z1
Exemplul 6.23. Sa se dezvolte functia f (z) = z 3 +z 2 z1
n jurul originii
si n jurul lui z = 1.
1
In cercul |z + 1| < 2 avem 1 z+1 = .
2 2
n0
X z + 1 n
1 1 1
Deci f (z) = (z+1)2 + z+1 2 .
2
n0
1 1
Avem f (z) = 1+ z1 + 14
z1 + 2
1 1
2 . In cercul |z 1| < 2,
2 ( 2 )
1+ z1
X n X n
1 n z1 1 n (n + 1)(z 1)
z1 = (1) si 2 = (1) n
.
1+ 2 2 (1+ 2 )
z1
2
n0 n0
X
nn + 3
1
Atunci f (z) = z1 + (1) n+2 (z 1)n .
2
n0
z
Exemplul 6.24. Sa se dezvolte functia f (z) = sin z1 n jurul punctului
z = 1.
z 1 1 1
Demonstratie. Avem sin z1 = sin 1 + z1 = sin 1 cos z1 + cos 1 sin z1 .
Se stie ca
X 1
1
sin z1 = (1)n
(2n + 1)!(z 1)2n+1
n0
6.4. PUNCTE SINGULARE. REZIDUURI. TEOREMA REZIDUURILOR127
X 1
1
cos z1 = (1)n
(2n)!(z 1)2n
n0
X 1 X 1
Atunci f (z) = sin 1 (1)n 2n
+cos 1 (1)n
(2n)!(z 1) (2n + 1)!(z 1)2n+1
n0 n0
unde Z
1 f (t)
an = dt, n ZZ
2i C (t z0 )n+1
si C = t C| |t z0 | = (0 < < r). Putem scrie:
Z
1 |f (t)| 1 M M
|an | n+1
ds n+1 2 = n
2 C |t z0 | 2
lim f (z) = .
zz0
X
g(z) = (z z0 )k an (z z0 )nk , k > 0, ak 6= 0,
n=k
X
1
= n (z z0 )n , 0 6= 0.
(z)
n=0
3 5
Demonstratie.
2 Avem sinz = 1!z z3! + z5! . . . = z sin z 2 =
6 10 4 8
= z z1! z3! + z5! . . . = z 3 1 z3! + z5! . . . =
1
= f (z) = 4 8
z 3 1 z3! + z5! ...
6.4. PUNCTE SINGULARE. REZIDUURI. TEOREMA REZIDUURILOR131
X
Exista o serie de puteri an z n astfel ncat
n0
z4 z8
1 + . . . (a0 + a1 z + a2 z 2 + . . .) = 1,
3! 5!
deci a0 = 1, a0 0 + aX
1 1 = 0, a0 0 + a1 0 + a2 1 = 0 = a2 = 0.
a0 a1 a2
Atunci f (z) = z 31
an z n = 3 + 2 + + a3 + . . ., deci Rez(f, 0) =
z z z
n0
= a2 = 0
Propozitia 6.5. Fie C = z C/|z z0 | = < r un cerc de raza > 0
parcurs n sens trigonometric direct (orientat pozitiv). Atunci
Z
1
a1 = f (z)dz
2i C
1
Rez(f, z0 ) = lim [(z z0 )k f (z)](k1)
(k 1)! zz0
cu ak 6= 0. Atunci functia
este o functie olomorfa n tot discul B(z0 ; 0, r), deoarece lim (z z0 )k f (z) =
zz0
ak C. Derivand de k 1 ori functia obtinuta rezulta
si atunci obtinem
1
Exemplul 6.32. Sa se calculeze reziduul functiei f (z) = (z 2 +1)n
relativ
la polii ei.
132 CAPITOLUL 6. FUNCTII COMPLEXE
Demonstratie.
R 1) Daca 0 < r < 1, aplicam teorema lui Cauchy si obtinem
ez
|z|=r (zi)(z2) dz = 0.
2) Daca 1 < r < 2, aplicam formula integrala a lui Cauchy si obtinem
R R ez R
ez z2 f (z) ez
|z|=r (zi)(z2) dz = |z|=r zi dz = |z|=r zi dz, unde f (z) = z2 .
R ei
Atunci |z|=r fzi (z)
dz = 2if (i) = 2i i2 .
3) Daca r > 2, aplicam teorema reziduurilor.
i si 2 sunt poli simpli
ez ei
Calculam Rez(f, i) = lim(z i) =
zi (z i)(z 2) i2
ez e2
Rez(f, 2) = lim (z 2) =
z2 (z i)(z 2) 2 i
R ez ei e2 i e2
Atunci |z|=r (zi)(z2) dz = 2i i2 + 2i = ei2 .
134 CAPITOLUL 6. FUNCTII COMPLEXE
z
Functia f (z) = (z 2 +4z+1) 2,z C \ 2 3 e olomorfa si are polii
dubli 2 3.
Aplicam teorema reziduurilor, tinand cont de faptul ca doar 2 + 3 se
afla n interiorul cercului de centru 0 si raza 1 si rezulta ca
Z
z
2 2
dz = 2iRez(f, 2 + 3).
|z|=1 (z + 4z + 1)
1
Calculam Rez(f, 2 + 3) = lim [(z + 2 3)2 f (z)]0 = =
z2+ 3 6 3
R z i
R 2 1 4
= |z|=1 (z 2 +4z+1)2 dz =
3 3
= 0 (2+cos t)2 dt =
3 3
R
Tipul II: I = R(x)dx, unde R(x) este o functie fara poli reali
cu proprietatea ca lim xR(x) = 0 (conditie suficienta ca integrala sa fie
|x|
convergenta ).
Consideram extinderea R(z), z C si o integram pe un semicerc
X r =
R
[r, r](r) de raza r cu centrul n O. Obtinem r R(z)dz = 2i Rez(R, k ),
k
unde k sunt polii din semidisc. Deci
Z r Z X
R(x)dx + R(z)dz = 2i Rez(R, k ).
r (r) k
Z r R
Cum lim R(x)dx = I, vom arata ca (r) R(z)dz 0 cand r si
r r
R X
vom obtine ca R(x)dx = 2i Rez(R, k ), unde suma se ia dupa toti
k
6.5. CALCULUL UNOR INTEGRALE REALE FOLOSIND TEOREMA REZIDUURILOR135
polii lui R(z) din semiplanul y > 0 (functia rationala R(z) are un numar
finit de poli, deci pentru r suficient de mare toti polii
R din semiplanul y > 0
se afla n semidiscul de raza r). Pentru a arata ca (r) R(z)dz 0 cand
r , vom folosi lema urmatoare :
Z
f (z)dz 0 cand r ,
(r)
unde (r) este arcul de cerc centrat n origine de raza r continut n sectorul
1 2 .
Z Z
f (z)dz M (r) ds = M (r)r(2 1 ),
(r) (r)
R
si cum lim rM (r) = 0, rezulta ca (r) f (z)dz 0, cand r .
r
R x2
Exemplul 6.35. Sa se calculeze integrala 0 (1+x2 )3
dx.
x2
Demonstratie. lim x = 1 pentru = 4 > 1, deci integrala
x (1 + x2 )3
R x2
0 (1+x2 )3 dx este convergenta .
x2
R x2 R x2
Functia f (x) = (1+x 2 )3 este para , deci 0 (1+x2 )3
dx = 12 (1+x 2 )3 dx.
z 2
Fie f (z) = (1+z 2 )3 ,z C \ i olomorfa .
i sunt poli de ordinul 3 pentru f
Fie r > 1 si r = [r, r] r , unde r = reRit , t [0, ].
Aplicam teorema reziduurilor si obtinem r f (z)dz = 2iRez(f, i)
00
1 3 z2 i
Rez(f, i) = 2! lim (z i) 2 3
=
R zi (1 + z ) 16
Deci r f (z)dz = 8 .
R Rr x2
R
Dar 8 = r f (z)dz = r (1+x 2 )3 dx + f (z)dz.
r
In aceasta relatie
R x2
trecem la limita cand r si obtinem 8 = (1+x 2 )3 dx, deoarece
Z
z2
lim f (z)dz = 0 conform Lemei 6.4 ( lim zf (z) = lim z = 0).
r z z (1 + z 2 )3
r
R x2
Asadar, 0 (1+x 2 )3 dx = 16 .
136 CAPITOLUL 6. FUNCTII COMPLEXE
unde (r) este arcul de cerc centrat n origine de raza r continut n sectorul
1 2 .
R
Tipul III: I = f (x)eix dx, unde f (z) este olomorfa n semiplanul
y > 0 cu exceptia, eventual, a unei multimi finite de puncte.
Cazul 1). Presupunem
Rr ca punctele singulare nu sunt pe Raxa reala .
r
Atunci integrala r f (x)eix dx are sens (sunt doua integrale reale r f (x) cos xdx
Rr R
si r f (x) sin xdx) si cand r , tinde la f (x)eix dx, daca acesta in-
tegrala converge.
unde suma se ia dupa toate punctele singulare ale lui f (z) situate n semi-
planul y > 0.
unde (r) este arcul de cerc centrat n origine de raza r continut n sectorul
1 2 .
R
deci 0 er sin rd .
R
Obtinem (r) f (z)eiz dz M (r) si pentru r , M (r) 0 prin
ipoteza .
R cos x
Exemplul 6.36. Sa se calculeze 0 (x2 +1)(x 4 +4) dx.
R eiz
Demonstratie. Consideram integrala I = r (z 2 +1)(z 2 +4) dz, unde r = [r, r]
r , r > 2
eiz
Functia f (z) = (z 2 +1)(z 2 +4) este olomorfa cu polii simpli i, 2i.
Cazul 2). Consideram cazul n care f (z) are si puncte singulare pe axa
reala si ne limitam la cazul cand f (z) are un pol simplu n 0. Alegem drumul
r, = [r, ] [, r] r , unde si r sunt semicercuri n semiplanul
superior cu < r.
Demonstratie.
Z Z
1 sin x 1 eix eix
I= dx = dx =
2 x 2 2ix
Z Z Z
1 1 eix eix 1 eix
= dx dx = dx.
2 2i x x 2i x
Dar Z Z ix Z r ix
eix e e
dx = lim dx + dx =
x r,0 r x x
"Z Z Z #
eiz eiz eiz
= lim dz dz dz
r,0 r, z z r z
si Z iz
eiz X e
dz = 2i Rez , k = 0,
r, z z
Z iz Z
eiz e eiz
dz iRez , 0 = i, dz 0,
z z r z
1
deci I = 2i i = 2 .
R
Observatia 6.8. a) Pentru integrala f (x)eix dx se alege drumul din
semiplanul inferior y 0.
R
b) Pentru integrala f (x)eax dx, unde a C se alege semiplanul n
care |eax | 1.
Capitolul 7
139
140 CAPITOLUL 7. SERII FOURIER. INTEGRALA FOURIER
Deci Z
1
a0 = f (x)dx (7.5)
2
Inmultim ambii membri ai egalitatii (7.4) cu cos mx si integram de la la
: Z Z
f (x) cos mxdx = a0 cos mxdx+
X Z Z
+ an cos nx cos mxdx + bn sin nx cos mxdx =
n=1
7.1. SERII FOURIER 141
X Z
1
= [an (cos(n + m)x + cos(n m)x)dx+
2
n=1
Z
1
+bn (sin(n + m)x + sin(n m)x)dx =
2
Z Z
1 + cos 2mx
= am cos2 mxdx = am dx = am ,
2
deoarece Z
sin nx cos mxdx = 0
Z
0, pentru n 6= m
cos nx cos mxdx =
, pentru n = m
Deci Z
1
am = f (x) cos mxdx, m = 1, 2, . . . . (7.6)
si Z
1
a0 = f (x)dx.
R +2
Observam ca pentru functia F (u) cu perioada 2, valoarea integralei F (u)du
ntr-un interval cu lungimea 2 nu depinde de . De aceea, si n formulele
142 CAPITOLUL 7. SERII FOURIER. INTEGRALA FOURIER
deci Z
1 sin(2n + 1) ux
2
0
sn (x0 ) = f (u) du.
2 sin ux
2
0
si Z b
lim g(t) cos ptdt = 0.
p a
Z b X Z ti+1
n1 n1
X Z ti+1
g(t) sin ptdt = [g(t) mi ] sin ptdt + mi sin ptdt.
a i=0 ti i=0 ti
Daca i este oscilatia functiei g n intervalul [ti , ti+1 ], atunci n acest interval
g(t) mi i . Atunci
Z b n1 n1
X 2X
g(t) sin ptdt t + |mi |.
i i
p
a i=0 i=0
Pentru > 0 arbitrar alegem diviziunea intervalului [a, b] astfel ncat sa avem
n1
X
i ti < . Acest lucru este posibil deoarece functia g este integrabila .
2
i=0
n1
X
4
Cum numerele mi sunt definite, putem lua p > |mi |, iar pentru aceste
i=0
valori ale lui p vom obtine
Z b
g(t) sin ptdt < ,
a
144 CAPITOLUL 7. SERII FOURIER. INTEGRALA FOURIER
R b
daca se alege destul de mic. Integrala a g(t) sin ptdt tinde catre 0 daca
p , conform celor demonstrate anterior, deoarece R pe intervalul [a,
b]
b
functia g este integrabila (n sensul propriu), deci a g(t) sin ptdt < 2 .
Atunci rezulta ceea ce trebuia demonstrat.
Observatia 7.1. Daca se iau doua functii ale caror valori ntr-o vecinatate
a punctului x0 coincid, atunci, oricat ar fi ele de diferite n afara acestei
vecinatati, seriile Fourier corespunzatoare acestor functii se comporta n
mod identic n punctul x0 , ele sunt fie ambele convergente si anume catre
aceeasi suma , fie ambele divergente.
exista .
R |f (x0 +t)+f (x0 t)2S0 |
Demonstratie. In aceasta ipoteza exista si integrala 0 t dt.
Daca se poate transcrie expresia (7.14) sub forma
Z t
1 |f (x0 + t) + f (x0 t) 2S0 | 1
2 t sin(n + )tdt
0 t sin 2 2
|f (x0 t) + f (x0 )| Lt ,
Rh
Asadar, problema se reduce la a demonstra ca integrala 0 [g(t)g(+0)] sint pt dt
tinde catre 0.
Pentru orice > 0 arbitrar, exista > 0 (se poate considera < h) astfel
ncat 0 g(t) g(+0) < pentru 0 < t . Descompunem integrala
Z h Z Z h
sin pt sin pt sin pt
[g(t)g(+0)] dt = [g(t)g(+0)] dt+ [g(t)g(+0)] dt.
0 t 0 t t
Avem
Z Z Z p
sin pt sin pt sin z
[g(t)g(+0)] dt = [g()g(+0)] dt = [g()g(+0)] dz
0 t t p z
deci Z Z Z p
p
sin z p sin z sin z
dz = dz dz 2L.
z z z
p 0 0
Asadar, Z
sin pt
dt < 2L.
t
Rh
Integrala [g(t) g(+0)] sint pt dt tinde catre 0 cand p conform Lemei
7.1, deoarece factorul cu care este nmultit sin pt este o functie integrabila
(t ).
a0 X a0 X
f (0 + 0) = + an , f (` 0) = + (1)n an ,
2 2
n=1 n=1
Similar, puterea pentru componenta bn sin ntR este data de 12 b2n . Puterea
1 2
unui semnal nesinusoidal f (t) este data de 2 [f (t)] dt, care, conform
X1
identitatii lui Parseval, este egala cu 14 a20 + (a2 + b2n ).
2 n
n=1
In consecinta , puterea unei unde nesinusoidale este egala cu suma put-
erilor, componentele lor Fourier.
Teorema 7.3. (Convergenta uniforma a seriei Fourier)
Daca f : R 7 C este o functie continua , de clasa C 1 pe portiuni si periodica
de perioada 2, atunci seria sa Fourier este absolut si uniform convergenta
iar suma este f .
Exemplul 7.1. Sa se demonstreze formula:
x X sin nx
= , x (0, 2).
2 n
n1
x X sin nx
= , x (0, 2),
2 n
n1
2x X sin 2nx
= , x (0, ).
2 n
n1
X sin(2n 1)x
= , x (, 0).
2n 1 4
n1
1 1 1 1
1 + + ...
5 7 11 13
Demonstratie. Pentru prima identitate se scad membru cu membru cele
doua egalitati demonstrate n exemplele precedente; a doua identitate rezulta
din prima si din imparitatea functiei sinus. Pentru a calcula suma seriei nu-
merice date, se ia x = 3 n prima egalitate si obtinem:
(2n1)
X sin 3
= ,
4 2n 1
n1
1 1 1 1 3
de unde rezulta : 1 5 + 7 11 + 13 ... = 6 .
Fenomenul Gibbs
In jurul unui punct de discontinuitate al unei functii date, seria Fourier
asociata ei converge doar punctual (nu neaparat uniform). Acest fapt con-
duce la un defect de convergenta (aparent paradox) al sirului sumelor partiale
152 CAPITOLUL 7. SERII FOURIER. INTEGRALA FOURIER
si deci:
sin 2nx
cos x + cos 3x + ... + cos(2n 1)x = , x 6= k, k Z.
2 sin x
Integrand de la 0 la x, rezulta :
n
X Z x
sin(2k 1)x sin 2nt
= dt,
2k 1 0 2 sin t
k=1
4
sau, nmultind cu :
Z x
2 sin 2nt
Sn (x) = dt, x (, ).
0 sin t
b. Din cele demonstrate la punctul precedent rezulta ca
2 sin 2nx
Sn0 (x) =
sin x
si deci 2n este punct critic al lui Sn ; ntr-o vecinatate a lui 2n avem:
2 sin 2nx
Sn0 (x) = > 0, x < ,
sin x 2n
2 sin 2nx
Sn0 (x) = < 0, x > .
sin x 2n
Rezulta ca x = 2n este punct de maxim al functiei Sn .
Calculam acum:
2 Z 2n
sin 2nt
Z
2 sin u du
Z
1 sin u
Sn = dt = u
= u du.
2n 0 sin t 0 sin 2n 2n n 0 sin 2n
Rezulta : 2 Z sin u
lim Sn = du.
n 2n 0 u
Ultima integrala se aproximeaza dezvoltand functia sinus n serie de puteri:
Z Z X n
sin u (1)
du = x2n2 du =
0 u 0 (2n 1)!
n1
X (1)n X (1)n 2n1
2n1
= x = .
(2n 1)!(2n 1) 0 (2n 1)!(2n 1)
n1 n1
Seria fiind alternata , eroarea este mai mica decat primul termen neglijat.
Cu o eroare mai mica decat 103 , se obtine
lim Sn 1, 1789.
n 2n
c. Rezulta : lim Sn sgn(0+) 0, 1789.
n 2n
154 CAPITOLUL 7. SERII FOURIER. INTEGRALA FOURIER
ak = 0, k 0,
R k+1
iar bk = 2 0 x sin kxdx = 2(1) k , k > 0 (am integrat prin parti, tinand
k
cont ca sin k = 0 si cos k = (1) )
X
(1)k+1
Prin urmare,x R avem x = 2 sin kx.
k
k=1
1 1 1
Pentru x = 2 se obtine 4 =1 3 + 5 7 + . . ..
Demonstratie. Z
1
a0 = f (x)dx = (b a)
2
Z Z 0 Z
1 1
an = f (x) cos nxdx = ax cos nxdx + bx cos nxdx
0
Z Z 0 Z
1 1 1
bn = f (x) sin nxdx = ax sin nxdx + ax sin nxdx
0
7.1. SERII FOURIER 155
a b 1 (1)k (1)k1
ak = , b k = (a + b)
k2 k
Se observa ca avem
2(a b) 1
a2n1 = , a2n = 0, n = 1, 2, 3, . . .
(2n 1)2
Observatia 7.4. Din aceasta dezvoltare putem calcula suma seriei nu-
X
1
merice care este convergenta . Intr-adevar, functia f (t) este
(2n 1)2
n=1
continua n punctul t = 0 si, conform criteriului lui Dirichlet, suma seriei
Fourier n punctul t = 0 este egala cu f (0). Avem astfel
ab 2(a b) X 1
0 = f (0) = + ,
4 (2n 1)2
n=1
X 1 2
de unde 2
= .
(2n 1) 8
n=1
|x|
Exemplul 7.7. Sa se dezvolte n serie de sinusuri functia f (x) = x
definita n intervalul (0,l).
156 CAPITOLUL 7. SERII FOURIER. INTEGRALA FOURIER
Demonstratie. Observam ca
f1 (x) = sin x + cos x = 2 sin x +
4
f2 (x) = sin x cos x = 2 sin x
4
Deci f1 (x) = f2 x + 2 .
De aceea dezvoltarea n serie de cosinusuri a functiei f coincide cu dez-
voltarea n serie de cosinusuri a functiei f1 definita pe intervalul (0, 2 ).
Prelungim functia f1 par fata de origine si obtinem coeficientii Fourier:
bn = 0, n 1
Z
2 2 2 4
a0 = sin(x + )dx =
0 4
Z
4 2 2 4 (1)n + 1
an = sin(x + ) cos 2nxdx = =
0 4 1 4n2
8 1
= 14n2 , daca n = 2k
0, daca n = 2k + 1
X
4 8 cos 4nx
Atunci f (x) = + .
1 16n2
n=1
2(2k 1)
b2k1 = (1 + cos a)
[(2k 1)2 a2 ]
si
4k
b2k = (1 cos a), k IN
(4k 2 a2 )
astfel ca
X 2k 1
cos ax = 2 (1 + cos a) sin(2k 1)x+
(2k 1)2 a2
k=1
X
2k
+ 2 (1 cos a) sin 2kx
4k a2
2
k=1
4(2k1)
Daca a = 2m, atunci b2k1 = [(2k1) 2 4m2 ] , b2k = 0 si
X 2k 1
cos 2mx = 4 sin(2k 1)x, x [0, ].
(2k 1)2 4m2
k=1
8k
Daca a = 2m 1, atunci b2k1 = 0, b2k = [4k2 (2m1) 2 ] si
X k
cos(2m 1)x = 8 sin 2kx, x [0, ].
4k (2m 1)2
2
k=1
Z
1 15 nx 1 nx 15
an = (10 x) cos dx = (10 x) sin / +
5 5 5 n 5 5
Z 15
1 nx
+ sin dx = 0
n 5 5
Z
1 15 nx 1 nx 15
bn = (10 x) sin dx = (10 x) cos /
5 5 5 n 5 5
Z 15
1 nx 10
cos dx = (1)n
n 5 5 n
X 1 nx
Atunci f (x) = 10
(1)n sin .
n 5
n1
158 CAPITOLUL 7. SERII FOURIER. INTEGRALA FOURIER
1
Exemplul 7.11. Sa se dezvolte n serie Fourier functia f (x) = 2+cos x pe
IR.
2 = 2a0 + a1
0 = a0 + 4a1 + a2
0 = 4ak + ak+1 + ak1
(k = 1, 2, . . .)
Sirul ak este un sir ce verifica relatia de recurenta liniara
ak = 4ak1 ak2
cu a0 = 23 = 2 3 3 si a1 = 2 2a0 = 643 3
atasata este r2 + 4r + 1 = 0 cu solutiile
Ecuatiacaracteristica
r1 = 2 + 3, r2 = 2 3.
Atunci ak = c1 (2 3)k + c2 (2 + 3)k , constantele c1 , c2 deter-
minandu-se din a0 si a1 . Deci obtinem sistemul:
2 3
c1 + c2 =
3
64 3
c1 (2 3) + c2 (2 + 3) =
3
7.1. SERII FOURIER 159
2 3
Asadar, c1 = 0 si c2 = 3 .
Obtinem ak de forma ak = 2 3 3 ( 3 2)k .
X
3 2 3
Deci f (x) = 3 + 3 ( 3 2)n cos nx.
n=1
Demonstratie.
Rn Facem schimbarea deRvariabila x = nt n integrala
1 sin nt
bn = n2 0 nsin x
3 +x3 dx si obtinem bn = 0 1+t3 dt.
1
Functia f (t) = 1+t 3 e continua pe [0,1] si bn fiind coeficientul ei Fourier
si seria Fourier fiind convergenta , rezulta bn 0, cand n .
a0 A0 X
f (x) F (x) = + [(an An ) cos nx + (bn Bn ) sin nx]
2
n=1
Z
" #
4
a0 Ao X
f (x)F (x)dx = 4 + (an An + bn Bn ) =
2
n=1
Z
1 a0 A0 X
= f (x)F (x)dx = + (an An + bn Bn )
2
n=1
unde Z l
1 mu
am = f (u) cos du, m = 0, 1, 2, . . .
l l l
si Z l
1 mu
bm = f (u) sin du, m = 1, 2, . . .
l l l
Atunci putem scrie
Z l
X Z l
1 1 m
f (x) = f (u)du + f (u) cos (u x)du. (7.15)
2l l l l l
m=1
unde A este un numar pozitiv arbitrar, iar x0 o valoare oarecare fixata a lui
x. Aceasta integrala reprezinta un analog al sumei partiale a seriei Fourier;
integrala Fourier
Z Z
1
dz f (u) cos z(u x0 )du (7.17)
0
se obtine cand A .
Cum f este absolut integrabila si pe [B, B], B > 0, schimbam ordinea
de intregare si obtinem
Z A Z B
dz f (u) cos z(u x0 )du =
0 B
Z B Z A Z B
(7.18)
sin A(u x0 )
f (u)du cos z(u x0 )dz = f (u) du
B 0 B u x0
Dar
Z Z Z
f (u) cos z(u x0 )du |f (u) cos z(u x0 )|du |f (u)|du,
162 CAPITOLUL 7. SERII FOURIER. INTEGRALA FOURIER
R
deci integrala f (u) cos z(u x0 )du este majorata de integrala conver-
R
genta |f (u)|du si prin urmare este uniform convergenta n raport cu z.
RB
Asadar, integrala B f (u) cos z(ux0 )du n care B , va tinde uniform
R
catre limita sa f (u) cos z(u x0 )du. De aceea, trecand la limita cand
B n egalitatea (7.16), se poate efectua n prima integrala trecerea
la limita sub semnul integral si obtinem
Z
1 sin A(u x0 )
J(A) = f (u) du
u x0
si Z
lim g(t) cos ptdt = 0.
p a
Transformarea Fourier
164
8.2. PROPRIETATILE TRANSFORMARII FOURIER 165
Demonstratie. Avem
Z Z
|t| it
F () = e e dt = e|t| (cos t i sin t)dt =
Z Z
1 1 2
=2 et cos tdt = et (eit +eit )dt = + = 2 .
0 0 i 1 i + 1 +1
Conform schimbarii de scala obtinem :
1 2 2a
F[f ]() = F = 2 = 2
a a a( a2 + 1) + a2
f (t t0 ) F ()eit0 .
ei0 t f (t) F ( 0 ).
166 CAPITOLUL 8. TRANSFORMAREA FOURIER
Z
2 2
c = F1 (0) = et dt = = F1 () = e 4
2
Scriem e t2 = e( t) si folosind schimbarea de scala obtinem:
t2 1 1 2
F[e ]() = F1 = e 4
11. Daca f (t) F (), atunci F este uniform continua pe IR si, n plus,
lim |F ()| = 0.
||
Inmultim aceasta
h egalitate
i cu 1 si conform formulei de inversare obtinem
R
ca y(t) = F (x21+1) (t), adica y(t) = 1 x21+1 eitx dx
Rezolvam integrala cu teorema reziduurilor si avem: y(t) = e|t|
0
2 Sa (0 t), 0 > 0 h( + 0 ) h( 0 )
1 t0
3 h(t) h(t0 ), t0 > 0 t0 Sa (t0 )+ t20 Sa2
2i 2
20
4 e0 t , 0 > 0 02+ 2
1 2 2 t0
5 h(t + t0 ) + 2h(t) h(t t0 ), t0 > 0 t0 Sa
i 2
0 1
6 e0 t h(t), 0 > 0 + 2
02 + 2 i 0 + 2
2
7 e0 |t| sgn t, 0 > 0 2
i 0 + 2
|t| t0
8 1 (h(t+t0 )h(tt0 )), t0 > 0 t0 Sa2
t0 2
2 2 2 /402
9 e0 t , 0 > 0 e
0
8.3. DISTRIBUTII 169
8.3 Distributii
Definitia 8.2. Se numeste functie test o functie : IR IR indefinit
derivabila si nula n afara unui interval compact.
Notam cu D multimea functiilor test.
Exemplul 8.7. Functia : IR IR
( 2
exp( 2x2 ), pentru |x| <
(x) =
0, pentru |x|
(f + g)() = f () + g()
(f )() = f () = f ()
Demonstratie. Deoarece este nula m afara unui interval [R, R], iar
Z Z R
(0) (0)
lim dt + dt = 0
0,>0 R t t
rezulta ca
Z Z R
(t) (0) (t) (0)
f () = lim dt + dt (8.5)
0,>0 R t t
8.3. DISTRIBUTII 171
Fie (
2
n (x) = , pentru x n1 , n1 , n 1
cn e n2 x2 1
0, n rest
R
unde cn sunt constante care pot fi alese astfel ncat n (x)dx = 1,
R R1
n 1. Rezulta n (0) = u(x)n (x)dx, adica cen = 1 u(x)n (x)dx,
n 1. Cum u este marginita pe [1, 1], fie M = sup |u(x)|, deci
t[1,1]
cn
R1
e M 1 n (x)dx = M . Ar rezulta cn M e, dar n lim cn = , deoarece
2
pentru orice x n1 , n1 avem e n2 x2 1 1e , deci
Z Z 1 Z 1
n 2 n 1 2cn
1= n (x)dx = cn e n2 x2 1 dx cn dx = ,
1
n 1
n e ne
ne
adica cn 2 .
(a f )() = f (a)
pentru orice functie test .
pentru orice n 1 si D.
Asadar, orice distributie este indefinit derivabila .
Exemplul 8.12. Derivata distributiei Heaviside este distributia a
lui Dirac : H 0 = .
8.3. DISTRIBUTII 173
deci rezulta ca H 0 = .
()0 = (0) 0 .
deoarece :
(4x)() = (4x) = (4x)(0) = 0
( 0 x2 )() = 0 (x2 ) = ((x2 )0 ) = (2x + x2 0 ) =
= [(2x)(0) + (x2 0 )(0)] = 0,
pentru D
Demonstratie.
Z Z
0 0 0
a)sgn x () = sgn x( ) = sgn x (x)dx = 0 (x)dx+
0
Z 0
+ 0 (x)dx = (x)/ 0
0 + (x)/ = (0) + (0) = 2(0) =
= 2(), D
174 CAPITOLUL 8. TRANSFORMAREA FOURIER
c)|x| sin x(3) = (sin x |x|)(3) = C30 |x| cos x + C31 |x|0 ( sin x)+
+ C32 |x|00 cos x + C33 |x|000 sin x = |x| cos x 3 sin x sgn x+
+ 6 cos x + (2)0 sin x = |x| cos x 3 sin x sgn x + 4
Demonstratie.
Z
D, (f )0 () = f (0 ) = f (x)0 (x)dx =
Z a Z
0 0
= f (x) (x)dx + f (x) (x)dx =
a
Z a Z
a 0
= f / f + f /a f 0 =
a
Z Z
0
= f (a 0)(a) + f (a + 0)(a) + f = sa (a) + f 0 =
= sa a () + f 0 ()
Demonstratie. Cum are suport compact K = 0 rezulta ca D,
(f )() = f (), unde (x) = (y)((y) (x + y)) = (0) (x) =
(x), deci (f )() = f (), adica f = f .
(f g) h = (1 0 ) H = 10 H = 0 H = 0,
n timp ce
f (g h) = 1 ( 0 H) = 1 H 0 = 1 = 1.
f (t a) g(t b) = f (t a b) g.
(t a) f = f (t a)
si
(t a) (t b) = (t a b).
Ff () = f (F ()), S (8.6)
Z Z
it
F () = (F ()) = F ()|=0 = (t)e dt|=0 = (t)dt = 1()
Tabelul 8.2
8.4. TRANSFORMAREA FOURIER A DISTRIBUTIILOR 177
Nr. f (t) F [f ]
1 ei0 t , 0 > 0 2( 0 )
2 1 2()
3 cos 0 t, 0 > 0 [( 0 ) + ( + 0 )]
2
5 sgn t
i
1
6 h(t) () +
i
1
7 ei0 t h(t), 0 > 0 (0 )+
i( 0 )
i
8 h(t) cos 0 t, 0 > 0 [(0 )+(+0 )]+ 2
2 0 2
0
9 h(t) sin 0 t, 0 > 0 [(0 )+(+0 )]+ 2
2i 0 2
dn ()
10 t n 2in
d n
Capitolul 9
Transformata Laplace
adica Z R
F (p) = lim f (t)ept dt (9.3)
&0
R%
178
9.1. DEFINITIE SI FORMULE DE INVERSARE 179
1
(t) = et [f (t 0) + f (t + 0)], t IR, > s0 . (9.5)
2
A(p)
Prima suma din formula (9.9) se refera la toti polii reali ai functiei B(p) , cea
de-a doua la toti polii complecsi cu partea imginara pozitiva .
A(p)
Cand toti polii functiei F (p) = B(p) sunt de ordinul unu formula (9.9)
devine:
X A(pk ) X A(pk ) p t
p t
f (t) = 0
e k + 2Re 0 e k (9.10)
B (pk ) B (pk )
k k
9.2. PROPRIETATIILE TRANSFORMARII LAPLACE 181
Tabelul 9.1
1
1 h(t)
p
n!
2 tn pn+1
1
3 et p
4 sin t, > 0 p2 + 2
p
5 cos t, > 0 p2 + 2
6 sh t, > 0 p2 2
p
7 ch t, > 0 p2 2
p
( p2 + 1 p)n
8 Jn (t), (functie Bessel) p
p2 + 1
sin t
9 arcctgp
t
1 1
10 (sin tt cos t)
2 (p2 + 1)2
Demonstratie.
Z
L[f + g](p) = [f (t) + g(t)]ept dt =
0
Z Z
pt
= f (t)e dt + g(t)ept dt =
0 0
Z Z
= f (t)ept dt + f (t)ept dt =
0 0
= L[f ](p) + L[g](p)
Demonstratie.
L[f (t)](p) = 3L[t4 ](p) 2L[t3 ](p) + 4L[e3t ](p) 2L[sin 5t](p) =
4! 3! 1 5
=3 5
2 4 +4 2 2
p p p+3 p + 25
(conform linearitatii si tabelului 9.1)
L[et f (t)](p) = F (p + )
Demonstratie.
Z
t
L[e f (t)](p) = f (t)et ept dt =
0
Z
= f (t)e(+p)t dt = F ( + p).
0
e2t e2t
Demonstratie. Scriem f (t) = 2 sin 5t
Atunci, conform liniaritatii si teoremei deplasarii avem:
1 1
L[f (t)](p) = L[e2t sin 5t](p) L[e2t sin 5t](p) =
2 2
1 1 1 5 1 5
= F (p 2) F (p + 2) = ,
2 2 2 (p 2) + 25 2 (p + 2)2 + 25
2
5
unde F (p) = L[sin 5t](p) = p2 +25
dn F
L[tn f (t)] = (1)n
dpn
...
Rt
Demonstratie. Notam g(t) = 0 f ( )d. Evident g este functie original
si g 0 = f aproape peste tot, deci L[g 0 (t)] = F (p). Adica
Z Z
F (p) = g 0 (t)ept dt = g(t)ept |
0 + p g(t)ept dt =
0 0
Exemplul
Rt 9.5. Sa se determine transformata Laplace a functiei
f (t) = 0 e d .
9.2. PROPRIETATIILE TRANSFORMARII LAPLACE 185
R R
de interare si rezulta F (p)G(p) = 0 ept dt 0 f ( )g(t )d . Cum
g este functie original, g(t ) = 0 pentru > t, deci
Z Z
f ( )g(t )d = f ( )g(t )d = (f g)(t).
0 0
R
Rezulta F (p)G(p) = 0 (f g)(t)ept dt.
Rt
Demonstratie. Luam h = f g. Cum h(t) = 0 f ( )g(t )d rezulta
conform formulei de derivare a integralelor cu parametru,
Z t
0
h (t) = f (t)g(0) + f ( )g 0 (t )d.
0
Demonstratie.
1 1 1 1
F (p) = + = + =
p2 p + 1 p2 + 2p + 3 (p 12 )2 + 3
4
(p + 1)2 + 2
2 t 3 1
= f (t) = e sin
2 t + et sin 2t
3 2 2
(conform teoremei deplasarii)
Demonstratie.
p 1
F (p) = = L[cos 2t](p)L[sin t](p) = L[cos 2t sin t](p) =
p2
+4p +12
Z t
1
= f (t) = cos 2 sin(t )d = (cos t cos 2t)
0 3
(conform teoremei de convolutie)
1 1
(3 4ep + e2p )Y (p) =
2
= (1 ep )(3 ep )Y (p) = 2 =
p p
!
1 1 1 1 1 1 1
= Y (p) = 2 = 2 =
2p 1 ep 3 ep 2p 1 ep 3 1 ep
3
1 1 ep e2p
= 2 [1 + ep + e2p + . . . + enp + . . . (1 + + 2 + ...+
2p 3 3 3
enp 1 2 1 1
+ n + . . .)] = 2 [ + 1 2 ep + 1 3 e2p + . . . +
3 2p 3 3 3
np
1 1 1X 1 e
+ 1 n+1 enp + . . .] = 2 + 1 n+1 =
3 3p 2 3 p2
n=1
X
t 1 1
= y(t) = + 1 n+1 (t n)
3 2 3
n=1
Transformarea Z
189
190 CAPITOLUL 10. TRANSFORMAREA Z
3. Daca s Sd+ , s = (an )nIN , atunci lim Ls (z) = a0 , iar daca exista
z
z1
lim an = l, atunci lim Ls (z) = 1.
n z1 z
Lst = Ls Lt
In particular,
Lsk (z) = z k Ls (z), k ZZ
Tabelul 10.1.
Nr. s Ls
z(z + 1)
4 s = (n2 )nIN (z 1)3
z
5 s = (an )nIN , a C za
z
6 s = (ean )nIN , a IR z ea
z sin
7 s = (sin n)nIN , IR
z 2 2z cos + 1
z(z cos )
8 s = (cos n)nIN , IR
z 2 2z cos + 1
Exemplul 10.2. Sa se arate ca urmatorul semnal nu admite transformata
Z:
2
x Sd+ , xn = 2n h(n).
X 2
Demonstratie. Raza de convergenta a seriei 2n z n este
n=0
1p
R= n
= 0 , deci Dx = .
lim 2n2
n
2
X zn an (1 + i)n an (1 i)n
Atunci xn = Rez( , zi ) = + =
(z 2 + 2a + 2a2 ) 2z1 + 2a 2z1 + 2a
i=1
n
i
= 2a (z1n z2n ). Deci xn = 2 2 an1 sin 3n
4 .
Exemplul 10.4. Fie x = (xn )n0 din Sd+ si y = (yn )n0 , unde yn =
z
x0 + x1 + . . . + xn . Sa se arate ca Y (z) = z1 X(z).
X
X
X
Demonstratie. Fie Y (z) = yn z n = x0 z n + x1 z n + . . . +
n=0 n=0 n=0
X
X
+... + xn1 z n + xn z n
n=0 n=0
X
X
1X 1
Dar X(z) = xn z n , xn1 z n = xn z n = X(z) (deoarece
z z
n=0 n=0 n=0
X 1 1
x1 = 0); xn2 z n = 2 z n = 2 X(z) etc. =
z z
n=0
1 1 z
= Y (z) = X(z) 1 + z + z 2 + . . . = X(z) z1
a = 2 + 1 6, xn = n h(n), n ZZ
z
Rezulta Ly (z) = (z1)2 (z 2 +z6)
. Rezolvam ca n exemplul 10.3:
z2
Rez(z n1 Ls (z), 1) = lim [(z 1)2 ]0 =
z1 (z 1)2 (z 2
+ z 6)
nz n1 2 n
(z + z 6) z (2z + 1) 4n + 3
= lim 2 2
= .
z1 (z + z 6) 16
n
2n
Analog Rez(z n1 Ls (z), 2) = 5 si Rez(z n1 Ls (z), 3) = (3)
80 .
n (3)3
Deci yn = 4n+3
16 + 5
2
80 , n IN.
Astfel am gasit un semnal y Sd+ cu proprietatea ca Lya (z) = Lx (z).
Din injectivitatea aplicatiei L rezulta y a = x si din unicitatea n
Sd+ a solutiei ecuatiei de convolutie rezulta ca semnalul gasit cu ajutorul
transformarii Z este cel cautat.
4z z z2
Deci Lx (z)(z 2 4z + 3) = (z4)2
+ z4 +z = (z4)2
+ z =
z(z 2 7z+16)
= Lx (z) = (z4)2 (z1)(z3)
Descompunem n fractii simple si gasim
1
xn = [18 3n + (3n 13)4n 5], n IN.
9
Demonstratie.
0, daca n 0 sau n 2
an1 + 7an bn =
1, daca n = 1
194 CAPITOLUL 10. TRANSFORMAREA Z
0, daca n 0 sau n 2
bn+1 + an + 5bn =
1, daca n = 1
Atunci a 1 + 7a b = 1 si b 1 + a + 5b = 1 .
Asadar,
La (z)z + 7La (z) Lb (z) = z
Lb (z)z + La (z) + 5Lb (z) = z
z z
Rezulta La (z) = z+6 , Lb (z) = z+6 = an = bn = (6)n .
Capitolul 11
Functii speciale
195
196 CAPITOLUL 11. FUNCTII SPECIALE
ei +ei
[0, ] astfel ncat x = cos = 2 , deci
1 1 1 1
=p = .
1 2rx + r 2 i i
1 r(e + e ) + r 2 1 re i 1 rei
X 1 3 5 . . . (2n 2k 1) n2k
Pn (x) = (1)k Cnk
k
x , k IN (11.3)
2k (n k)!
0k n
2
dn 2 X
n
(x 1) = (1)k Cnk (2n 2k)(2n 2k 1) . . . (n 2k + 1)x2n2k .
dxn n
0k 2
deci
dn 2 X 1 3 5 . . . (2n 2k 1) n2k
n n
n
(x 1) = n!2 (1)k Cnk
k
x
dx n (n k)!2k
0k 2
sau echivalent
X X
(x r) Pn (x)rn = (1 2rx + r2 ) nPn (x)rn1 .
n0 n1
xPn (x) Pn1 (x) = (n + 1)Pn+1 (x) 2nxPn (x) + (n 1)Pn1 (x)
d
Demonstratie. Derivam relatia evidenta (x2 1) dx (x2 1)n = 2nx(x2 1)n
de n + 1 ori, folosind formula lui Leibniz,
dn+2 2 dn+1 2 dn 2
(x2 1) (x 1)n
+ 2(n + 1)x (x 1) n
+ n(n + 1) (x 1)n =
dxn+2 dxn+1 dxn
dn+1 2 dn
= 2nx n+1
(x 1)n + 2n(n + 1) n (x2 1)n
dx dx
n
Impartim ambii membri cu n!2 si tinem seama de (11.4). Obtinem
sau
(x2 1)Pn00 (x) + 2xPn0 (x) n(n + 1)Pn (x) = 0.
Deci Pn este solutie a ecuatiei (11.6).
cos 2
Pn (cos ) cos n = p
2(cos cos )
11.1. POLINOAME ORTOGONALE 201
sin 2
Pn (cos ) sin n = p
2(cos cos )
X
din care sa se deduca suma seriei Pn (cos ).
n0
cos 2
Pn (cos ) cos n = p
2(cos cos )
sin 2
Pn (cos ) sin n = p
2(cos cos )
In prima dezvoltare luam = 0 si obtinem
X 1
Pn (cos ) = .
n0
2 sin 2
rezulta X
cos n = (1)k Cn2k cosn2k sin2k .
0k n
2
(1 x2 )y 00 xy 0 + n2 y = 0, n IN
4. exista relatiile
Z 1 0, pentru k 6= n
1
Tk (x)Tn (x)dx = 2 , pentru k = n 6= 0
1 1x2
, pentru k = n = 0
X
Demonstratie. 1. Consideram seria Taylor Tn (x) n n care nlocuim
n0
Tn (x) = cos(n arccos x) prin cos n. Avem
X X 1 X in
Tn (x) n = cos n n = (e + ein ) n .
2
n0 n0 n0
2. Din identitatea
x p n2
Tn0 (x) + 1 x2 Tn00 (x) = cos(n arccos x).
1 x2 1 x2
Inmultind cu 1 x2 si nlocuind cos(n arccos x) cu Tn (x), rezulta
4. In integrala din membrul stang, pe care o vom nota cu I(n, k), facem
substitutia x = cos ,
Z Z
1
I(n, k) = cos k cos nd = [cos(k + n) + cos(k n)]d.
0 2 0
h i
Pentru k 6= n, I(n, k) = 12 sin(k+n)
k+n + sin(kn)
kn |0 = 0.
1 sin 2n
Pentru k = n 6= 0, I(n, k) = R2 2n + |0 = 2 .
Pentru k = n = 0, I(0, 0) = 0 d = .
y 00 2xy 0 + 2ny = 0
3. au loc relatiile :
Z
2 0, pentru k 6= n
ex Hk (x)Hn (x)dx = n , pentru k = n
n!2
x2 y 00 + xy 0 + (x2 2 )y = 0 (11.13)
x2 y 00 + xy 0 + (k 2 x2 2 )y = 0 (11.14)
exponentul
X r si constantele ck urmand a fi determinate. Presupunem ca
k
seria ck x are raza de convergenta 6= 0. Pentru orice x interior discului
k0
de convergenta , X
y 0 (x) = xr1 (r + k)ck xk
k0
X
y 00 (x) = xr2 (r + k)(r + k 1)ck xk
k0
sau echivalent X X
[(r + k)2 2 ]ck xk = ck xk+2 .
k0 k0
Rezulta
(r2 2 )c0 = 0, [(r + 1)2 2 ]c1 = 0 (11.16)
[(r + k)2 2 ]ck = ck2 , k = 2, 3, 4 . . . (11.17)
Putem presupune c0 6= 0. Daca c0 = 0, seria (11.15) va ncepe cu termenul
r+1 si cu schimbarea de notatie r + 1 = r , k = p + 1 am avea y =
c1 xX 1
r
x1 cp xp , adica o serie de aceeasi forma cu (11.15). Din prima egalitate
p0
(11.16) rezulta
r2 2 = 0. (11.18)
Aceasta ecuatie, numita ecuatia determinata a ecuatiei diferentiale (11.13),
are radacinile si .
Cum intervine n ecuatia diferentiala prin patratul
sau, 2 C \ 0 , arg0 ( 2 ) [0, 2) si putem preciza pe 6= 0 prin
arg0 () [0, ). Deci, daca IR, atunci 0.
11.2. FUNCTIILE LUI BESSEL 207
din care se pot deduce toti coeficientii cu indice par n functie de c0 . Din
primele p relatii
( + 1)c2 = c0
( + 2)c4 = c2
............
( + p)c2p = c2p2
rezulta
p!22p ( + 1)( + 2) . . . ( + p)c2p = (1)p c0
Tinand seama de proprietatile functiei a lui Euler, avem
( + p + 1)
( + 1)( + 2) . . . ( + p) = .
( + 1)
Rezulta
(1)p ( + 1)c0
c2p = , p = 1, 2, 3, . . . .
p!22p ( + p + 1)
Astfel (11.15) devine
X X x+2p
y(x) = x c2p x2p = ( + 1)c0 (1)p .
p!22p ( + p + 1)
p0 p0
Ecuatia (11.13) fiind omogena , solutiile sale pot fi determinate n afara unui
1
factor constant. Vom lua c0 = 2 (+1) si obtinem functia
X (1)p x +2p
y(x) =
p!( + p + 1) 2
p0
Vom determina multtimea pe care suma acestei serii exista si este solutie a
ecuatiei diferentiale. Vom scrie
x X (1)p x 2p
y(x) = .
2 p!( + p + 1) 2
p0
208 CAPITOLUL 11. FUNCTII SPECIALE
x 2 X (1)p
In aceasta serie notam 2 = si avem de studiat seria de puteri p.
p!( + p + 1)
p0
Raza de convergenta a acestei serii este
(1) p (p + 1)!( + p + 2)
= lim = lim (p+1)| +p+1| =
p
p p!( + p + 1) (1)p+1
X (1)p
Seria p poate fi derivata de cate ori este necesar; la fel si
p!( + p + 1)
p0
X (1)p x 2p
seria = f (x) a carei suma este f .
p!( + p + 1) 2
p0
x
Functia y obtinuta mai sus are valorile x y(x) = 2 f (x).
Pentru = n IN, primul factor, 2 defineste o functie olomorfa pe
C, deci y este o functie olomorfa pe C si verifica ecuatia lui Bessel pe C.
Daca nu este numar natural, este sau un numar strict pozitiv diferit
de un ntreg
sau un numar complex cu partea imaginara strict pozitiva ,
x
deci 2 ia mai multe valori pentru x C \ 0 dat.
Fie T o semidreapta cu originea n O, T = x = rei |r x 0 cu
[0, 2) constant. Consideram ramura corespondentei x 2 definita
(ln| x2 |+iarg ( x2 ))
pe D = C \ T cu valorile e . Pentru a evita complicatiile de
scriere vom nota aceste valori tot cu x2 . Functia x 7 x2 este olomorfa
pe D = C \ T , deci x 7 y(x) = x2 f (x) este olomorfa pe D si verifica
ecuatia (11.13) pe D.
Definitia 11.5. Functia J definita prin
X (1)p x +2p
J (x) = (11.21)
p!( + p + 1) 2
p0
( + 1)c2 = c0 , (2 + 1)c1 = 0
...............
( + p)c2p = c2p2 , (2p + 1)(2 + 2p + 1)c2p+1 = c2p1
Cazul 1. nu este numar natural. Avem + p 6= 0, p IN si din
primele p relatii de mai sus rezulta
(1)p ( + 1)c0
c2p = , p = 1, 2, 3, . . .
p!22p ( + p + 1)
2
Luand c0 = (+1) , obtinem functia J care poate fi dedusa din (11.21)
nlocuind cu ,
X (1)p x +2p
J (x) = (11.22)
p!( + p + 1)) 2
p0
cu conventia de mai sus, x2 = e (ln| 2 |+iarg ( 2 )) . Functia J este olo-
x x
deoarece (n + p + 1) = (n + p)!.
In acest caz va trebui sa cautam o a doua solutie particulara a ecuatiei
lui Bessel pe alta cale.
x2 J
00 0
(x) + xJ (x) + (x2 2 )J (x) = 0
Inmultim prima egalitate cu J (x), iar a doua cu J si adunam :
x2 (J (x)J
00
(x) J (x)J00 (x)) + x(J (x)J
0
(x) J (x)J0 (x)) = 0
1 x 1 1 x 1
J0 (x) = 0
+. . . , J (x) = +. . .
2 ( + 1) 2 2 ( + 1) 2
0 (x) si J (x)J 0 (x), singurii termeni n 1 sunt cei dati
In produsele J (x)J x
de produsele primilor termeni din dezvoltarile de mai sus. Asadar,
2 1
w(x) = .
( + 1)(1 ) x
Tinand seama de proprietatile functiei rezulta ca w(x) are forma din
enunt
1
= W (J (x), J (x))
sin
212 CAPITOLUL 11. FUNCTII SPECIALE
2
Comparand cu (11.25) rezulta W (J (x), Y (x)) = x .
2. Restrictia impusa , n calculul limitei, este posibila , deoarece ne
intereseaza o solutie particulara Yn liniar independenta fata de Jn , indiferent
pe ce cale o obtinem. Avem
2
x2 U00 + xU0 + (x2 2 )U (J (1) J ) = 0
Am notat U = 1 J
(1) J . Trecand la limita pentru n si
tinand seama de (11.27) si (11.24), obtinem
Corolarul 11.2. Solutia generala a ecuatiei lui Bessel (11.13) se poate scrie
sub forma y = aJ + bY cu a, b constante complexe arbitrare.
H(1) = J + iY , H(2) = J iY
numite functiile lui Bessel de speta a treia sau functiile lui Hankel.
11.2. FUNCTIILE LUI BESSEL 213
J ei J J ei J
H(1) = i , H(2) = i
sin sin
Schimband pe cu se obtin relatiile
(1) (2)
H = ei H(1) , H = ei H(2)
d d
[x J (x)] = x J1 (x), [x J (x)] = x J+1 (x) (11.28)
dx dx
sau echivalent cu acestea
2
J1 (x) + J+1 (x) = J (x)
x
d X (1)p 2 d x 2+2p
[x J (x)] = =
dx p!( + p + 1) dx 2
p0
Analog,
Termenul corespunzator lui p = 0 este nul, deoarece este derivata unei con-
stante. Simplificam cu p n expresia termenului general si schimbam indicele
de nsumare p n q + 1
deci r
2
J 1 (x) = sin x.
2 x
Folosind proprietatea functiei : (z) = z1 (z + 1), avem
1 2 1 (2p)!
+p+1 = +p+1 = .
2 2p + 1 2 p!22p
11.2. FUNCTIILE LUI BESSEL 215
Se va obtine
r r
2 X x2p 2
J 1 (x) = (1)p = cos x
2 x (2p)! x
p0
1
Termenii n se obtin pentru p = n + k, k = 0, 1, 2, . . ., deci
X 1 x n+2k
Rez(f, 0) = (1)k .
k!(n + k)! 2
k0
In cazul cand x = 0,
1
f (, 0) =
n+1
1, pentru n = 0
Rez(f, 0) =
0, pentru n > 0
x
( 1 )
Observatia 11.6. Consideram functia 7 (, x) = e 2 , unde x
X Z x
( 1 )
x
( 1 ) 1 n e2
e 2 = cn , cn = n+1
d.
<n<
2i C
Z x
( 1 )
1 e2
Jn (x) = Jn (x) = n+1
d.
2i C
Z x
( 1 )
1 e2
Jn (x) = n+1
d = cn , n = 1, 2, 3, . . . (11.31)
2i C1
x
( 1 )
Pentru acest motiv 7 (, x) = e 2 se numeste functia genera-
toare a functiilor lui Bessel de prima speta si de ordin ntreg, notate cu
Jn .
Egalitatea (11.32)ramane
adevarata si pentru x = 0, deoarece J0 (0) = 1
si Jn (0) = 0, n ZZ 0 .
11.2. FUNCTIILE LUI BESSEL 217
Functia de sub
semnul integral este periodica de perioada 2, deci intervalul
de integrare 3
2 2 poate fi nlocuit cu [0, 2]. Inmultind apoi cu i n
, n
2 00 + 0 ( 2 2 ) = 0, (11.38)
() = aJ () + bY ()
Observam ca
X 1 x +2p
I (x) = ei 2 J (ix) = (1)k (11.39)
p!( + p + 1) 2
p0
(11.24) devine
In = In , n IN. (11.40)
Pentru a construi solutia generala a ecuatiei (11.37), n ipoteza N , se
considera functia K , de valori
I (x) I (x)
K (x) = , [0, ) \ IN (11.41)
2 sin
11.2. FUNCTIILE LUI BESSEL 219
1 x 4 1 x 8
ber(x) = 1 + + ...
(2!)2 2 (4!)2 2
1 x 2 1 x 6 1 x 10
bei(x) = + + ...
(1!)2 2 (3!)2 2 (5!)2 2
Analog se definesc functiile ker si kei (kelvin-real, kelvin-imaginar)
K0 (xei 4 ) = ker(x) + ikei(x).
= c0 + c1 t + c2 t2 + c3 t3 + . . . + c1 t1 + c2 t2 + c3 t3 + . . .
Fiecare dintre coeficientii cn este o serie infinita
x n x n+2 x n+4 x n+6
(1)k x n+2k
X
2 2 2 2
cn = + +. . . =
n! (n + 1)! 2!(n + 2)! 3!(n + 3)! k!(n + k) 2
k=0
t2 = cos 2 + i sin 2
t2 = cos 2 i sin 2
...............
xt x x i
2t (e ei )
Avem e 2 =e 2 = eix sin , deci
eix sin = J0 (x)+2[J2 (x) cos 2+J4 (x) cos 4+. . .]+2i[J1 (x) sin +J3 (x) sin 3+. . .]
sau
X
eix sin = J0 (x) + 2 [J2k (x) cos 2k + iJ2k1 (x) sin(2k 1)]. (11.43)
k=1
deci
X
cos(x sin x)+i sin(x sin x) = J0 (x)+2 [J2k (x) cos 2k+iJ2k1 (x) sin(2k1)]
k=1
X
sin(x sin x) = 2 J2k1 (x) sin(2k 1)
k=0
Daca n (11.43) nlocuim cu 2 obtinem
X
ix cos
e = J0 (x) + 2 ik cos kx,
k=1
de unde rezulta
X
cos(x cos x) = J0 (x) + 2 (1)k J2k (x) cos 2k
k=1
X
sin(x cos x) = 2 (1)k J2k+1 (x) sin(2k + 1)
k=0
x2 y 00 + (1 2)xy 0 + 2 (x2 + 1 2 )y = 0.
+ 2 (t2 + 1 2 )y = 0
sau
d2 y dy
t2 + (1 2)t + 2 2 (t2 + 1 2 )y = 0
dt2 dt
1
Vom lua = pentru a avea t2 n ultima paranteza . Ecuatia se scrie
d2 y dy
t2 2
t + (t2 + 1 2 )y = 0. (11.44)
dt dt
222 CAPITOLUL 11. FUNCTII SPECIALE
cos x 1 0
y0 = z+ z
sin x sin x
1 00 cos x 0 1 + cos2 x
y 00 = z 2 z + z
sin x sin x sin3 x
Astfel ecuatia devine :
x2 z 00 + xz 0 + (x2 2 )z = 0
1
si are solutia z(x) = c1 J (x) + c2 Y (x). Deci y(x) = sin x [c1 J (x) + c2 Y (x)].
Bibliografie
224
BIBLIOGRAFIE 225
[17] Ioana Luca, Gh. Oprisan, Matematici avansate, Editura Printech, Bu-
curesti, 2001.
[20] Gh. Micula, Paraschiva Pavel, Ecuatii diferentiale si integrale prin prob-
leme si exercitii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989.
[29] A. Papoulis, The Fourier integral and its applications, McGraw Hill
Book Co., New York, 1962.
226 BIBLIOGRAFIE