Cu Legere Seminar

Cuprins
Prefaţă iii
Introducere v
1 Ecuaţii diferenţiale ordinare integrabile 1

1.1 Ecuaţii cu variabile separabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1
1.2 Ecuaţii cu diferenţiale totale exacte. Factor integrant . . . . . . . . . . 5
1.3 Ecuaţii omogene (în sensul lui Euler) şi reductibile la acestea . . . . . 9
1.4 Ecuatii liniare de ordinul I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
1.5 Ecuaţii reductibile la ecuaţii liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
1.5.1 Ecuaţii de tip Bernoulli . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
1.5.2 Ecuaţii de tip Riccati . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
1.6 Ecuaţii diferenţiale de ordinul I în formă implicită . . . . . . . . . . . 20
1.6.1 Ecuaţii de tip Clairaut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
1.6.2 Ecuaţii de tip Lagrange . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
1.6.3 Ecuaţii implicite de forma f (x, y 0 ) = 0 rezolvabile în raport cu
y sau x . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
1.7 Ecuaţia diferenţială a unei familii de curbe. Traiectorii ortogonale . . 25
1.7.1 Ecuaţia diferenţială a unei familii de curbe . . . . . . . . . . . 25
1.7.2 Traiectorii ortogonale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
1.8 Ecuaţii de ordin superior care admit reducerea ordinului . . . . . . . . 29
1.8.1 Ecuaţii diferenţiale de forma y (n) ¡ = f (x) . . . . . . . ¢. . . . . . 29
1.8.2 Ecuaţii diferenţiale de forma F x, y (k) , y (k+1) , ..., y (n) = 0 . . 30
1.8.3 Ecuaţii diferenţiale de forma F (y, y 0 , ..., y (n) ) = 0 . . . . . . . . 31
µ ¶
y 0 y 00 y (n)
1.8.4 Ecuaţii diferenţiale de forma F x, , , ..., =0 . . . . 33
¡ y y y ¢
1.8.5 Ecuaţii diferenţiale de forma F y, xy 0 , x2 y 00 , ..., xn y (n) = 0 . . 34
¡y 0 ¢
1.8.6 Ecuaţii diferenţiale de forma F x , y , xy 00 , ..., xn−1 y (n) = 0 . . 35
2 Teoria calitativă a ecuaţiilor diferenţiale 39

2.1 Operatori pe spaţii metrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
2.2 Problema lui Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
2.3 Problema bilocala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
2.4 Soluţii saturate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
i
ii CUPRINS
3 Ecuaţii diferenţiale liniare 49

3.1 Ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul n . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
3.2 Ecuaţii diferenţiale liniare şi omogene de ordinul n, cu coeficienţi con-
stanţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
3.3 Ecuaţii diferenţiale liniare şi neomogene de ordinul n, cu coeficienţi
constanţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
3.4 Ecuaţii diferenţiale liniare reductibile la ecuaţii cu coeficienţi constanţi 58
3.5 Ecuaţii diferenţiale liniare cu coeficienţi variabili . . . . . . . . . . . . 61
4 Sisteme de ecuaţii diferenţiale 65

4.1 Sisteme simetrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
4.2 Sisteme liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
4.2.1 Sisteme liniare cu coeficienţi constanţi . . . . . . . . . . . . . . 69
5 Metoda transformatei Laplace 81

5.1 Transformata Laplace . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
5.2 Transformata inversă Laplace . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
5.3 Aplicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
5.3.1 Ecuaţii diferenţiale liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
5.3.2 Sisteme de ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul întâi . . . . . . 97
5.3.3 Ecuaţii diferenţiale cu argumente decalate . . . . . . . . . . . . 99
6 Ecuaţii si sisteme de ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul I 101

6.1 Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul I, liniare şi omogene . . . . . . 101
6.2 Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul I, cvasiliniare . . . . . . . . . . 105
6.3 Sisteme de ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul I . . . . . . . . . . . 110
A Metoda izoclinelor 113
B Teoria stabilităţii 121

B.1 Noţiuni şi definiţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121
B.2 Stabilitatea soluţiilor sistemelor liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
B.3 Stabilitatea soluţiilor sistemelor neliniare . . . . . . . . . . . . . . . . . 123
B.3.1 Stabilitatea în prima aproximaţie . . . . . . . . . . . . . . . . . 123
B.3.2 Metoda funcţiei Liapunov . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
C Funcţia Γ a lui Euler 127
Bibliografie 129
Prefaţă
Ecuaţiile diferenţiale reprezintă principalul instrument de modelare a fenomenelor

din ştiinţă şi tehnică. Scopul acestei cărţi este de a oferi studenţilor principalele
idei privind ecuaţiile diferenţiale ordinare. Lucrarea cuprinde aspectele esenţiale ale
teoriei ecuatiilor diferenţiale precum şi metodele teoretice şi practice ale acestei disci-
pline pentru a fi aplicate în practică de către ingineri, precum şi de către inginerii în
devenire. În fapt sunt studiate ecuaţiile diferenţiale, sistemele de ecuaţii diferentiale,
ecuaţiile cu derivate parţiale de ordinul întâi, precum şi comportarea soluţiilor acestor
entităţi matematice. În acest caz ne oprim la probleme de stabilatate, de existenţă,
unicitate şi alte probleme calitative. Totuşi principalele aspecte studiate se referă
la construirea soluţiilor ecuaţiilor şi sistemelor de ecuaţii diferenţiale în cazul când
este posibilă găsirea explicită a soluţiilor acestor entităţi matematice. Se studiază
aici soluţiile diferitelor ecuaţii diferenţiale, dar calea deducerii, a găsirii, a descoperir-
ilor nu este lipsită de bariere, scopul acestei cărţi este de a conduce, logic şi intuitiv
studenţii spre descoperiri în care barierele au fost înlăturate. Taylor întrevăzuse ex-
istenţa soluţiilor singulare, dar Clairaut a fost cel care a dedus efectiv o astfel de
soluţie. Vom pune în evidenţă diferitele tipuri de soluţii şi vom studia mulţimea
soluţiilor unei ecuaţii diferenţiale. Studiul ecuaţiilor diferenţiale în secolul XX a fost
de o eficienţă remarcabilă. Au fost readuse în atenţie matematicienilor domenii ca
stabilitatea soluţiilor, compartamentul haotic precum şi noi metode numerice de re-
zolvare a lor.
Printre cei care au influenţat în mod decisiv studiul acestor ecuaţii, precum şi
modul de abordare a studiului ecuaţiilor diferenţiale a fost Cauchy. El a formulat
problema care-i poartă numele şi a enunţat o teoremă de existenţă şi unicitate care
a fost apoi generalizată ulterior în diverse clase de funcţii. Cauchy a fost cel care a
observat că determinismul concepţiei conduce la determinismul newtonian al mişcării.
Aşa cum am amintit deja, ecuaţiile diferenţiale reprezintă principalul instrument
de modelare matematică şi are un caracter abstract care acoperă fenomene din ştiinţă,
tehnică, economie, societate, medicină, dinamica populaţiilor şi altele.
O serie de tehnici matematici au rolul de a oferi studenţilor, inginerilor şi cercetă-
torilor baza de mijloace de modelare şi înţelegere a unor fenomene complicate din
ştiinţă şi tehnică.
Credem că exemplele prezentate oferă cititorului posibilitatea de înţelegere a
fenomenelor prezentate şi studiate la alte discipline de specialitate şi vor constitui
argumente serioase de studiu chiar pe calculator, utilizând mijloacele tehnice de care
dispun facultăţile tehnice şi nu numai.
iii
iv Prefaţă
Sperăm ca acestă carte să fie de un real ajutor celor care o vor folosi în pregătirea
lor profesională.
Vom fi recunoscători tuturor celor care prin sugestii şi observaţii ne vor sesiza an-
umite neajunsuri şi erori care s-au strecurat, fără voia noastră, pe parcursul lucrării.
Introducere
Teoria ecuaţiilor diferenţiale este un instrument eficace de modelare matematică a

fenomenelor dinamice din ştiinţă, tehnică, economie, etc. Această teorie a apărut
odată cu descoperirea calculului integral. Sistemele dinamice continue sunt în esenţă
sisteme de ecuaţii diferenţiale şi au un rol remarcabil în tehnică. Nu credem că există
domeniu din tehnică care să nu utilizeze ecuaţiile diferenţiale. O anumită disciplină
nu poate fi numită "ştiinţă" dacă nu are la bază matematica şi în acest cadru ecuaţiile
diferenţiale ocupă un loc important.
Cartea de faţă este o "culegere de probleme", dar este completată cu o scurtă
teorie introductivă la fiecare capitol. De asemenea se prezintă probleme rezolvate şi
propuse pentru a fi de un real folos celor care o vor folosi în pregătirea lor.
O scurtă prezentare a conţinutului lucrării ne iniţiază în fapt asupra problemelor
abordate într-o formă accesibilă şi gradată în ce priveşte dificultatea problemelor
propuse.
Problemele sunt prezentate gradual şi respectă în esenţă succesiunea teoretică
a noţiunilor care se studiează în cursurile de ecuaţii diferenţiale. Ele sunt expuse
clar, riguros şi la un nivel suficient de ridicat, dar care nu depăşeşte posibilitatea de
înţelelgere a studenţilor din univesităţile tehnice şi nu numai.
Problemele propuse au fost alese pentru a acoperi toate capitolele mai importante
din teoria ecuaţiilor diferenţiale şi cu derivate parţiale de ordinul întâi.
Scopul acestei lucrări este de a oferi studenţilor o viziune globală şi reală asupra
metodelor utilizate în prezent în teoria ecuaţiilor diferenţiale. Se poate observa şi rolul
tehnicii de calcul în studiul soluţiilor ecuaţiilor şi sistemelor de ecuaţii diferenţiale.
Apar aici şi elemente noi din teoria ecuaţiilor diferenţiale dintre care amintim noţiunile
de puncte de echilibru, orbite, planul fazelor şi altele.
Nu în ultimul rănd cartea oferă studenţilor probleme şi exerciţii într-un mod unitar
şi gradual din punct de vedere al dificultăţilor de rezolvare.
În lucrare se utilizează cu succes diferite noţiuni de geometrie, algebră, analiză
matematică precum şi alte capitole din matematica modernă.
Ca structură, cartea conţine şase capitole a căror conţinut îl prezentăm în cele ce
urmează.
Capitolul 1- Ecuaţii rezolvabile direct, conţine principalele tipuri de ecuaţii care
se pot rezolva direct, în care se utilizează metode elementare de rezolvare. Sunt aici
ecuaţii cu variabile separabile, ecuaţii omogene, ecuaţii diferenţiale exacte, ecuatii
liniare si reductibile la ecuaţii liniare, precum şi unele aspecte geometrice care apar în
studiul ecuaţiilor diferenţiale. Tot aici sunt studiate şi ecuaţii de ordin superior care
v
vi Introducere
admit reducerea ordinului.

Capitolul 2- Teoreme de existenţă si unicitate, sunt tratate aspecte calitative
privind ecuaţiile diferenţiale şi integrale.
Capitolul 3- Ecuaţii diferenţiale liniare, este consacrat teoriei ecuaţiilor liniare,
studiului mulţimii solutiilor ecuaţiilor omogene şi neomogene. O atenţie deosebită
este acordată ecuaţiilor cu coeficienţi constanţi, precum şi ecuaţiilor reductibile la
ecuaţii cu coeficienti constanţi.
Capitolul 4- Sisteme de ecuaţii diferenţiale, conţine sisteme liniare şi neliniare
precum şi ecuaţii cu coeficienti constanţi omogene şi neomogene.
În Capitolul 5 se studiează câteva noţiuni de teoria stabilitaţii atât pentru sisteme
liniare cât şi pentru sisteme neliniare. Se tratează stabilitatea în prima aproximaţie
(prima metodă Liapunov), cât şi prin metoda funţiei Liapunov (a doua metodă Lia-
punov).
Ultimul capitol este dedicat ecuaţiilor şi sistemelor de ecuaţii cu derivate parţiale
de ordinul întâi.
Autorii, cadre didactice de la Catedra de Matematică din Universitatea Tehnică
Cluj-Napoca, îşi exprimă speranţa că lucrarea de faţă va fi de u real ajutor studenţilor
şi tuturor celor care o vor folosi în pregătirea lor şi le vom fi recunoscatori tuturor celr
care prin observaţii şi sugestii vor contribui la îmbunătăţirea materialului prezentat
si de care vom ţine cont la următoarea reeditare.
Autorii
CAPITOLUL 1
Ecuaţii diferenţiale ordinare integrabile
În acest capitol sunt grupate tipurile clasice de ecuaţii diferenţiale ordinare de ordinul
întâi, cât şi de ordin superior, care pot fi rezolvate efectiv (integrate) prin metode
standard.
1.1
Ecuaţii cu variabile separabile
O ecuaţie de forma
y 0 = f (x)g(y) (1.1.1)
unde f şi g sunt funcţii continue date, iar y = y(x) ∈ C(I), I ⊂ R un interval, este
funcţia necunoscută, se numeşte ecuaţie cu variabile separabile.
y0
Pentru valori ale lui y pentru care g(y) 6= 0, ecuaţia se scrie sub forma = f (x)
g(y)
dy
sau = f (x) dx. Prin integrarea ambilor membri ai ecuaţiei, se obţine
g(y)
Z Z
dy
= f (x) dx + C, C ∈ R,
g(y)
care se numeşte soluţia generală a ecuaţiei (1.1.1). Din punct de vedere geometric,
aceasta este o familie de curbe plane, care depind de constanta arbitrară C.
Dacă pentru o valoare y0 avem g(y0 ) = 0, atunci funcţia constantă y(x) = y0 este,
evident, soluţie a ecuaţiei (1.1.1) şi se numeşte soluţie singulară.
O ecuaţie scrisă sub forma
X1 (x)Y1 (y) dx + X2 (x)Y2 (y) dy = 0, (1.1.2)
unde X1 , X2 , Y1 , Y2 sunt funcţii continue date, este, de asemenea, o ecuaţie cu variabile
separabile. Într-un domeniu în care X2 (x) 6= 0 şi Y1 (y) 6= 0, ecuaţia se scrie
X1 (x) Y2 (y)
dx + dy = 0
X2 (x) Y1 (y)
1
2 Ecuaţii diferenţiale ordinare integrabile
şi, integrând termen cu termen, se obţine soluţia generală

Z Z
X1 (x) Y2 (y)
dx + dy = C, C ∈ R.
X2 (x) Y1 (y)
Dreptele x = x0 şi y = y0 , unde X2 (x0 ) = 0 şi Y1 (y0 ) = 0 sunt soluţii singulare ale

ecuaţiei.
☞ Exemplul 1.1.1 Să se integreze ecuaţia (1 − y) dx + x2 y 2 dy = 0.
1 y2
✑ Rezolvare: Pentru x 6= 0 şi y 6= 1, ecuaţia se scrie 2 dx +
x 1−y
dy = 0. Prin
Z Z
1 y2
integrare se obţine 2
dx + dy = C, de unde rezultă soluţia generală
x 1−y
1 y2
+ + y + ln |y − 1| = C.
x 2
x = 0 şi y = 1 reprezintă soluţii singulare ale ecuaţiei. f!

☞ Exemplul
¡ 1 ¢ 1.1.2 Să se determine soluţia problemei Cauchy y 0 · (x2 − 1) sin y =
π
2 cos y, y 2 = 3 .
sin y 2
✑ Rezolvare: Se scrie ecuaţia sub forma y 0 ·
cos y
= 2
x −1
şi prin integrare se
¯ ¯
¯x − 1¯
obţine − ln | cos y| = ln ¯¯ ¯ + ln C. De aici se găseşte soluţia generală
x + 1¯
1 x−1
=C· , C ∈ R.
cos y x+1
Constanta reală C se determină astfel încât y( 12 ) = π

Înlocuind x = 21 şi y =
3.
π
se
f!
3
x+1
găseşte C = −6, deci soluţia problemei Cauchy este cos y = −6 · .
x−1
☞ Exemplul 1.1.3 Să se integreze ecuaţia diferenţială yy 0 + x = 0.
y2
✑ Rezolvare: Se scrie yy 0 = −x, se integrează şi se obţine soluţia generală
2
=
x2 C
− + . Aceasta se poate scrie sub forma x2 + y 2 = C, C ∈ R, C ≥ 0, şi reprezintă
!
2 2
o familie de cercuri, cu centrele în origine şi de raze variabile. f
O ecuaţie diferenţială de forma y 0 = f (ax + by + c), cu a, b, c ∈ R, b 6= 0, se reduce
la o ecuaţie cu variabile separabile făcând substituţia u = ax + by + c.
☞ Exemplul 1.1.4 Să se integreze ecuaţia y 0 = cos(y − x).

1.1 Ecuaţii cu variabile separabile 3
✑ Rezolvare: Facem substituţia u = y −x. Atunci y 0 = u0 +1 şi avem u0 +1 = cos u

u0
sau = 1, ceea ce dă prin integrare ctg u2 = x + C. Se obţine soluţia generală
cos u − 1
y−x
ctg = x + c.
2
Soluţiile singulare se obţin din cos u − 1 = 0, adică u = 2kπ, y = 2kπ + x, k ∈ Z.
Are loc următoarea reprezentare grafică a soluţiilor, pentru diverse valori ale lui
k, respectiv C.
solutii generale C = −5,605...

(pentru diverse C=0
20
valori arbitrare C = 4,615...
ale constantei C)
15
10
k=2
5
y
k=1
0
−5 k=0
−10
k = −1
solutiile
singulare
−15
k = −2
f!
−6 −4 −2 0 2 4 6
x
Exerciţii propuse
✎ 1.1.1 Să se determine soluţiile generale ale următoarelor ecuaţii diferenţiale:

¡ ¢ r
i). 1 + x3 y 0 − y = 0 x 0
iv). · y = x2 + x + 1
√ y
ii). x2 + 1 · y 0 − y = 0
v). xy 0 − ln3 x = 0
iii). y 0 (y − 3) − 2xy 2 = 6xy vi). y 0 cos y sin x = sin y cos x
✎ 1.1.2 Să se determine soluţiile generale ale următoarelor ecuaţii diferenţiale:
i). y 2 dy − (1 + y)(cos x dx − sin y dy) = 0

ii). xe 3x+y dx − dy = 0
¡ ¢
iii). xy 2 + x − y 2 − 1 dx − 2x2 y dy = 0
¡ ¢ √ ³ p ´
iv). y 2 + 1 dx − x2 + 1 y + y 2 + 1 dy = 0
✎ 1.1.3 Să se rezolve următoarele probleme Cauchy:
i). (2 + e x ) · yy 0 = e x , y(0) = 1
¡ ¢
ii). y 0 tg x − y ln y = 0, y π2 = 2
p ¡ ¢
iii). a2 − y 2 dx − a2 + x2 dy = 0, y(a) = 0, a 6= 0
¡ ¢
iv). (xy − x + y − 1) dy = y 2 − 2y dx, y(0) = 1
v). x2 y 0 − cos 2y = 1, y(1) = 0
¡ ¢ ¡ √ ¢
vi). x2 + 9 y 0 = (y − 2) x + x2 + 9 , y(4) = 47
vii). y 0 = 2xy ln x, y(e ) = e
✎ 1.1.4 Găsiţi curba care trece prin punctul (0, 2) şi pentru care panta tangentei în
orice punct este egală cu triplul ordonatei în acel punct.
✎ 1.1.5 Găsiţi o curbă pentru care panta tangentei într-un punct este egală cu de
două ori panta dreptei care uneşte acel punct cu originea şi care trece prin punctul
(1, 2).
✎ 1.1.6 Se cunoaşte că viteza de răcire a unui corp în aer este proporţională cu

diferenţa dintre temperatura T a corpului şi temperatura T0 a aerului. Dacă temper-
atura aerului este de 10◦ C şi un corp se răceşte de la 90◦ la 50◦ în 20 de minute, la
ce temperatură va ajunge în următoarele 20 de minute?
✎ 1.1.7 Făcând schimbări de variabile corespunzătoare, să se determine soluţiile

următoarelor ecuaţii:
i). y 0 = cos(2x + y) 2x + y
iv). y 0 + 2 = √
2x + y + 2x + y
ii). y 0 = (y − x)4
2
iii). (4x + y + 1) y 0 − 1 = 0 v). y 0 − 2 = e 3x−2y
1.2 Ecuaţii cu diferenţiale totale exacte. Factor integrant 5
f! Indicaţii şi răspunsuri
¡ ¢−1/6 √3 arctg 2x−1

√
1.1.1 i) y = C(x + 1)1/3 x2 − x + 1 e 2 3 , C ∈ R; ii) y = C(x +
√ (y+3) 2 2 √ √ √ √ 4
x + 1); iii) y = Ce ; iv) y = 5 x + 3 x + x + C; v) y = ln4 x + C;
2 x 1 5 1 3
vi) sin y = C sin x;

2
1.1.2 i) y2 − y + ln(y + 1) − cos y = sin x + C; ii) e −y − 19 e 3x (1 − 3x) + C = 0; iii)
1 p p √
y 2 = Cxe x − 1; iv) y 2 + 1(y + y 2 + 1) = C(x + x2 + 1).
x ¡ ¢
1.1.3 i) y 2 = 1 + 2 ln 2+e 3 ; ii) y = 2
sin x
; iii) arcsin ay = a1 arctg xa − π4 ; iv)
√ √
y(y − 2) = −(x + 1)2 ; v) tg y = 2 − x2 ; vi) y = 2 + x2 + 9(x + x2 + 9); vii)
2 2
ln |y| = x2 ln |x| − x +e
2 + 1.
1.1.4 Avem problema Cauchy y 0 = 3y, y(0) = 2 cu soluţia y(x) = 2e 3x .
1.1.5 y 0 = 2 · xy , y(1) = 2, de unde y(x) = 2x2 .
1.1.6 Notând T (t) temperatura corpului la momentul t avem T 0 (t) = k(T (t) − T0 ),
cu k constanta de proportionalitate. Soluţia generală este T (t) = Ce kt + T0 . Din
condiţiile T (0) = 90◦ , T (20) = 50◦ se găsesc C = 80◦ , e 20k = 12 şi deci T (40) = 30◦ .
h√ ³√ ´i ¯ ¯
¯ ¯
1.1.7 i) z = 2x+y, y = 2 arctg 3 tg 23 x + C −2x; ii) z = y −x, ln ¯ y−x−1 y−x+1 ¯ −
√
2 arctg(y − x) =¡4x + C; iii) ¢2y − arctg(8x + 2y + 2) = C; iv) x + y + 2 2x + y = C;
v) 4x − 2y − ln 2e 3x−2y − 1 = C.
1.2
Ecuaţii cu diferenţiale totale exacte. Factor integrant
O ecuaţie diferenţială de ordinul I, de forma

P (x, y) dx + Q(x, y) dy = 0, (1.2.1)
cu (x, y) ∈ D, D un domeniu din R2 , se numeşte ecuaţie cu diferenţială totală
exactă dacă există o funcţie u, de două variabile, cu proprietatea că
du = P (x, y) dx + Q(x, y) dy
∂u ∂u
În acest caz, u se poate determina din relaţiile = P (x, y) şi = Q(x, y).
∂x ∂y
Teorema 1.2.1 Ecuaţia (1.2.1) este cu diferenţială totală exactă dacă şi numai dacă
∂P ∂Q
(x, y) = (x, y), ∀(x, y) ∈ D.
∂y ∂x
În această situaţie, o primitivă u este dată de formula
Z x Z y
u(x, y) = P (s, y) ds + Q(x0 , s) ds,
x0 y0
cu (x0 , y0 ) ∈ D fixat, astfel încât dreptunghiul [x0 , x]×[y0 , y] este inclus în D. Ecuaţia
(1.2.1) se scrie sub forma du = 0, deci soluţia ei generală va fi
u(x, y) = C, C ∈ R.
☞ Exemplul 1.2.1 Să se integreze ecuaţia (cos xy − xy sin xy) dx − x2 sin xy dy = 0.
✑ Rezolvare: Calculăm derivatele parţiale ale funcţiilor P şi Q:

∂P ∂Q
(x, y) = (x, y) = −2x sin xy − x2 y cos xy
∂y ∂x
Deoarece derivatele sunt egale, rezultă, conform Teoremei 1.2.1, că ecuaţia este cu
diferenţială totală exactă şi calculăm
Z x Z y
u(x, y) = (cos sy − sy sin sy) ds + −x20 sin x0 s ds
x0 y0
Alegem x0 = y0 = 0, aparţinând domeniului de definiţie al funcţiilor P şi Q, şi avem

Z x Z y
u(x, y) = (cos sy − sy sin sy) ds + 0 ds = x cos xy.
0 0
Prin urmare, soluţia generală a ecuaţiei este x cos xy = C, C ∈ R. f!

În unele cazuri, chiar dacă ecuaţia nu este cu diferenţială totală exactă, există o
funcţie µ(x, y), neconstantă, astfel încât ecuaţia
µ(x, y)[P (x, y) dx + Q(x, y) dy] = 0
să fie cu diferenţială totală exactă. O astfel de funcţie se numeşte factor integrant.

Evident, µ trebuie să satisfacă
∂ ∂
(µP ) = (µQ),
∂y ∂x
numită ecuaţia factorului integrant (în general, mai dificil de rezolvat decât
ecuaţia iniţială).
µ Totuşi,¶în anumite situaţii, acestă ecuaţie se simplifică foarte mult:
1 ∂P ∂Q
1) Dacă − depinde numai de variabila x, atunci şi factorul integrant
Q ∂y ∂x
este o funcţie numai de x. Acesta se poate determina din ecuaţia cu variabile separa-
bile µ ¶
0 1 ∂P ∂Q
µ (x) = − µ(x). (1.2.2)
Q ∂y ∂x
Într-adevăr, ecuaţia factorului integrant se poate scrie:
∂µ ∂P ∂µ ∂Q
P +µ = Q+µ
∂y ∂y ∂x ∂x
şi mai departe µ ¶ µ ¶
1 ∂P ∂Q 1 ∂µ P ∂µ
− = − · + .
Q ∂y ∂x µ ∂y Q ∂x
1.2 Ecuaţii cu diferenţiale totale exacte. Factor integrant 7
Dacă membrul stâng al acestei relaţii depinde numai de x, rezultă că se poate

∂µ
cauta µ depinzând numai de x. Atunci avem că = 0 şi se obţine ecuaţia (1.2.2).
µ ¶ ∂y
1 ∂P ∂Q
2) Dacă − depinde numai de y, atunci şi µ depinde numai de y şi se
P ∂y ∂x
găseşte din ecuaţia µ ¶
0 1 ∂P ∂Q
µ (y) = − − µ(u)
P ∂y ∂x
(justificare asemănătoare cu cea de la cazul anterior).
Uneori, factorul integrant µ se caută sub forma µ = µ(ϕ(x, y)), cu funcţia ϕ aleasă
convenabil.
☞ Exemplul 1.2.2 Să se rezolve ecuaţia y 2 (x−y) dx+(1−xy 2 ) dy = 0, determinând
un factor integrant.
µ ¶
✑ Rezolvare: Avem ∂P ∂y
= 2xy − 3y 2 şi
∂Q
∂x
= −y 2 diferite, însă
1 ∂P
P ∂y
−
∂Q
∂x
=
2
, nu depinde de x. Atunci căutăm factorul integrant µ(y) ca soluţia ecuaţiei:
y
2
µ0 (y) = − · µ(y)
y
µ0 2 1
Avem = − , de unde obţinem µ(y) = 2 . Înmulţind ecuaţia dată cu factorul
µ y y
integrant obţinem µ ¶
1
(x − y) dx + − x dy = 0,
y2
care este cu diferenţială totală exactă şi
Z x Z yµ ¶
1 x2 1 1 x20
u(x, y) = (s − y) ds + − x 0 ds = − xy − + x0 y0 + −
x0 y0 s2 2 y y0 2
Soluţia generală este

x2
2
1
− xy − = C.
y
f!
¡ ¢
☞ Exemplul 1.2.3 Să se rezolve ecuaţia y + x3 y 2 dx + (x + x2 y 3 ) dy = 0, ştiind
că admite un factor integrant de forma µ = µ(xy).
✑ Rezolvare: Notăm P1 (x, y) = µ(xy)(y + x3 y 2 ), Q1 (x, y) = µ(xy)(x + x2 y 3 ). Din

∂P1 ∂Q1
condiţia = se obţine µ0 (xy)x(y + x3 y 2 ) + µ(xy)(1 + 2x3 y) = µ0 (xy)y(x +
∂y ∂x
µ0 2
x2 y 3 ) + µ(xy)(1 + 2xy 3 ). Notând xy = v şi făcând calculele obţinem = − , de
µ v
1 1
unde µ = 2 , adică µ = 2 2 .
v x y
Obţinem astfel ecuaţia cu diferenţială totală exactă
µ ¶ µ ¶
1 1
+ x dx + + y dy = 0,
x2 y xy 2
cu soluţia generală
x2 + y 2
2
−
1
xy
= C. f!
Exerciţii propuse
✎ 1.2.1 Să se integreze ecuaţiile:
i). (2x + 3x2 y) dx + (x3 − y 3 ) dy = 0

ii). e −y dx − (2y + xe −y ) dy = 0
µ ¶
x (x2 + 1) cos y
iii). + 2 dx + dy = 0
sin y cos 2y − 1
x dx + y dy x dy − y dx
iv). p + =0
x2 + y 2 x2
µ ¶ µ ¶
2 cos 2x 1 sin 2x 2 sin y
v). + dx − + dy = 0
y x y2 cos3 y
µ ¶ µ √ ¶
√ 1 x x 1
vi). 3 xy − 2 dx + √ − 2 dy = 0
x y y xy
vii). (3x2 y 2 − 4xy) dx + (2x3 y − 2x2 + 3y 2 ) dy = 0, y(0) = 1
2x y 2 − 3x2
viii). 3
dx + dy = 0, y(1) = 1
y y4
✎ 1.2.2 Să se integreze ecuaţiile, determinând factorii integranţi corespunzători:
i). (x2 + 3y) dx + 2x dy = 0

ii). 3x2 y 2 dx + (y 4 ln y − 2yx3 ) dy = 0
iii). y dx − (4x2 y + x) dy = 0
iv). 2x dx + (x2 + y 2 + y) dy = 0
v). (xy + 1) dx + x(x + y) dy = 0
vi). (x sin y + y cos y) dx + (x cos y − y sin y) dy = 0
µ ¶
x 1 x2
vii). 2 · − 2 2 dx + 2 dy = 0
y x y y
µ ¶
√ x √
viii). (1 − y y) dx + − 2x y dy = 0
2y
ix). (y + 2x2 y) dx + x dy = 0
x). (sin 2y + 2xy cos2 y) dx + (2x + x2 cos2 y) dy = 0
✎ 1.2.3 Să se integreze ecuaţiile, determinând un factor integrant de forma indicată:

1.3 Ecuaţii omogene (în sensul lui Euler) şi reductibile la acestea 9
i). (x − y) dx + (x + y) dy = 0, µ = µ(x2 + y 2 )
ii). (y 2 − x2 + 2xy) dx + (y 2 − x2 − 2xy) dy = 0, µ = µ(x2 + y 2 )
iii). (xy ln y + 2x2 y 2 ) dx + (x2 + x3 y) dy = 0, µ = µ(xy)
iv). (1 + x − e −x−y ) dx + (x − e −x−y ) dy = 0, µ = µ(x + y)
v). (−xy tg xy + y + 1) dx + (x − x2 tg xy) dy = 0, µ = µ(xy)
x2 + 1
1.2.1 i) 4x2 + 4x3 y − y 4 = C; ii) xe −y − y 2 = C; iii) + 2x = C; iv)
2 sin y
p y sin 2x 1 √ 1
x2 + y 2 + = C; v) + ln x − 2
= C; vi) 2x xy + = C; vii)
x y cos y xy
x2 1
x3 y 2 − 2x2 y + y 3 = 1; viii) 3 − = 0.
y y
1 x3
1.2.2 i) µ(x) = x1/2 , x7/2 + 7yx3/2 = C; ii) µ(y) = , + y ln y − y = C;
y4 y2
1 y
iii) µ(x) = , 2y 2 + = C iv) µ(y) = e y , (x2 + y 2 − y + 1)e y = C; v) µ(x) =
x2 x
1 y2
, xy + + ln |x| = C; vi) µ(x) = e x , e x [(x − 1) sin y + y cos y] = C; vii) µ(y) =
x 2
1 √ √ 2 2
y 2 , x2 y + = C; viii) µ(y) = y, x y − xy 2 = C; ix) µ(x) = e x , xye x = C; x)
x
1
µ(y) = , 2x tg y + x2 y = C.
cos2 y
1 x 1
1.2.3 i) µ(x, y) = 2 , ln(x2 +y 2 )−2 arctg = C; ii) µ(x, y) = , x−
x + y2 y (x2 + y 2 )2
2 2 1
y = C(x +y ); iii) µ(x, y) = , x ln y+x y = C; iv) µ(x, y) = e x+y ,
2
xe x+y −x−y =
xy
C; v) µ(x, y) = cos xy, sin xy + x cos xy = C.
1.3
Ecuaţii omogene (în sensul lui Euler) şi reductibile la acestea
O funcţie f : D → R (D ⊂ R2 con) se numeşte funcţie omogenă de grad n dacă

f (tx, ty) = tn f (x, y), pentru orice (x, y) ∈ D şi t > 0.
O ecuaţie diferenţială de forma y 0 = f (x, y) se numeşte omogenă (în sensul lui
Euler) dacă f este o funcţie omogenă de grad zero. ³y´
O astfel de ecuaţie poate fi scrisă întotdeauna sub forma y 0 = ϕ , x 6= 0.
x
y
Pentru rezolvarea acestei ecuaţii se face substituţia u = . De aici, y = ux, y 0 =
x
xu0 +u şi ecuaţia omogenă se reduce la ecuaţia cu variabile separabile: xu0 = ϕ(u)−u.
☞ Exemplul 1.3.1 Să se integreze ecuaţia y 0 (x2 − y 2 ) = 4xy.
4xy 4 xy y
✑ Rezolvare: Avem y 0 =
x2 − y 2
, de unde y 0
= ¡ y ¢2 . Facem substituţia u =
x
1− x
u0 (1 − u2 ) 1
şi obţinem = , de unde, prin integrare directă rezultă
u3 + 3u x
u u
ln = ln Cx3 , adică 2 = Cx3 .
(u2 + 3)2 (u + 3)2
f!
Revenind la funcţia necunoscută y, obţinem soluţia scrisă în formă implicită:
y = C(y 2 + 3x2 )2 .
a1 x + b1 y + c1
O ecuaţie diferenţială de forma y 0 = , cu ai , bi , ci ∈ R se poate
a2 x + b2 y + c2
transforma într-o ecuaţie omogenă printr-o schimbare de variabilă. Se disting două
cazuri: ¯ ¯
¯ a1 b1 ¯
a) Dacă ∆ = ¯ ¯ ¯ 6= 0, se fac schimbările de variabile x = u + x0 şi y = v + y0 ,
a2 b2 ¯ ½
a1 x + b1 y + c1 = 0
unde (x0 , y0 ) este soluţia (unică) a sistemului . Se obţine astfel
a2 x + b2 y + c2 = 0
o ecuaţie cu funcţia necunoscută v şi variabila independentă u.
b) Dacă ∆ = 0, se face schimbarea de funcţie z = a1 x + b1 y, ecuaţia se reduce la o
ecuaţie cu variabile separabile, cu necunoscuta z.
x+y−1
☞ Exemplul 1.3.2 Să se integreze ecuaţia y 0 =
x−y−1
.
¯ ¯ ½
¯1 1¯
✑ Rezolvare: ∆ = ¯ 1 −1 ¯ = −2 6= 0. Sistemul xx +
¯ ¯ y−1=0
−y−1=0
are soluţia
x0 = 1, y0 = 0, deci facem substituţiile u = x − 1, v = y, după care obţinem noua
u+v
ecuaţie diferenţială v 0 = , omogenă.
u−v
v
1+ u v
Avem v 0 = v şi facem o nouă substituţie z = , cu v 0 = z 0 u + z, găsind
1− u u
1−z 1
z0 = , care are soluţia Cu2 (1 + z 2 ) = e 2 arctg z . De aici, revenind la variabilele
!
1+z 2 u £ ¤
v y
iniţiale, găsim C(u2 + v 2 ) = e arctg u şi în final C (x − 1)2 + y 2 = e 2 arctg x−1 . f
3x − 6y + 2
☞ Exemplul 1.3.3 Să se integreze ecuaţia y 0 ·
−x + 2y + 1
= 1.
¯ ¯
¯ 3 −6 ¯
✑ Rezolvare: Avem ∆ = ¯ −1 2 ¯¯ = 0, prin urmare facem substituţia u = −x +
¯
u0 + 1 −3u + 2
2y, de unde y 0 = . Înlocuind în ecuaţia iniţială se găseşte u0 · = 1, care
2 5u
este o ecuaţie cu variabile separabile având soluţia generală −3u + 2 ln |u| = 5x + C,
de unde soluţia ecuaţiei iniţiale: ln | − x + 2y| = x + 3y + C, C ∈ R. f !
1.3 Ecuaţii omogene (în sensul lui Euler) şi reductibile la acestea 11
Exerciţii propuse
✎ 1.3.1 Să se determine soluţia generală pentru următoarele ecuaţii:
y 3y y − 2x 0 1
i). y 0 = + ctg vii). y =
x x 2y 2 − 3xy x
y y
ii). y 0 = e x + viii). xy 0 = y(ln y − ln x)
x p
iii). y 0 (x2 + y 2 ) + 2xy = 0 ix). xy 0 = y + y 2 − x2
p
iv). x2 − y 2 + 2xyy 0 = 0 x). xyy 0 = x x2 + y 2 + y 2
³ p ´
v). x2 y 0 = y 2 − 3xy + 4x2 xi). x y + x2 + y 2 dy = y 2 dx
x−y 0 y y
vi). y − 2 =0 xii). xy 0 = y + x cos2
x2 + y 2 2x x
2y − 6 µ ¶2
i). y 0 = y0 y−1
3x − y iv). =
2 x+y−2
x+y−2
ii). y 0 = −
x−y+4 v). (x−3y +1) dx−(2x−6y +3) dy = 0
1 − 5x − 5y
iii). y 0 = vi). (x − 2y + 5) dx + (2x − y + 4) dy = 0
x+y+1
¯ ¯
3y C ¯ C¯
1.3.1 i) cos = 3 ; ii) y = −x ln ¯ln ¯¯; iii) y 3 + 3x2 y = C; iv) y 2 = Cx − x2 ;
¯
x x x
x
2 2 2 y2 y
v) e 2x−y = Cx; vi) y + 2xy − x = Cxy ; vii) = Cx; viii) ln = Cx + 1;
q
x(y − x) x
y2
ix) C 2 x2 − 2Cy + 1 = 0; x) e 1+ x2 = Cx; xi) Schimbând rolul variabilelor obţinem
p x p
x0 y 2 = x(y + x2 + y 2 ), apoi făcând substituţia = u se găseşte y 2 + y x2 + y 2 =
y
y
Cx; xii) tg = ln Cx.
x
1.3.2 i) (y − x − 2)2 = C(y − 3)3 ; ii) y 2 − 2xy − x2 + 4x − 8y = C; iii) 5x + y +
3 y−1
ln |2x + 2y − 1| = C; iv) ln |y − 1| + 2 arctg = C; v) x − 2y + ln |x − 3y| = C;
2 x−1
3
vi) x − y + 3 = C(x + y − 1) .
1.4
Ecuatii liniare de ordinul I
O ecuaţie de forma y 0 + p(x)y = q(x), cu p, q ∈ C(I), I ⊂ R, interval, se numeşte

ecuaţie diferenţială liniară, de ordinul întâi. Dacă q(x) = 0, ecuaţia se numeşte
omogenă, iar dacă q(x) 6= 0, atunci ecuaţia se numeşte neomogenă.
1) Ecuaţia omogenă este o ecuaţie cu variabile separabile, prin urmare, soluţia ei
generală este: Z x
− p(s) ds
y(x) = Ce x0 .
2) Ecuaţia neomogenă are soluţia generală y = y0 +yp , unde: y0 este soluţia generală a
ecuaţiei omogene y 0 +p(x)y = 0, iar yp este o soluţie particulară a ecuaţiei neomogene.
Această soluţie particulară se determină prin metoda variaţiei constantei: se caută yp
sub forma Z x
− p(s) ds
yp = c(x)e x0 ,
unde c(x) este o funcţie necunoscută care se găseşte înlocuind yp în ecuaţia neomogenă.
☞ Exemplul 1.4.1 Să se determine soluţia generală a ecuaţiei y 0 −2y ctg x = − cos x.
✑ Rezolvare: Scriem ecuaţia omogenă y 0 − 2y ctg x = 0. Aceasta este o ecuaţie cu

y0 cos x
variabile separabile: = 2· , de unde ln y = 2 ln sin x+ln C, adică y0 = C sin2 x,
y sin x
C ∈ R este soluţia generală a ecuaţiei omogene.
Căutăm o soluţie particulară pentru ecuaţia neomogenă în forma yp = c(x) sin2 x,
unde funcţia c(x) va fi determinată înlocuind yp în ecuaţia neomogenă:
cos x
c0 (x) sin2 x + 2c(x) sin x cos x − 2c(x) sin2 x · = − cos x
sin x
cos x 1
c0 = − , deci c(x) = .
sin2 x sin x
Înlocuind, găsim soluţia generală
y = C sin2 x + sin x, C ∈ R. f!
☞ Exemplul 1.4.2 Găsiti soluţia ecuaţiei xy 0 + y = 3x2 care este mărginită pentru
x → 0.
y0 1 C
✑ Rezolvare: Rezolvăm mai întâi ecuaţia omogenă
y
= − , de unde y0 = .
x x
c(x) c0 (x)x − c(x) c(x)
Soluţia particulară va fi de forma yp = , unde + 2 = 3x, deci
x x2 x
C
c0 (x) = 3x2 , c(x) = x3 şi soluţia generală este y = + x2 .
x
Condiţia de mărginire implică C = 0, de unde reiese soluţia y = x2 . f !
1.4 Ecuatii liniare de ordinul I 13
☞ Exemplul 1.4.3 Asupra unui punct de masă m, care se mişcă rectiliniu, se acţio-
nează cu o forţa proporţională cu timpul (având constanta de proporţionalitate k).
Rezistenţa aerului este proporţională cu viteza de deplasare (având coeficientul de
proporţionalitate µ). Să se determine dependenţa de timp a vitezei, considerând că
viteza la momentul iniţial este zero.
✑ Rezolvare: Conform legii lui Newton, şi ştiind că acceleraţia este derivata vitezei,
avem:
mv 0 = kt − µv,
ecuaţie liniară de ordinul I, neomogenă, cu funcţia necunoscută v. Rezolvăm mai întâi
µ µ
ecuaţia omogenă v 0 = − v şi avem v0 (t) = Ce − m t .
m µ
Soluţia particulară o căutăm sub forma vp (t) = c(t)eµ− m t . Înlocuind
¶ în ecuaţie se
2
k µ k m m µ
găseşte c0 (t) = te m t , de unde, integrând, c(t) = t − 2 e m t şi deci
m m µ µ
µ ¶
µ k m
v(t) = Ce − m t + t− .
µ µ
mk
Din condiţia v(0) = 0 reiese C = şi
µ2
µ ¶
k m −µt m
v(t) =
µ µ
e m +t−
µ
.
f!
O altă metodă de rezolvare a ecuaţiilor diferenţiale liniare de ordinul I este metoda
factorului integrant.
Fie ecuaţia y 0 + p(x)y = q(x). O înmulţim cu e P (x) , unde P (x) este o primitivă a
funcţiei p(x). Avem
y 0 e P (x) + p(x)ye P (x) = q(x)e P (x) ,
care se poate scrie ³ ´0
ye P (x) = q(x)e P (x) .
Z
P (x)
De aici ye = q(x)e P (x) + C şi soluţia ecuaţiei este
·Z ¸
−P (x) P (x)
y(x) = e q(x)e + C , C ∈ R.
☞ Exemplul 1.4.4 Să se determine soluţia generală a ecuaţiei y 0 − 2xy = 2xe x .

2
✑ Rezolvare: Avem p(x) = −2x şi o primitivă a ei P (x) = −x2 . Înmulţim ambii

2
membrii cu e −x . Rezultă:
2 2
y 0 e −x − 2xye −x = 2x,
2 2
sau (ye −x )0 = 2x. De aici ye −x = x2 + C şi
f!
2
y = e x (x2 + C), C ∈ R.
Exerciţii propuse
✎ 1.4.1 Să se rezolve următoarele ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul I:
i). y 0 sin x + y cos x = 2x v). y 0 + 5y = 4e −x

2
ii). y 0 − 2xy = e x 2
vi). y 0 − y = x3
2 0
iii). (1 + x )y + xy − 1 = 0 x
y n
iv). y 0 + = x2 sin x vii). y 0 − y = e x (x + 1)n , n ∈ N
x x+1
✎ 1.4.2 Să se determine soluţiile următoarelor ecuaţii care satisfac condiţiile date:

1
i). y 0 − y = 1 + x, y(0) = 0
1 − x2
1
ii). y 0 + 2y = x2 , y(0) =
4
0 n
iii). xy − (n − 1)y = x ln x, n ∈ N, y(1) = 0
iv). y 0 − y = −3e −2x , y → 0 când x → ∞
1 1
v). x2 y 0 − y sin = −e cos x , y → 1 când x → ∞
x
vi). y 0 − 2xy = sin x + 2x cos x, y mărginită pe R
✎ 1.4.3 Făcând o schimbare de variabilă corespunzătoare, să se determine soluţiile

ecuaţiilor:
ex ii). xyy 0 − y 2 + x2 = 0
i). y 0 − tgy =
cos y
iii). 4xy 3 y 0 + y 4 = e x
✎ 1.4.4 Inversând rolul funcţiei şi al variabilei independente, să se rezolve ecuaţiile:
i). (2x − y 2 )y 0 = 2y iv). y n y 0 = 2xy 0 − y, n 6= −2

y
ii). y 0 = v). y 0 cos y(sin y − x) = 1, y(1) = 0
2y ln y + y − x
iii). (2xy + y − y 3 )y 0 = 1 vi). e y dx + (xe y − 2y) dy = 0
✎ 1.4.5 Găsiţi curbele cu proprietatea că ordonata punctului de intersecţie dintre

tangenta la curbă în orice punct şi axa Oy este egal cu pătratul abscisei punctului de
tangenţă.
✎ 1.4.6 Un condensator de capacitate Q este conectat la un circuit cu tensiunea E şi

rezistenţa R. Determinaţi sarcina q a condensatorului la momentul t după conectare.
1.4 Ecuatii liniare de ordinul I 15
√
x2 + C 2 C + ln(x + 1 + x2 )
1.4.1 i) y = ; ii) y = (x + C)e x ; iii) y = √ ; iv)y =
sin x 1 + x2
C − 6 sin x x4
− x2 cos x + 3x sin x + 6 cos x; v) y = Ce −5x + e −x ; vi) y = Cx2 + vii)
x 2
y = (x + 1)n (e x + C).
√ r
arcsin x + x 1 − x2 1+x x2 − x 1
1.4.2 i) y = · ; ii) y = + ; iii) y = (1 +
2 1−x 2 4
x ln x − x)xn−1 ; iv) Soluţia generală µ y = Ce
x
¶ +e
−2x
, C ∈ R, din condiţie avem
1 1 1
C = 0, deci y = e −2x ; v) y = e cos x + ; vi) y = − cos x.
e x
1.4.3 i) Prin schimbarea de variabilă z = sin y, se obţine ecuaţia z 0 − z = e x , cu

soluţia z = (C + x)e x , deci sin y = (C + x)e x ; ii) Substituţia este y 2 = 2z, soluţia
C + ex
y 2 = Cx2 − x2 ln x2 ; iii) Substituţia y 4 = z, soluţia y 4 = .
x
dx 1
1.4.4 i) Avem x0 = = 0 . Considerând x = x(y) drept funcţie necunoscută,
dy y
2 1 x y
avem ecuaţia (2x−y ) 0 = 2y, sau x0 − = − . Soluţia pentru ecuaţia omogenă este
x y 2
y2
x0 = Cy, soluţia particulară se caută sub forma xp = c(y)y. În final, x = Cy − ;
2
0 x C 0 3 y2 y2
ii) x = − + 2 ln y + 1, x = + y ln y; iii) x − 2xy = y − y , x = Ce = ; iv)
y y 2
2x yn
x0 = − y n−1 , x = Cy 2 − ; v) x0 + x cos y = sin y cos y, x = 2e − sin y + sin y − 1;
y n−2
vi) x0 + x = 2ye −y , x = (C + y 2 )e −y .
1.4.5 Ecuaţia tangentei în (x0 , y(x0 )) este y − y(x0 ) = (x − x0 )y 0 (x0 ) iar intersecţia
ei cu axa Oy este y = y(x0 ) − x0 y 0 (x0 ). Conform condiţiei din problemă, avem
y(x0 ) − x0 y 0 (x0 ) = x20 , deci ecuaţia diferenţială care descrie familia de curbe este
y − xy 0 = x2 , cu soluţia y = Cx − x2 .
q
1.4.6 Căderea de tensiune într-o rezistenţă este R · I, într-un condensator este ;
Q
dq
intensitatea curentului electric printr-un condensator este I = . Ecuaţia difer-
³ dt ´
dq q t
enţială este deci: R + = E, cu soluţia q(t) = QE 1 − e − QR (la momentul
dt Q
t = 0 se consideră sarcina q = 0).
1.5
Ecuaţii reductibile la ecuaţii liniare
1.5.1 Ecuaţii de tip Bernoulli

O ecuaţie de forma
y 0 + p(x)y = q(x)y α ,
cu α ∈ R \ {0, 1}, p, q ∈ C(I), I ⊂ R se numeşte ecuaţie diferenţială de tip
Bernoulli. Pentru a rezolva o astfel de ecuaţie se face schimbarea de funcţie z(x) =
y 1−α , prin care se obţine o ecuaţie diferenţială liniară de ordinul I, în necunoscuta z:
z 0 + (1 − α)p(x)z = (1 − α)q(x).
☞ Exemplul 1.5.1 Să se găsească soluţia generală a ecuaţiei xy 0 + 2y = 4y 2 .

z0
✑ Rezolvare: α = 2, deci facem substituţia z = y −1 . Avem y 0 = − 2 şi înlocuind
z
în ecuaţie:
xz 0 2 4 2 4
− 2 + = 2 sau z 0 − z = − ,
z z z x x
a cărei soluţie generală este z = Cx2 + 2, de unde y =

1
Cx2 + 2
. f !
10 √
☞ Exemplul 1.5.2 Să se găsească soluţia generală a ecuaţiei y 0 −
x
y = 4x y.
1
✑ Rezolvare: Având α =
2
, facem substituţia y = z 1/2 . Înlocuind y 0 = 2zz 0 ,
10z 2 5z 2
rezultă ecuaţia 2zz 0 − = 4xz, sau z 0 − = 2x, cu soluţia z = cx5 − x2 , de
µ ¶2x x 3
2
unde y = Cx5 − x2 . În plus, aici avem şi soluţia singulară y = 0, care nu poate
3
fi obţinută din soluţia generală. f !
Exerciţii propuse
✎ 1.5.1 Să se rezolve ecuaţiile diferenţiale următoare:

x3
i). y 0 + x2 y = e 3 y2 v). xy 0 = y 2 x3 + y(x2 − 1)
ii). y 0 + y ctg x = y 4 sin x vi). 2x2 y 0 + y = 4y 3

y2
iii). y 0 + y tg x = − vii). xy 0 − 2y = 4y 2
cos x
√
iv). y 0 + (2x + 1)y = (2x + 1)y 2 viii). y 0 + 2y = 2x y, y(0) = 0
1.5 Ecuaţii reductibile la ecuaţii liniare 17
ix). y 0 − y cos x = y n−1 sin 2x, x). xy 0 + 2y + x5 y 3 e x = 0, y(1) = 0

n ∈ N \ {1, 2}
✎ 1.5.2 Inversând rolul variabilelor, să se rezolve următoarele ecuaţii diferenţiale:
i). xy 0 (x2 + 2y 3 ) = 2y 4 (1 + y)2

iii). y 0 =
x(y + 1) − x2
ii). y + xy 0 = x2 y 0 ln y
1.5.2 Ecuaţii de tip Riccati

O ecuaţie de forma
y 0 + p(x)y 2 + q(x)y + r(x) = 0
cu funcţiile p, q, r ∈ C(I), I ⊂ R date se numeşte ecuaţie diferenţială de tip
Riccati. În general, o astfel de ecuaţie nu se poate rezolva prin operaţiile finite ale
analizei. Avem însă următoarele situaţii:
1). Dacă se cunoaşte o soluţie particulară y1 (x) a ecuaţiei, atunci soluţia generală se
poate obţine prin integrare.
1
Într-adevăr, făcând substituţia y = y1 + se obţine:
z
z 0 − [2p(x)y1 (x) + q(x)]z = p(x),
care este o ecuaţie liniară neomogenă, cu necunoscuta z.

4 2
☞ Exemplul 1.5.3 Să se integreze ecuaţia y 0 + y 2 + y + 2 = 0 ştiind că admite
x x
a
o soluţie particulară de forma y1 = .
x
a
✑ Rezolvare: Determinăm mai întâi coeficientul a, înlocuind y1 în ecuaţie: − 2 +
x
a 4a 2 2
+ + , de unde a + 3a + 2 = 0, cu rădăcinile a1 = −1, a 2 = −2. Alegem
x2 x2 x2
1 1
substituţia y = − + . Avem
x z
1 z0 1 2 1 4 4 2
2
− 2+ 2− + 2− 2+ + 2 = 0,
x z x xz z x xz x
2
sau z 0 − z = −1, ecuaţie liniară neomogenă cu soluţia z = Cx2 + x, de unde
x
y=− −
1 1
x Cx2 + x
. f !
2). Dacă se cunosc două soluţii particulare y1 (x) şi y2 (x), ecuaţia se reduce la o
y − y1
ecuaţie liniară omogenă, prin substituţia z = , având soluţia
y − y2
Z
p(x)(y1 − y2 ) dx
z = Ce .
Demonstrăm această formulă: y1 fiind soluţie a ecuaţiei, avem y10 = −p(x)y12 −q(x)y1 −
r(x).
Scăzând aceasta din y 0 = −p(x)y 2 − q(x)y − r(x) şi împărţind prin y − y1 , avem:
(y − y1 )0
= −p(x)(y + y1 ) + q(x),
y − y1
de unde prin integrare
d
ln(y − y1 ) = −p(x)(y + y1 ) − q(x).
dx
Analog,
d
ln(y − y2 ) = −p(x)(y + y2 ) − q(x)
dx
Z
y − y1
şi scăzând cele două relaţii, ln = p(x)(y2 − y1 ) dx, ceea ce duce la formula
y − y2
de demonstrat.
☞ Exemplul 1.5.4 Să se integreze ecuaţia (1 − x3 )y 0 = y 2 − x2 y − 2x, cunoscând
1
soluţiile particulare y1 (x) = −x2 şi y2 (x) = − .
x
1 x2 2x
✑ Rezolvare: Scriem ecuaţia sub forma y 0 + 3
x −1
y 2
+
1−x 3
y+
1 − x3
= 0.
Calculăm
Z Z µ ¶ Z
1 1 2 1
p(x)(y2 − y1 ) dx = 3
− + x dx = dx = ln x,
x −1 x x
deci
y + x2
y+ x
C − x2
1 = Cx, de unde y = 1 − Cx . f!
Exerciţii propuse
✎ 1.5.3 Să se rezolve ecuaţiile următoare, ştiind că admit soluţiile indicate.

2
i). y 0 + y 2 − y − x4 = 0, y1 = x2
x
ii). y 0 e −x + y 2 − 2ye x = 1 − e 2x , y1 = e x
iii). y 0 − y 2 + y tg x + cos2 x = 0, y1 = − cos x
2 cos x 1
iv). y 0 − y 2 cos x + 2 = 0, y1 =
sin x sin x
1
v). x2 y 0 = x2 y 2 + xy + 1, y1 = −
x
0 2 2
vi). y = y − x + 1, y1 = x
1.5 Ecuaţii reductibile la ecuaţii liniare 19
a
vii). x2 y 0 + x2 y 2 − 3xy + 3 = 0, cu o soluţie de forma y1 =
x
1 2 3
viii). y 0 + y − y − x4 = 0, cu o soluţie de forma y1 = ax3 .
x2 x
1 x3 1 1
1.5.1 i) z = , z 0 − x2 z = −e 3 , y = x3 /3 ; ii) z = y −3 , z 0 − z ctg x =
y e (C − x) 3
µ 3 ¶−1/3
3 sin x 1 1 cos x
− sin x, y = C sin3 x + ; iii) z = , z 0 − z tg x = ,y= ; iv)
tg x y cos x µ C +¶x
1 1 1 1
z = , z 0 − (2x + 1)z = −(2x + 1), y = ; v) z = , z 0 = −z x − − x2 ,
y Ce x2 +x + 1 y x
1
1 1 0 1 4 2 ex 1
y = −x 2 /2 ; vi) z = 2
, z − 2
z = − 2
, y = 1 ; vii)z = ,
Cxe −x y x x 4e x + C y
0 2 4 x2 √
z − z = − , y = ; viii) z = y, z 0 + z = x, y = (e −x + x − 1)2 ; ix)
x x C − 2x2
2
z = y 2−n , z 0 − (2 − n)z cos x = (2 − n) sin 2x, y 2−n = Ce (2 − n) sin x − 2 sin x + ;
n−2
4
x) z = y −2 , z 0 − z = 2x4 e x , y −2 = (2e x − 2e)x4 .
x
x x3 2 1
1.5.2 i) x0 = + 4 , z = x−2 , z 0 = − z − 4 , y 3 = x2 (Cy + 1); ii) x0 +
y 2y y y
x ln y 1 1 x 1 1
= x2 , z = , x = ; iii) x0 = − x2 , z = ,
y y x Cy + ln y + 1 y+1 (1 + y)2 x
z 1 y+1
z0 = − + ,x= .
y + 1 (y + 1)2 C + ln |y + 1|
2x2 1 2| cos x|
1.5.3 i) y = x2 − 2x3
; ii) y = e x +
x+C
; iii) y = − cos x + 2 sin x + 1
;
Ce +1
3 e 2Ce
1 3 sin2 x 1 1 ³ 2
iv) y = + 3 ; v) y = − + ; vi) y = x − Ce −x +
sin x C − sin x x (C − ln x)x
Z ¶−1
2 2 1 3 3Cx2 − 1
+e −x e x dx ; vii) y1 = , y2 = , y = ; viii) y1 = x3 , y =
x x Cx3 − x
2x3
x3 − .
2Ce x2 + 1
1.6
Ecuaţii diferenţiale de ordinul I în formă implicită
1.6.1 Ecuaţii de tip Clairaut

O ecuaţie de tip Clairaut este o ecuaţie de forma
y = xy 0 + φ(y 0 ), (1.6.1)
unde φ ∈ C 1 (I).
Notând y 0 = p, p = p(x) şi derivând o dată ajungem la
p0 (x + φ0 (p)) = 0.
Aşadar, unul din cazurile posibile este p0 = 0, caz care revine la
y = Cx + ψ(C), (1.6.2)
iar al doilea caz este ½

x = −φ0 (p)
. (1.6.3)
y = −pφ0 (p) + φ(p)
Soluţia (1.6.2) reprezintă soluţia (integrală) generală a ecuaţiei Clairaut, iar
soluţia parametrică (1.6.3) este soluţia (integrală) singulară a ecuaţiei Clairaut.
Soluţia singulară (1.6.3) nu se poate obţine din (1.6.2) prin particularizarea con-
stantei C, ci reprezintă înfăşurătoarea familiei de drepte definite de (1.6.2).
☞ Exemplul 1.6.1 Determinaţi soluţiile ecuaţiei diferenţiale y = xy 0 + sin y 0 .
✑ Rezolvare: Notând y 0 = p, ecuaţia devine y = xp + sin p şi derivând noua ecuaţie

în raport cu x avem:
p = p + p0 x + p0 cos p, adică p0 (x + cos p) = 0.
Primul caz posibil p0 = 0, adică p = C, conduce la soluţia generală
y = xC + sin C, C ∈ R,
iar al doilea caz conduce la soluţia parametrică

½
x = − cos p
y = −p cos p + sin p
.
f!
☞ Exemplul 1.6.2 Rezolvaţi ecuaţia y + y 0 ln y 0 = xy 0 .
✑ Rezolvare: Rescriem ecuaţia sub forma y = xy 0 − y 0 ln y 0 .

Notând y 0 = p ecuaţia devine y = xp − p ln p şi derivând noua ecuaţie în raport
cu x avem
p0 (x − 1 − ln p) = 0.
1.6 Ecuaţii diferenţiale de ordinul I în formă implicită 21
Integrala generală este

y = xC − C ln C, C ∈ R+ ,
iar integrala singulară ½
x = 1 + ln p, p > 0
.
y=p
Observăm că parametrul p poate fi eliminat şi integrala singulară se mai scrie sub
forma
y = e x−1 .
În graficul următor sunt reprezentate câteva soluţii din familia de drepte, pentru
anumite valori ale constantei C, alături de soluţia particulară. După cum se poate
observa, într-adevăr, soluţia particulară reprezintă învelitoarea familiei de drepte–
soluţie generală.
4
ex−1
2
y
C = 1/10
C=1
C=2
C=3
C=5
−1
−1 −0.5 0 0.5 1 1.5 2 2.5 3
x
f!
Exerciţii propuse
✎ 1.6.1 Determinaţi soluţiile următoarelor ecuaţii diferenţiale:

a 0
i). y = xy 0 + ,a ∈ R vi). y = xy 0 + e −y
y0 2
1
ay 0 vii). y = xy 0 −
ii). y = xy 0 + p ,a ∈ R 3y 0 2
1 + y0 2
viii). y = xy 0 + cos2 y 0
iii). y 0 3 = 3(xy 0 − y)
p
iv). yy 0 = xy 0 2 + 1 ix). y = xy 0 + a 1 + y 0 2
v). 2y 0 2 (y − xy 0 ) = 1 x). y = xy 0 − y 0 4
1.6.2 Ecuaţii de tip Lagrange

O ecuaţie Lagrange este o ecuaţie de forma
y = xφ(y 0 ) + ψ(y 0 ), (1.6.4)
cu φ, ψ ∈ C 1 (I).
Notând y 0 = p, p = p(x), se derivează ecuaţia (1.6.4) în raport cu x şi obţinem
ecuaţia liniară de ordinul întâi în x,
dx φ0 (p) ψ 0 (p)
= x+ .
dp p − φ(p) p − φ(p)
Rezolvând această ecuaţie obţinem
x = F (p, C), C ∈ R, (1.6.5)
şi avem mai departe

y = F (p, C)φ(p) + ψ(p). (1.6.6)
Relaţiile (1.6.5), (1.6.6) reprezintă soluţia parametrică a ecuaţiei (1.6.4) cu
parametrul real p.
Dacă p−φ(p) = 0 are soluţii pi ∈ I, atunci ecuaţia (1.6.4) are şi soluţii singulare
de forma y = pi x +ψ(pi ), soluţii care reprezintă drepte.
☞ Exemplul 1.6.3 Determinaţi soluţiile ecuaţiei dieferenţiale y = (1 + y 0 )x + e −y .
0
✑ Rezolvare: Notând y 0 = p, ecuaţia devine y = (1 + p)x + e −p şi, derivând ecuaţia

în raport cu x, avem p = 1 + p + xp0 − p0 e −p , adică
dp
−1 = p0 (x − e −p ), p0 = .
dx
Privim mai departe noua ecuaţie ca o ecuaţie diferenţială de ordinul întâi în x,
dx
+ x = e −p sau x0 + x = e −p
dp
1.6 Ecuaţii diferenţiale de ordinul I în formă implicită 23
cu soluţia
x(p) = Ce −p + pe −p . (1.6.7)
Rezultă
y(p) = [(1 + p)(C + p) + 1]e −p . (1.6.8)
(1.6.7)+(1.6.8) reprezintă soluţia parametrică a problemei. În acest caz nu avem
soluţii singulare. f !
☞ Exemplul 1.6.4 Determinati soluţiile ecuaţiei diferenţiale y = 2xy 0 + sin y 0 .
✑ Rezolvare: Notând y 0 = p şi derivând ecuaţia în raport cu x, ecuaţia devine
dx 2 cos p
−p = p0 (2x + cos p) ⇒ −p − 2x = cos p ⇒ x0 + x = −
dp p p
(
x(p) = pC2 − sinp p − cos
p2
p
cu soluţia parametrică C cos p . Dacă p = 0, avem şi o soluţie
y(p) = 2 p − 2 p − sin p
singulară y = 0. f!
Exerciţii propuse
✎ 1.6.2 Să se rezolve următoarele ecuaţii diferenţiale:
i). y = (1 + y 0 )x + cos(1 + y 0 ) vi). y = xy 02 + y 02

ii). y = xy 02 + 1 + y 02 vii). yy 0 = 2xy 02 + 1
iii). y − 2y 0 (x − ln y 0 ) = 0 viii). y = 2xy 0 + 1 + y 0
0
iv). y = 32 xy 0 + e y ix). y = (1 + y 0 )(1 + x)
p
v). y = 2xy 0 + ln y 0 x). y = 2xy 0 + 1 + y 02
1.6.3 Ecuaţii implicite de forma f (x, y 0 ) = 0 rezolvabile în raport

cu y sau x
☞ Exemplul 1.6.5 Rezolvaţi ecuaţia y = x + y 0 − ln y 0 .
✑ Rezolvare: Notăm y 0 = p, şi ecuaţia devine y =µx + p −

0
¶ ln p. Derivând obţinem
p dp dp 1 1 1
y 0 = 1 + p0 − , p = 1 + − , dx(p − 1) = dp 1 − ceea ce implică x0 =
p ½ dx dx p p p
şi soluţia ecuaţiei este
x = ln p + C
y =p+C
, C ∈ R. f !
Dacă avem o ecuaţie de forma f (x, y 0 ) = 0 rezolvabilă în raport cu x, atunci putem
scrie ecuaţia sub forma x = φ(y 0 ).
Notăm y 0 = p şi avem
x = φ(p) şi dx = φ0 (p) dp.
dy dy
Din y 0 = p, adică = p, avem dx = şi înlocuind în ecuaţia derivată obţinem
dx p
dy
= φ0 (p) dp, dy = pφ0 (p) dp.
p
½ R
y = pφ0 (p) dp + C
Rezultă –soluţia dată parametric.
x = φ(p)
☞ Exemplul 1.6.6 Rezolvaţi ecuaţia diferenţială x = ln y 0 + sin y 0
✑ Rezolvare: Notăm y 0 = p, deci ecuaţia devine x = ln p + sin p. Derivăm şi avem

dp dy dp
dx = + cos p dp, = + cos p dp, dy = dp + p cos p dp de unde rezultă soluţia
½ p p p
y = p + p sin p + cos p + C
x = ln p + sin p
, C ∈ R. f !
Exerciţii propuse
✎ 1.6.3 Rezolvaţi ecuaţiile diferenţiale:
i). y = y 02 + 3xy 0 + 32 x2 vi). x = 2y 0 + cos y 0

ii). y = − 31 (xy 0 + x2 + y 02 ) 0
vii). x = e y + y 0
0 0
iii). y = y ln y
√
y0 viii). x = y 0 2 + y0
iv). y 0 = e y
v). x = y 0 2 − 2y 0 + 2 ix). y = ay 0 2 + by 0 3 , a, b, constante.
a √ aC ,
1.6.1 i) y = xC + C2 , C ∈ R∗ ; 4y 3 − 27ax3 = 0; ii) y = xC + 1+C 2
C ∈ R;
2 2 2 1 3 64 3
2 2
x + y = a ; iii) y = xC −
3 3 3
3C ,
C ∈ R; 9y = 27 x ;
iv) yC = xC + 1, C ∈ R;
y 2 = 4x; v) 2C 2 (y − xC) = 1, C ∈ R; 8y 3 = 27x ; vi) y = xC + e −C , C ∈ R;
2
y =½−x ln |x|+x; vii) y = xC− 3C1 2 , C ∈ R∗ ; 4y 3 +9x2 = 0; viii) y = xC+cos2 C, C ∈

x = sin 2p √
R; 2 ; ix) y = xC + a 1 + C 2 , C ∈ R; x2 + y 2 = a2 ; x)
y = p sin 2p + cos p
y = xC − C 4 , C ∈ R; 27x4 − 256y 3 = 0.
1.7 Ecuaţia diferenţială a unei familii de curbe. Traiectorii ortogonale 25
½
x(p) = Ce −p + 12 [sin(1 + p) − cos(1 + p)]
1.6.2 i) ;
y(p) = C(1 + p)e −p + 21 (1 + p)[sin(1 + p) + cos(1 + p)]
( (
C 2p−p2 x(p) = pC2 + 21 + ln p
x(p) = (1−p) 2 + (1−p)2
ii) , y = 1, y = x + 2; iii) ;
y(p) = xp2 + 1 + p2 y(p) = 2Cp +p
( p 2
(
x(p) = pC3 − e (2p p−4p+4) x(p) = pC2 − p1
iv) 3
, y = 1; v) ;
y(p) = 23 xp + e p y(p) = ln p + 2C p −2
( C
(
x(p) = (p−1) 2 − 1 x(p) = p12 ln |p| + pC2
vi) Cp2 , y = 0, y = x + 1; vii) ;
y(p) = (p−1)2 y(p) = 2xp + p1
( ½
x(p) = pC2 − 12 x(p) = Ce −p − 1
viii) , y = 1; ix) ;
2C
y(p) = p + 1 y(p) = (1 + p)Ce −p
( p ¯ p ¯
¯ ¯
x(p) = pC2 − 2p1
1 + p2 + 2p12 ln ¯p + 1 + p2 ¯
x) p , y = 1.
y(p) = 2xp + 1 + p2
1.6.3 i) y = − 34 x2 şi y = − 21 (−x + C)2 + 23 C 2 , C ∈ R;
x2 £ ¤
ii) y = − şi y = − 13 x2 + x(C − 2x) + (C − 2x)2 , C ∈ R;
4
½ ½
x = 12 ln2 p + ln p + C x = ln |ln p| + ln1p + C
iii) , C ∈ R; iv) , C ∈ R;
y = p ln p y = lnpp
½ ½
y = 23 p3 − p2 + C y = p2 + p cos p − sin p + C
v) 2 , C ∈ R; vi) , C ∈ R;
x = p − 2p + 2 x = 2p + cos p
½ p2
½
p p y = 23 p3 + 13 p3/2 + C
vii) y = pep − e + 2 + C , C ∈ R; viii) √ , C ∈ R;
x=e +p x = p2 + p
½
x = 2ap + 23 bp2 + C
ix) , C ∈ R.
y = ap2 + bp3
1.7
Ecuaţia diferenţială a unei familii de curbe.
Traiectorii ortogonale
1.7.1 Ecuaţia diferenţială a unei familii de curbe

Se dă o familie de curbe plane care depind de un parametru a, cu ecuaţia explicită
y = φ(x, a). (1.7.1)
Derivând ecuaţia (1.7.1) avem

y 0 = φ0x (x, a). (1.7.2)
Eliminând parametrul a între cele două ecuaţii obţinem ecuaţia diferenţială a
familiei de curbe dată implicit, şi anume: F (x, y, y 0 ) = 0.
Dacă familia de curbe este dată implicit, Φ(x, y, a) = 0, se derivează ecuaţia

∂Φ ∂Φ 0
implicită în raport cu x şi se obţine + y = 0. Eliminându-se parametrul a
∂x ∂y
între cele două ecuaţii se obţine ecuaţia diferenţială a familiei date.
a
☞ Exemplul 1.7.1 Găsiţi ecuaţia diferenţială a familiei de curbe y =
x
.
a a
✑ Rezolvare: Derivăm ecuaţia şi obţinem: y 0 = − 2 . Din ecuaţia y = , rezultă
!
x x
xy
a = xy şi înlocuind pe a avem y 0 = − 2 , deci xy 0 + y = 0.
x
f
☞ Exemplul 1.7.2 Găsiţi ecuaţia diferenţială a familiei de curbe x2 − y 2 = ax.
✑ Rezolvare: Derivăm ecuaţia şi obţinem 2x − 2yy 0 = a. Înlocuind pe a, rezultă

x − y 2 = 2x2 − 2xyy 0 , adică 2xyy 0 − x2 − y 2 = 0.
2
f !
Exerciţii propuse
✎ 1.7.1 Găsiţi ecuaţiile diferenţiale ale următoarelor familii de curbe:
i). y = ae x/a ; x2
v). − y2 = 1
ii). y = cx − c − c2 a2
iii). y = e x (ax + b) vi). y = ae x sin 2x + be x cos 2x
iv). y = ae 2x + be x vii). (x − a)2 + (y − b)2 = 1
1.7.2 Traiectorii ortogonale

Fie o familie de curbe plane
f (x, y, a) = 0 (1.7.3)
unde a este un parametru. O curbă, care face în fiecare punct un unghi fix α cu o curbă
din familia (1.7.3) ce trece prin acel punct, se numeşte traiectorie izogonală sau
π
traiectorie sub un unghi α. În cazul α = , vorbim de traiectorie ortogonală.
2
A. Cazul coordonatelor carteziene

O familie de curbe plane f (x, y, a) = 0 admite, în general, o familie de traiectorii
1
ortogonale, a cărei ecuaţie diferenţială se obţine schimbând y 0 cu − 0 în ecuaţia
y
diferenţială a familiei date.
☞ Exemplul 1.7.3 Găsiţi traiectoriile ortogonale ale familiei de drepte y = ax.

1.7 Ecuaţia diferenţială a unei familii de curbe. Traiectorii ortogonale 27
½
y = ax
✑ Rezolvare: Derivăm ecuaţia dată şi avem y 0 = a. Din cele două ecuaţii
y0 = a
obţinem ecuaţia diferenţială a familiei de drepte, şi anume: y = xy . Schimbăm y 0 cu
0
1
− 0 şi avem yy 0 + x = 0, o ecuaţie cu variabile separabile cu soluţia x2 + y 2 = C
y
–traiectoriile ortogonale ale familiei de drepte (cercuri cu centrul în origine).
Familia de drepte, împreună cu traiectoriile ortogonale corespondente, sunt reprezen-
tate în figura următoare.
☞ Exemplul 1.7.4 Găsiţi traiectori-

10 a = −2 ile ortogonale ale familiei de cercuri
x2 + y 2 = 2ax.
a = −1 C = 49
✑ Rezolvare: Derivăm şi obţinem 2x +
C = 25 0
5 2yy
½ 2 = 2 2a. Din cele două ecuaţii
x + y = 2ax
C=9 obţinem ecuaţia difer-
2x + 2yy 0 = 2a
C=1 enţială a familiei date: x2 −y 2 +2xyy 0 = 0.
1
0 Înlocuind y 0 cu − 0 rezultă că x2 − y 2 +
y
a=0
µ ¶ y
1 2xy
2xy − 0 = 0, adică y 0 = 2 –
y x − y2
−5 ecuaţie omogenă cu soluţia x2 +y 2 = Cy,
a=1 traiectoriile ortogonale ale familiei date
(cercuri tangente la axa Ox şi cu vârful
−10
pe axa Oy). !
f
a=2
−8 −6 −4 −2 0 2 4 6 8
x
B. Cazul coordonatelor polare

Fie familia de curbe plane, dată în coordonate
½ polare de ecuaţia f (ρ, θ, a) = 0, a para-
f (ρ, θ, a) = 0
metru. Eliminând parametrul a din ∂f obţinem ecuaţia diferenţială a
∂θ = 0
ρ2
familiei de curbe date: F (ρ, θ, ρ0 ) = 0. Înlociund ρ0 cu − 0 , obţinem ecuaţia difer-
µ ¶ ρ
ρ2
enţială a familiei de traiectorii ortogonale F ρ, θ, − 0 = 0.
ρ
☞ Exemplul 1.7.5 Găsiţi traiectoriile ortogonale ale familiei de lemniscate ρ2 =
a cos 2θ.
½ 2
✑ Rezolvare: Derivăm ecuaţia dată în raport cu θ şi avem 2ρρρ0 == −2a a cos 2θ
sin 2θ
.
0
ρ
Împărţim cele două ecuaţii una la alta şi obţinem = − tg 2θ, ecuaţia diferenţială a
ρ
ρ2 ρ0
familiei date. Înlociund ρ0 cu − 0
, ecuaţia devine = ctg θ cu soluţia ρ2 = C sin 2θ
ρ ρ
– ecuaţia traiectoriilor ortogonale.
Familia de lemniscate, împreună cu traiectoriile ortogonale, sunt reprezentate în
graficul următor (traiectoriile ortogonale sunt reprezentate punctat):
c=−5
1.5
c=1
0.5
0
y
a=2
−0.5
−1
−1.5
−2
a=−4
f!
−2 −1.5 −1 −0.5 0 0.5 1 1.5 2
x
Exerciţii propuse
✎ 1.7.2 Găsiţi traiectoriile ortogonale ale familiilor de curbe date:
i). y = ax2 v). x2 + 12 y 2 = a2 viii). ρ = a(1 + cos θ)

2 (cardioidele)
ii). y + 2ax = 0, a > 0
vi). y 2 = 4(x − a)
2 2
iii). x − y = a 2 ix). ρ = ae mθ (spiralele)
iv). x2 + y 2 = 2ay vii). xy = a(x2 + y 2 )2 x). ρ2 = a cos θ.
1.8 Ecuaţii de ordin superior care admit reducerea ordinului 29
1.7.1 i) xy 0 = y ln y 0 ; ii) y = xy 0 −y 0 −y 02 ; iii) y 00 −2y 0 +y = 0; iv) y 00 −3y 0 +2y = 0;

v) xyy 0 − y 2 = 1; vi) y 00 − 2y 0 + 5y = 0; vii) y 002 = (1 + y 02 )3 .
2
1.7.2 i) y 2 + x2 = C, C > 0; ii) 2x2 + y 2 = C, C > 0; iii) xy = C, C > 0; iv)
x2 + y 2 = Cx; v) y 2 = Cx; vi) y = Ce −x/2 ; vii) (x2 + y 2 )2 = C(x2 − y 2 ); viii)
ρ = C(1 − cos θ); ix) ρ = Ce −θ/m ; x) ρ = C sin2 θ.
1.8
Ecuaţii de ordin superior care admit reducerea ordinului
1.8.1 Ecuaţii diferenţiale de forma y (n) = f (x)

Ecuaţiile de forma y (n) = f (x) se rezolvă prin integrări succesive. După n integrări
succesive obţinem soluţia generală; aceasta va depinde de n constante de integrare –
oricare două soluţii diferă printr-un polinom de grad cel mult n − 1.
☞ Exemplul 1.8.1 Rezolvaţi ecuaţia y 00 = 6(1 + x) ln(1 + x).
✑ Rezolvare: Prin integrări succesive obţinem y 0 = 3(1 + x)2 ln(1 + x) − 32 (1 + x)2 +

C1 , y = (1 + x)3 ln(1 + x) − 56 (1 + x)3 + C1 x + C2 , C1 , C2 ∈ R. f !
Exerciţii propuse
✎ 1.8.1 Integraţi următoarele ecuaţii diferenţiale:
i). y 000 = xe x , y(0) = y 0 (0) = y 00 (0) = 0

ii). y 000 = x + cos x + sin x
iii). y 00 = tg x + tg3 x, y(0) = y 0 (0) = 1
ln x
iv). y 000 = , y(1) = 0, y 0 (1) = 1, y 00 (1) = 2, x ∈ (0, ∞)
x2
x
v). y 00 = − 2
(x + 2)3
x
vi). y 00 = arcsin x + √
1 − x2
2
vii). y 00 = 2(1 − 2x2 )e −x
¡ ¢
1.8.2 Ecuaţii diferenţiale de forma F x, y (k) , y (k+1) , ..., y (n) = 0
Ecuaţiile de forma ³ ´
F x, y (k) , y (k+1) , ..., y (n) = 0 (1.8.1)
sunt ecuaţii care nu conţin funcţia necunoscută y sau derivatele ei până la ordinul k−1,
inclusiv. Ordinul unei astfel de ecuaţii se poate reduce cu k unităţi prin substituţia
y (k) (x) = z(x). Ecuaţia (1.8.1) devine
³ ´
F x, z, z 0 , ..., z (n−k) = 0. (1.8.2)
Din (1.8.2) determinăm z = f (x, C1 , C2 , ..., Cn−k ) şi apoi găsim y din ecuaţia y (k) =
f (x, C1 , C2 , ..., Cn−k ) prin k integrări succesive.
☞ Exemplul 1.8.2 Rezolvaţi ecuaţia (x − 1)2 y 00 + (x − 1)y 0 = 1.
✑ Rezolvare: Ordinul ecuaţiei se reduce cu o unitate prin substituţia y 0 = z.

Ecuaţia devine
1 1
(x − 1)2 z 0 + (x − 1)z = 1, adică z 0 + z= ,
x−1 (x − 1)2
ecuaţie liniară de ordinul 1, cu soluţia
C1 ln |x − 1|
z(x) = + .
x−1 x−1
C1 ln |x − 1|
Întorcându-ne la substituţie, avem y 0 (x) = + , şi prin integrare obţinem
x−1 x−1
soluţia ecuaţiei:
f!
1 2
y(x) = C1 ln |x − 1| + ln |x − 1| + C2
2
☞ Exemplul 1.8.3 Rezolvaţi ecuaţia diferenţială y00 = y0 ln y0 cu condiţii iniţiale

y(0) = 0, y 0 (0) = 1.
✑ Rezolvare: Prin substituţia y 0 (x) = z(x) ordinul ecuaţiei se reduce cu o unitate şi

z0
avem z 0 = z ln z, o ecuaţie cu variabile separabile. Rezolvând ecuaţia avem = 1,
x 0
z ln z x
cu soluţia ln z = C1 e . Intorcându-ne la substituţia iniţială avem ln y (x) = C1 e .
Folosim condiţia iniţială y 0 (0) = 1 şi obţinem prima constantă ln 1 = C1 e 0 , C1 = 0.
Mai departe din ln y 0 = 0 rezultă y(x) = x + C2 . Din y(0) = 0 rezultă C2 = 0. Soluţia
problemei Cauchy este y(x) = x. f !
Exerciţii propuse

i). xy (5) − y (4) = 0 y0

iv). xy 00 = y 0 ln
x
µ ¶
y 00 cos x y 0
y0
ii). = v). y 00 = 1 + ln
−y 000 + cos x sin x x x
y0 vi). x(x − 1)y 00 + y 0 = x2 (2x − 1)

00 p
iii). y = 1 −
x vii). y 000 = 1 + y 002
i). xy (4) − 3y 000 − 4x2 = 0 v). y 00 = 1 + y 02

p
ii). y 0 1 + y 02 = xy 00 √
vi). y 00 = 2 y 0 + xy 0
0 0 00
iii). y (1 + y ) = xy
iv). y (n+1) tg x − y (n) = 0, n ∈ N vii). y 0 (1 + y 02 ) = ay 00 , a ∈ R
✎ 1.8.4 Rezolvaţi următoarele probleme Cauchy:

1
i). xy 00 + y 0 = y 02 , y(1) = ln 2, y 0 (1) = 2
1 0
ii). y 00 (1 + ln x) + y = 2 + ln x, y(1) = 12 , y 0 (1) = 1
x
iii). (1 + x2 )y 00 − 2xy 0 = 0, y(0) = 0, y 0 (0) = 3
iv). (1 − e x )y 00 = e x y 0 , y(1) = 0, y 0 (1) = 1
y0 x2
v). y 00 = + 0 , y(2) = 0, y 0 (2) = 4
x y
p
vi). xy = 1 + y 02 , y(1) = 0, y 0 (e 2 ) = 1
00
1.8.3 Ecuaţii diferenţiale de forma F (y, y 0 , ..., y (n) ) = 0

Ecuaţiile de forma F (y, y 0 , ..., y (n) ) = 0 sunt cunoscute şi ca ecuaţii care nu conţin
variabila independentă. Prin notaţia y 0 = p, p = p(y) este posibilă reducerea gradului
ecuaţiei cu o unitate. Deoarece p este privit ca o nouă funcţie de y, toate derivatele
y 0 , ..., y (n) sunt exprimate în funcţie de derivatele noii funcţii p, în raport cu y :
dy
y0 = = p;
dx
dp dp dy dp
y 00 = = =p = pp0 ;
dx dy dx dy
µ ¶ µ ¶ 2 µ ¶2
d dp d dp dy 2d p dp
y 000 = p = p =p 2
+p = p2 p00 + pp02 , etc.
dx dy dy dy dx dy dy
Înlocuind în ecuaţie noile expresii ale derivatelor y 0 , ..., y (n) vom obţine o ecuaţie
diferenţiale de ordinul n − 1.
☞ Exemplul 1.8.4 Rezolvaţi ecuaţia: yy 00 − y 02 − 2yy 0 ln y = 0.
dp dp dy dp
✑ Rezolvare: Notăm y 0 = p, p = p(y), şi avem y 00 =
dx
=
dy dx
=p
dy
= pp0 .
Înlocuind în ecuaţie expresiile derivatelor y 0 şi y 00 , ecuaţia devine
p0 py − p2 − 2yp ln y = 0, p(p0 y − p − 2y ln y) = 0.
Rezultă:
(caz I) p = 0, adică y 0 = 0, y = C, C ∈ R;
şi
1
(caz II) p0 y − p − 2y ln y = 0, p0 − p = 2 ln y
y
ecuaţie liniară de ordinul 1, cu soluţia
p(y) = yC1 + y ln2 y.
Revenind la notaţie avem y 0 = yC1 + y ln2 y, ecuaţie cu variabile separabile

y0 y0 1
= 1, · =1
yC1 + y ln2 y y C1 + ln2 y
cu soluţia
1 ln y
√ arctg √ = x + C2
C1 C1
f!
sau p p
ln |y| = C1 tg( C1 (x + C2 )), Ci ∈ R.
Exerciţii propuse
i). yy 00 + y 02 = 0 v). 2yy 00 − 3y 02 = 4y 2

ii). y 00 = y 0 (1 + y 02 ) vi). 2y 02 = yy 00
iii). yy 00 − y 02 + y 03 = 0 vii). 2y 03 ln y + yy 00 = 0
iv). (y + 1)y 00 = 2y 02 viii). yy 02 = y 00 (1 + y 2 )
✎ 1.8.6 Determinaţi soluţiile următoarelor probleme la limită:
i). 2y 02 − y 00 (y − 1) = 0, y(2) = 2, y 0 (2) = 1

ii). 1 + y 02 = 2yy 00 , y(1) = 1, y 0 (1) = 1
iii). yy 00 + y 02 − y 03 = 0, y(0) = 1, y 0 (0) = 1
iv). y 00 = 2yy 0 , y(0) = 1, y 0 (0) = 1
✎ 1.8.7 Determinaţi soluţiile următoarelor probleme la limită:

yy 0
i). y 00 + y 02 = , y( 12 ) = 0, y 0 ( 12 ) = 1
(y + 1)2
√
ii). (cos3 y)y 00 = sin y, y(0) = 0, y 0 (0) = 2
iii). yy 00 + y 02 + 1 = 0, y(0) = 1, y 0 (0) = 1
√
iv). 2y 00 y − y 02 = yy 0 e y
, y(1) = 1, y 0 (1) = e
v). y 00 (y − 1) − y 0 (y − 1)2 − yy 02 = 0, y(0) = 0, y 0 (0) = 1
µ ¶
y 0 y 00 y (n)
1.8.4 Ecuaţii diferenţiale de forma F x, , , ..., =0
y y y
µ ¶
y 0 y 00 y (n)
Ecuaţiile de forma F x, , , ..., = 0, se mai numesc şi ecuaţii omogene în
y y y
y, y 0 , y 00 , ..., y (n) , adică
F (x, ty, ty 0 , ..., ty (n) ) = tk F (x, y, y 0 , ..., y (n) ).
Ordinul unei astfel de ecuaţii se poate reduce cu o unitate prin notaţia

y0
= z, z = z(x).
y
y 00 y 000
Celelalte derivate ale lui y se exprimă în funcţie de z : = z2 + z0, = z 3 + 3zz 0 +
y y
z 00 , ...
√
☞ Exemplul 1.8.5 Rezolvaţi ecuaţia: y 00 y = y 02 + 2(y + y 0 ) yy 0 .
✑ Rezolvare: Împărţind ecuaţia cu y 2 avem:

µ ¶2 √ µ ¶2 µ ¶s
y 00 y0 y + y0 yy 0 y 00 y0 y0 y0
= +2 , echivalent cu = +2 1+ ;
y y y y y y y y
y0 y 00
Notăm = z, z = z(x), rezultă = z 2 + z 0 şi înlocuind în ecuaţie avem
y y
√
z 0 = 2(1 + z) z,
ecuaţie cu variabile separabile,

z0
√ =1
2(1 + z) z
cu soluţia
z(x) = tg2 (x + C1 ).
y0
Ne întoarcem la notaţie = tg2 (x + C1 ) şi obţinem soluţia ecuaţiei
y
ln y = tg(x + C1 ) − x + C2 , Ci ∈ R. f!
Exerciţii propuse
✎ 1.8.8 Determinaţi soluţiile următoarelor ecuaţii diferenţiale

p
i). xyy 00 + xy 02 − yy 0 = 0 v). yy 0 = y 2 + y 02 y 00 − y 0 y 00
ii). x2 yy 00 − (y − xy 0 )2 = 0
√ vi). yy 00 = 3y 02 + 2yy 0
iii). yy 00 − y 02 − 15y 2 x = 0
iv). x2 yy 00 − 2x2 y 02 + xyy 0 + y 2 = 0 vii). 2yy 00 − 3y 02 = 4y 2
✎ 1.8.9 Rezolvaţi ecuaţiile diferenţiale:
i). xyy 00 − xy 02 + (1 + x)yy 0 + e x y 2 = 0

ii). xyy 00 − xy 02 − yy 0 − 3x2 y 2 = 0
iii). yy 0 cos x − (yy 00 − y 02 ) sin x = 0
iv). (1 + x2 )(y 02 − yy 00 ) − xyy 0 = 0
v). 2yy 00 + y 2 − y 02 = 0, y(0) = 1, y 0 (0) = 1
vi). (1 + x2 )yy 00 − y 02 (1 − x)2 − 2xyy 0 = 0, y(0) = 2, y 0 (0) = 1
¡ ¢
1.8.5 Ecuaţii diferenţiale de forma F y, xy 0 , x2 y 00 , ..., xn y (n) = 0
¡ ¢
Ordinul unei ecuaţii de forma F y, xy 0 , x2 y 00 , ..., xn y (n) = 0 se reduce cu o unitate
prin substituţia x = e t . Deoarece necunoscuta x este privită ca o funcţie de t, atunci
y este privit ca o noua funcţie de t, adică y(x) = y(x(t)) = u(t) si toate derivatele
y 0 , ..., y (n) sunt exprimate în funcţie de t şi de derivatele noii funcţii u :
dy
dy
y 0 (x) = = dt
dx
= u0 e −t ,
dx dt
³ ´
µ ¶ d dy
d
d2 y d dy dt dx
0 −t
dt (u e )
y 00 (x) = 2
= = dx
= t
= (u00 − u0 )e −2t ,
dx dx dx dt
e
y 000 (x) = (u000 − 3u00 + 2u0 )e −3t , etc...
Înlocuind în ecuaţie noile expresii ale derivatelor y 0 , ..., y (n) vom obţine o ecuaţie
diferenţială în u şi t la care i se va reduce ordinul.
☞ Exemplul 1.8.6 Rezolvaţi ecuaţia: x2 yy 00 − x2 y 02 + xyy 0 = 0.
✑ Rezolvare: Notăm x = e t , y = u(t), şi avem y 0 = u0 e −t şi y 00 = (u00 − u0 )e −2t .

Prin înlocuire în ecuaţie avem
e 2t e −2t (u00 − u0 )u + e t e −t u0 u − e 2t e −2t u02 = 0.
Ecuaţia devine
u00 u − u02 = 0, o ecuţie de tip 1.8.3.
Notăm u0 = p(u) şi u00 = pp0 . Rezultă
upp0 − p2 = 0, p(up0 − p) = 0
caz I: p = 0, adică y 0 = 0, y = C, C ∈ R;
caz II: up0 − p = 0, ecuaţie cu variabile separabile cu soluţia p(u) = uC1 .
Revenind la notaţii avem
y(x) = C2 xC1 , Ci ∈ R.
Soluţia cazului I se regăseşte în soluţia generală. f!

☞ Exemplul 1.8.7 Rezolvaţi ecuaţia: x2 yy 00 + xyy 0 − x2 y 02 − 2y 2 = 0.
✑ Rezolvare: Notăm x = e t , y = u(t), şi avem y 0 = u0 e −t şi y 00 = (u00 − u0 )e −2t .

Prin înlocuire în ecuaţie avem
u00 u − u02 − 2u2 = 0.
Împărţim cu u2 , avem
µ ¶2
u00 u0
− − 2 = 0, ecuţie de tip 1.8.4.
u u
u0 u00
Notăm = z(t) şi = z 2 + z 0 . Ecuaţia devine z 0 = 2, cu soluţia z(t) = 2t + C1 şi
u u
revenind pe rând la notaţii avem soluţia problemei
y(x) = C2 xC1 +ln|x| , Ci ∈ R. f!
Exerciţii propuse
i). x2 y 00 + 3xy 0 + y = 0 vi). x2 (2yy 00 − y 02 ) = 1 − 2xyy 0

ii). x2 yy 00 + x2 y 02 − xyy 0 = 0
vii). x2 yy 00 + x2 y 02 − 5xyy 0 + 4y 2 = 0
iii). x2 yy 00 − x2 y 02 − xyy 0 = 0
viii). x2 y 00 y + xy 0 y − x2 y 02 + x3 y 03 = 0
iv). x2 y 00 y + xy 0 (y − 3y 2 ) − x2 y 02 = 0
p
v). x2 y 00 y + xy 0 y − 2x2 y 02 − y 2 = 0 ix). x2 (yy 00 −y 02 )+xyy 0 = y x2 y 02 + y 2
¡y 0 00 n−1 (n)
¢
1.8.6 Ecuaţii diferenţiale de forma F x
, y , xy , ..., x y =0
Ecuaţiile de forma F ( xy , y 0 , xy 00 , ..., xn−1 y (n) ) = 0, se transformă prin schimbarea de
variabile
y = ux, u = u(x)
într-o ecuaţie care permite reducerea gradului cu o unitate.
y ³ y ´2
☞ Exemplul 1.8.8 Rezolvaţi ecuaţia: xy 00 − 2y 0 + 2 ·
x
− y−
x
= 0.
✑ Rezolvare: Notăm y = ux, u = u(x) şi avem y 0 = u + xu0 şi y 00 = 2u0 + xu00 .

Înlocuind în ecuaţie avem
x2 u00 − x2 u02 = 0, o ecuaţie de tip 1.8.5
în care notăm x = e t şi u = z(t). Mai departe avem u0 = z 0 e −t , u00 = (z 00 − z 0 )e −2t şi

ecuaţia devine
z 00 − z 0 − z 02 = 0.
Reducem gradul noii ecuaţii cu o unitate notând z 0 = w(t). Ajungem la
w0 − w − w2 = 0,
w0 C1 e t
o ecuaţie cu variable separabile = 0, cu soluţia w(t) = , şi
w(1 + w) ¯ ¯ 1 − C1 e t
¯ C2 ¯
întorcându-ne pe rând la notaţii obţinem z(t) = ln ¯¯ ¯ , şi soluţia problemei
1 − C1 e t ¯
¯ ¯
¯ C2 ¯
¯
y(x) = x ln ¯ ¯ , Ci ∈ R.
1 − C1 x ¯ !
f
Exerciţii propuse
✎ 1.8.11 Rezolvaţi ecuaţiile:

³y ´2
i). xy 00 − − y0 = 0
x
ii). x2 yy 00 + x2 y 02 − 5xyy 0 + 4y 2 = 0
iii). x4 y 00 − x3 y 03 + 3x2 yy 02 − (3xy 2 + 2x3 )y 0 + 2x2 y + y 3 = 0
³ y´ ³y ´2
iv). xy 00 − y 0 − =1+ − y0
x x
x2 x4
1.8.1 i) y = (x − 3)e x + + 2x + 3; ii) y = − sin x + cos x + C1 x2 + C2 x + C3 ;
2 24 √
1 1 2 3x2 1 2 x
iii) y = 2 (tg x + x) + 1; iv) y = − 2 x ln x + − 2x + ; v) y = arctg √ +
2 2 32 2
1 x 2x2 − 1 1 √ 2
+ C1 x + C2 ; vi) y = arcsin x + x 1 − x + C1 x + C2 ; vii)
16 (x2 + 2) 4 4
2
y = −e −x + C1 x + C2 .
1.8.2 i) y(x) = C1 x5 + C2 x3 + C3 x2 + C4 x + C5 ; ii) y(x) = −C1 cos x − x cos x −

x2 ³ ´
2 sin x+C2 x+C3 ; iii) y(x) = C1 ln |x|+ +C2 ; iv) y(x) = C11 e xC1 +1 x − C11 +C2 ;
4
1 xC1 1 xC1 x3
v) y(x) = C1 xe − C2 e + C2 ; vi) y(x) = + C1 x + C1 ln |x − 1| + C2 ; vii)
1 3
x+C1 −(x+C1 )
e −e
y(x) = + xC1 + C2 .
2
x5 x6 x2 ¯ ¯
1.8.3 i) y(x) = − +C1 +C2 +C3 x+C4 ; ii) y(x) = − C11 ln ¯1 − x2 C12 ¯ +C2 ;
15 120 2 ³ nπ ´
iii) y(x) = −x − ln |1 − xC1 | + C2 ; iv) y(x) = (−1)n C sin + x + C1 xn−1 +
2
1
C2 xn−2 + ... + Cn−1 x + Cn ; v) y(x) = − ln |cos(x + C1 )| + C2 ; vi) y(x)
³ = 9´(1 + x)
4
+
8
p 2
x+C1
y−C x+C1
5
15 C1 (1 + x) + C1 x + C2 ; vii) y(x) = a arcsin e a + C2 sau sin =e a .
2
a
x2
1.8.4 i) y(x) = ln |x + 1|; ii) y(x) = ; iii) y(x) = x3 + 3x; iv) y(x) = (e −
2
1 − e −x 2x2 √ 16 x2 − 1 e 2
1) ln ; v) y(x) = 2x − ; vi) y(x) = − ln |x|.
1 − e −1 5 5 4e 2 2
1.8.5 i) y 2 = C1 x + C2 , Ci ∈ R; ii) y + C1 = ± arcsin e x+C2 , Ci ∈ R; iii)

1 C1 − x
y+ ln |y| = x+C2 , C1 ∈ R∗ , C2 ∈ R; y = C, C ∈ R; iv) y(x) = , Ci ∈ R; v)
C1 C2 + x
1 1
y(x) = C2 [1 + tg2 (x + C1 )] = C2 2
, Ci ∈ R; vi) y(x) = − , Ci ∈
cos (x + C1 ) C1 x +
p C2
R; vii) y ln2 |y| − 2y ln |y| + 2y + C1 y = x + C2 , Ci ∈ R; viii) y + 1 + y 2 =
e C1 x+C2 , Ci ∈ R.
x−4 1
1.8.6 i) y(x) = ; ii) y(x) = 12 (1 + x2 ); iii) y(x) = x + 1; iv) y(x) = .
x−3 1−x
√ √
1.8.7 i) (y + 1)2 = 2x; ii) sin y = 2 sin x; iii) ec. nu are soluţie; iv) x + 2e − y =
1 + 2e −1 ; v) y(x) = 1 ± e −x .
√ C1
1.8.8 i) y(x) = C2 x2 + C1 , Ci ∈ R; ii) y(x) = C2 xe − x , Ci ∈ R; iii) y =
5/2 xC2 1 + e −x C1
C2 e 4x +C1 x , Ci ∈ R; iv) y(x) = , C i ∈ R; v) y(x) = C2 , Ci ∈
1 + 2C1 x2 1 − e −xC1
C2 C2
R; vi) y(x) = √ , Ci ∈ R; vii) y(x) = 2
; Ci ∈ R.
1 − C1 e 2x cos (x + C1 )
x x x x2 3
1.8.9 i) y = e C1 xe −C1 e +e C2 , Ci ∈ R; ii) y(x) = C2 e C1 2 +x , Ci ∈ R ; iii)
√
y(x) = C2 e −C1 cos x , Ci ∈ R; iv) y(x) = C2 (x + 1 + x2 )C1 ; Ci ∈ R; v) y(x) =
x− √12 arctan √x2
2 cos2 (− 12 x + π4 ) = 1 + sin x; vi) y(x) = 21 e .
C2 (ln |x| + C1 ) √
1.8.10 i) y(x) = , Ci ∈ R; ii) y(x) = x2 C2 − C1 , Ci ∈ R; iii) y 2 =
x
x2 C2 −C1 C1 (xC2 )C1 C2
e , Ci ∈ R; iv) y(x) = C
, Ci ∈ R; v) y(x) = , Ci ∈
1 − 3(xC2 ) 1 cos(ln |x| + C1 )
1
R; vi) yC1 − 1 = 4C12 ln2 |xC2 | , Ci ∈ R; vii) yC2 = x2 q¡ ¢3 , Ci ∈ R; viii)
1 − x12 c1
1
2
ey y C1 = xC2 , Ci ∈ R; ix) (yC2 ) = exC1 + xC1 , Ci ∈ R.
¯ ¯
¯ C2 x ¯
1.8.11 i) y(x) = x ln ¯¯ ¯ , Ci ∈ R; ii) y 2 − x2 (x2 C22 − C1 ) = 0, Ci ∈ R; iii)
1 − C1 x ¯ ¯ ¯
¯ C2 ¯
y(x) = x arcsin C1 x + xC2 , Ci ∈ R; iv) y(x) = x ln ¯¯ ¯ , Ci ∈ R.
cos(ln x + C1 ) ¯
CAPITOLUL 2
Teoria calitativă a ecuaţiilor

diferenţiale
2.1
Operatori pe spaţii metrice
Definiţia 2.1.1 Fie (X, d) şi (Y, ρ) două spaţii metrice şi f : X → Y un operator.

a) Spunem că operatorul f este de tip Lipschitz dacă există o constantă a > 0
astfel încât
ρ(f (x), f (y)) ≤ a · d(x, y), ∀x, y ∈ X.
b) Spunem că operatorul f este local Lipshitz dacă el este Lipschitz pe orice
submulţime compactă a spaţiului X.
c) Numărul ”a” se numeşte constantă Lipschitz, iar dacă f admite o constantă
Lipschitz a < 1 atunci f se numeşte contracţie.
De exemplu, orice funcţie f ∈ C 1 (R) este lipschitz dacă şi numai dacă există
M > 0 astfel încât |f 0 (x)| ≤ M, ∀x ∈ R.
Operatorului f i se ataşează următorul şir al iteratelor sale pe un punct x0 :
x0 , f (x0 ), f 2 (x0 ), ..., f n (x0 ), ...
unde
f n (x0 ) = f (f n−1 (x0 )), n = 2, 3, ...
Teorema 2.1.2 (Principiul contracţiilor (Banach)) Fie (X, d) un spaţiu metric com-
plet şi f : X → X o contracţie (a < 1). În aceste condiţii avem:
(i) Există un unic punct x∗ ∈ X astfel încât f (x∗ ) = x∗ .(cu alte cuvinte x∗ este
unicul punct fix al aplicaţiei f );
an
(ii) d(x∗ , f n (x0 )) ≤ 1−a · d(x0 , f (x0 )).
39
40 Teoria calitativă a ecuaţiilor diferenţiale
Observaţia 2.1.3 Principiul contracţiilor este un instrument de lucru puternic în

studiul existentei soluţiilor pentru diferite tipuri de ecuaţii.
Observaţia 2.1.4 Şirul construit în demonstraţia principiului contracţiilor poartă nu-
mele de şirul aproximaţiilor succesive şi poate fi utilizat în aproximarea soluţiilor
pentru diferite tipuri de ecuaţii.
Exerciţii propuse
✎ 2.1.1 Se consideră Rn înzestrat cu metricile

pPn
d1 (x, y) = 2
k=1 (xk − yk ) ,
d2 (x, y) = max{|xk − yk | , k = 1, 2, ..., n},
P
n
d3 (x, y) = |xk − yk | ;
k=1
Să se arate că următoarele aplicaţii sunt Lipschitz în raport cu variabilele indicate

şi să se calculeze constantele Lipschitz.
i). f : D ⊂ (R3 , d3 ) → (R2 , d2 ) , f (x, y, z) = (y 2 − z 2 , y + z), unde D = {(x, y, z) ∈
R3 | |x| ≤ 2, |y| ≤ 3, |z| ≤ 1}, în raport cu ansamblul variabilelor y şi z.
ii). f : D ⊂ (R3 , d3 ) → (R2 , d3 ) , f (x, y, z) = (y 2 − z 2 , y + z), unde D = {(x, y, z) ∈
iii). f : D ⊂ (R3 , d3 ) → (R2 , d1 ) , f (x, y, z) = (y 2 − z 2 , y + z), unde D = {(x, y, z) ∈
iv). f : D ⊂ (R3 , d3 ) → R, f (x, y, z) = 3 sin x + y 2 − z 2 , unde D = [0, 2] × [−1, 2] ×
[2, 4], în raport cu ansamblul variabilelor x, y şi z.
v). f : D ⊂ (R3 , d3 ) → R, f (x, y, z) = x2 + 2 sin y + 3z 2 , unde D = [0, 1] × [−2, 3] ×
[6, 8], în raport cu ansamblul variabilelor x, y şi z.
sin x
vi). f : D ⊂ (R2 , d) → R, f (x, y) = 1+y 2 , unde D = {(x, y) ∈ R2 | |y| < 1, x ∈ R}, în
raport cu variabila x.
y3
vii). f : D ⊂ (R2 , d) → R, f (x, y) = e−x y + 1+x , unde D = [0, 2] × [1, 2] , în raport
cu variabila y.
✎ 2.1.2 Se dă funcţia f : [a, b] × R → R, definită prin f (x, y) = p(x) · y + q(x), unde
p, q : [a, b] → R, p ∈ C [a, b] .
Este f Lipshitz în raport cu variabila ”y”?
2.2
Problema lui Cauchy
Considerăm problema lui Cauchy

½ 0
y = f (x, y), f ∈ C(Ω, Rn ), Ω ⊂ Rn+1 ,
(2.2.1)
y(x0 ) = y 0 .
2.2 Problema lui Cauchy 41
Această problemă este echivalentă cu următorul sistem de ecuaţii integrale de tip

Volterra Z x
0
y(x) = y + f (s, y(s))ds (2.2.2)
x0
Au loc următoarele rezultate de existenţă şi unicitate:

Teorema 2.2.1 (Teorema Globală de Existenţă şi Unicitate ) Presupunem că
(i) f ∈ C([a, b] × Rn , Rn ),
(ii) există Lf > 0 astfel încât
kf (x, u) − f (x, v)kRn ≤ Lf · ku − vkRn ,
pentru orice x ∈ [a, b] şi u, v ∈ Rn .

În aceste condiţii, în C([a, b] , Rn ), problema lui Cauchy (2.2.1) are o soluţie şi
numai una, soluţie ce se obţine prin metoda aproximaţiilor succesive plecând de la
orice termen al spaţiului C([a, b] , Rn ).
Teorema 2.2.2 (Teorema Locală de Existenţă şi Unicitate ) Presupunem că

(i) f ∈ C(Ω, Rn ), Ω ⊆ Rn+1 domeniu (deschis şi conex), (x0 , y 0 ) ∈ Ω.
(ii) f este local Lipschitz în a doua variabilă.
Q
n
(iii) D = [x0 −a, x0 +a]× [yi0 −b, yi0 +b] ⊆ Ω (a, b > 0) şi Mf = sup kf (x, u)k∞ .
i=1 (x,y)∈D
Atunci există h > 0 astfel încât problema lui Cauchy (2.2.1) are în C([x0 − h, x0 +
n n Q
n
h], D0 ) o soluţie unică, unde h = min(a, Mbf ), D0 = [yi0 − b, yi0 + b].
i=1
Observaţia 2.2.3 Şirul aproximaţiilor succesive pentru problema Cauchy (2.2.1) este
dat de: Rx
y 1 (x) = y 0 + x0 f (s, y 0 )ds, x ∈ [a, b] ,
Rx
y 2 (x) = y 0 + x0 f (s, y 1 (s))ds, x ∈ [a, b] ,
Rx ...
y k (x) = y 0 + x0 f (s, y k+1 (s))ds, x ∈ [a, b] ,
Exerciţii propuse
✎ 2.2.1 Utilizând şirul aproximaţiilor succesive să se determine soluţiile următoarelor

probleme Cauchy:
½ 0 ½ 0
y (x) = y(x), x ∈ [0, 2] y (x) = −2y(x), x ∈ [0, 1]
i). iv).
y(0) = 1 y(0) = 1
½ 0 ½ 0
y (x) = x · y(x), x ∈ [0, 1] y (x) = 2x · (y(x) + 1), x ∈ [0, 2]
ii). v).
y(0) = 2 y(0) = 0
½ 0
y (x) = 2y(x) + 1, x ∈ [0, ∞)
iii).
y(0) = 12
2.3
Problema bilocala
Fie f ∈ C([a, b] × J). Considerăm problema bilocală

 00
 y = f (x, y)
y(a) = 0 (2.3.1)

y(b) = 0
Se arată relativ uşor că această problemă este echivalentă cu următoarea ecuaţie

integrală Fredholm
Z b
y(x) = − G(x, s)f (s, y(s))ds (2.3.2)
a
unde (
(x−a)(b−s)
b−a ,a ≤x≤s≤b
G(x, s) = (s−a)(b−x)
b−a ,a ≤s<x≤b
este funcţia lui Green asociată problemei (2.3.1). Are loc următorul rezultat de exis-
tenţa şi unicitate:
Teorema 2.3.1 Presupunem că

(i) f ∈ C([a, b] × R);
(ii) f este lipschitz în raport cu variabila de pe a doua poziţie ”y”;
Rb
(iii) (b − a) · max a G(x, s)ds < 1.
x∈[a,b]
În aceste condiţii în C([a, b]) problema (2.3.1) are o soluţie unică.
Exerciţii propuse
✎ 2.3.1 Utilizând şirul aproximaţiilor succesive să se calculeze primele trei iteraţii

pentru următoarele ecuaţii Fredholm:
R1 R1
i). y(x) = − 0
xty(t)dt + x2 iii). y(x) = − 0
xy 2 (t)dt + x
R1 R2
ii). y(x) = 0
(x + t)y(t)dt + x iv). y(x) = 0
(2x + t2 )y(t)dt − x
2.4
Soluţii saturate
Considerăm ecuaţia
y 0 = f (x, y) (2.4.1)
unde f : Ω → Rn este o funcţie continuă iar Ω ⊆ Rn+1 domeniu.
2.4 Soluţii saturate 43
Definiţia 2.4.1 a) Spunem că y este soluţie pentru (2.4.1) dacă y ∈ C 1 (I, Rn ) şi

y 0 (x) = f (x, y(x)), unde I ⊆ R este un interval nedegenerat astfel încât (x, y(x)) ∈ Ω
pentru orice x ∈ I.
b) Spunem că o soluţie y ∈ C 1 ((x1 , x2 ), Rn ) a ecuaţiei (2.4.1) este prelungibilă
la stânga dacă există x0 < x1 şi z ∈ C 1 ((x0 , x2 ), Rn ) o altă soluţie a (2.4.1) astfel
încât y(x) = z(x),pentru orice x ∈ (x1 , x2 ).
c) Spunem că o soluţie y ∈ C 1 ((x1 , x2 ), Rn ) a ecuaţiei (2.4.1) este prelungibilă
la dreapta dacă există x3 > x2 şi z ∈ C 1 ((x1 , x3 ), Rn ) o altă soluţie a (2.4.1) astfel
încât y(x) = z(x),pentru orice x ∈ (x1 , x2 ).
d) Spunem că o soluţie y ∈ C 1 ((x1 , x2 ), Rn ) a ecuaţiei (2.4.1) este saturată la
stânga dacă ea nu admite nici o prelungire la stânga.
e) Spunem că o soluţie y ∈ C 1 ((x1 , x2 ), Rn ) a ecuaţiei (2.4.1) este saturată la
dreapta dacă ea nu admite nici o prelungire la dreapta.
Au loc următoarele rezultate:
Teorema 2.4.2 (Teorema de Unicitate Globală) Dacă f este local Lipschitz în ra-
port cu y atunci pentru orice condiţii iniţiale (x0 , y 0 ) ∈ Ω şi orice două soluţii
y ∈ C 1 (I, Rn ), z ∈ C 1 (J, Rn ) ale ecuaţiei (2.4.1) avem:
y(x0 ) = z(x0 ) = y 0 =⇒ y|I∩J = z|I∩J .
Teorema 2.4.3 (Criteriul de prelungibilitate) Considerăm ecuaţia (2.4.1) şi presupunem

că f este local Lipschitz în raport cu y.
a) O soluţie y ∈ C 1 ([x0 , x1 ), Rn ) a ecuaţiei (2.4.1) este prelungibilă la stânga. Ea
e prelungibilă la dreapta dacă şi numai dacă graficul său este conţinut într-o mulţime
compactă din Ω.
b) O soluţie y ∈ C 1 ((x1 , x0 ], Rn ) a ecuaţiei (2.4.1) este prelungibilă la dreapta. Ea
e prelungibilă la stânga dacă şi numai dacă graficul său este conţinut într-o mulţime
compactă din Ω.
Teorema 2.4.4 (Existenţa soluţiei saturate) Dacă f este o funcţie local Lipschitz şi
y este o soluţie a ecuaţiei (2.4.1) atunci există o prelungire saturată unică a lui y.
Corolarul 2.4.5 Dacă f este o funcţie local Lipschitz în raport cu y atunci orice prob-
lemă Cauchy ataşată ecuaţiei (2.4.1) admite o soluţie saturată unică.
Teorema 2.4.6 (Teorema de comportare la frontieră) Presupunem că f ∈ C(Ω, Rn )

şi că f este o funcţie local Lipschitz în raport cu al doilea argument. Fie y ∈
C 1 ((x− , x+ ), Rn ) o soluţie a ecuaţiei (2.4.1).
(a)Soluţia y este saturată la dreapta dacă şi numai dacă are loc cel puţin una din
următoarele condiţii:
(i) x+ = +∞;
(ii) lim ky(x)kRn = +∞;
x→x+

 ∀xk ∈ (x− , x+ ),
(iii) xk → x+ , =⇒ (x+ , l) ∈ ∂Ω

y(xk ) → l
(b)Soluţia y este saturată la stânga dacă şi numai dacă are loc cel puţin una din
următoarele condiţii:
(i) x− = −∞;
(ii) lim ky(x)kRn = +∞;
x→x−

 ∀xk ∈ (x− , x+ ),
(iii) xk → x− , =⇒ (x− , l) ∈ ∂Ω

y(xk ) → l
☞ Exemplul 2.4.1 Să se studieze problema Cauchy

½ 0 √
y = y
y(x0 ) = y0
Soluţie:
Pentru ca problema să fie corect formulată este necesar ca y0 ≥ 0. Mai mult, orice
soluţie va fi o funcţie y : I → [0, +∞) de clasă C 1 , unde I ⊆ R astfel încât x0 ∈ I.
Din Teorema lui Lagrange rezultă
¯√ √ ¯ 1
|f (x, u) − f (x, v)| = ¯ u − v ¯ = √ |u − v|
2 u0
şim deci f este doar local Lipschitz în a doua variabilă. Pentru a ne situa în condiţiile
teoremei locale de existenţă şi unicitate avem nevoie ca (x0 , y0 ) ∈ Ω, unde Ω este un
domeniu din R2 . Cu alte cuvinte Ω este deschisă, deci y0 6= 0.
Aplicăm teorema locală de existenţă şi unicitate pentru Ω = R × (0, +∞), D =
[x0 − a, x0 + a] × [y0 − b, y0 + b] ⊆ Ω, unde a, b > 0 iar b < y0 . Avem:
Mf = max{|f
√ (x, u)| : |x − x0 | ≤ a, |u −√y0 | ≤ b} =
= max{ u : u ∈ [y0 − b, y0 + b]} = y0 + b.
½ ¾ ½ ¾
b b
h := min a, = min a, √ .
Mf y0 + b
În aceste condiţii există o singură soluţie y : [x0 − h, x0 + h] → [y0 − b, y0 + b] a
problemei Cauchy. √
√
De exemplu, pentru b := y0 avem h := min{a, 22 y0 }, [y0 − b, y0 + b] = [0, 2y0 ].
√
√
Alegem a := 22 y0 rezultă că problema Cauchy dată are o soluţie unică y : [x0 −
√ √
2√ √
2 y0 , x0 + 22 y0 ] → [0, 2y0 ].
Exerciţii propuse
✎ 2.4.1 Să se studieze problema Cauchy:

½ 0
y = 2x + 3y 3
y(0) = 0
✎ 2.4.2 Să se arate că problema Cauchy

½ 2
y 0 = 2e−x + ln(1 + y 2 )
y(0) = 0
admite o soluţie unică definită pe R.

½ 0 2 2
y = x21+1 e−y sin x
y(0) = 1
admite o soluţie unică definită pe R.

½ 2
y 0 = e−x + y 3
y(0) = 1
admite o soluţie unică y care există pe intervalul I = [− 91 , 19 ] şi pe acest interval

0 ≤ y(x) ≤ 2.
✎ 2.4.5 Să se studieze problema Cauchy

½ 0
y = 3yx
y(x0 ) = y0
2.1.1
i) Fie (x, y, z) şi (x, y, z) ∈ D. Tinând cont de definiţia mulţimii D avem estimările:
©¯ ¯ ª
d2 (f (x, y, z), f (x, y, z)) = max ¯y 2 − y 2 − z 2 + z 2 ¯ , |y − y + z − z| ≤
≤ max {|y − y| · |y + y| + |z − z| · |z + z| , |y − y| + |z − z|} ≤
≤ max {|y − y| · (|y| + |y|) + |z − z| · (|z| + |z|) , |y − y| + |z − z|} ≤
≤ max {|y − y| · 6 + |z − z| · 2, |y − y| + |z − z|} ≤
≤ 6 · (|y − y| + |z − z|) = 6 · d3 ((x, y, z), (x, y, z))
deci L = 6.
ii) Fie (x, y, z) şi (x, y, z) ∈ D. Similar cu pct. a) avem estimările:
¯ ¯
d3 (f (x, y, z), f (x, y, z)) = ¯y 2 − y 2 − z 2 + z 2 ¯ + |y − y + z − z| ≤
≤ |y − y| · |y + y| + |z − z| · |z + z| + |y − y| + |z − z| ≤
≤ |y − y| · (|y| + |y|) + |z − z| · (|z| + |z|) + |y − y| + |z − z| ≤
≤ |y − y| · 6 + |z − z| · 2 + |y − y| + |z − z| ≤
≤ 7 · |y − y| + 3 · |z − z| ≤ 7 · (|y − y| + |z − z|) = 7 · d3 ((x, y, z), (x, y, z))
deci L = 7.
iii) Fie (x, y, z) şi (x, y, z) ∈ D. Similar cu pct. a) avem estimările:
q¡ ¢2 2
d1 (f (x, y, z), f (x, y, z)) = y 2 − y 2 − z 2 + z 2 + (y − y + z − z) ≤
q
2 2
≤ (|y − y| · |y + y| + |z − z| · |z + z|) + (|y − y| + |z − z|) ≤
q
2 2
≤ (|y − y| · 6 + |z − z| · 2) + (|y − y| + |z − z|) ≤
q √
2
≤ 2 · (|y − y| · 6 + |z − z| · 2) ≤ 2 (|y − y| · 6 + |z − z| · 2) ≤
√ √
≤ 6 · 2 · (|y − y| + |z − z|) = 6 2 · d3 ((x, y, z), (x, y, z))
√
deci L = 6 2.
iv) Fie (x, y, z) şi (x, y, z) ∈ D. Avem estimările:
¯ ¯
|f (x, y, z) − f (x, y, z)| = ¯3 sin x¯ + y 2 − ¯z 2 −¯ 3 sin x ¯− y 2 + z 2 ¯ ≤
¯ ≤ x−x
3 · |sin sin ¯x| + ¯y 2 − y 2 ¯ + ¯z 2 − z 2 ¯ ≤
¯ ¯ x −x+x
≤ 3 · 2 · sin 2 ¯· cos 2 ¯ ¯ + |y − y| · |y + y| + |z − z| · |z + z| ≤
¯ ¯ ¯
¯ x−x ¯ ≤ 6 · ¯sin x−x2
¯ + |y − y| · 4 + |z − z| · 8 ≤
¯ ¯
≤ 6 · 2 + |y − y| · 4 + |z − z| · 8 ≤ 3 · |x − x| + |y − y| · 4 + |z − z| · 8 ≤
≤ 8 · (|x − x| + |y − y| + |z − z|) = 8 · d3 ((x, y, z), (x, y, z))
deci L = 8.
v) L = 48.
vi) L = 1.
vii) L = 13.
2.1.2 Fie (x, y) şi (x, y) ∈ [a, b] × R. Atunci
|f (x, y) − f (x, y)| ≤ |p(x)| · |y − y| , ∀x ∈ [a, b] .
Dar p ∈ C [a, b] deci ∃M > 0 astfel încât |p(x)| ≤ M, ∀x ∈ [a, b] , deci f este Lipschitz
cu constanta M .
2.2.1
i) Problema dată este echivalentă cu ecuaţia integrală
Z x
y(x) = 1 + y(s)ds, x ∈ [0, 2]
0
Calculăm termenii şirului aproximaţiilor succesive, plecând cu y 0 (x) = 1:

Rx
y 1 (x) = 1 + 0 1ds = 1 + x
R x x2
y 2 (x) = 1³+ 0 (1 + s)ds´ = 1 + x + 22
R x 2 3
y 3 (x) = 1 + 0 1 + s + s2 ds = 1 + x + x2 + x6
...
2 3 n
y n (x) = 1 + x + x2 + x6 + ... + xn!
P
∞
xn
Seria n! este convergentă şi are suma ex , deci şirul aproximaţiilor succesive con-
n=1
x
verge la e cu alte cuvinte soluţia problemei date.
ii) Problema dată este echivalentă cu ecuaţia integrală
Z x
y(x) = 2 + s · y(s)ds, x ∈ [0, 1]
0
Şirul aproximaţiilor succesive este dat de:

Rx
y 1 (x) = 2 + 0 s · 2ds = 2 + x2
R x 4
y 2 (x) = 2 + ³0 s · (2 + s2´)ds = 2 + x2 + x4
Rx 4 4 6
y 3 (x) = 2 + 0 s · 2 + s2 + s4 ds = 2 + x2 + x4 + x24
Rx ³ 4
s6
´ 4 6
x8
y 4 (x) = 2 + 0 s · 2 + s2 + s4 + 24 ds = 2 + x2 + x4 + x24 + 192
... 2 n
n 2 x4
x 6
x8 x2n
Pn x
2
y (x) = 2 + x + 4 + 24 + 192 + ... + 2n ·n! = 2 · n!
k=1
P
∞ 2
( x2 )n x2
Seria n! este convergentă şi are suma e 2 , deci soluţia problemei date este
n=1
x2
y(x) = 2e 2 .
iii) Problema dată este echivalentă cu ecuaţia integrală
Z x
1
y(x) = + (1 + 2 · y(s))ds, x ∈ [0, ∞)
2 0
Şirul aproximaţiilor succesive este dat de:

Rx¡ ¢
y 1 (x) R= 12¡ + 0 1¡ + 2 · 12¢¢ds = 21 + 2x
x
y 2 (x) = 12 + 0 1 + 2 · 12 + 2s ds = 12 + 2x + 2x2
Rx¡ ¡ ¢¢ 3
y (x) = 21³+ 0 1³+ 2 · 12 + 2s + 2s2´´ds = 12 + 2x + 2x2 + 4x3
3
Rx 3 3
2x4
y 4 (x) = 12 + 0 1 + 2 · 21 + 2s + 2s2 + 4s3 ds = 12 + 2x + 2x2 + 4x3 + 3
...
4x3 4 n P
n
(2x)n
y (x) = 2 + 2x + 2x + 3 + 2x3 + ... + (2x)
n 1 2
n! =
1
n! − 2 ,
k=1
deci soluţia problemei date este y(x) = e2x − 12 .

iv) y(x) = e−2x .
2
v) y(x) = ex − 1.
2.3.1
i) Considerăm termenul de plecare y0 (x) = x2 , şi obţinem succesiv:
R1 ¯
4 ¯1
y1 (x) = − 0 s · t · t2 dt + s2 = −s · t4 ¯ + s2 = s2 − 4s .
R1 ¡ ¢ ¡0 1¢
y2 (x) = − 0 s · t · t2 − 4t dt + s2 = −s · 14 − 12 + s2 = s2 − 6s
R1 ¡ 2 t¢ ¡1 1
¢ 7
y3 (s) = − 0 s · t · t − 6 dt + s = −s · 4 − 18 + s2 = s2 − 36
2
s
ii) y0 (x) = x; y1 (x) = 32 x + 13 ; y2 (x) = 2

3 + 25
12 x y3 (x) = 1
3 + 65
24 x + 25 2
12 x .
iii) y0 (x) = x; y1 (x) = 23 x; y2 (x) = 23
27 x; y3 (x) = 1658
2187 x.
iv) y0 (x) = −x; y1 (x) = −4 − 5x; y2 (x) = − 92 2068
3 − 37x; y3 (x) = − 9 − 3 x.
815
n o
b
2.4.1 h = min a, 2a+3b 3 , y : [−h, h] → [−b, b]
n o
b
2.4.2 Pentru un a > 0 fixat şi b > 0 avem: h = min a, 2+ln(1+b 2) , y : [−h, h] →
[−b, b] - soluţie unică. Evident, se poate alege b suficient de mare astfel încât h = a
şi cum a este arbitrar, rezultă concluzia cerută.
2.4.4 D = [− 19 , 19 ] × [0, 2], h = 19 .
CAPITOLUL 3
Ecuaţii diferenţiale liniare
3.1
Ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul n
O ecuaţie diferenţială de ordinul n de forma

y (n) + a1 (x)y (n−1) + · · · + an−1 (x)y 0 + an (x)y = f (x) (3.1.1)
unde ai , i = 1, . . . , n şi f sunt funcţii continue pe intervalul [a, b], se numeşte ecuaţie
diferenţială liniară de ordinul n.
Ecuaţia (3.1.1) poate fi scrisă sub forma:
L[y] = f (x) (3.1.2)
unde L : C n [a, b] → C[a, b] este operatorul definit prin
L[y] = y (n) + a1 (x)y (n−1) + · · · + an (x)y.
Dacă f = 0, ecuaţia se numeşte omogenă iar dacă f 6= 0, ecuaţia se numeşte neo-
mogenă.
Considerăm ecuaţia omogenă L[y] = 0. Mulţimea soluţiilor acestei ecuaţii este un
subspaţiu al lui C n [a, b] şi se notează KerL:
KerL = {y ∈ C n [a, b] | L[y] = 0} (3.1.3)
Se poate demonstra că dimensiunea lui KerL este n. O bază a lui KerL se numeşte
sistem fundamental de soluţii ale ecuaţiei omogene.
Definiţia 3.1.1 Sistemul de funcţii y1 , . . . , yn ∈ C[a, b] se numeşte liniar dependent
pe intervalul [a, b] dacă există constantele α1 , . . . , αn , nu toate nule, astfel încât
α1 y1 (x) + α2 y2 (x) + · · · + αn yn (x) = 0, ∀x ∈ [a, b].
În caz contrar, dacă această identitate are loc numai pentru α1 = α2 = · · · = αn = 0,
sistemul de funcţii se numeşte liniar independent.
49
50 Ecuaţii diferenţiale liniare
☞ Exemplul 3.1.1 Arătaţi că sistemul de funcţii e x , e 2x , e 3x este liniar independent

pe orice interval real.
✑ Rezolvare: Presupunem contrariul, adică există α1 , α2 , α3 , nu toate nule, astfel
încât
α1 e x + α2 e 2x + α3 e 3x = 0, ∀ x ∈ R.
Presupunem că α3 6= 0. Împărţind relaţia cu e x obţinem α1 + α2 e x + α3 e 2x = 0.
Derivăm relaţia şi împărţim cu e x . Avem α2 + 2α3 e x = 0, şi derivând încă odată
2α3 e x = 0, ceea ce este imposibil, deoarece am presupus α3 6= 0. Deci sistemul este
liniar independent. f !
☞ 2 2
Exemplul 3.1.2 Arătaţi că funcţiile x , x−1 şi 2x +3x−3 sunt liniar dependente
pe orice interval real.
✑ Rezolvare: Avem 2x2 + 3(x − 1) − (2x2 + 3x − 3) = 0, deci există constantele
nenule α1 = 2, α2 = 3, α3 = −1 din definiţia liniar dependenţei. f !
Definiţia 3.1.2 Determinantul
¯ ¯
¯ y1 (x) y2 (x) ... yn (x) ¯
¯ ¯
¯ y10 (x) y20 (x) ... yn0 (x) ¯
W (x, y1 , . . . , yn ) = ¯¯ ... ... ... ...
¯
¯
¯ ¯
¯ y1
(n−1)
(x) y2
(n−1)
(x) ... yn
(n−1)
(x) ¯
se numeşte Wronskianul funcţiilor y1 , . . . , yn ; yi ∈ C n−1 [a, b], i = 1, . . . , n.
Teorema 3.1.3 Dacă y1 , . . . , yn sunt liniar dependente, atunci W (x, y1 , . . . , yn ) = 0,
pentru orice x ∈ [a, b].
Reciproca acestei Teoreme nu este adevărată, în schimb are loc:
Teorema 3.1.4 Dacă y1 , . . . , yn sunt liniar independente şi verifică ecuaţia L[y] = 0,
atunci W (x, y1 , . . . , yn ) 6= 0, pentru orice x ∈ [a, b].
☞ Exemplul
£ ¤ 3.1.3 Să se studieze liniar dependenţa următoarelor funcţii pe inter-
valul 0, π2 : y1 (x) = 2, y2 (x) = cos x, y3 (x) = cos 2x.
✑ Rezolvare: Avem:
¯ ¯
¯ 2 cos x cos 2x ¯¯
¯
W (x,y1 , y2 , y3 ) = ¯¯ 0 − sin x −2 sin 2x ¯¯ = 8 sin x cos 2x − 4 cos x sin 2x
¯ 0 − cos x −4 cos 2x ¯
h πi
= 8 sin x(1 − 2 sin2 x) − 8 cos2 x sin x = −8 sin3 x 6≡ 0 pe 0, .
2
Teorema 3.1.3 implică, deci, că sistemul este liniar independent. f!
Soluţia generală a ecuaţiei liniare omogene L[y] = 0 este
y = C1 y1 + C2 y2 + · · · + Cn yn ,
unde y1 , y2 , . . . , yn sunt soluţii liniar independente ale ecuaţiei (sistem fundamental
de soluţii), iar C1 , C2 , . . . , Cn sunt constante arbitrare.
Soluţia generală a ecuaţiei neomogene L[y] = f (x) este de forma y = y0 + yp , unde
y0 este soluţia generală ecuaţiei omogene L[y] = 0 iar yp este o soluţie particulară a
ecuaţiei neomogene L[y] = f (x).
3.2 Ecuaţii diferenţiale liniare şi omogene de ordinul n, cu coeficienţi constanţi 51
3.2
Ecuaţii diferenţiale liniare şi omogene de ordinul n, cu
coeficienţi constanţi
Ecuaţia diferenţială de ordinul n:
y (n) + a1 y (n−1) + · · · + an−1 y 0 + an y = 0, (3.2.1)
unde a1 , . . . , an ∈ R şi f ∈ C[a, b] se numeşte ecuaţie liniară şi omogenă cu

coeficienţi constanţi. Pentru o astfel de ecuaţie se poate determina un sistem
fundamental de soluţii.
În acest scop, ataşăm ecuaţia caracteristică
rn + a1 rn−1 + · · · + an−1 r + an = 0.
şi îi determinăm rădăcinile. Avem:
Teorema 3.2.1 1) Dacă r este o rădăcină reală simplă a ecuaţiei caracteristice, ei îi

corespunde o soluţie a ecuaţiei diferenţiale
y1 (x) = e rx
2) Dacă r = a ± ib este o pereche de rădăcini complexe conjugate, simple, atunci ei îi

corespund două soluţii liniar independente
y1 (x) = e ax cos bx şi y2 (x) = e ax sin bx
3) Dacă r este o rădăcină reală multiplă de ordinul q, atunci ei îi corespund q soluţii

liniar independente ale ecuaţiei diferenţiale
y1 (x) = e rx , y2 (x) = xe rx , . . . , yq (x) = xq−1 e rx
4) Dacă r = a ± ib este o pereche de rădăcini complexe conjugate, multiple de ordinul

q, atunci ei îi corespund 2q soluţii liniar independente:
y1 (x) = e ax cos bx, y2 (x) = xe ax cos bx, . . . , yq (x) = xq−1 e ax cos bx

(3.2.2)
y1 (x) = e ax sin bx, y2 (x) = xe ax sin bx, . . . , yq (x) = xq−1 e ax sin bx.
Observaţia 3.2.2 Numărul soluţiilor astfel construite este egal cu ordinul ecuaţiei. Se
obţine un sistem fundamental de soluţii pentru ecuaţia diferenţială.
☞ Exemplul 3.2.1 Să se determine soluţia generală a ecuaţiei y 000 −5y 00 +8y 0 −6y = 0.
✑ Rezolvare: Ecuaţia caracteristică este r3 − 5r2 + 8r − 6 = 0, cu rădăcinile r1 = 3,

r2 = 1 + i, r3 = 1 − i.
Rădăcinii r1 îi corespunde soluţia y1 = e 3x . Perechii de rădăcini complexe conju-
gate îi corespund y2 = e x cos x şi y3 = e x sin x.
Soluţia generală a ecuaţiei este y = C1 e 3x + C2 e x cos x + C3 e x sin x. f !
☞ Exemplul 3.2.2 Să se determine soluţia generală a ecuaţiei y 000 + 10y 00 + 25y 0 = 0.
✑ Rezolvare: Ecuaţia caracteristică este r3 + 10r2 + 25r = 0, cu rădăcinile r1 = 0

simplă şi r2,3 = −5 dublă. Lor le corespund soluţiile liniar independente y1 = 1,
y2 = e −5x şi y3 = xe −5x , deci soluţia generală este y = C1 + C2 e −5x + C3 xe −5x . f !
☞ Exemplul 3.2.3 Să se rezolve problema Cauchy y 000 + y 00 = 0, y(0) = 1, y 0 (0) = 0,
00
y (0) = 1.
✑ Rezolvare: Soluţia generală este y = C1 + C2 x + C3 e −x . Cu ajutorul condiţiilor

iniţiale determinăm constantele C1 , C2 , C3 . Avem sistemul

 C1 + C3 = 1
C2 − C3 = 0

C3 = 1
cu soluţile C1 = 0, C2 = 1, C3 = 1, şi prin urmare y = x + e −x . f!
Exerciţii propuse
✎ 3.2.1 Rezolvaţi următoarele ecuaţii:
i). 8y 00 − 2y 0 − 3y = 0 v). y IX = 0
ii). 4y 00 − 8y 0 + 5y = 0 vi). y 000 − 8y = 0
iii). y IV − 2ay 00 + a2 y = 0, a > 0 vii). y V II − y V I + y V − y IV = 0
iv). 3y IV − 4y 000 + y 00 = 0 viii). y IV + 2y 00 + y = 0
✎ 3.2.2 Rezolvaţi următoarele probleme cu valori iniţiale sau probleme bilocale:
i). y 00 − 2y 0 + 2y = 0, y(0) = 0, y 0 (0) = 1

ii). y 00 − 5y 0 + 4y = 0, y(0) = 5, y 0 (0) = 8
iii). y 00 + 4y = 0, y(0) = 1, y( π4 ) = −1
iv). y 00 + y 0 − 2y = 0, y 0 (0) = 2, lim y(x) = 0
x→∞
IV
v). y − y = 0, y(0) = 1, y (0) = 0, y(π) = e π , y 0 (π) = 0
0
☞ Exemplul 3.2.4 (Aplicaţie) Considerăm un corp de masă M , ataşat de un resort

cu constanta de elasticitate k, situat într-un mediu de vâscozitate γ. Corpul este
depărtat de la poziţia de echilibru şi apoi lăsat liber. Ştiind că forţa la care este supus
datorită frecării este proporţională cu viteza corpului, să se studieze mişcarea lui.
3.2 Ecuaţii diferenţiale liniare şi omogene de ordinul n, cu coeficienţi constanţi 53
✑ Rezolvare: Notăm legea de mişcare cu y(t) şi aplicând ecuaţia a doua a lui New-
ton, avem M y 00 = −ky − γy 0 sau
γ 0
y 00 + y + ω02 y = 0,
M
q
k
unde ω0 = M este pulsaţia proprie a oscilatorului armonic amortizat iar −ky este
forţa elastică. Se vede că ecuaţia obţinută este o ecuaţie liniară omogenă, de ordinul
al doilea.
I. În cazul ideal, când frecarea este neglijată, avem y 00 + ω02 y = 0. Ecuaţia caracter-
istică este r2 + ω02 = 0, cu rădăcinile r1,2 = ±iω0 , deci y = C1 sin ω0 t + C2 cos ω0 t.
Soluţia obţinută se poate scrie şi sub forma y = y0 cos(ωo t + ϕ), unde y0 se numeşte
amplitudine, ϕ se numeşte fază, şi sunt determinate din condiţiile iniţiale ale mişcării.
II. În cazul mai realist când frecarea este nenulă (γ 6= 0), ecuaţia caracteristică este
³ γ ´2
γ
r2 + M r + ω02 = 0, cu ∆ = − 4ω02 .
M q
γ γ2 2
−M ± M 2 − 4ω0
a) Dacă ∆ > 0, avem r1,2 = < 0, şi prin urmare y = C1 e r1 t +
2
C2 e r2 t . Mişcarea este neperiodică; amortizarea este puternică; corpul revine lent la
poziţia de echilibru, fără să oscileze. q
γ γ2
−M ±i 4ω02 − M2 γ
b) Dacă ∆ < 0, avem r1,2 = , de unde y = y0 e − 2M t cos(ω00 t + ϕ),
2
γ2
cu ω002 = ω02 − . Mişcarea este pseudo-sinusoidală, amortizarea fiind slabă. Corpul
4M
oscilează de o parte şi de alta a poziţiei de echilibru, cu o amplitudine care descreşte
exponenţial către zero.
γ γ γ
c) Dacă ∆ = 0, avem r1 = r2 = − şi y = C1 e − 2M t + C2 te − 2M t .
2M
!
Amortizarea se numeşte critică, corpul revine la poziţia de echilibru mai rapid decât
în primul caz. f
3 1 1 1
3.2.1 i) y = C1 e 4 x + C2 e − 2 x ; ii) y = C1 e x cos x + C2 e x sin x; iii) y = (C1 +
√ √ 2 21
C2 x)e ax + (C3 + C4 x)e − ax ; iv) y = C1 + C2 x + C3 e√ x
+ C4 e 3 x ; v) y √= C1 +
C2 x + C3 x2 + · · · + C9 x8 ; vi) y = C1 e 2x + C2 e −x cos x 3 + C3 e −x sin x 3; vii)
y = C1 + C2 x + C3 x2 + C4 x3 + C5 e x + C6 cos x + C7 sin x; viii) y = C1 cos x +
C2 x cos x + C3 sin x + C4 x sin x
3.2.2 i) y = e x sin x; ii) y = 4e x + e 4x ; iii) y = cos 2x − sin 2x; iv) y = −e −2x ; v)
1 e π −x 1 1
y = ex + e + (1 − e π ) cos x − (1 − e π ) sin x.
2 2 2 2
3.3
Ecuaţii diferenţiale liniare şi neomogene de ordinul n, cu
coeficienţi constanţi
O ecuaţie diferenţială liniară şi neomogenă, cu coeficienţi constanţi are forma:
y (n) + a1 y (n−1) + · · · + an−1 y 0 + an y = f (x), (3.3.1)
a1 , . . . , an ∈ R, f ∈ C[a, b], f 6= 0.
Soluţia ei generală este y = y0 + yp , y0 fiind soluţia generală a ecuaţiei omogene
ataşate, iar yp o soluţie particulară a ecuaţiei neomogene. Prezentăm în continuare
două metode de a determina o soluţie particulară.
Metoda variaţiei constantelor (a lui Lagrange)

Presupunem că ecuaţia omogenă corespunzătoare L[y] = 0 are soluţia generală y0 =
C1 y1 + C2 y2 + · · · + Cn yn . Soluţia particulară a ecuaţiei L[y] = f (x) se caută sub
forma yp = ϕ1 (x)y1 + ϕ2 (x)y2 + · · · + ϕn (x)yn , ϕ1 , ϕ2 , . . . , ϕn fiind funcţii care se
deduc din sistemul:
 0
 ϕ1 y1 + ϕ02 y2 + · · · + ϕ0n yn = 0

 0 0 0 0 0 0

 ϕ1 y1 + ϕ2 y2 + · · · + ϕn yn = 0
...............

 (n−2) (n−2) (n−2)

 ϕ0 y + ϕ02 y2 + · · · + ϕ0n yn =0
 10 1(n−1) (n−1) (n−1)
ϕ1 y 1 + ϕ02 y2 + · · · + ϕ0n yn = f (x)
Observaţia 3.3.1 Metoda se poate aplica şi ecuaţiilor diferenţiale liniare cu coeficienţi

variabili, de forma (3.1.1).
2x − 1
☞ Exemplul 3.3.1 Să se determine soluţia generală a ecuaţiei y 00 + 2y 0 =
x2
.
✑ Rezolvare: Rezolvăm mai întâi ecuaţia omogenă y 00 + 2y 0 = 0 şi obţinem y0 =

C1 + C2 e −2x .
Căutăm soluţia particulară sub forma yp = ϕ1 (x) + ϕ2 (x)e −2x , cu ϕ1 , ϕ2 soluţii
ale sistemului ( 0
ϕ1 + ϕ02 e −2x = 0
2x − 1
−2ϕ02 e −2x =
x2
2x − 1 e 2x 2x − 1 1
Obţinem ϕ02 = −e 2x , deci ϕ 2 = − şi ϕ01 = , ϕ1 = ln |x| + .
2x2 2x 2x2 2x
Înlocuind rezultatele obţinute în yp , avem
1 e 2x −2x
yp = ln |x| + − ·e = ln |x|
2x 2x
şi deci y = C1 + C2 e −2x + ln |x|. f!

3.3 Ecuaţii diferenţiale liniare şi neomogene de ordinul n, cu coeficienţi constanţi 55
ex
☞ Exemplul 3.3.2 Să se integreze ecuaţia y 00 − 2y 0 + 2y =
sin 2x
.
✑ Rezolvare: Soluţia ecuaţiei omogene este y0 = C1 e x cos x + C2 e x sin x, deci

căutăm yp = ϕ1 (x)e x cos x + ϕ2 (x)e x sin x, unde
( 0 x
ϕ1 e cos x + ϕ02 e x sin x = 0
ex .
ϕ01 (e x cos x − e x sin x) + ϕ02 (e x sin x + e x cos x) =
sin 2x
Se obţine soluţia generală:
¯ x ¯ ¯
1 ¯ tg − 1 x ¯ x ¯¯¯¯
f!
y = C1 e x cos x + C2 e x sin x + e x cos x ln ¯¯ x2 e sin x ln ¯tg ¯¯ .
2 tg 2 + 1 2
Exerciţii propuse
✎ 3.3.1 Să se integreze ecuaţiile:

1 e 2x
i). y 00 + y = v). y 00 − y =
sin x ex +1
ii). y 00 − 2y 0 = e 3x sin e x sin x
vi). y 000 + y 0 =
ex cos2 x
iii). y 00 − 2y 0 + y =
x x−1
vii). y 000 + y 00 =
1 x2
iv). y 00 − y 0 = √
ex − 1 viii). y 00 + 2y 0 + y = 5e −x x
Metoda coeficienţilor nedeterminaţi

În anumite situaţii se poate prevedea forma soluţiei particulare yp după forma mem-
brului drept al ecuaţiei L[y] = f . Avem următoarele cazuri:
1) f (x) = e αx Pm (x), Pm (x) fiind un polinom de gradul m în x şi α ∈ R.
a) Dacă α nu este rădăcină a ecuaţiei caracteristice, atunci yp = e αx Qm (x);
b) Dacă α este rădăcină multiplă de ordinul q a ecuaţiei caracteristice, atunci yp =
xq e αx Qm (x), unde Qm (x) este un polinom de gradul m ai cărui coeficienţi se deter-
mină punând condiţia ca yp să verifice ecuaţia L[y] = f .
2) f (x) = e αx Pm (x) cos βx sau f (x) = e αx Pm (x) sin βx, α, β ∈ R
a) Dacă α+iβ nu este rădăcină a ecuaţiei caracteristice, atunci yp = e αx [Qm (x) cos βx+
Rm (x) sin βx];
b) Dacă α + iβ este rădăcină multiplă de ordinul q a ecuaţiei caracteristice, atunci
yp = xq e αx [Qm (x) cos βx + Rm (x) sin βx], unde Qm (x) şi Rm (x) sunt polinoame de
gradul m, ai căror coeficienţi se determină prin identificare din condiţia că yp verifică
ecuaţia L[y] = f .
☞ Exemplul 3.3.3 Determinaţi soluţia generală a ecuaţiei y 00 − 4y 0 = xe 4x .
✑ Rezolvare: Soluţia generală a ecuaţiei omogene este y0 = C1 + C2 e 4x . Membrul

drept f = xe 4x este de forma e αx Pm (x), polinomul fiind de gradul 1. Deoarece α = 4
este rădăcină simplă a ecuaţiei caracteristice, căutăm soluţia particulară sub forma
yp = x(ax + b)e 4x . Punând condiţia ca yp să verifice ecuaţia, avem:
(16ax2 + 16ax + 16bx + 2a + 8b)e 4x − 4(4ax2 + 2ax + 4bx + b)e 4x = xe 4x

½
8a = 1 1
Identificând coeficienţii, obţinem sistemul , care are soluţia a = şi
2a + 4b =¶0 8
µ
1
b = − . În concluzie, y = C1 + C2 e 4x +
16
1 2
8
1
x − x e 4x .
16
f !
☞ Exemplul 3.3.4 Să se determine soluţia generală a ecuaţiei y V −2y IV +y 000 −2y 00 =
−x + e x .
✑ Rezolvare: Soluţia ecuaţiei omogene este y0 = C1 + C2 x + C3 e 2x + C4 sin x +

C5 cos x. Datorită liniarităţii ecuaţiei diferenţiale, putem determina soluţia particu-
lară sub forma yp = yp1 + yp2 , unde yp1 , yp2 sunt soluţii particulare ale ecuaţiilor
L[y] = f1 , respectiv L[y] = f2 unde f1 = −x şi f2 = e x .
Căutăm yp1 = x2 (ax + b) (deoarece 0 este rădăcină de ordinul doi a ecuaţiei
1
caracteristice). Înlocuind în ecuaţia L[y] = f1 găsim a = 12 , b = 18 .
Pentru f2 avem yp2 = ce , cu c = − 2 . În final, y = C1 + C2 x + C3 e 2x + C4 sin x +
x 1
C5 cos x +
x3
12
+
x2
8
−
ex
2
. f !
☞ Exemplul 3.3.5 Să se determine soluţia problemei Cauchy: y 000 − 3y 00 + 3y 0 − y =
1 1
e x cos 2x, y(0) = 0, y 0 (0) = , y 00 (0) = .
4 2
✑ Rezolvare: Ecuaţia caracteristică r3 − 3r2 + 3r − 1 = 0 are rădăcina triplă r = 1,

deci y0 = (C1 + C2 x + C3 x2 )e x .
Căutăm soluţia particulară sub forma yp = e x (a cos 2x + b sin 2x). Înlocuind în
ecuaţie şi identificând coeficienţii obţinem sistemul
½
−11a − 2b − 3(4b − 3a) + 3(a + 2b) − a = 1
−11b + 2a − 3(−4a − 3b) + 3(b − 2a) − b = 0
cu soluţiile a = 0, b = − 18 . Soluţia generală a ecuaţiei este y = (C1 + C2 x + C3 x2 )e x −

ex
sin 2x. Din condiţiile iniţiale se obţine sistemul
8

 C1 = 0
C1 + C2 − 41 = 14

C1 + 2C2 + 2C3 − 12 = 12
de unde C1 = 0, C2 = 12 , C3 = 0.
µ ¶
În concluzie, soluţia este y =
ex
2
1
x − sin 2x .
4
f!
3.3 Ecuaţii diferenţiale liniare şi neomogene de ordinul n, cu coeficienţi constanţi 57
Exerciţii propuse
✎ 3.3.2 Determinaţi soluţia generală a următoarelor ecuaţii:
i). y 000 − 6y 00 + 11y 0 − 6y = −18x + 39 vii). y 00 + 4y = cos 2x

ii). 2y 00 + 5y 0 − 3y = 5(sin x + cos x) viii). y 00 + 6y 0 + 13y = e −x cos x
IV 2
iii). y +y =x
ix). 2y 00 − 5y 0 + 2y = x2 e x
iv). y + y 0 = x − 2
000
v). y 00 − 2y 0 + y = e 2x x). y 00 − 2y 0 + y = 2 + e x sin x
vi). y 000 − y 00 + y 0 − y = x2 + x xi). y 00 + 4y = x sin2 x
✎ 3.3.3 În problemele următoare, indicaţi forma generală a unei soluţii particulare,

fără a calcula coeficienţii.
i). y 00 − 12y 0 + 35y = xe 5x + e 3x cos x + x2 − x + 2

ii). y 000 − 2y 00 + 4y 0 − 8y = cos 2x + e x cos 2x
iii). y IV − 2y 000 + y 00 = x3 + 1
iv). y 00 − 8y 0 + 20y = 5xe 4x sin 2x
v). y 00 + y = sin x sin 2x
vi). y V + y IV = xe −x + 3
vii). y 00 − a2 y = e bx , a, b ∈ R
✎ 3.3.4 Determinaţi soluţiile pentru următoarele probleme Cauchy sau probleme

cu condiţii bilocale:
i). y 00 + y = sin x − cos x, y( π2 ) = − π4 , y 0 ( π2 ) = − 12

ii). y 000 − 3y 0 − 2y = 9e 2x , y(0) = 0, y 0 (0) = −3, y 00 (0) = 3
iii). y 00 + 2y 0 + 2 = 0, y(0) = e 2 , y(1) = 0
iv). y 00 + 4y = 4x, y(0) = 2, y( π4 ) = π
4
v). y 00 + 4y 0 + 3y = 8e x + 9, astfel încât y → 3 când x → −∞

vi). y 00 − 4y 0 + 5y = 2x2 e x , y(0) = 1, y 0 (0) = −2
3.3.1 i) y = C1 cos x + C2 sin x − x cos x + sin x ln | sin x|; ii) y = C1 + C2 e 2x −

cos e x − e x sin e x ; iii) y = C1 e x + C2 xe x + xe x ln |x|; iv) y = C1 + C2 e x + (e x −
1 ex 1
1) ln |e x − 1| − x(e x − 1) + 1; v) y = C1 e x + C2 e −x + (e x − e −x ) ln(e x + 1) − + ;
2 4 2
1
vi) y = C1 + C2 cos x + C3 sin x + + cos x ln | cos x| − tg x sin x + x sin x; vii)
cos x µ ¶
−x −x 4 5
y = C1 + C2 x + C3 e − x + x ln |x|; viii) y = e C1 + C2 x + x . 2
3
3.3.2 i)Ãy = C1 e x + C2 e 2x + C3 e 3x!+ 3x − 1; ii)Ãy = C1 e x/2 + C2 e −3x − cos x; iii)
√
√ √ √
√ √ !
2 2 2 2 2 2
y = e 2 x C1 cos x + C2 sin x + e − 2 x C3 cos x + C4 sin x + x2 ;
2 2 2 2
x2
iv) y = C1 + C2 cos x + C3 sin x + − 2x; v) y = C1 e x + C2 xe x + e 2x ; vi) y =
2
x
C1 e x + C2 cos x + C3 sin x − x2 − 3x − 1; vii) y = C1 cos 2x + C2 sin 2x + sin 2x;
µ ¶ 4
−3x −x 7 4
viii) y = e (C1 cos 2x + C2 sin 2x) + e cos x + sin x ; ix) y = C1 e 2x +
65 65
1
C2 e 2 x + e x (−x 2 x
µ + 2x − 6); x) y = ¶2 + e (C1 + C2 x − sin x); xi) y = C1 cos 2x +
x cos 2x x
C2 sin 2x + 1− − sin 2x .
8 4 2
3.3.3 i) yp = xe 5x (Ax + B) + e 3x (C cos x + D sin x) + Ex2 + F x + G; ii) yp =
x(A cos 2x + B sin 2x) + e x (C cos 2x + D sin 2x); iii) yp = x2 (Ax3 + Bx2 + Cx + D);
iv) yp = xe 4x [(Ax + B) cos 2x + (Cx + D) sin 2x]; v) yp = x(A cos x + B sin x) +
C cos 3x + D sin 3x; vi) yp = x(Ax + B)e −x + Cx4 ; vii) yp = Ae bx , dacă a 6= b şi
a 6= −b, yp = Axe bx , dacă a = b sau a = −b.
π 1
3.3.4 i) y = cos x − x(cos x + sin x); ii) y = (x − 1)(e 2x − e −x ); iii) y =
4 2
e 2(1−x) − x; iv) y = x + 2 cos 2x; v) y = e x + 3; vi) y = −5e 2x sin x + (x2 + 2x + 1)e x .
3.4
Ecuaţii diferenţiale liniare reductibile la ecuaţii cu coeficienţi
constanţi
O ecuaţie diferenţială liniară de forma
(ax + b)n y (n) + a1 (ax + b)n−1 y (n−1) + · · · + an−1 (ax + b)y 0 + an y = f (x) (3.4.1)
unde a1 , . . . , an , a, b ∈ R, f continuă pe un interval real, se numeşte ecuaţia lui

Euler.
Făcând schimbarea de variabilă ax+b = e t se obţine o ecuaţie liniară cu coeficienţi
constanţi, cu funcţia necunoscută y(t).
3.4 Ecuaţii diferenţiale liniare reductibile la ecuaţii cu coeficienţi constanţi 59
☞ Exemplul 3.4.1 Să se integreze ecuaţia (x + 1)2 y 00 + 2(x + 1)y 0 − 12y = 10x +

10 − 12 ln(x + 1).
✑ Rezolvare: Notăm x + 1 = e t şi calculăm derivatele lui y în raport cu x:
dy
dy dy −t
y0 = = dx
dx
= e
dx dt
dt
dy 0 µ 2 ¶ µ ¶ (3.4.2)
00 dy 0 d y −t dy −t d2 y dy
y = dt
= dx = e −t e − e =e −2t
−
dx dt
dt2 dt dt2 dt
Înlocuind în ecuaţia iniţială obţinem

d2 y dy
+ − 12y = 10e t − 12t.
dt2 dt
Soluţia ecuaţiei omogene este y0 = C1 e 3t + C2 e −4t . Căutăm o soluţie particulară
de forma yp = ae t + bt + c şi folosind metoda identificării coeficienţilor, obţinem
1 1
a = −1, b = 1, c = , deci y(t) = C1 e 3t + C2 e −4t − e t + t + şi y(x) =
12 12
11
C1 (x + 1)3 + C2 (x + 1)−4 − x + ln(x + 1) − .
12
f !
Pentru ecuaţia lui Euler omogenă, care poate fi adusă la forma
xn y (n) + a1 xn−1 y (n−1) + · · · + an−1 xy 0 + an y = 0 (3.4.3)
există şi o metodă directă de rezolvare, şi anume se caută soluţia sub forma y = xr .
Ecuaţia caracteristică este:
r(r − 1)(r − 2) . . . (r − n + 1) + a1 r(r − 1) . . . (r − n + 2) + · · · + an−1 r + an = 0
1) Dacă r este o rădăcină reală de ordinul q a ecuaţiei caracteristice ei îi corespund
următoarele q soluţii liniar independente:
y1 = xr , y2 = xr ln x, . . . , yq = xr (ln x)q−1 .
2) Dacă α ± βi este o pereche de rădăcini complexe conjugate de ordinul q pentru
ecuaţia caracteristică, ei îi corespund următoarele 2q soluţii liniar independente
y1 = xα cos(β ln x), y2 = xα ln x cos(β ln x), . . . , yq = xα (ln x)q−1 cos(β ln x),
yq+1 = xα sin(β ln x), yq+2 = xα ln x sin(β ln x), . . . , y2q = xα (ln x)q−1 sin(β ln x)
☞ Exemplul 3.4.2 Să se determine soluţia generală a ecuaţiei (2x − 3)2 y 00 − 5(2x −
0
3)y + 10y = 0.
✑ Rezolvare: Facem mai întâi schimbarea de variabilă 2x − 3 = t, pentru a aduce
dy d2 y
ecuaţia în forma (3.4.3). Avem y 0 = 2 , y 00 = 4 2 şi înlocuind în ecuaţie
dt dt
d2 y dy
4t2 − 10t + 10 = 0
dt2 dt
Scriem ecuaţia caracteristică 4r(r − 1) − 10r + 10 = 0, cu rădăcinile r1 = 1, r2 = 52 ,
5
deci soluţia ecuaţiei este y(x) = C1 (2x − 3) + C2 (2x − 3) 2 . f !
☞ Exemplul 3.4.3 Rezolvaţi problema Cauchy: x2 y 00 − xy 0 + y = 2x, y(1) = 0,

0
y (1) = 1.
d2 y dy
✑ Rezolvare: Făcând schimbarea de variabilă x = e t obţinem
dt 2
−2
dt
+y =
t t t
2e , cu soluţia ecuaţiei omogene y0 = C1 e + C2 te . Pentru determinarea soluţiei
particulare yp folosim metoda identificării coeficienţilor, căutăm yp = at2 e t şi obţinem
!
a = 1. În concluzie, soluţia ecuaţiei iniţiale este y(x) = C1 x + C2 x ln x + x(ln x)2 . f
Exerciţii propuse
✎ 3.4.1 Să se rezolve următoarele ecuaţii sau probleme Cauchy:
i). (x − 3)2 y 00 + (x − 3)y 0 + y = 0

ii). x3 y 000 − 2x2 y 00 + 4xy 0 − 4y = 0
iii). (x + 1)3 y 000 − 3(x + 1)2 y 00 + 6(x + 1)y 0 − 6y = 0
iv). x2 y 00 + xy 0 − y = 0, y(1) = 1, y 0 (1) = 3
v). (3x)2 y 00 − (3x)y 0 − 12y = 3 ln(3x)
vi). x2 y 00 − 2y = cos(ln x)
ln x x
vii). x2 y 00 − xy 0 + y = +
x ln x
viii). x2 y 00 − xy 0 + 10y = x
ix). x2 y 00 + 5xy 0 + 3y = sin x
x). x2 y 00 − 6y = 10x3 , y(1) = 6, y 0 (1) = 0
xi). x2 y 000 − 3xy 00 + 3y 0 = 0
xii). (2x + 1)2 y 000 − 2(2x + 1)y 00 + 4y 0 = 0
3.4.1 i) y = C1 sin(ln(x − 3)) + C2 cos(ln(x − 3)); ii) Ecuaţia caracteristică este

r(r − 1)(r − 2) − 2r(r − 1) + 4r − 4 = 0, iar soluţia y = C1 x + C2 x2 + C3 x2 ln x; iii)
1 dy −t
y = C1 (x + 1) + C2 (x + 1)2 + C3 (x + 1)3 ; iv) y = 2x − ; v) Avem y 0 = 3e ,
µ 2 ¶ x dt
d y dy 2 ln(3x) 1
y 00 = 2
− 9e −2t , de unde soluţia y = C1 (3x)2 + C2 (3x)− 3 − + ; vi)
dt dt 4 4
3.5 Ecuaţii diferenţiale liniare cu coeficienţi variabili 61
C1 3 1
y= +C2 x2 − cos(ln x)− sin(ln x); vii) Se foloseşte metoda variaţiei constan-
x 10 10
1
telor, y = C1 x + C2 x ln x + (1 + ln x) + x ln x ln | ln x|; viii) y = x[C1 cos(3 ln x) +
4x
x C1 C2 sin x cos x 4
C2 sin(3 ln x)] + ; ix) y = + 3 − 2 − 3 ; x) y = 2 + 2x3 = 2x3 ln x;
9 x x x x x
xi) Se face mai ·întâi substituţia¸ y 0 = z, soluţia este y = C1 x4 + C2 x2 + C3 ; xii)
1
y = C1 (2x + 1)2 ln(2x + 1) − + C2 (x2 + x) + C3 .
2
3.5
Ecuaţii diferenţiale liniare cu coeficienţi variabili
Aşa cum s-a văzut în secţiunile anterioare, pentru rezolvarea unei ecuaţii diferenţiale
liniare L[y] = f (x) este esenţială găsirea unui sistem fundamental de soluţii pentru
ecuaţia omogenă ataşată L[y] = 0. Pentru ecuaţii cu coeficienţi neconstanţi nu există
metode generale de rezolvare. Dacă se cunoaşte o soluţie particulară y1 a ecuaţiei
L[y] = 0, făcând substituţia y = y1 z se micşorează ordinul ecuaţiei cu o unitate.
☞ Exemplul 3.5.1 Rezolvaţi ecuaţia (x2 + 1)y 00 − 2xy 0 + 2y = 0 ştiind că admite
soluţia y1 = x.
✑ Rezolvare: Facem substituţia y = xz. Avem y 0 = z + xz 0 şi y 00 = 2z 0 + xz 00 .
Înlocuind în ecuaţia iniţială şi făcând calculele obţinem (x3 + x)z 00 + 2z 0 = 0.
Facem acum o nouă substituţie µ z 0 = u ¶şi avem (x3 + x)u0 = −2u, ecuaţie cu
0
u 1 x
variabile separabile. = −2 − de unde, integrând, se obţine ln u =
u x x2 + 1
C1 (x2 + 1)
ln(x2 + 1) − ln x2 + ln C1 , adică u = .
x2
De aici z = C1 x −
C1
x
+ C2 şi mai departe y = C1 (x2 − 1) + C2 x. f !
☞ Exemplul 3.5.2 Să se integreze ecuaţia xy 00 + 2(1 − x)y 0 + (x − 2)y = 2e x , ştiind
că ecuaţia omogenă corespunzătoare admite soluţia y1 = e x .
✑ Rezolvare: Facem substituţia y = e x z. Avem y 0 = e x z + e x z 0 şi y 00 = e x z +
z 00 2
2e x z 0 + e x z 00 . Înlocuind în ecuaţie obţinem xz 00 + 2z 0 = 0, adică 0 = − . Integrând,
z x
C1 C1 C1 x
avem z 0 = 2 şi mai departe z = + C2 , deci y0 = e + C2 e x .
x x x x
e
Pentru a determina soluţia particulară yp = ϕ1 (x) + ϕ2 (x)e x prin metoda
x
2(1 − x) 0
variaţiei constantelor, scriem ecuaţia neomogenă în forma (3.1.1) y 00 + y +
x
x
x−2 2e
= . Funcţiile ϕ1 şi ϕ2 se obţin din sistemul
x x

 ex
 ϕ01 + ϕ0 e x = 0
x x 2 x¶
µ
 e e 2e x .
 ϕ01 − 2 + ϕ02 e x =
x x x
Avem ϕ01 = −2x, ϕ02 = 2, deci ϕ1 = −x2 , ϕ x

µ2 = 2x şi yp =¶xe .
În concluzie, soluţia generală este y(x) =
C1
x
+ C2 + x e x . f!
În cazul unei ecuaţii omogene de ordinul doi, de forma
y 00 + a1 (x)y 0 + a2 (x)y = 0
pentru care se cunoaşte o soluţie particulară y1 , se poate determina o a doua soluţie

particulară y2 , liniar independentă faţă de prima, folosind formula lui Ostrogradski-
Liouville: ¯ ¯
¯ y1 y2 ¯ R
¯ 0 0 ¯ = C1 e − a1 (x) dx (3.5.1)
¯ y1 y2 ¯
☞ Exemplul 3.5.3 Integraţi ecuaţia diferenţială liniară xy 00 + 2y 0 + xy = 0, ştiind

sin x
că admite drept soluţie y1 = .
x
2
✑ Rezolvare: Aplicăm formula (3.5.1) pentru ecuaţia y 00 + y 0 +y = 0. Dacă y2 este
x
¯ ¯
¯y y ¯ R 2 C1
o altă soluţie particulară, avem ¯¯ 10 20 ¯¯ = C1 e − x , adică y1 y20 − y10 y2 = 2 . Scriem
y1 y2 x
µ ¶0 ³
y2 2 C1 x ´0 C1
sub forma y1 = 2 şi înlocuim y1 dat. Rezultă y2 = , de unde,
y1 x sin x sin2 x
x C1 C1 cos x + C2 sin x
prin integrare, avem y2 == − + C2 . În concluzie, y2 = ,
sin x tg x x
deci soluţia generală va fi y = C1
cos x
x
+ C2
sin x
x
. !
f
Exerciţii propuse
✎ 3.5.1 Integraţi ecuaţiile liniare omogene de mai sus, ştiind că admit soluţiile par-
ticulare indicate:
i). y 00 − 2(1 + tg2 x)y = 0, y1 = tg x
cos x 0
ii). y 00 + 2 · y + 3y = 0, y1 = cos x
sin x
iii). (1 + x2 )y 00 + xy 0 − y = 0, y1 = x
iv). (2x + 1)y 00 + (4x − 2)y 0 − 8y = 0, y1 = e −2x
1
v). x2 y 00 − xy 0 − 8y = 0, y1 =
x2
vi). y 00 − y 0 + ye 2x = 0, y1 = sin(e x )
vii). (2x + 1)y 00 + 4xy 0 − 4y = 0, y1 este de forma e ax
viii). (x − 1)y 00 − xy 0 + y = 0, y1 este de forma e ax
3.5 Ecuaţii diferenţiale liniare cu coeficienţi variabili 63
ix). x(x − 1)y 00 − (2x − 1)y 0 + 2y = 0, y1 este un polinom de gradul 1

x). xy 000 − y 00 − xy 0 + y = 0, y1 = e x , y2 = x
xi). x3 y 000 − 3x2 y 00 + 6xy 0 − 6y = 0, y1 = x, y2 = x2
✎ 3.5.2 Să se integreze următoatele ecuaţii neomogene, ştiind că ecuaţia omogenă

admite soluţiile indicate:
(1 − ln x)2
i). x2 (1 − ln x)y 00 + xy 0 − y = , y1 = ln x, y2 = x
x
ii). xy 00 − (2x + 1)y 0 + (x + 1)y = 2x2 e x , y1 = x2 e x , y2 = e x
√ √
iii). 4xy 00 + 2y 0 + y = 1, y1 = sin x, y2 = cos x
ex
iv). xy 00 + 2y 0 − xy = e x , y1 =
x
1
v). (x + 1)xy 00 + (x + 2)y 0 − y = x + , y1 polinom de gradul 1
x
✎ 3.5.3 Să se găsească soluţia generală a ecuaţiei (x2 − 1)y 00 + 4xy 0 + 2y = 6x, ştiind
x2 + x + 1
că y1 = x, y2 = sunt două soluţii particulare ale ecuaţiei neomogene.
x+1
✎ 3.5.4 Făcând o schimbare de variabilă potrivită, reduceţi ecuaţiile următoare la

ecuaţii cu coeficienţi constanţi:
i). (x2 + 1)2 y 00 + 2x(x2 + 1)y 0 − y = 0

ii). x2 y 00 + 4xy 0 + (2 − x2 )y = 1
µ ¶
cos2 x
3.5.1 i) y = C1 (1+x tg x)+C2 tg x; ii) y = C1 − sin x +C2 cos x; iii) y =
sin x
√ C1
C1 x+C2 1 + x2 ; iv) y = C1 (1+4x2 )+C2 e −2x ; v) y = 2 +C2 x4 ; vi) y = C1 cos e x +
x
C2 sin e x ; vii) y = C1 x + C2 e −2x ; viii) y = C1 x + C2 e x ; ix) y = C1 (2x − 1) + C2 x2 ;
x) Folosind substituţia y = y1 z se obţine ecuaţia xu00 + (3x − 1)u0 + 2(x − 1)u = 0,
µ ¶0 µ ¶0 ³ ´
y y2 x 0
unde u = z 0 = . Această ecuaţie are soluţia particulară u1 = = .
y1 y1 ex
Făcând acum substituţia u = u1 t, va rezulta o ecuaţie de ordinul I cu necunoscuta t.
Se va obţine în final y = C1 x + C2 e x + C3 e −x ; xi) y = C1 x + C2 x2 + C3 x3 .
1 − 2 ln x
3.5.2 i) Se foloseşte metoda variaţiei constantelor, y = C1 ln x + C2 x + ;
µ ¶ 4x
2
ii) y = C1 x2 + C2 + x3 e x ; iii) Căutând o soluţie particulară de forma yp =
3
√ √
φ1 (x) sin x + φ2 (x) cos x, cu metoda variaţiei constantelor, găsim
µ yp¶= 1, deci
√ √ ex e −x ex 1
y = C1 sin x + C2 cos x + 1; iv) y = C1 + C2 + 2− ; v) y =
x x 4 x
C2 ³ x ´ 3
C1 (x + 2) + + + 1 ln |x| + .
x 2 2
3.5.3 y2 − y1 = (x + 1)−1 este soluţie a ecuaţiei omogene ataşate. Se obţine
y = C1 (x + 1)−1 + C2 (x − 1)−1 + x.
3.5.4 i) x = tg t, yt002 − y = 0; ii) z = x2 y, z 00 − z = 0.
CAPITOLUL 4
Sisteme de ecuaţii diferenţiale
Fie f : Ω → Rn , Ω ⊂ Rn+1 , f ∈ C(Ω, Rn ), unde Ω = I × D, I ⊂ R un interval,

D ⊂ Rn şi y : I → Rn , y ∈ C 1 (I, Rn ), două funcţii vectoriale f = (f1 , f2 , . . . , fn ),
y = (y1 , y2 , . . . , yn ).
Se numeşte sistem de ecuaţii diferenţiale problema:
y 0 = f (x, y). (4.0.2)
În formă scalară, ecuaţia (4.0.2) este echivalentă cu:
yi0 = fi (x, y1 , y2 , . . . , yn ), i = 1, n (4.0.3)
şi se mai numeşte formă normală a sistemului.
Se numeşte soluţie a sistemului (4.0.2) sau (4.0.3) funcţia y : I → Rn , I nedegen-
erat, x → y(x), y ∈ C 1 (I, Rn ) care verifică sistemul dat, adică y 0 (x) ≡ f (x, y(x)).
O funcţie ψ : J × D ⊂ R × Rn → R se numeşte integrală primă a sistemului
(4.0.2) dacă pentru orice soluţie ϕ a sistemului, ϕ : I ⊂ J → D, funcţia F : I → R,
F (x) = ψ(x, ϕ(x)) este constantă în J, adică pe o soluţie
ψ(x, y1 (x), . . . , yn (x)) ≡ C
dacă ϕ = (y1 , y2 , . . . , yn ). Integrala primă se notează obişnuit cu ψ(x, y1 , y2 , . . . , yn ) =
C.
Sistemul (4.0.2) se numeşte autonom dacă are forma
y 0 = f (y). (4.0.4)
4.1
Sisteme simetrice
Un sistem de ecuaţii diferenţiale se poate reprezenta şi în forma:

dy1 dy2 dyn
= = ··· = = dx
f1 f2 fn
65
66 Sisteme de ecuaţii diferenţiale
care mai general se scrie

dy1 dy2 dyn+1
= = ··· = (4.1.1)
f1 f2 fn+1
şi se numeşte formă simetrică. Pentru aceste sisteme este convenabil să se caute
integrale prime prin combinaţii integrabile. Sistemul este complet rezolvat dacă se
cunosc n integrale prime funcţional independente
Fi (y1 , y2 , . . . , yn+1 ) = Ci , i = 1, n.
☞ Exemplul 4.1.1 Să se rezolve sistemul

dx dy dz
= = .
y−z z−x x−y
✑ Rezolvare: Se obţine o integrală primă printr-o combinaţie integrabilă simplă,

adică
dx dy dz dx + dy + dz
= = =
y−z z−x x−y 0
din care rezultă dx + dy + dz = 0, adică
F 1 = x + y + z = C1 .
Analog,
dx dy dz x dx + y dy + z dz
= = =
y−z z−x x−y 0
şi avem
F2 = x2 + y 2 + z 2 = C2 .
Cele două integrale prime sunt funcţional independente, deci sistemul
½
F 1 = x + y + z = C1
F 2 = x 2 + y 2 + z 2 = C2
este o soluţie a sistemului dat. f!

dx dy dz
x
= 2
x +y+z 2
=
z
.
dx dz x
✑ Rezolvare: Din
x
=
z
se obţine integrala primă C1 = .
z
Pentru a găsi încă o integrală primă, folosim relaţia x = C1 z şi obţinem ecuaţia
dy dz dy (C12 + 1)z 2 + y
= sau = .
C12 z 2 + y + z 2 z dz z
Considerând funcţia necunoscută y de variabilă z, rezultă ecuaţia liniară de ordinul

1 x
I, y 0 − y = (C12 + 1)z, cu soluţia generală y = C2 z + (C12 + 1)z 2 . Înlocuind C1 cu
z z
y − x2 − z 2
obţinem integrala primă C2 = .
z
4.1 Sisteme simetrice 67
Aceeaşi integrală primă se poate obţine şi în alt mod: primul raport se amplifică prin
−2x iar al treilea prin −2z. Aplicând din nou proprietatea şirului de rapoarte egale,
găsim
−2x dx + y dy − 2z dz dz
=
−x2 + y − z 2 z
d(−x2 + y − z 2 ) dz
şi mai departe = , de unde ln(−x2 + y − z 2 ) = ln z + ln C2 , ceea
−x2 + y − z 2 z
ce duce la integrala primă de mai sus. f!
Exerciţii propuse
✎ 4.1.1 Să se rezolve sistemele simetrice:

dx dy dz
i). = = ;
x y x+y
dx dy dz
ii). = = ;
y(x + y) −x(x + y) (x − y)(2x + 2y + z)
dx dy dz
iii). = = ;
y+z x+z x+y
dx dy dz
iv). = = ;
y−z z−x x−y
dx dy dz
v). = = ;
xz yz −xy
dx dy dz
vi). = = ;
x(y + z) z(x − y) y(y − z)
dx dy dz
vii). = = .
x(y 2 − z 2 ) −y(z 2 + x2 ) z(x2 + y 2 )
✎ 4.1.2 Să se rezolve sistemele simetrice:

dx dy dz dt
i). = = = ;
x y z+t xy
dx dy dz
ii). = = ;
y−x x+y+z x−y
dx dy dz
iii). = = ;
x + y2 + z2 y z
dx dy dz
iv). 2
= 2 = ;
xy x y z(x + y 2 )
2
dx1 dx2 dxn

v). = = ··· = =
x2 + x3 + · · · + x + n + z x1 + x3 + · · · + xn + z x1 + x2 + · · · + xn−1 + z
dz
;
x1 + x2 + · · · + xn
dx dy dz
vi). 2
= = ;
3y − ln x ln x − 3y 2
dx dy dz
vii). = = .
x2 2
− 2y − 2z 2 3xy 3xz
4.1.1 ii) Din primele două rapoarte rezultă x2 + y 2 = C1 , pentru a doua integrală
primă se înmulţeşte cu (x + y)(2x + 2y + z) şi se obţine (x + y)2 + z(x + y) = C2 ;
x−y
iii) = C1 , (x + y + z)(x − y)2 = C2 ; iv) x + y + z = C1 , x2 + y 2 + z 2 = C2 ;
y−z
v) x/y = C1 , xy + z 2 = C2 ; vi) y 2 + z 2 = C1 , x(y − z) = C2 ; vii)Amplificăm primul
raport cu x, al doilea cu y, al treilea cu z şi adunăm numărătorii între ei şi numitorii
între ei şi se obţine x2 + y 2 + z 2 = C1 , pentru a doua integrală primă se amplifică al
doilea raport cu z şi al treilea cu y şi se adună numărătorii şi numitorii între ei şi se
egalează cu primul, rezultă yz/x = C2 .
x dx + dy + dz
4.1.2 i)
= C1 , xy −2t = C2 , (z +t−xy)/x = C3 ; ii) x+z = C1 , =
y x+y+z
2 2
−3 dx + dy − dz d(x − y − z )
, rezultă (x+y+z)(−3x+y−z) = C2 ; iii) y/z = C1 , =
−(y − 3x − z) x − y2 − z2
dz y dx + x dy dz
, rezultă (x − y 2 − z 2 )/z = C2 ; iv) x2 − y 2 = C1 , 2 2
= ⇒
2 xy(x + y ) z(x + y 2 )
2
z − xi
xy/z = C2 ; v) = Ci , i = 1, n; vi) Din − ln x dx = 3y 2 dy reiese C1 =
x2 − x1
x(ln x − 1) + y 3 , iar a doua integrală primă
p C1 = x + y + z se obţine prin adunarea
y x2 + y 2 + z 2
celor trei rapoarte; vii) C1 = , C2 = √ .
z 3 y
4.2
Sisteme liniare
Un sistem se numeşte liniar dacă are forma:
Y 0 + A(x)Y = F (x) (4.2.1)
unde A ∈ C(I, m,n (R)), I ⊂ R, Y ∈ C 1 (I, Rn ). Dacă introducem operatorul L :

C 1 (I, Rn ) → C(I, Rn ), L[Y ] = Y 0 + A(x)Y , atunci sistemul are forma L[Y ] = F (x).
Acest sistem se numeşte liniar şi neomogen. Sistemul omogen ataşat este:
L[Y ] = 0.
Dacă Y1 , Y2 , . . . , Yn este o bază a spaţiului
KerL = {Y ∈ C 1 (I, Rn )| L[Y ] = 0},

4.2 Sisteme liniare 69
n
X
atunci soluţia generală este Y = Ci Yi . Soluţia generală se mai poate reprezenta
i=1
şi în forma
Y = φ(x) · C
unde φ(x) este matricea fundamentală şi are pe coloane soluţiile Yi , φ(x) =
(Y1 , Y2 , . . . , Yn ), C = (C1 , C2 , . . . , Cn )t .
4.2.1 Sisteme liniare cu coeficienţi constanţi

Metoda ecuaţiei rezolvante
n
X
Se consideră sistemul yi0 = aik yk , aik ∈ R, i = 1, n. Dacă se alege o ecuaţie din
k=1
sistem, se derivează de n ori şi se elimină restul funcţiilor necunoscute, se obţine o
ecuaţie cu coeficienţi constanţi omogenă.
½ 0 3t
☞ Exemplul 4.2.1 Rezolvaţi sistemul yy10−−5yy 1 −+ y3y2==5e2e−t prin metoda ecuaţiei
2 1 2
rezolvante.
✑ Rezolvare: Alegem una din cele două ecuaţii ale sistemului, y10 −5y1 +3y2 = 2e 3t .
Derivăm ecuaţia şi obţinem: y100 = 5y10 −3y20 +6e 3t . Înlocuind y10 şi y20 , din sistemul dat
avem: y100 = 5(5y 3t
½ 100−3y2 +2e )−3(y1 +y3t2 +5e −t
−t
)+6e 3t = 22y1 −18y2 +16e 3t −15e −t .
y1 = 22y1 − 18y2 + 16e − 15e
Din sistemul eliminăm y2 şi obţinem ecuaţia cu
y10 = 5y1 − 3y2 + 2e 3t
coeficienţi constanţi y1 − 6y1 + 8y1 = 4e − 15e −t . Soluţia acestei ecuaţii este
00 0 3t
y1 = C1 e 2t + C2 e 4t − 4e 3t − e −t . Înlocuind în prima ecuaţie se obţine y2 = C1 e 2t +

3C2 e 4t − 2e 3t − 2e −t . !f
Exerciţii propuse
✎ 4.2.1 Să se rezolve prin metoda ecuaţiei rezolvante sistemele:

½ 0 ½ 0
y1 = 2y1 + y2 y1 = 2y1 + y2
i). ; v). ;
y20 = 3y1 + 4y2 y20 = −y1 + 4y2
½ 0 ½ 0
y1 = y2 + 1 y1 + 3y1 + y2 = 0
ii). ; vi). ,
y20 = y1 + 1 y20 − y1 + y2 = 0
½ 0 µ ¶
y1 + y1 + 5y2 = 0 1
iii). ; y1 (0) = y2 (0) = 1, Y (0) = .
y20 − y1 − y2 = 0 1
½ 0
y1 − 5y1 − 3y2 = 0
iv). ;
y20 + 3y1 + y2 = 0
✎ 4.2.2 Să se rezolve prin metoda ecuaţiei rezolvante sistemele:

 0  0
 y1 = y2 + y3  y1 − 2y1 − y2 = 0
i). y 0 = y1 + y3 ; iv). y 0 − y1 − 3y2 + y3 = 0 ;
 20  20
y3 = y1 + y2 y3 + y1 − 2y2 − 3y3 = 0
½ 0
 0 y1 = 2y1 − 4y2
 y1 = 3y1 − y2 + y3 v). ;
y20 = y1 − 3y2 + 3e x
ii). y 0 = −y1 + 5y2 − y3 ; ½ 0
 20
y3 = y1 − y2 + 3y3 y1 = 2y1 + y2 + 2e x
vi). ;
 0 y20 = y1 + 2y2 − 3e 4x
 y1 = y1 − 2y2 − y3  0
iii). y 0 = −y1 + y2 + y3 ;  y1 = 2y1 + y2 −2y3 −x + 2
 20 vii). y 0 = −y1 + 1 .
y3 = y1 − y3  20
y3 = y1 + y2 − y3 − x + 1
Metoda Euler
Ecuaţia caracteristică este:
det(A − λI) = 0
din care rezultă valorile proprii, după care se determină vectorii proprii rezolvând
sistemul:
(A − λI)v = 0,
unde v este matrice coloană şi se numeşte vector propriu.
½ 0
Y = AY
Y (0) = Y0
µ ¶ µ ¶ µ ¶
2 2 y1 2
unde A = ,Y = , Y (0) = Y0 = .
2 −1 y2 6
¯ ¯
¯ 2−λ 2 ¯
✑ Rezolvare: Ecuaţia caracteristică este det(A − λI) = ¯¯
2
¯ = 0, cu
−1 − λ ¯
valorile proprii λ1 = 3, λ2 = −2.
Vectorii proprii se determină din
µ ¶µ ¶
2−λ 2 y1
=0
2 −1 − λ y2
şi rezultă µ ¶ µ ¶
2 1
v1 = , v2 = ,
1 −2
respectiv µ ¶ µ ¶
2 3x 1
Y1 = e , Y2 = e −2x .
1 −2
µ ¶ µ ¶
3x 2 −2x 1
Y = C1 e + C2 e .
1 −2
µ ¶
2
Din Y (0) = rezultă C1 = 2, C2 = −2 şi soluţia particulară corespunzătoare
6
µ ¶ µ ¶
2 1
Y = 2e 3x − 2e −2x .
1 −2
Matricea fundamentală este
µ ¶
2e 3x e −2x
φ(x) = .
e 3x −2e −2x
Soluţia în forma generală se reprezintă astfel:
µ 3x ¶µ ¶
2e e −2x c1
Y =
e 3x −2e −2x c2
iar soluţia particulară corespunzătoare:
µ 3x ¶µ ¶
2e e −2x 2
Y = .
e 3x −2e −2x −2
În acest exemplu valorile proprii au fost reale şi distincte. f!

 
0 1 1
☞ Exemplul 4.2.3 Rezolvaţi sistemul: Y 0 = AY , unde A =  1 0 1 .
1 1 0
✑ Rezolvare: În acest caz valorile proprii sunt λ1 =2, λ2 = λ3 = −1. Din sistemul
1
(A − 2I)v1 = 0 rezultă v1 = (1 1 1)t iar Y =  1  e 2x . Pentru rădăcina dublă
1
λ = −1 avem rangul matricei (A + I) egal cu 1, egal cu diferenţa n − p unde n este
numărul de ecuaţii, iar p ordinul de multiplicitate a rădăcinii, atunci rangul fiind
minim putem calcula ambii vectori proprii liniar independenţi din sistemul
(A + I)v = 0
adică v2 = (1 − 1 0)t şi v3 = (1 0 − 1)t şi respectiv soluţiile
Y2 = e −x v2 , Y3 = e −x v3 .
Soluţia generală se reprezintă în forma:

 2x 
e e −x e −x
Y =  e 2x −e −x 0  · C.
e 2x 0 −e −x f!
☞ Exemplul 4.2.4 Rezolvaţi sistemul
 
−1 1 0
Y 0 = AY, A =  0 −1 4  .
1 0 −4
✑ Rezolvare: Valorile proprii sunt r1 = 0, r2 = r3 = −3. Pentru rădăcina r1 = 0

obţinem vectorul propriu v1 = (4 4 1)t şi Y1 = ev1 . Pentru r2 = −3, matricea (A+3I)
are rangul 2 şi deci suntem în cazul r > n − p (n = 3, p = 2). Atunci soluţiile se caută
în forma
y1 = (a1 + a2 x)e −3x , y2 = (b1 + b2 x)e −3x , y3 = (c1 + c2 x)e −3x
care se înlocuiesc în sistemul considerat şi se determină coeficienţii ai , bi , ci , i = 1, 2.
Soluţiile corespunzătoare sunt Y1 = (a1 b1 c1 )t e −3x , Y2 = (a2 b2 c2 )t xe −3x . În acest
Y1 = (1 − 1 0)t e −3x , Y2 = (1 − 2 1)t xe −3x . f !
O altă metodă de determinare a vectorilor proprii în cazul rădăcinilor multiple se
fundamentează pe faptul că pentru toate matricele există o bază în care ele pot fi
aduse la forma Jordan. Fiecărui bloc de ordin p ≥ 1 de formă Jordan îi corespunde o
bază formată din vectorii v2 , v2 , . . . , vp care verifică ecuaţiile:
Av1 = λv1 , Av2 = λv2 + v1 , Av3 = λv3 + v2 , . . . , Avp = λvp + vp−1 ,
aici v1 6= 0 este numit vector propriu iar v2 , v3 , . . . , vp sunt vectori proprii generalizaţi
(principali). Avem evident Y1 = e λx v1 , Y2 = e λx v2 + xe λx v1 şi procedeul continuă.
Forma soluţiilor poate fi reţinută formal după schema următoare:
³ ´ µ 2 ¶
λx λx x λx x x
Y1 = e v1 , Y2 = e v1 + v2 , Y3 = e v1 + v2 + v3 , . . . ,
1! 2! 1!
µ p−1 p−2
¶
λx x x x
Yp = e v1 + v2 + · · · + vp−1 + vp ,
(p − 1)! (p − 2)! 1!
care ne sugerează că fiecare soluţie se obţine din precedenta prin integrare în raport
cu x iar constanta de integrare este vectorul propriu generalizat care urmează.
µ ¶ µ ¶
1 −3 1
☞ Exemplul 4.2.5 Rezolvaţi sistemul Y = AY , Y (0) = 3 ,unde A = −1 −1 .
0
µ ¶
✑ Rezolvare: Valorile proprii sunt λ1 = λ2 = −2, v1 = 11 , iar pentru deter-
µ ¶
0
minarea lui v2 rezolvăm sistemul (A − λI)v2 = v1 şi obţinem v2 = . Atunci
1
soluţia generală este
Y = C1 e −2x v1 + C2 e −2x (v2 + xv1 )
adică µ ¶ ·µ ¶ µ ¶¸
−2x 1 −2x 0 1
Y = C1 e + C2 e +x .
1 1 1
µ ¶ µ ¶
Din condiţia iniţială rezultă C =
1
2
şi Y = e −2x
1 + 2t
3 + 2t
. f !
 
½ 0 −1 0 1
☞ Exemplul 4.2.6 Fie sistemul YY (0)= =AYY ,unde A =  0 −1 1 , Y0 =
0
1 −1 −1
 
2
 1 .
1
✑ Rezolvare: Ecuaţia caracteristică are rădăcina multiplă de ordinul 3, λ1 = λ2 =

λ3 = −1. Vectorul propriu corespunzător este v1 = (1 1 0)t . După metoda prezentată
mai sus rezultă vectorii proprii generalizaţi v2 = (0 0 1)t , v3 = (0 − 1 0)t . Soluţia
generală este:
     
1 0 1
Y (x) = C1 e −x  1  + C2 e −x  0  + x  1 
0 1 0
     
0 0 2 1
x  
+C3 e −x  −1  + x  0  + 1 .
2
0 1 0
În formă generală
Y (x) = φ(x) · C
şi din condiţia iniţială rezultă soluţia particulară:
 
x2
 2 + x +
 2 
Y (x) = e −x  x2  .
 1+x+ 
f!
2
1+x
Vom discuta mai departe cazul valorilor proprii complexe pentru ecuaţia carac-
teristică. Presupunem că λ1 = α + iβ şi respectiv λ2 = α − iβ sunt rădăcini simple.
Dacă notăm componentele vectorilor proprii γ1k = δ1k + iδ2k şi respectiv soluţia
corespunzătoare
Y (x) = Y1 (x) + iY2 (x)
de unde rezultă că Y1 (x) şi Y2 (x) sunt soluţii pentru sistemul omogen.
☞ Exemplul 4.2.7 Rezolvaţi sistemul Y 0 = AY , Y (0) = Y0 , cu

µ ¶ µ ¶
−1 2 1
A= , Y0 = .
−2 −1 1
✑ Rezolvare: Ecuaţiaµcaracteristică
¶ µ are¶valorile proprii λ1 = −1+2i şi λ2 = −1−2i
1 1
şi vectorii proprii v1 = , v2 = . Soluţia generală este
i −i
· µ ¶¸ · µ ¶¸
(−1+2i)x 1 (−1+2i)x 1
Y (x) = C1 Re e + C2 Im e .
i i
Soluţia particulară corespunzătoare (C1 = C2 = 1) este

µ ¶
cos 2x + sin 2x
f!
−x
Y (x) = e .
− sin 2x + cos 2x
Cazul rădăcinilor multiple complexe se tratează analog cu rădăcinile reale multiple

reale.
Exerciţii propuse
✎ 4.2.3 Să se rezolve prin metoda Euler sistemele de ecuaţii cu coeficienţi constanţi:

½  0
y10 = 3y1 + 2y2  y1 = y1 − 2y2 − y3
i). ;
y20 = −2y1 + y2 iv). y0 = −y1 + y2 + y3 ;
 20
y3 = y1 − y3
½  0
y10 − 5y1 − 3y2 = 0  y1 = 3y1 − y2 + y3
ii). ;
y20 + 3y1 + y2 = 0 v). y0 = −y1 + 5y2 − y3 ;
 20
 0 y3 = y1 − y2 + 3y3
 y1 = y1 − y2 + y3  0
iii). y 0 = y1 + y2 − y3 ;  y1 = 2y1 − y2 + y3
 20 vi). y0 = y1 + 2y2 − y3 .
y3 = 2y1 − y2  20
y3 = y1 − y2 + 2y3

 0  0
 y1 + 3y1 − 4y2 + 2y3 = 0  y1 = 2y1 − y2 + 2y3
i). y 0 − y1 − y3 = 0 ; iv). y 0 = y1 + 2y3 ;
 20  20
y3 − 6y1 + 6y2 − 5y3 = 0 y3 = −2y1 + y2 − y3
 0  0
 y1 = y2 + y3  y1 = y1 − y2 − y3
ii). y 0 = 3y1 + y3 ; v). y 0 = y1 + y2 ;
 20  20
y3 = 3y1 + y2 y3 = 3y1 + y3
 0  0
 y1 − 2y1 − y2 = 0  y1 − 4y1 + y2 + y3 = 0
iii). y 0 − y1 − 3y2 + y3 = 0 ; vi). y 0 − y1 − 2y2 + y3 = 0 .
 20  20
y3 + y1 − 2y2 − 3y3 = 0 y3 − y1 + y2 − 2y3 = 0

 0  0
 y1 − 2y1 − y2 − y3 = 0  y1 = 2y1 − y2 − y3
i). y 0 + 2y1 + y3 = 0 ; iv). y0 = 2y1 − y2 − 2y3 ;
 20  20
y3 − 2y1 − y2 − 2y3 = 0 y3 = −y1 + y2 + 2y3
 0  0
 y1 − 3y1 + 2y2 + y3 = 0  y1 = 4y1 − y2
ii). y 0 − 3y1 + 4y2 + 3y3 = 0 ; v). y0 = 3y1 + y2 − y3 ,
 20  20
y3 − 2y1 + 4y2 = 0 y3 = y1 + y3
 0  
 y1 = 2y1 + y2 1
iii). y 0 = 2y2 + 4y3 ; Y (0) =  0 .
 20
y3 = y1 − y3 1
Metoda funcţiilor de matrice.

Plecând de la un exemplu simplu în cazul scalar y 0 = ay, a ∈ R, y(0) = y0 , obţinem
soluţia y(x) = y0 e ax . O paralelă între soluţia acestei ecuaţii şi soluţia sistemului
Y 0 = AY , A ∈ n,n (R), ne sugerează că Y = e Ax este soluţie a sistemului. Într-adevăr
funcţia
U : R → Mn,n (R), x → e xA
este matrice fundamentală pentru sistemul Y 0 = AY , deoarece (e xA )0 = Ae xA şi
rezultă că U verifică sistemul, adică
Ae xA ≡ Ae xA
şi det U (0) = det O = 1. Deci U este chiar matricea fundamentală. Atunci rezolvarea
sistemului omogen prin această metodă se reduce la calculul matricei
Y = e xA .
Calculul matricei e xA . Metodele algebrice ne oferă şi în acest caz posibilitatea de

a calcula e xA relativ simplu. Vom nota în cele ce urmează cu P matricea de trecere
(de pasaj) şi Λ = P −1 AP . Matricea fundamentală este φ(x) = e xA .
A. Fie A ∈ Mn,n (R) cu valorile proprii reale şi distincte λk , k ∈ {1, 2, . . . , n} şi
vectorii proprii v1 , v2 , . . . , vn , atunci
e xA = P e Λx P −1
unde  
e λ1 x 0 ...
 0 e λ2 x ... 0 
e Λx =
 ... ...
 şi Y (x) = P e Λx P −1 Y0 .
... ... 
0 0 . . . e λn x
µ ¶
−5 2
☞ Exemplul 4.2.8 Rezolvaţi sistemul Y 0 = AY , Y (0) = Y0 , unde A =
−6 2
,
µ ¶
1
Y0 = .
1
µ ¶ µ ¶
1 2
✑ Rezolvare: În acest caz λ1 = −1, λ2 = −2, v1 = , v2 =
2 3
.
µ ¶ µ ¶
1 2 −3 2
P = , P −1 = .
2 3 2 −1
Funcţia exponenţială de matrice este
µ ¶ µ −x ¶µ ¶
1 2 e 0 −3 2
e xA =
2 3 0 e −2x 2 −1
şi µ ¶
−3ee −x + 4e −2x 2e −x − 2e −2x
f!
xA
Y = φ(x)Y0 , φ(x) = e = .
−6e −x + 6e −2x 4e −x − 3e −2x
 
1 −2 2
☞ Exemplul 4.2.9 Rezolvaţi sitemul Y 0 = AY , cu A =  1 4 −2 , Y0 =
1 5 3
 
1
 1 .
1
✑ Rezolvare: Valorile proprii sunt λ1 = 2, λ2 = 1, λ3 = −1 şi vectorii proprii

corespunzători v1 = (0, 1, 1)t , v2 = (−1, 1, 1)t , v3 = (−1, 1, 2)t .
   
0 −1 −1 2 0 0
P =  1 1 1  , Λ =  0 1 0  , φ(x) = e xA = P e tΛ P −1 .
1 1 2 0 0 −1 f !
B. Dacă matricea are valori proprii reale şi multiple, atunci
 
J1 0 ... 0
 0 J2 ... 0 
Λ=  ... ...
,
... ... 
0 0 . . . Js
Jk este un bloc Jordan, care are forma
 
λk 1 0 ... 0
 0 λk 1 ... 0 
Jk =  ... ... ...

... ... 
0 0 0 . . . λk
şi se pot reprezenta astfel
 
0 1 0 ... 0
 0 0 1 ... 0 
 
Jk = λk Ik + Bk , Bk = 
 ... ... ... ... ... .

 0 0 0 ... 1 
0 0 0 ... 0
Dacă notăm f (λ) = e λ(x−x0 ) , atunci

s ·
X ¸
Λ(x−x0 ) f 0 (λk ) f (nk −1) (λk ) nk −1
e = f (λk )Ik + Bk + · · · + B ,
1! (nk − 1)! k
k=1
nk este ordinul de multiplicitate a rădăcinii λk şi atunci soluţia sistemului este
Y (x) = P e Λ(x−x0 ) P −1 Y0 .
 
1
☞ Exemplul 4.2.10 Rezolvaţi sistemul Y 0 = AY , Y (1) = Y0 =  2 , A =
3
 
1 −3 3
 −2 −6 13 .
−1 −4 8
✑ Rezolvare: Valorile proprii λ1 = λ2 = λ3 = 1 multiplii de ordinul 3. În acest caz

   
3 6 13 0 1 0
P =  1 0 0  , P −1 =  −2 −7 13  .
1 1 2 1 3 −6
f 0 (1) f 00 (1) 2
Dacă f (λ) = e λ(x−1) , e Λ(x−1) = f (1)I + B+ B şi rezultă
1! 2!
 
x − 1 (x − 1)2
 1 
 1! 2!
e Λ(x−1) = e x−1  x−1  .
0 1 
1!
0 0 1
Soluţia sistemului este:

 
x − 1 (x − 1)2
 1 
 1! 2!  −1
Y (x) = P e x−1  x−1  P Y0 ,
0 1 
1!
0 0 1
cu P şi P −1 calculaţi mai sus. f!

C. Valori proprii complexe simple. Dacă valorile proprii sunt λ1 = a+ib şi λ2 = a−ib
şi vectorii proprii v1 , v2 vor avea componentele complexe. Dacă P = (v1 , v2 ), matricea
fundamentală are forma
µ (a+ib)x ¶
e 0
φ(x) = P P −1 .
0 e (a−ib)x
Soluţia se exprimă în forma:
Y (x) + C1 Re(e λx v) + C2 Im(e λx v)
unde v este vectorul propriu corespunzător lui λ1 .

Aplicând formulele lui Euler soluţia se reprezintă astfel
Y (x) = C1 e ax (Rev · cos bx − Imv · sin bx) + C2 e ax (Rev · sin bx + Imv cos bx)
sau µ ¶
cos bx sin bx
Y (x) = e ax (Rev Imv) C.
− sin bx cos bx
µ ¶
cos bx sin bx
Dacă P = (Rev Imv), R(x) = , obţinem
− sin bx cos bx
φ(x) = e ax P R(x)P −1 Y0 .
µ ¶ µ ¶
1 −59/10 −10
☞ 0
Exemplul 4.2.11 Fie Y = AY , Y (0) =
2
,A=
4 61/10
.
1 1
✑ Rezolvare: Valorile proprii sunt λ1 =
10
+ 2i, λ2 =
10
− 2i şi vectorul v =
µ ¶t µ 3 1 ¶
3 1 −2 2
− + i, 1 , P = . Soluţia sistemului se exprimă în forma
2 2 1 0
1
Y (x) = e 10 x P R(x)P −1 Y0
adică µ ¶µ ¶
1
10 x
cos 2x − 3 sin 2x −5 sin 2x 1
Y (x) = e .
2 sin 2x 3 sin 2x + cos 2x 2
Matricea fundamentală este
µ ¶
cos 2x − 3 sin 2x −5 sin 2x
f!
1
φ(x) = e 10 x .
2 sin 2x 3 sin 2x + cos 2x
Exerciţii propuse
✎ 4.2.6 Să se rezolve sistemele scrise în formă matriceală Y 0 = AY , unde matricea

A este dată.
µ ¶  
3 0 4 2 −2
i). Y 0 = AY , A = ;
0 3 vi). Y 0 = AY , A =  1 3 −1 ;
µ ¶ 3 3 −1
0 1 1  
ii). Y = AY , A = ; 0 1 1
2 0
vii). Y 0 = AY , A =  1 0 1 ;
  2 2 1
2 −1 −1
iii). Y = AY , A =  1 0 −1 ;
0  
2 1 −1
3 −1 −2 viii). Y 0 = AY , A =  −1 0 1 ;
  1 1 0
1 −2 2  
iv). Y 0 = AY , A =  1 4 −2 ; 2 0 −1
1 5 −3 ix). Y 0 = AY , A =  1 −1 0 ;
  3 −1 −1
0 1 −1  
0   −3 2 2
v). Y = AY , A = 1 0 −1 ;
x). Y 0 = AY , A =  −3 −1 1 .
2 2 −3
−1 2 0
✎ 4.2.7 Să se afle funcţia exponenţială e xA de matrice A dată.

µ ¶ µ ¶ µ ¶
3 0 2 1 −2 −4
i). A = ; iii). A = ; v). A = ;
0 −2 0 2 1 2
µ ¶ µ ¶  
0 1 3 −1 2 1 0
ii). A = ; iv). A = ;
−1 0 2 0 vi). A =  0 2 1 .
0 0 2
✎ 4.2.8 Să se rezolve sistemele neomogene:

½ ½
y10 = y1 − y2 + 8x y10 = y2 − 5 sin x
i). ; v). ;
y20 = 5y1 − y2 y20 = 2y1 + y2
½
y10 = 2y1 − y2 ½
ii). ; y10 = −y1 + 2y2 + x
y20 = −y1 + 2y2 − 5e x sin x vi). ;
 y20 = −2y1 + 3y2
 2
 y10 = −4y1 − 2y2 +
ex −1 ; ½
iii). 3 y10 = 2y1 + y2 + 2e x

 y20 = 6y1 + 3y2 − vii). ;
ex − 1 y20 = −2y1 + 3x
(
1 ½
y10 = y1 − y2 + y10 = y1 − y2 + 2 sin x
iv). cos x ; viii). .
y20 = 2y1 − y2 y20 = 2y1 − y2
½ ½
y1 = C1 e x + C2 e 5x y1 = C1 e x + C2 e −x − 1
4.2.1 i) ; ii) ;
y2 = −C1 e x + 3C2 e 5x y2 = C1 e x − C2 e −x − 1
½ ½
y1 = (2C2 − C1 ) cos 2x − (2C1 + C2 ) sin 2x y1 = (C1 + 3C2 x)e 2x
iii) ; iv) ;
y2 = C1 cos 2x + C2 sin 2x y2 = (C2 − C1 − 3C2 x)e 2x
v) y1 = (C1 + C2 x)e 3x , y2 = (C1 + C2 + C2 x)e 3x ; vi) y1 = (1 − 2x)e −2x , y2 =
(1 + 2x)e −2x .
4.2.2 i) y1 = C1 e −x + C2 e 2x , y2 = C3 e −x + C2 e 2x , y3 = −(C1 + C3 )e −x + C2 e 2x ;
ii) y1 = C1 e 2x + C2 e 3x + C3 e 6x , y2 = C2 e 3x − 2C3 e 6x , y3 = −C1 e 2x + C2 e 3x + C3 e 6x ;
iii) y1 = C1 + 3C2 e 2x , y2 = −2C2 e 2x + C3 e −x , y3 = C1 + C2 e 2x − 2C3 e −x ; iv)
y1 = C1 e 2x + e 3x (C2 cos x + C4 sin x), y2 = e 3x [(C2 + C3 ) cos x + (C3 − C2 ) sin x], y3 =
C1 e 2x + e 3x [(2C2 − C3 ) cos x + (2C3 + C2 ) sin x]; vii) y1 = C1 e x + C2 sin x + C3 cos x,
y2 = −C1 e x + C2 cos x − C3 sin x + x, y3 = C2 sin x + C3 cos x + 1.
t −x t −x
4.2.3
µ i) Y1¶= (2µ2) e ¶ , Y2 = (−1 0) e . Sub formă de matrice fundamentală
2 −x C1
φ= e −x ; ii) Analog cu i); iii) Valorile proprii sunt λ1 = 1, λ2 = 2,
2 0 C2
λ3 = −1 iar vectorii proprii corespunzători v1 = (1 1 1), v2 = (1 0 1), v3 = (1 −3 −5).
Soluţiile sunt Y1 = v1t e x , Y2 = v2t e 2x , Y3 = v3t e −x ; iv) Valorile proprii sunt λ1 = −1,
λ2 = 0, λ3 = 2; v) Valorile proprii ale matricei sunt λ1 = 2, λ2 = 3, λ3 = 6. Soluţiile
sunt Y1 = (1 0 1)t e 2x , Y2 = (1 1 1)e 3x , Y3 = (1 − 2 1)e 6x ; vi) Valorile proprii λ1 = 1,
λ2 = 2, λ3 = 3.
4.2.4 i) Valorile proprii sunt λ1 = −1, λ2 = 1, λ3 = 2; ii) Problema are valorile
proprii λ1 = −1, λ2 = −2, λ3 = 3. Vectorii proprii sunt v1 = (0 1 − 1), v2 =
(1 − 1 − 1), v3 = (2 3 3); iii) λ1 = 2, λ2,3 = 3 ± i. Vectorii proprii sunt v1 = (1 0 1),
v2 = (1 1 + i 2 − i), v3 = (1 1 − i 2 + i). Soluţia se exprimă în forma

     
1 1
Y = C1 Re e (3+i)x  1 + i  + C2 Im e 3+i  1 + i  ;
2−i 2−i
iv) Valorile proprii sunt λ1 = 1, λ2,3 = ±i; v) Valorile proprii sunt λ1 = 1, λ2,3 =
1±2i; vi) Valorile proprii sunt λ1 = 2, λ2 = λ3 = 3. Vectorii proprii sunt v1 = (1 1 1),
Y1 = v1t e 2x . Pentru λ = 3 rangul matricei (A − λ2 I) este 1 deci r = n − p şi
vectorii proprii sunt obţinuţi direct v2 = (1 0 1) şi respectiv v3 = (1 1 0). Soluţiile
corespunzătoare sunt Y2 = v2t e 3x , Y3 = v3t e 3x .
4.2.5 i) Valorile proprii sunt λ1 = 2, λ2 = λ3 = 1. Vectorul propriu corespunzător
v1 = (1 −2 2), Y1 = v1t e 2x pentru λ1 = 2. Pentru λ2 = 1, rangul matricei (A−λ2 I) =
2, deci r > n − p şi soluţiile se caută în forma: y1 = (a1 + b1 x)e x , y2 = (a2 + b2 x)e x ,
y3 = (a3 + b3 x)e x , v2 = (a1 a2 a3 ), v3 = (b1 b2 b3 ); ii) Valorile proprii sunt λ1 = −5,
λ2 = λ3 = 2. Rangul matricei (A − λ2 I) este 1, r = n − p şi vectorii proprii se
obţin direct; iii) Valorile proprii sunt λ1 = 3, λ2 = λ3 = 0; iv) Valorile proprii sunt
λ1 = λ2 = λ3 = 1; v) λ1 = λ2 = λ3 = 2.
µ 3x ¶ µ 2x ¶
e 0 e e −x
4.2.6 i) φ(x) = ; ii) φ(x) = ;
0 e 3x e 2x −2e −x
 x   
e 1 e −x 0 ex e −x
iii) φ(x) =  0 1 e −x ; iv) φ(x) =  e 2x −e x −e −x ;
e x 1 2e −x e 2x −e x −2e −x
v) -x) se rezolvă analog.
µ 3x ¶ µ ¶ µ 2x 2x ¶
e 0 cos x sin x e e
4.2.7 i) ; ii) ; iii) ;
0 e −2x − sin x cos x 0 e 2x
 
µ ¶ 1
2x x x 2x e 2x e 2x e 2x
2e − e e −e  
iv) ; vi)  0 e 2x 2e 2x .
2e 2x − 2e x 2e x − e 2x
0 0 e 2x
CAPITOLUL 5
Metoda transformatei Laplace la

integrarea ecuaţiilor şi sistemelor de
ecuaţii diferenţiale ordinare
Transformata Laplace face parte dintr-o clasă mai largă de transformări integrale şi
este frecvent utilizată la rezolvarea diverselor tipuri de ecuaţii şi sisteme de ecuaţii
diferenţiale sau integrale. Capitolul de faţă este prezentat tocmai din această per-
spectivă.
Vom prezenta cele mai importante aspecte legate de transformata Laplace – nimic
mai mult decât o simplă introducere în tematică. Există suficiente lucrări ce tratează
pe larg această problematică – în particular, cursurile şi culegerile de probleme de
“Matematici speciale” pentru învăţământul superior tehnic (spre exemplu, [3, Capi-
tolul II]).
5.1
Transformata Laplace – proprietăţi de bază
Transformata Laplace a funcţiei f se defineşte prin

Z ∞
F (s) = e −sx f (x) dx
0
pentru acele valori reale ale lui s pentru care integrala este convergentă. Funcţia f se
numeşte original Laplace, fiind o funcţie reală de variabilă reală x; întrucât în definiţia
transformatei Laplace nu intervin decât valorile funcţiei f pe [0, ∞), se preferă să se
considere că f (x) = 0 pentru x < 0. Transformata Laplace a funcţiei f = f (x) se
mai notează cu L {f } sau L {f (x)}. De asemenea, faptul că o funcţie F = F (s)
este transformata Laplace a unei funcţii f = f (x) îl vom mai reprezenta prin notaţia
f (x) c s F (s) sau, invers, prin F (s) s c f (x).
81
82 Metoda transformatei Laplace
În cele ce urmează, vom considera toate funcţiile original Laplace ca fiind nule
pentru x < 0, de aceea vom specifica de fiecare dată½ doar valorile pentru x ≥ 0.
0, x < 0
Dacă, spre exemplu, avem originalul Laplace f (x) = , vom scrie simplu
x, x ≥ 0
f (x) = x. De ½aceea, când vom scrie L {f (x)} vom înţelege, de fapt, L {f (x)u(x)},
0, x < 0
unde u(x) = este funcţia unitate a lui Heaviside (sau funcţia treaptă
1, x ≥ 0
unitate). Ori de câte ori nu se va respecta această conveţie, se va defini funcţia pe
întreaga axă reală.
Are loc următorul criteriu (suficient) de convergenţă a transformatei Laplace:
Teorema 5.1.1 Dacă funcţia f este:
i). segmentar continuă (adică are un număr finit de puncte de discontinuitate, toate
de prima speţă) pe orice interval [0, x0 ]
ii). de ordin exponenţial σ0 (adică ∃M, N > 0 : |f (x)| ≤ M e σ0 x , ∀x > N )
atunci f este un original Laplace şi transformata Laplace există pentru orice s > σ0
(marginea inferioară a numerelor σ0 se va numi abscisă de convergenţă).
☞ Exemplul 5.1.1 Orice funcţie segmentar continuă şi mărginită e un original Laplace,

iar transformata Laplace există pentru orice s > 0.
☞ Exemplul 5.1.2 Orice funcţie polinomială este un original Laplace cu abscisa de

convergenţă 0 (în acest caz σ0 poate fi făcut oricât de aproape de 0, modificând core-
spunzător M şi N , chiar dacă σ0 nu poate fi exact 0 ca în cazul funcţiilor mărginite).
☞ Exemplul 5.1.3 Funcţia f (x) = e ax (a ∈ R) este un original Laplace cu abscisa

de convergenţă a.
☞ 2
Exemplul 5.1.4 Funcţia f (x) = e x nu este de tip exponenţial şi nu este un
original Laplace (integrala nu este convergentă pentru nici o valoare reală s).
Să calculăm transformatele Laplace ale unor funcţii simple.

☞ Exemplul 5.1.5 Să se calculeze transformata Laplace pentru funcţia unitate a lui
Heaviside.
!
R ¯x=∞
✑ Rezolvare: L {u(x)} (s) = 0∞ e −sx dx = − e −sx ¯
s ¯ = 1s , dacă s > 0.
x=0
f
☞ Exemplul 5.1.6 Să se calculeze transformata Laplace pentru funcţia
f (x) = e ax , a ∈ R.
R∞ R∞ ¯x=∞
¯
✑ Rezolvare: L {e ax } (s) = e −sx e ax dx = e −(s−a)x dx = − e
−(s−a)x
¯ =
f!
0 0 s−a
x=0
1
s−a , dacă s > a.
☞ Exemplul 5.1.7 Să se calculeze transformatele Laplace pentru funcţiile cos ωx şi

sin ωx (ω ∈ R).
5.1 Transformata Laplace 83
✑ Rezolvare: Deoarece cos ωx şi sin ωx sunt funcţii mărginite, transformatele lor

Laplace există pentru s > 0. Le vom nota cu F = L {cos ωx} şi G = L {sin ωx}.
Integrând prin părţi, obţinem:
Z ∞ ¯x=∞ Z
−sx e −sx sin ωx ¯¯ s ∞ −sx s
F (s) = e cos ωx dx = ¯ + e sin ωx dx = G(s),
0 ω x=0 ω 0 ω
respectiv
Z ∞ ¯x=∞ Z
e −sx cos ωx ¯¯ s ∞ −sx 1 s
G(s) = e −sx sin ωx dx = − ¯ − e cos ωx dx = − F (s).
0 ω x=0 ω 0 ω ω
Aşadar, ½ s
F (s) = ω G(s)
1 s ,
G(s) = ω − ω F (s)
sistem ce conduce la F (s) = s

s2 +ω 2 , respectiv G(s) = ω
s2 +ω 2 (s > 0). f!
f (x) = xn (n ∈ N).
✑ Rezolvare: Având o funcţie polinomială, transformata ei Laplace va exista pentru

s > 0.
Notăm Fn = L {xn }. În cazul n = 0, regăsim funcţia treaptă unitate (sau funcţia
unitate a lui Heaviside) a cărei transformată Laplace este 1s . În general, vom deduce
formula pentru Fn printr-o relaţie de recurenţă după n. Astfel, integrând prin părţi,
obţinem:
Z ∞ ¯x=∞ Z
−sx n e −sx xn ¯¯ n ∞ −sx n−1
Fn (s) = e x dx = − + e x dx,
0 s ¯x=0 s 0
adică
n
Fn (s) = Fn−1 (s), n ∈ N∗ ,
s
dacă ţinem cont că limx→∞ e −sx xn = 0, ∀s > 0. Întrucât F0 (s) = 1s , va rezulta că
n!
Fn (s) = sn+1 , ∀n ∈ N, s > 0. f !
✗ Observaţie. Mai general, pentru funcţii de tip putere f (x) = xα , α > −1, se poate
da o expresia a transformatei Laplace folosind funcţia lui Euler Gamma (Γ) – a se
consulta Anexa C; astfel, L {xα } (s) = Γ(α+1)
sα+1 , s > 0.
Rezultatele obţinute în aceste exemple reprezintă cele mai simple şi mai importante
transformate Laplace. De aceea vom apela la ele foarte des, fără a le referi explicit.
Proprietăţi ale transformatei Laplace

Transformata Laplace se bucură de o serie de proprietăţi dintre care vom aminti aici
doar pe cele mai des utilizate. Demonstrarea acestora este relativ facilă, constituind
un exerciţiu pe care vi-l recomandăm. Pentru detalii, se poate consulta bibliografia.
(L1) Transformata Laplace este liniară. Astfel, dacă f1 , f2 sunt două originale
Laplace iar C1 , C2 sunt două constante reale arbitrare, atunci
L {C1 f1 (x) + C2 f2 (x)} = C1 L {f1 (x)} + C2 L {f2 (x)}.
☞ Exemplul 5.1.9 Să se calculeze transformatele Laplace pentru funcţiile ch ωx,

sh ωx (ω ∈ R).
n o ³ ´
✑ Rezolvare: L {ch ωx} (s) = L e ωx +e2 −ωx = 12 s−ω1 1
+ s+ω s
= s2 −ω 2 , dacă
n ωx −ωx o ³ ´
s > |ω|. Analog, L {sh ωx} (s) = L e −e = 21 s−ω
1 1
− s+ω ω
= s2 −ω 2 , dacă
f!
2
s > |ω|.
Considerăm, mai departe, o funcţie f original Laplace cu abscisa de convergenţă

σ0 şi F transformata ei Laplace, adică f (x) c s F (s). Atunci au loc următoarele
formule de calcul:
¡ ¢
(L2) f (ax) c s a1 F as , a > 0, s > aσ0 ;
(L3) e ax f (x) c s F (s − a), a ∈ R, s > a + σ0 ;
(L4) f (x − a) c s e −as F (s), a > 0, s > σ0 , unde prin f (x − a) se înţelege funcţia

½
0 , x<a
f (x − a)u(x − a), adică ;
f (x − a) , x ≥ a
(L5) f 0 (x) c s sF (s) − f (0+), dacă f este continuă iar f 0 este un original Laplace,
unde f (0+) = limx&0 f (x);
(L6) f (n) (x) c s sn F (s) − sn−1 f (0+) − sn−2 f 0 (0+) − . . . − f (n−1) (0+), dacă n ∈ N∗ ,
f este de clasă C n−1 iar f 0 , f 00 , . . . , f (n) îndeplinesc condiţiile de a fi originale
Laplace, unde f (k) (0+) = limx&0 f (k) (x), k = 0, 1, . . . , n − 1;
Rx
(L7) 0 f (t) dt c s F (s)
s ;
(L8) xn f (x) c s (−1)n F (n) (s), n ∈ N.

R∞
(L9) f (x) c s F (η) dη, dacă există şi este finită limx&0 f (x)
x s x .
f (x) = e ax xn (a ∈ R, n ∈ N).
✑ Rezolvare: Aplicăm (L3). Astfel, L {e ax xn } (s) = L {xn } (s − a) = n!

(s−a)n+1 ,
s > a. Se putea, de asemenea, aplica şi (L8). f!
f (x) = xe ax cos ωx (a, ω ∈ R).
✑ Rezolvare: Aplicăm succesiv (L3) şi (L8). Obţinem L {xe ax cos ωx} (s) =
!
³ ´0
= (s−a)2 −ω2 2 . f
2 2
d s−a
L {x cos ωx} (s − a) = − ds L {cos ωx} (s − a) = − (s−a)2 2
+ω ((s−a) +ω )

½
0, x < a
f (x) = (a ≥ 0, n ∈ N∗ ).
xn , x ≥ a
✑ Rezolvare: Funcţia f se mai scrie f (x) = xn u(x−a); aplicând (L4) şi liniaritatea

rezultă că
( n )
X
n −as n −as k k n−k
L {x u(x − a)} (s) = e L {(x + a) u(x)} (s) = e L Cn x a (s) =
k=0
n
X n
X
ª© k!
= e −as Cnk an−k L xk (s) = e −as Cnk an−k k+1 =
s
k=0 k=0
f!
Xn
Akn an−k
= e −as .
sk+1
k=0
☞ Exemplul 5.1.13 Să se determine transformata Laplace pentru funcţia


0 , x<0
f (x) = xn , 0 ≤ x < a (a > 0, n ∈ N∗ ).
 n
a , x≥a
✑ Rezolvare: Funcţia f se mai poate scrie:


0 , x<0 ½
0 , x<a
f (x) = xn , 0 ≤ x < a + =
 an , x ≥ a
0 , x≥a
= xn [u(x) − u(x − a)] + an u(x − a) = xn u(x) + (an − xn ) u(x − a),
de unde
L {f (x)} (s) = L {xn } (s) + an L {u(x − a)} (s) − L {xn u(x − a)} (s).
Folosind rezultatul de la exerciţiul anterior, se obţine în final

n
X
n! −as Ak an−k
n
f!
L {f (x)} (s) = −e .
sn+1 sk+1
k=1

Z x
sin 3t
f (x) = e −x dt.
0 t
✑ Rezolvare: Pornim de la sin 3x c s 3

s2 +9 şi aplicăm (L9). Rezultă
Z
sin 3x c s
∞
3 η ¯¯η=∞ π s 3
2
dη = arctg ¯ = − arctg = arctg .
x s η +9 3 η=s 2 3 s
Mai departe aplicăm (L7) şi rezultă

Z x
sin 3t s 1 arctg 3 .
dt c
0 t s s
Folosind şi (L3), obţinem în final că L {f (x)} (s) = 1

s+1 arctg 3
s+1 . f!
Există situaţii în care nici una dintre formulele de calcul prezentate nu ajută la
determinarea transformatei Laplace. Folosirea însă a definiţiei transformatei Laplace,
urmând exemplul următor, poate conduce la soluţie.

Z ∞
cos t
f (x) = dt.
x t
R
✑ Rezolvare: Expresia lui f se rescrie f (x) = 1∞ cosuux du, prin schimbarea de
variabilă t = ux în integrala ce defineşte pe f .
Apelând la definiţia transformatei Laplace, obţinem
Z ∞ Z ∞ µZ ∞ ¶
−sx −sx cos ux
L {f (x)} (s) = e f (x) dx = e du dx
0 0 1 u
şi schimbând ordinea de integrare rezultă că

Z ∞ µZ ∞ ¶
1 −sx
L {f (x)} (s) = e cos xu dx du,
1 u 0
adică
Z ∞ Z ∞ Z ∞ µ ¶
1 1 s 1 1 u
L {f (x)} (s) = L {cos ux} (s) du = · du = − du.
1 u 1 u s2 + u2 s 1 u s2 + u2
Evaluând integrala, obţinem

µ ¶¯ ¯u=∞ ¡ ¢
1 1 ¡ 2 ¢ ¯u=∞ 1 u2 ¯¯ ln s2 + 1
L {f (x)} (s) = ln u − ln s + u2 ¯ = ln 2 = .
s 2 ¯ 2s s + u2 ¯u=1 2s
f!
u=1
Pentru funcţii analitice (care admit dezvoltare în serie de puteri) se poate încerca
determinarea transformatei Laplace prin transformarea fiecărui termen al seriei de
puteri corespunzătoare şi însumând la final rezultatul. Se va obţine o serie de puteri
în jurul punctului de la infinit (deşi se poate întâmpla ca seria obţinută să fie peste tot
divergentă, caz în care această metodă nu funcţionează). Metoda este exemplificată
în exemplul următor:

√
f (x) = sin x.
✑ Rezolvare: Avem dezvoltarea în serie de puteri în jurul lui 0 a funcţiei sin:
X∞
(−1)n t2n+1
sin t = , t ∈ R,
n=0
(2n + 1)!
de unde
X∞
√ (−1)n xn+1/2
sin x= .
n=0
(2n + 1)!
Aplicând transformata Laplace, rezultă că

∞ © ª ∞
© √ ª X (−1)n L xn+1/2 (s) X (−1)n Γ (n + 3/2) 1
L sin x (s) = = · n+3/2 .
n=0
(2n + 1)! n=0
(2n + 1)! s
Se poate arăta că seria este convergentă pentru s > 0. f!

✗ Observaţie. Dacă ţinem cont de proprietăţile funcţiei Γ (a se vedea Anexa C), se
poate vedea că
√
(2n + 1)!! √ π (2n + 1)!
Γ (n + 3/2) = n+1
π = · n ,
2 2 4 · n!
de unde
√ ∞ ¡ ¢
1 n √
√ ª
© π X − 4s π 1
L sin x (s) = = 3/2 e − 4s .
2s3/2 n=0 n! 2s

√
cos x
f (x) = √ .
x
✑ Rezolvare: Se poate da o soluţie urmând aceeaşi paşi ca şi la exemplul anterior.

În acest caz, putem da o soluţie mai simplă, folosind însă rezultatul de la exemplul
anterior şi (L5). Astfel:
√ √ r
√ π cos x ¡ √ ¢0 s1 π −1
x c s ⇒ √ = sin x c
1
− 4s
sin e e 4s ,
2s3/2 2 x 2 s
f!
n √ o pπ
cos
√ x (s)
1
− 4s
deci L x
= se .
Alte transformate Laplace uzuale

Vom da în cele ce urmează o listă cu alte câteva transformate Laplace uzuale (legate
în special de funcţiile Bessel), fără însă a le demonstra. Demonstraţiile şi alte detalii
se pot obţine consultând referinţele bibliografice indicate la sfârşitul lucrării.
f (x) L {f (x)} (s)

sin
p π q √s2 +1−s
√x
x 2 · s2 +1
cos
p π q √s2 +1+s
√x
x 2 · s2 +1
γ+ln s 0
¡ 1 1
¢
ln x − s , γ = −Γ (1) = limn→∞ 1 + 2 + ... + n − ln n
J0 (ax) (a > 0) √ 1
s2 +a2
√ 1 − a4s
2
J0 (a x) (a > 0) s e
I0 (ax) (a > 0) √ 1
2 2
√ s −a ν
( s√2 +1−s)
Jν (x) (ν > −1) s2 +1
Iν (x) (ν > −1) √ √1 ν
s2 −1·( s2 −1+s)
2
√
π 4 s 2 ¡ ¢
e −x 2 e Erfc 2s
R∞ −t2
(Erfc (x) = √2 e dt –funcţia erorilor complementară)
π x
Exerciţii propuse
✎ 5.1.1 Să se calculeze transformatele Laplace pentru următoarele funcţii:

½
0, x < a ae ax − be bx
i). f (x) = (a ∈ R) iii). f (x) =
1, x ≥ a a−b
(a, b ∈ R, a 6= b)
e ax − e bx √
ii). f (x) = (a, b ∈ R, a 6= b) iv). f (x) = x
a−b
✎ 5.1.2 Dacă f este o funcţie periodică, de perioadă T > 0, arătaţi că
Z T
1
L {f (x)} (s) = e −sx f (x) dx.
1 − e −sT 0
Folosind, eventual, acest rezultat, calculaţi transformatele Laplace pentru următoarele

funcţii:
i). f (x) = |sin ωx| (ω ∈ R)

ii). f (x) = {x} (funcţia parte fracţionară)
iii). f (x) = [x] (funcţia parte întreagă)
✎ 5.1.3 Să se calculeze transformatele Laplace pentru următoarele funcţii:

Z ∞
e ax − e bx e −t
i). f (x) = (a, b ∈ R, a 6= b) iii). f (x) = dt
x x t
√
sin2 x iv). f (x) = sin 2 x
ii). f (x) = √
x v). f (x) = sh 2 x
5.2 Transformata inversă Laplace 89
Z x
vi). f (x) = e t sin ωt dt (ω ∈ R) vii). f (x) = x2 cos ωx (ω ∈ R)
0
e −as 1 s 1
pπ
5.1.1 i) ; ii) (s−a)(s−b) ; iii) (s−a)(s−b) ; iv) s, dacă ţinem cont că Γ (3/2) =
√s 2s
1 π
2 Γ (1/2) = 2 .
π ω e as +1
5.1.2 i) Funcţia este periodică, de perioadă T = ω ; rezultatul va fi ω 2 +s2 e as −1 ; ii)
s
e −(s+1)
Funcţia e periodică de perioadă 1; rezultatul va fi s2 (e s −1) ; iii) Se scrie [x] = x − {x}
şi se aplică rezultatul obţinut la punctul anterior.
¡ ¢ pπ pπ
; ii) 14 ln 1 + s42 ; iii) ln(s+1) − 1s
s−b 1 1 1
5.1.3 i) ln s−a s ; iv) s se ; v) s se
s ; vi)
ω 2s ( s2
−3ω 2
)
s[(s−1)2 +ω 2 ] ; vii) (s2 +ω 2 )3 ;
5.2
Transformata inversă Laplace – proprietăţi de bază
Dacă două funcţii original Laplace au aceeaşi transformată, ele diferă cel mult printr-
o funcţie nulă (de tip nul), adică printr-o funcţie local integrabilă pe [0, ∞) ce are
integrală nulă pe orice compact din [0, ∞); evident, singura funcţie continuă de tip
nul este funcţia constantă 0. Putem vorbi, astfel, de transformata inversă Laplace (ce
poate fi identificată până la o funcţie de tip nul).
Observaţia 5.2.1 O condiţie absolut necesară pentru ca o funcţie F = F (s) să fie o

transformată Laplace a unei funcţii original Laplace este ca lims→∞ F (s) = 0.
Dacă transcriem proprietăţile transformatei Laplace pentru transformata inversă,

obţinem:
(L’1) L −1 este o transformare liniară.
Dacă F este transformata Laplace a funcţiei f , adică F (s) s c f (x), atunci au

loc formulele de calcul:
¡ ¢
(L’2) F as s c af (ax), a > 0;
(L’3) F (s − a) s c e ax f (x), a ∈ R;
(L’4) e −as F (s) s c f (x − a), a > 0, unde prin f (x − a) se înţelege funcţia f (x −

a)u(x − a);
(L’5) sF (s) − f (0+) s c f 0 (x), dacă f este continuă iar f 0 este un original Laplace,
unde f (0+) = limx&0 f (x);
(L’6) sn F (s) − sn−1 f (0+) − sn−2 f 0 (0+) − . . . − f (n−1) (0+) s c f (n) (x), dacă n ∈ N∗ ,
f este de clasă C n−1 iar f 0 , f 00 , . . . , f (n) îndeplinesc condiţiile de a fi un original
Laplace, unde f (k) (0+) = limx&0 f (k) (x), k = 0, 1, . . . , n − 1;
R
(L’7) F (s) s c x f (t) dt;
s 0
(L’8) F (n) (s) s c (−1)n xn f (x), n ∈ N.

R∞
(L’9) s F (η) dη s c f (x)
x , dacă există şi este finită limx&0
f (x)
x .
Pe lângă aceste formule de calcul, ar mai fi de amintit şi:
(L’10) (Teorema convoluţiei) Dacă F şi G sunt transformatele Laplace ale funcţiilor

f şi g atunci
Z x
L −1 {F (s)G(s)} (x) = f (t)g(x − t) dt.
0
Rx
✗ Observaţie. 0 f (t)g(x − t) dt se numeşte produsul de convoluţie al funcţiilor f
şi g (în x) şi se notează cu (f ∗ g) (x). Dintre proprietăţile produsului de convoluţie
amintim: comutativitatea, asociativitatea, distributivitatea faţă de adunare:
(L’11) (Prima teoremă a lui Heaviside) Dacă transformata F se poate dezvolta

într-o serie de forma
X∞
an
F (s) = n+1
n=0
s
convergentă pentru |s| > R, atunci originalul Laplace corespunzător este dat de
X∞
an n
f (x) = u(x) x ,
n=0
n!
serie convergentă pentru orice x ∈ R.

(L’12) (Generalizarea primei teoreme a lui Heaviside) Dacă transformata F se
poate dezvolta într-o serie de forma
X∞
an
F (s) =
n=0
sα n
convergentă pentru |s| > R, unde (αn )n≥0 este un şir monoton crescător de
numere pozitive, atunci originalul Laplace corespunzător este
∞
X an αn −1
f (x) = u(x) x .
n=0
Γ(αn)
Folosind rezultatele obţinute în secţiunea anterioară, sintetizăm următorul tabel

de transformate inverse Laplace de bază:
5.2 Transformata inversă Laplace 91
F (s) L −1 {F (s)} (x)

1 ∗ e ax xn−1
(s−a)n (n ∈ N , a ∈ R) (n−1)!
b ax
(s−a)2 +b2
(a, b ∈ R) e sin bx
s−a
(s−a)2 +b2
(a, b ∈ R) e ax cos bx
√ 1 2 2 (a ∈ R, b > 0) e ax J0 (bx)
(s−a) +b
arctg as sin ax
x
e −e bx
ax
ln s−a
s−b (a, b ∈ R, a 6= b) x
ln s
s −γ − ln x
ln(s+1) R ∞ −t
s Ei (x) = x e t dt
ln(s2 +1) R∞
2·Ci (x) = 2 x cost t dt
s
1 √
se 1/s
J0 (2 √ x)
sin√2 x
√1
s se 1/s π√
cos
√2 x
√ 11/s
se πx
☞ Exemplul 5.2.1 Să se determine originalul Laplace corespunzător transformatei
s2 + s + 1
F (s) = .
s3 + s2
✑ Rezolvare: Primul pas este descompunerea în fracţii simple a transformatei. Se
obţine
1 1
F (s) = + 2.
s+1 s
De aici, rezultă imediat:
½ ¾ ½ ¾
1 1
!
−1 −1 −1
L {F (s)} (x) = L (x) + L (x) = e −x + x.
s+1 s2 f
s2 − 2s + 9
F (s) = .
s4 − 4s3 + 10s2 − 12s + 5
✑ Rezolvare: Descompunând în fracţii simple obţinem
2 1
F (s) = 2 − ,
(s − 1) s2 − 2s + 5
de unde rezultă imediat

( ) ( )
−1 −1 1 −1 1
L {F (s)} (x) = 2L 2 (x) − L 2 (x) =
(s − 1) (s − 1) + 4
= 2xe x −
e x sin 2x
2
=
ex
2
(4x − sin 2x) . f!

1
F (s) = .
s3 (s + e −s )
✑ Rezolvare: Scriem F (s) = 1

· 1e −s . Pentru s > 1 vom avea q =
s4
e −s
s < 1 şi
1
P1+
∞
s
folosim dezvoltarea în serie 1+q = n=0 (−1)n q n . Rezultă
∞
X −ns ∞
X ½ ¾
ne n (x − n)n+3
F (s) = (−1) = (−1) L u(x − n) (s),
n=0
sn+4 n=0
(n + 3)!
de unde
∞
X (x − n)n+3
L −1 {F (s)}(x) = (−1)n u(x − n),
n=0
(n + 3)!
adică
[x]
X (x − n)n+3
L −1 {F (s)}(x) = (−1)n ,
n=0
(n + 3)!
unde [x] notează partea întreagă a numărului real x. f!

1
F (s) = .
s3 (s − 2e −s )
✑ Rezolvare: Analog cu exemplul anterior. Vom obţine un rezultat similar, şi

anume:
[x]
X 2n (x − n)n+3
L −1 {F (s)}(x) =
n=0
(n + 3)!
.
f !
Exerciţii propuse
✎ 5.2.1 Să se determine originalele Laplace corespunzătoare următoarelor transfor-

mate:
s+2
i). F (s) =
s3 (s
+ 3)
8s3 − 7s2 − 12s + 3s4 + 2s5 + 20
ii). F (s) =
s2 (s2 + 4)(s2 + 2s + 5)
5.3 Aplicaţii 93
s ¡ ¢
iii). F (s) = 2s s2 − 12
(s2
+ 1)2 v). F (s) = 3
(s2 + 4)
1
iv). F (s) = 2
(s + 1)2
✎ 5.2.2 Să se determine originalele Laplace corespunzătoare următoarelor transfor-

mate:
µ√ ¶3 1 s+2
s−1 iii). F (s) = ln
i). F (s) = s s+1
s
e −s 1
ii). F (s) = √ iv). F (s) =
s+1 s2 (1 − e −s ) (1 − e −3s )
2 −3x
1
5.2.1 i) f (x) = − 27 + x9 + x3 + e 27 ; ii) f (x) = −1 + x + 3 cos 2x − e −x sin 2x;
iii) f (x) = 2 ; iv) f (x) = sin x−x
x sin x
2
cos x
; v) f (x) = x2 cos 2x.
p ¡ ¢ 1−x
5.2.2 i) f (x) = 2 πx (2x + 1) − 21 x2 + 6x ; ii) f (x) = √e u(x − 1); iii)
π(x−1)
R x e −t −e −2t P [t] ¡ ¢
f (x) = 0 t dt; iv) f (x) = x3 + 21 n=1 1 − 3n+1 1
(t − n).
5.3
Aplicaţii – integrarea ecuaţiilor şi sistemelor de ecuaţii
diferenţiale ordinare
Una dintre cele mai importante aplicaţii ale transformatei Laplace este la rezolvarea
ecuaţiilor şi sistemelor de ecuaţii diferenţiale. Această meodă este posibilă în acele
cazuri când transformatele Laplace (ale soluţiilor sau ale altor funcţii cărora li se
aplică transformata Laplace) există iar prin aplicarea transformatei Laplace se obţine
o ecuaţie sau un sistem mai simplu decât iniţial.
Prin aplicarea metodei transformatei Laplace unei ecuaţii diferenţiale se poate
obţine expresia soluţiei doar pentru valori pozitive ale variabilei x. Pentru a obţine
expresia soluţiei pentru valorile negative ale variabilei, se lucrează în variabila −x;
necunoscuta va fi z(x) = y(−x) căreia i se va aplica transformata Laplace – obţinând
valorile lui z pentru x pozitiv înseamnă să obţinem valorile lui y pentru x negativ.
În majoritatea situaţiilor, expresia soluţiei pentru x < 0 este aceeaşi ca şi pentru
x > 0 – ceea ce se poate verifica direct în ecuaţie (în cazul în care soluţia căutată este
analitică pe R, nu mai e nevoie de nici o verificare – e cazul ecuaţiilor cu coeficienţi
constanţi).
Vom exemplifica prin ecuaţii şi probleme la limită rezolvate în capitolele anterioare
prin metodele standard.
5.3.1 Ecuaţii diferenţiale liniare

Ecuaţii diferenţiale liniare cu coeficienţi constanţi
☞ Exemplul 5.3.1 Să se determine soluţia generală a ecuaţiei y 000 + 10y 00 + 25y 0 = 0,
folosind metoda transformatei Laplace (a se vedea Exemplul 3.2.2).
✑ Rezolvare: Notăm Y (s) = L {y(x)} (s), c1 = y(0), c2 = y 0 (0), c3 = y 00 (0). Cu

aceste notaţii, aplicând transformata Laplace ecuaţiei de rezolvat şi folosind formula
de calcul (L6), rezultă ecuaţia algebrică în Y :
¡ 3 ¢ ¡ ¢
s Y − c1 s2 − c2 s − c3 + 10 s2 Y − c1 s − c2 + 25 (sY − c1 ) = 0,
c1 s2 + (10c1 + c2 )s + (25c1 + 10c2 + c3 )

adică Y (s) = 2 . Descompunând în fracţii sim-
¡ s (s + 5) ¢ ¡ ¢ ¡ ¢
1
ple, obţinem Y (s) = s c1 + 25 c2 + 25
1 1
c3 + 2 1 1 1
s+5 − 5 c2 − 25 c3 + (s+5)2 −c2 − 5 c3
¡ ¢
¡de 2unde se calculează
¢ ¡ direct L −1
¢ {Y (s)} şi obţinem y(x) = c1 + 52 c2 + 251
c3 +
1
− 5 c2 − 25 c3 e −5x + −c2 − 15 c3 xe −5x . Rezultă, aşadar, soluţia generală
y = C1 + C2 e −5x + C3 xe −5x , Ci ∈ R. f!
☞ Exemplul 5.3.2 Să se rezolve problema Cauchy y 000 + y 00 = 0, y(0) = 1, y 0 (0) = 0,

00
y (0) = 1, folosind metoda transformatei Laplace (a se vedea Exemplul 3.2.3).
✑ Rezolvare: Notăm Y (s) = L {y(x)} (s). Aplicând transformata Laplace ecuaţiei

de rezolvat, folosind formula de calcul (L6) şi ţinând cont de condiţiile la limită,
rezultă ecuaţia algebrică în Y :
¡ 3 ¢ ¡ ¢
s Y − s2 − 1 + s2 Y − s = 0,
adică
s2 + s + 1
Y (s) = .
s3 + s2
Calculând L −1 {Y (s)} (a se vedea Exemplul 5.2.1), obţinem soluţia problemei
y = x + e −x . f!
☞ Exemplul 5.3.3 Să se determine soluţia problemei Cauchy: y 000 − 3y 00 + 3y 0 − y =

1 1
e x cos 2x, y(0) = 0, y 0 (0) = , y 00 (0) = , folosind metoda transformatei Laplace (a
4 2
se vedea Exemplul 3.3.5).
✑ Rezolvare: Procedăm ca mai înainte. Notăm Y (s) = L {y(x)} (s). Obţinem

ecuaţia
µ ¶ µ ¶
3 s 1 2 1
s Y − − −3 s Y − + 3sY − Y = L {e x cos 2x} (s).
4 2 4
5.3 Aplicaţii 95
s−1
Deoarece L {e x cos 2x} (s) = (s−1)2 +4
, rezultă
Ã !
1 1 1
Y (s) = + .
(s − 1)2 4 (s − 1)2 + 4
Calculând L −1 {Y (s)} (a se vedea Exemplul 5.2.2), obţinem soluţia problemei

ex
y=
8
(4x − sin 2x) . f!
☞ Exemplul 5.3.4 Să se determine soluţia generală a ecuaţiei y 00 − 2y 0 = e 3x sin e x ,
folosind metoda transformatei Laplace (a se vedea Exerciţiul 3.3.1 ii)).
✑ Rezolvare: Notăm Y (s) = L {y(x)} (s), c1 = y(0), c2 = y 0 (0). Obţinem ecuaţia

¡ 2 ¢ © ª
s Y − c1 s − c2 − 2 (sY − c1 ) = L e 3x sin e x (s).
© ª
De observat că L e 3x sin e x există, întrucât sin e x este mărginită. Obţinem expresia
lui Y :
c1 s + (c2 + 2c1 ) 1 © ª
Y (s) = + L e 3x sin e x (s).
s(s − 2) s(s − 2)
© 3x ª
Nu vom evalua L e sin e x , ci vom aplica transformata inversă şi Teorema con-
voluţiei (L’10). Astfel,
½ ¾ µ ½ ¾ ¶
c1 s + (c2 + 2c1 ) 1
y(x) = L −1 (x) + L −1 ∗ e 3x sin ex (x)
s(s − 2) s(s − 2)
Avem
½ ¾ ½ µ ¶ µ ¶¾
−1 c1 s + (c2 + 2c1 ) −1 1 1 1 1
L (x) = L −c1 − c2 + 2c1 + c2 (x) =
s(s − 2) s 2 s−2 2
µ ¶ µ ¶
1 1
= −c1 − c2 + e 2x 2c1 + c2 ,
2 2
respectiv ½ ¾
−1 1 1 1
L (x) = − + e 2x .
s(s − 2) 2 2
¡ 1 1 2x ¢ ¡ 3x ¢
Evaluăm − 2 + 2 e ∗ e sin e x . Astfel,
µ ¶ Z x µ ¶
1 1 2x ¡ 3x x
¢ 3t t 1 1 2(x−t)
− + e ∗ e sin e = e sin e − + e dt =
2 2 0 2 2
Z x Z x Z x
1 e 2 ¡ ¢ e 2x e 1 e 2
= u sin u −1 + e 2x u−2 du = sin u du − u sin u du =
2 1 2 1 2 1
e 2x 1¡ ¢
= (cos 1 − cos (ex )) − 2 cos (e x ) + 2e x sin (e x ) − cos 1 − 2 sin 1 − cos (e x ) e 2x
2 2
cos 1 2x cos 1
= e − cos (e x ) − e x sin (e x ) + + sin 1.
2 2
Revenind, rezultă soluţia

µ ¶ µ ¶
1 cos 1 2x 1 cos 1
y = −c1 − c2 + + sin 1 + e 2c1 + c2 + − cos (e x ) − e x sin (e x ) ,
2 2 2 2
f!
adică
y = C1 + C2 e 2x − cos (e x ) − e x sin (e x ) .
Exerciţii propuse
✎ 5.3.1 Să se rezolve Exerciţiile (propuse) 3.2.1, 3.2.2, 3.3.2 şi 3.3.4, folosind metoda
transformatei Laplace.
Ecuaţii diferenţiale liniare cu coeficienţi variabili

☞ Exemplul 5.3.5 Să se determine o soluţie particulară a ecuaţiei xy 00 +2y 0 +xy = 0,
folosind metoda transformatei Laplace (a se vedea Exemplul 3.5.3).
✑ Rezolvare: Căutăm acele soluţii y original Laplace. Cu notaţiile Y = L {y(x)},

c1 = y(0), c2 = y 0 (0), obţinem:
L {xy} (s) = −Y 0
L {y 0 } = sY − c1
¡ ¢0
L {xy 00 } = − s2 Y − c1 s − c2 = −s2 Y 0 − 2sY + c1 .
Rezultă ecuaţia
c1
Y 0 (s) = − ,
1 + s2
de unde
Y (s) = −c1 arctg s + C,
unde constanta de integrare C se determină din condiţia necesară ca Y să fie o trans-
formata Laplace, adică lims→∞ Y (s) = 0. Astfel C = c1 · π2 , iar
³π ´ 1
Y (s) = c1 − arctg s = c1 arctg ,
2 s
ce corespunde originalului Laplace (a se vedea tabelul cu transformatele inverse):
sin x
y(x) = c1 · .
x
½ sin x
Astfel, o soluţie particulară pe [0, ∞) este y(x) =
x>0 x ,
. Se poate verifica
1, x = 0
că şi pe (−∞, 0) putem lua y(x) = sinx x (ecuaţia se verifică, sau pentru x < 0 facem
schimbarea de variabilă x = −t şi obţinem aceeaşi ecuaţie, în variabila t > 0). f !
5.3 Aplicaţii 97
✗ Observaţie. Nu am determinat decât una din cele două soluţii liniar independente
ce alcătuiesc o bază de soluţii pentru ecuaţia dată. Înseamnă că cealaltă soluţie nu e
un original Laplace.
☞ Exemplul 5.3.6 Să se rezolve ecuaţia xy 000 − y 00 − xy 0 + y = 0, folosind metoda

transformatei Laplace (a se vedea Exerciţiul 3.5.1 x).
✑ Rezolvare: Căutăm acele soluţii y original Laplace. Cu notaţiile Y = L {y(x)},

c1 = y(0), c2 = y 0 (0), c3 = y 00 (0), obţinem:
L {y(x)} (s) = Y
d 0
L {−xy 0 } (s) = L {y 0 } (s) = (sY − c1 ) = sY 0 + Y
ds
L {−y 00 } (s) = −s2 Y + c1 s + c2
d ¡ ¢0
L {xy 000 } (s) = − L {y 000 } (s) = −s3 Y + c1 s2 + c2 s + c3
ds
= −s3 Y 0 − 3s2 Y + 2c1 s + c2
iar ecuaţia devine

¡ ¢ ¡ ¢
s − s3 Y 0 + 2 − 4s2 Y + 3c1 s + 2c2 = 0,
adică
4s2 − 2 3c1 s + 2c2
Y0+ 3
Y = ,
s −s s3 − s
ce are soluţia
c1 s + c2 C c1 + c2 + C 1 c1 − c2 − C 1 C
Y (s) = + 2 2 = · + · − ,
s2 − 1 s (s − 1) 2 s−1 2 s + 1 s2
unde C este o constantă de integrare. Aplicând transformata inversă, rezultă
c1 + c2 + C x c1 − c2 − C −x
y= e + e − Cx = C1 e x + C2 e −x + C3 x, Ci ∈ R.
2 2
Am obţinut, astfel, soluţia generală a ecuaţiei. f!
5.3.2 Sisteme de ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul întâi

 0
 y1 = −y1 +y3
☞ Exemplul 5.3.7 Să se rezolve sitemul  y20 = −y2 +y3 cu condiţiile iniţi-
 y30 = y1 −y2 −y3
 y1 (0) = 2
ale Cauchy y2 (0) = 1 , folosind metoda transformatei Laplace (a se vedea Exemplul

y3 (0) = 1
4.2.6).
✑ Rezolvare: Notăm Yi = L {yi }, i ∈ {1, 2, 3}. Aplicăm transformata Laplace

fiecărei ecuaţii din sistem şi ţinem cont de condiţiile iniţiale. Rezultă sistemul algebric:

 sY1 − c1 = −Y1 +Y3
sY2 − c2 = −Y2 +Y3

sY3 − c3 = Y1 −Y2 −Y3
adică     
s+1 0 −1 Y1 2
 0 s + 1 −1  Y2  = 1
−1 1 s+1 Y3 1
cu soluţia
   1 1 1 1
  
Y1 s+1 + (s+1)3 − (s+1) 3 (s+1)2 2
Y2  = 

1
(s+1)3
1
s+1 − 1
(s+1)3
1
(s+1) 2
 
 1 .
Y3 1 1 1 1
(s+1)2 − (s+1)2 s+1
Aplicând transformata inversă, rezultă soluţia:
   2 2    
y1 1 + x2 − x2 x 2 2 + x + 21 x2
y2  = e −x  x2 1 − x2 x 1 = e 1 + x + 2 x  .
2 −x 1 2
f!
2
y3 x −x 1 1 1+x
½
y10 = y1 − y2 + 8x
y20 = 5y1 − y2
, folosind metoda
transformatei Laplace (a se vedea Exerciţiul 4.2.8 iv).
✑ Rezolvare: Notăm Yi = L {yi } şi ci = yi (0), i ∈ {1, 2}. Aplicăm transformata
Laplace fiecărei ecuaţii din sistem; rezultă sistemul algebric:
½
sY1 − c1 = Y1 − Y2 + s82
sY2 − c2 = 5Y1 − Y2
sau µ ¶µ ¶ µ ¶
s−1 1 Y1 c1 + s82
= .
−5 s + 1 Y2 c2
Se obţine
µ ¶ µ s+1 1 ¶µ ¶ Ã (c1 −2)s+(c1 −c2 −2) 2 !
Y1 s 2 +4 − s2 +4 c1 + s82 s 2 +4 + s + s22
= 5 s−1 = c2 s+(5c1 −c2 −10)
Y2 s2 +4 s2 +4 c2 + 10
s2 +4 s2
de unde, aplicând transformata inversă, rezultă soluţia

½
y1 = (c1 − 2) cos 2x + c1 −c22 −2 sin 2x + 2 + 2x
y2 = c2 cos 2x + 5c1 −c22 −10 sin 2x + 10x
.
f!
Exerciţii propuse
✎ 5.3.2 Să se rezolve sistemele de ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul întâi cu co-

eficienţi constanţi din Capitolul 4 (atât exemplele, cât şi exerciţiile propuse), folosind
metoda transformatei Laplace.
5.3 Aplicaţii 99
5.3.3 Ecuaţii diferenţiale cu argumente decalate

☞ Exemplul 5.3.9 Să se rezolve ecuaţia diferenţială cu argument decalat
y 0 (x) + y(x − 1) = x2 , y(x) = 0 dacă x ≤ 0,
folosind metoda transformatei Laplace.
✑ Rezolvare: Notând Y = L {y} şi aplicând transformata Laplace obţinem (folosind

formulele de calcul (L4) şi (L6)):
2
sY + e −s Y =
s3
de unde
2
Y = .
s3 (s + e −s )
Conform Exemplului 5.2.3, rezultă în final că
[x]
X (x − n)n+3
f!
y(x) = 2 (−1)n .
n=0
(n + 3)!
☞ Exemplul 5.3.10 Să se rezolve ecuaţia diferenţială cu argument decalat
y 00 (x) − 2y 0 (x − 1) = x, y(x) = 0 dacă x ≤ 0, y 0 (0) = 0,
folosind metoda transformatei Laplace.
✑ Rezolvare: Notând Y = L {y} şi aplicând transformata Laplace obţinem
1
s2 Y − 2e −s sY = ,
s2
de unde
1 1
·
Y = .
s3 s − 2e −s
Conform Exemplului 5.2.4, obţinem soluţia
[x]
X 2n (x − n)n+3
f!
y(x) = .
n=0
(n + 3)!
Exerciţii propuse
✎ 5.3.3 Să se rezolve următoarele ecuaţii diferenţiale cu argument decalat, folosind

metoda transformatei Laplace.
i). y 00 (x) − y(x − 1) = x, y(x) = 0 dacă x ≤ 0 şi y 0 (0) = 0

ii). y 00 (x) − 2y 0 (x − 1) + y(x − 2) = 1 dacă x ≤ 0 şi y 0 (0) = 0
iii). y 00 (x) + 2y 0 (x − 2) + y(x − 4) = x dacă x ≤ 0 şi y 0 (0) = 0.
1 1
P[x] (x−n)2n+3 1 1
5.3.3 i) Y (s) = s4 · −s , y(x) = n≥0 (2n+3)! ; ii) Y (s) = s3 ·
−s 2
,
1− es2 1− e s
P[x] (x−n)n+2 1 1
P[x] (−1)n (x−n)n+3
y(x) = n≥0 n!(n+2) ; iii) Y (s) = s4 · ,
−2s 2
.y(x) = n≥0 n!(n+2)(n+3) .
1+ e s
CAPITOLUL 6
Ecuaţii si sisteme de ecuaţii cu

derivate parţiale de ordinul I
6.1
Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul I, liniare şi omogene
O ecuaţie de forma
∂u ∂u
X1 (x1 , . . . , xn ) + · · · + Xn (x1 , . . . , xn ) =0 (6.1.1)
∂x1 ∂xn
n
X
unde Xi : Ω → R, Ω ⊂ Rn , sunt funcţii de clasă C 1 (Ω) cu Xi2 (x1 , . . . , xn ) 6= 0,
i=1
se numeşte ecuaţie cu derivate parţiale de ordinul I, liniară şi omogenă,
u ∈ C 1 (Ω) fiind funcţia necunoscută.
Pentru a rezolva o astfel de ecuaţie i se ataşează sistemul caracteristic
dx1 dx2 dxn
= = ··· = (6.1.2)
X1 (x1 , . . . , xn ) X2 (x1 , . . . , xn ) Xn (x1 , . . . , xn )
Avem:
Teorema 6.1.1 Dacă ϕi (x1 , . . . , xn ) = Ci , ϕi ∈ C 1 (Ω), i = 1, . . . , n − 1 sunt n − 1
integrale prime, funcţional independente ale sistemului (6.1.2), atunci soluţia generală
a ecuaţiei (6.1.1) este
u = Φ(ϕ1 , ϕ2 , . . . , ϕn−1 )
unde Φ ∈ C 1 (Ω1 ), Ω1 ⊂ Rn−1 este o funcţie arbitrară.
Legat de ecuaţia (6.1.1) se poate formula problema Cauchy: Să se determine soluţia
ecuaţiei care satisface condiţia:
u(x1 , x2 , . . . , xn−1 , x0n ) = f (x1 , . . . , xn−1 ),
101
102 Ecuaţii si sisteme de ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul I
unde f este o funcţie dată iar x0n ∈ R este fixat.

∂u ∂u ∂u
☞ Exemplul 6.1.1 Să se rezolve ecuaţia (y − x)
∂x
+ (x + y + z)
∂y
+ (x − y)
∂z
= 0.
✑ Rezolvare: Scriem sistemul caracteristic

dx dy dz
= =
y−x x+y+z x−y
Însumând numărătorii, respectiv numitorii de la primul şi ultimul raport, obţinem

dx + dz dx
= , de unde integrala primă C1 = x + z.
0 y−x
Amplificând rapoartele cu −3, respectiv 1 şi −1 şi însumând, obţinem
−3 dx + dy − dz dx + dy + dz
= ,
3x − y + z x+y+z
de unde prin integrare, avem ln(x + y + z) = − ln(−3x + y − z) + ln C2 , deci C2 =

(x + y + z)(−3x + y − z).
u = Φ (x + z, (x + y + z)(−3x + y − z)) ,
unde Φ este o funcţie cu derivate parţiale continue într-un domeniu din R2 . f!

☞ Exemplul 6.1.2 Să se rezolve problema Cauchy
√ ∂u √ ∂u √ ∂u
x + y + z = 0, u(x, y, 1) = x − y.
∂x ∂y ∂z
✑ Rezolvare: Ataşăm sistemul caracteristic

dx dy dz
√ =√ =√
x y z
din care, grupând

√ câte două rapoarte,
√ √ obţinem integralele prime funcţional indepen-
√
dente C1 = x − z şi C2 = y√− z. √ √ √
Soluţia generală este u = Φ( x − z, y − z).
Pentru a găsi soluţia problemei Cauchy scriem sistemul
√ √

 x − √ z = C1
√
y − z = C2
z=1


u=x−y
De aici avem x = (C1 + 1)2 , y = (C2 + 1)2 şi mai departe, înlocuind în ultima ecuaţie,
u = (C1 + 1)2 − (C2 + 1)2 . Înlocuind acum C1 , C2 cu integralele prime obţinem soluţia
√ √ √ √
u = ( x − z + 1)2 − ( y − z + 1)2 . f !
6.1 Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul I, liniare şi omogene 103
☞ Exemplul 6.1.3 (Generarea suprafeţelor de rotaţie)

∂z ∂z
a) Rezolvaţi ecuaţia: y −x = 0;
∂x ∂y
∂z ∂z
b) Rezolvaţi problema Cauchy: y −x = 0, z(0, y) = y 2 + 1.
∂x ∂y
dx dy
✑ Rezolvare: a) Sistemul simetric ataşat este
y
=
−x
, cu integrala primă x2 +
y 2 = C.
Soluţia generală este z = Φ(x2 + y 2 ), ceea ce reprezintă ecuaţia care generează
suprafeţele de rotaţie în jurul axei 0z. Pentru funcţii Φ particulare se obţin diferite
suprafeţe de rotaţie. De exemplu:
(i) Φ(t) = t,√implică z = x2 + y 2 (paraboloidpde rotaţie)
(ii) Φ(t) = R2 − t2 , (R fixat), implică z = R2 − x2 − y 2 (suprafaţă semisferică)
(iii) Φ(t) = √
k (constantă), implică
p z = k (plan)
(iv) Φ(t) = t, implică z = x2 + y 2 (suprafaţă conică).
b)
½ Soluţia problemei Cauchy reprezintă suprafaţa integrală care trece prin curba
x=0
. Avem sistemul
z = y2 + 1

 C = x2 + y 2
x=0 (6.1.3)

z = y2 + 1
!
din care obţinem z = C + 1 şi înlocuind C cu integrala primă obţinem paraboloidul
de rotaţie z = x2 + y 2 + 1. f
Exerciţii propuse
✎ 6.1.1 Rezolvaţi ecuaţiile:
∂u ∂u ∂u
i). x − 3y −z =0
∂x ∂y ∂z
∂u ∂u
ii). (x2 + y 2 ) + 2xy =0
∂x ∂y
∂u ∂u ∂u
iii). (x + y) + 2y +x =0
∂x ∂y ∂z
∂u ∂u ∂u
iv). 2x + (y − z) + (z − x) =0
∂x ∂y ∂z
1 ∂u 1 ∂u 1 ∂u
v). √ +√ +√ =0
x ∂x y ∂y z ∂z
∂u ∂u ∂u
vi). (cy − bz) + (az − cx) + (bx − ay) =0
∂x ∂y ∂z
∂u ∂u
vii). x −y =0
∂x ∂y
1 ∂u 1 ∂u
viii). + =0
(y − 2x) ∂x 3x ∂y
∂u ∂u
ix). x ln x +y =0
∂x ∂y
∂u ∂u ∂u ∂u
x). x +y +z +t =0
∂x ∂y ∂z ∂t
✎ 6.1.2 Determinaţi soluţiile următoarelor probleme Cauchy:
∂u ∂u
i). (1 + x2 ) + xy = 0, u(0, y) = y 2
∂x ∂y
∂u √ ∂u
ii). 3x −2 y = 0, u(x, 1) = x + 1
∂x ∂y
∂u ∂u
iii). y −x = 0, u(x, 1) = ln x
∂x ∂y
∂u ∂u ∂u
iv). yz +y +z = 0, u(0, y, z) = y 2 + z 2
∂x ∂y ∂z
∂u ∂u
v). x − (2x + y) = 0, u(x, 0) = x2 + 1
∂x ∂y
∂u ∂u ∂u
vi). +2 − = 0, u(x, 1, z) = 4xz
∂x ∂y ∂z
∂u ∂u ∂u
vii). (y + z) + (x + z) + (x + y) = 0, u(x, 2z, z) = z(x − 2z)(x + 3z)
∂x ∂y ∂z
∂u ∂u
viii). + (2e x + y) = 0, u(0, y) = y
∂x ∂y
∂u ∂u ∂u
ix). 2x + (y − x) + (z − x) = 0, u(1, y, z) = (y − z)2 + (1 + y)2
∂x ∂y ∂z
∂u ∂u ∂u
x). yz + xz + xy = 0, u(0, y, z) = y 2 + z 2
∂x ∂y ∂z
µ ¶ ³ ´
1 1 2
6.1.1 i) u = Φ(x3 y, xz); ii) u = Φ − ; iii) u = Φ 2x − y − 2z, (x−y)
y ;
µ ¶ x−y x+y
(x + y)2 (y − z)2 ³ ´
iv) u = Φ , ; v) u = Φ x3/2 − y 3/2 , x3/2 − z 3/2 ; vi) u = Φ(ax+
x x
6.2 Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul I, cvasiliniare 105
µ ¶ µ ¶
(x + y)3 ln |x|
by + cz, x2 + y 2 + z 2 ); vii) u = Φ(xy); viii) u = Φ ; ix) u = Φ ;
µ ¶ x y
x x x
x) u = Φ , , .
y z t
1 + x2 y2
6.1.2 i) Din sistemul C = 2
, x = 0, u = y 2 se obţine soluţia u = ;
√ √
y p 1 + x2
ii) C = xe 3 y , u = xe 3 y−3 + 1; iii) C = x2 + y 2 , u = ln x2 + y 2 − 1; iv)
y y z
C1 = , C2 = 2x − yz, u = (yz − 2x)( + ); v) C = x(x + y), u = x2 + xy + 1;
z z y
vi) C1 = 2x − y, C2 = y + 2z, u = (2x − y + 1)(y + 2z − 1); vii) Din sistemul
x−y
C1 = , C2 = (x + y + z)(y − z)2 , y = 2z, u = z(x − 2z)(x + 3z) reiese u = C1 C2
y−z
y − 2e x x y (y − z)2
şi u = (x − y)(y − z)(x + y + z); viii) C = x
, u = x − 2x; ix) C1 = ,
e e x
2 2 2
(x + y) (y − z) + (x + y)
C2 = ,u= ; x) u = −2x2 + y 2 + z 2 .
x x
6.2
Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul I, cvasiliniare
O ecuaţie de forma
∂u ∂u
X1 (x1 , . . . , xn , u) + · · · + Xn (x1 , . . . , xn , u) = Xn+1 (x1 , . . . , xn , u) (6.2.1)
∂x1 ∂xn
n
X
unde Xi : Ω → R (Ω ⊂ Rn+1 ) sunt funcţii de clasă C 1 (Ω) cu Xi2 (x1 , . . . , xn , u) 6= 0,
i=1
se numeşte ecuaţie cu derivate parţiale de ordinul I, cvasiliniară, u fiind funcţia
necunoscută.
Ataşăm sistemul caracteristic:
dx1 dxn du
= ··· = = (6.2.2)
X1 (x1 . . . , xn , u) Xn (x1 . . . , xn , u) Xn+1 (x1 . . . , xn , u)
Teorema 6.2.1 Dacă ϕi (x1 , . . . , xn , u) = Ci , ϕi ∈ C 1 (Ω), i = 1, . . . , n sunt n inte-
grale prime, funcţional independente, ale sistemului (6.2.2), atunci soluţia generală a
ecuaţiei (6.2.1) este
Φ(ϕ1 , . . . , ϕn ) = 0
unde Φ ∈ C 1 (Ω1 ), Ω1 ⊂ Rn , este o funcţie arbitrară.
Se observă că soluţia generală a ecuaţiei cvasiliniare este dată în mod implicit.
Problema Cauchy ataşată unei ecuaţii cvasiliniare se formulează şi se rezolvă ana-
log cu cea pentru ecuaţia liniară.
☞ Exemplul 6.2.1 Să se determine soluţia generală a ecuaţiei
∂u ∂u
xy + (x2 − y 2 ) = xyu.
∂x ∂y
dx dy du
✑ Rezolvare: Sistemul caracteristic este
xy
= 2
x −y 2
=
xyu
. Egalând primul şi
du ex
ultimul raport obţinem dx = , deci o integrală primă este C1 = .
u u
Pentru cealaltă integrală primă, amplificăm primul raport cu x, al doilea cu −y
x dx − y dy dy
şi folosim proprietatea şirului de rapoarte egale. Avem = 2 şi
y3 x − y2
2 2 2 2 2 2 2 4
(x − y ) d(x − y ) (x − y ) y
mai departe = y 3 dy, de unde = + C2 sau C2 =
2 x
4 4
e
2x2 y 2 −x4 . De aici, soluţia generală va fi Φ( , 2x2 y 2 −x4 ) = 0, unde Φ este o funcţie
!
u
arbitrară, derivabilă şi cu derivatele parţiale continue. f
☞ Exemplul 6.2.2 Să se determine soluţia următoarei probleme
∂u ∂u √
u(x + u) − y(y + u) = 0, u(1, y) = y.
∂x ∂y
dx dy du
✑ Rezolvare: Sistemul caracteristic este
u(x + u)
=
−y(y + u)
=
0
. Din ultimul
dx dy
raport rezultă integrala primă C1 = u. Înlocuind, avem =
C1 (x + C1 ) −y(y + C1 )
y(x + C1 )
ceea ce implică, integrând, ln(x+C1 ) = − ln y+ln(y+C1 )+ln C2 , sau C2 =
y + C1
y(x + u)
de unde avem integrala primă C2 = .
y+u
Pentru a determina soluţia problemei Cauchy formăm sistemul

 C1 = u


C2 = y(x+u)
y+u
x=1

 √
u= y
√
√ y(1 + y) √ y(x + u)
Avem C1 = y, C2 = √ = y, deci C1 = C2 , de unde u = , sau
y+ y y+u
u2 = xy. f !
∂u ∂u
☞ Exemplul 6.2.3 Să se determine soluţia problemei x
∂x
+(xu+y)
∂y
= u, x+y =
2u, xu = 1.
dx dy du
✑ Rezolvare: Scriem sistemul caracteristic
x
=
xu + y
=
u
. O integrală primă
x
este imediată din primul şi ultimul raport: = C1 .
u
Pentru o altă integrală primă, amplificăm primul raport cu u, al doilea cu −1, al
d(xu − y) du xu − y
treilea cu x şi obţinem = , de unde = C2 .
xu − y u u
Avem sistemul  x

 = C1
 u y
x − u = C2

 x + y = 2u

xu = 1
y
Din ecuaţiile 3 şi 1 avem = 2−C1 . Apoi, din a doua ecuaţie rezultă x = C2 −C1 +2,
u
C2 − C1 + 2
iar din prima u = , şi înlocuind în ultima ecuaţie obţinem relaţia între
C1
2
C1 şi C2 : (C2 − C1 + 2) = C1 . Înlocuind acum cu integralele prime, găsim soluţia
problemei: xu = (xu + 2u − x − y)2 . f !
Exerciţii propuse
∂u ∂u p ∂u ∂u
i). xy − x2 = −yu viii). 1 + x2 +y = xy
∂x ∂y ∂x ∂y
∂u ∂u p ∂u ∂u
ii). yu + xu = eu ix). 1 + x2 +x = xy
∂x ∂y ∂x ∂y
1 ∂u ∂u ∂u ∂u
iii). + = u ctg y x). (x3 + 3xy 2 ) + 2y 3 − 2y 2 u = 0
sin x ∂x ∂y ∂x ∂y
∂u ∂u ∂u ∂u
iv). (x2 + y 2 )
+ 2xy = u2 xi). xy 2 + (2u − x) = uy 2
∂x ∂y ∂x ∂y
¡ √ ¢ ∂u ∂u ∂u ∂u
v). 1 + u − x − y + =2 xii). − = e x cos y
∂x ∂y ∂x ∂y
∂u ∂u ∂u ∂u p
vi). (2y − x) + (2y − x) =u xiii). y +x = 2xy a2 − u2
∂x ∂y ∂x ∂y
∂u ∂u ∂u ∂u x 2
vii). xu2 + yu2 = (x − y)3 xiv). x −y = (a + u2 )
∂x ∂y ∂x ∂y 2y
∂u ∂u ∂u
xv). (y + z) + (x + z) + (x + y) =u
∂x ∂y ∂z
∂u ∂u ∂u y
xvi). y +u +y =
∂x ∂y ∂z x
µ ¶
∂u p ∂u ∂u
xvii). xy − 1 − y2 y −z = xy
∂x ∂y ∂z
✎ 6.2.2 Să se determine soluţiile următoarelor probleme
∂u ∂u
i). −u + xy = 2xu, x + y = 2, y = u
∂x ∂y
∂u ∂u
ii). (y + x) + (y + x) = u, u(x, 0) = x
∂x ∂y
∂u ∂u
iii). y 2 + yu = −u2 , x − y = 0, x − yu = 1
∂x ∂y
∂u ∂u 1
iv). x(x + u) − y(y + u) = 0, u(a, y) = y
∂x ∂y a
∂u ∂u
v). (x + a) + (y + b) = u + 1, x2 + y 2 = 1, u = 0
∂x ∂y
y ∂u ∂u
vi). + 2xu = x, x2 = 2ay, u = 0
2 ∂x ∂y
∂u p ∂u x2
vii). y + 1 + y2 = xy, u(x, 0) =
∂x ∂y 2
∂u ∂u
viii). x − 2y = x2 + y 2 , y = 1, u = x2
∂x ∂y
∂u ∂u
ix). xy 3 + x2 u2 = y 3 u, x = u2 , y = u
∂x ∂y
∂u ∂u
x). sin y + sin x = sin x sin y, u(x, π2 ) = cos x
∂x ∂y
∂u ∂u
xi). tg u + sin2 y = cos2 u, 2x = ctg y, u = 0
∂x ∂y
∂u ∂u 1
xii). ex + y2 = xe x , u(0, y) = −
∂x ∂y y
∂u ∂u
xiii). e −x + y2 = y 2 e −u , u(x, 1) = x
∂x ∂y
∂u ∂u
xiv). x +y = u − xy, u(2, y) = y 2 + 1
∂x ∂y
∂u ∂u
xv). xu + yu = −xy, u(x, xn ) = xm , m, n ∈ Z, n 6= 1
∂x ∂y
6.2.1 i) Φ(x2 + y 2 , xu) = 0; ii) Φ(x2 − y 2 , ln(x + y) + (u + 1)e −u ) = 0; iii) Φ(cos x +

u d(x + y) du 1 1 d(x − y) du
y, ) = 0; iv) 2
= 2 implică C1 = − , la fel 2
= 2 im-
sin y (x + y) u µ x+y u ¶ (x − y) u
1 1 1 1 1 1
plică C2 = − , deci soluţia este Φ − , − = 0. De asemenea,
x−y u x+y u x−y u
dx dy du
u = 0 este soluţie specială; v) Avem sistemul simetric √ = = , de
1+ u−x−y 1 2
d(u − x − y) dy √ √
unde √ = şi C1 = y +2 u − x − y iar Φ(y +2 u − x − y, 2y −u) = 0.
− u−x−y 1 µ ¶
2y − x
De asemenea, u = x + y este soluţie specială; vi) Φ x − y, = 0; vii)
µ ¶ u
x
Φ , (x − y)3 − u3 = 0; viii) Din primele două rapoarte ale sistemului simetric
y
dx dy du y y 2 − C12
√ = = , se obţine C1 = √ şi deci x = . Înlocuind în
1 + x2 y xy x + 1 + x2 2yC1
du p 2y ln y p
dy = obţinem C2 = y(x+ 1 + x2 )− √ −4u; ix) Φ(y 2 −2u, 1 + x2 −
x x + 1 + x2
u dx 1 x3 3x
y) = 0; x) O integrală primă este C1 = . Pentru a doua, avem = + ,
y dy 2 y3 2y
(ecuaţie în care x este necunoscuta şi y variabila independentă), făcând substituţia
x 1 1
= z avem ecuaţia Bernoulli z 0 y = z + z 3 . Prin rezolvarea ei se găseşte a doua
y 2 2
y3 ³u ´
integrală primă: C2 = y + 2 ; xi) Φ , 6u − 3x − y 3 = 0; xii) O integrală primă
x x
este C1 = x + y. Înlocuim y = C1 − x şi găsim C2 = 2u + e x (sin y − cos y); xiii)
u
Φ(x2 − y 2 , x2 − arcsin ) = 0; xiv) Din primele două rapoarte ale sistemului simetric
a
C1
ataşat se obţine xy = C1 . Se înlocuieşte y = în ultimul raport şi se obţine ecuaţia
x
x du x 1 u
cu variabile separabile dx = 2 2
, de unde C2 = − arctg . Soluţia gen-
µ 2C 1 ¶a + u µ 4y a a ¶
x 1 u x+y+z
erală este Φ xy, − arctg = 0; xv) Φ , (x − y)u, (y − z)u = 0;
4y a a u2
dx dy dz x
xvi) Sistemul simetric ataşat este = = = du. Din primul şi ultimul
y u y y
x
raport, avem C1 = u . Înlocuind x = C1 e u în ultimul raport şi egalând cu al doilea,
e
y2
u
reiese y dy = C1 ue du, şi integrând, = C1 (ue u − e u ) + C2 . În final, din primul şi
2 ³x ´
al treilea raport, C3 = x − z. Soluţia generală va fi Φ u , y 2 − 2x(u − 1), x − z = 0;
e
xvii) Φ(x − u, yz, ln |x| + arcsin y) = 0.
y2
6.2.2 i) Se obţine sistemul format din ecuaţiile: x2 + u = C1 , = C2 , x + y = 2,
u
2
y = u. Eliminând x, y, u avem relaţia C1 = (2 − C2 ) + C2 , iar apoi, înlocuind
µ ¶2
y2 y2
cu integralele proprii, soluţia x2 + u = 2 − + ; ii) x2 − y 2 = u2 ; iii)
u u
y3
Avem ecuaţile yu = C1 , − xyu = C2 , x − y = 0, x − yu = 1, de unde relaţia
3
(C1 +1) −3C1 (C1 +1) = 3C2 şi soluţia problemei: (yu+1)3 −3yu(yu+1) = y 3 −3xyu;
3
xy 1
iv) Avem ecuaţiile C1 = u, C2 = , x = a, y = y, de unde soluţia
(x + u)(y + u) a
xy(a + u) a2
= ; v) (x − au)2 + (y − bu)2 = (u + 1)2 ; vi) Integralele prime
(x + u)(y + u) a+1
sunt C1 = y − u2 şi C2 = 2u3 + 3x2 − 3yu. Obţinem 6aC1 =pC2 , de unde soluţia
6a(y − u2 ) − 2u3 − 3x2 + 3yu = 0; vii) Avem x2 − 2u = C1 , x − 1 + y 2 = C2 , y = 0,
x2 x2
u= , de unde C1 = 0 şi soluţia u = ; viii) Integralele prime sunt C1 = x2 y,
2 2
x
C2 = 2x2 −y 2 −4u, iar soluţia 2x2 y+2x2 −y 2 −4u+1 = 0; ix) C1 = , C2 = y 4 −x2 u2 ;
u
x4 x6 4 2 2 1 1
− = y − x u ; x) u = cos x − 2 cos y; xi) C 1 = tg u + ctg y, C 2 = x− · ,
u4 u6 2 cos2 u
1 1 1
soluţia 1 + 2x − 2
= tg u + ctg y; xii) C1 = x2 − 2u, C2 = − x , soluţia
cos u y e
x2 1 1 x 1 u x u 1
− u = − x + 1; xiii) C1 = e + , C2 = y − e , soluţia e − e + + y − 2 = 0;
2 y e y y
x u u x
xiv) C1 = , C2 = + x, soluţia (2y + x)2 = 2xy( + x); xv) C1 = , C2 = xy + u2 ,
y y y y
µ ¶ 1−n
1+n µ ¶ 1−n
2m
x x
soluţia u2 = −xy + + .
y y
6.3
Sisteme de ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul I
Considerăm sistemul de ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul I


 ∂u
 = f (x, y, u)
∂x
 ∂u
 = g(x, y, u)
∂y
funcţia necunoscută fiind aici u ∈ C 2 (Ω), Ω ⊂ R2 , iar f şi g fiind funcţii continue

date.
∂2u ∂2u
Dacă u este o soluţie a acestui sistem, din relaţia = se obţine
∂x∂y ∂y∂x
∂f ∂f ∂g ∂g
+ ·g = + ·f (6.3.1)
∂y ∂u ∂x ∂u
numită condiţie de compatibilitate a sistemului; este o condiţie necesară ca
sistemul să aibă soluţie. Pot să apară următoarele situaţii:
a) Condiţia (6.3.1) nu este satisfăcută. Atunci sistemul este incompatibil.
b) Condiţia (6.3.1) este satisfăcută numai pentru anumite funcţii u, printre acestea
se găsesc soluţiile, care se verifică direct în sistem.
c) Condiţia (6.3.1) este identic satisfăcută. În acest caz se procedează astfel: se rezolvă
prima ecuaţie din sistem în raport cu x, se obţine u(x, y) = u1 (x) + c(y), c fiind o
funcţie arbitrară. Impunându-se ca u să satisfacă şi a doua ecuaţie se determină c(y).
(Metoda se poate aplica şi pornind de la a doua ecuaţie).

 ∂u
 = yu
☞ Exemplul 6.3.1  ∂x ∂u
 = u2 − 2xu
∂y
✑ Rezolvare: Avem f (x, y, u) = yu, g(x, y, u) = u2 − 2xu. Scriem condiţia de

compatibilitate
u + y(u2 − 2xu) = −2u + (2u − 2x)yu
3
sau 3u − yu2 = 0. Aceasta este verificată numai pentru u(x, y) = 0 sau u(x, y) = .
y
Cercetăm dacă aceste funcţii verifică într-adevăr sistemul. Pentru u(x, y) = 0 este
6.3 Sisteme de ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul I 111
3
evident, pentru u(x, y) = obţinem 0 = 3, deci nu este soluţie. În concluzie singura
y
soluţie este u(x, y) = 0. f!

 ∂u 2u
 = − x2
☞ Exemplul 6.3.2 ∂x x
 ∂u
 = x2
∂y
✑ Rezolvare: Condiţia de compatibilitate este 2x = 2x, identic satisfăcută. Inte-

grăm a doua ecuaţie în raport cu y, x fiind considerat parametru. Avem u(x, y) =
x2 y + c(x). Pentru a determina funcţia c, înlocuim în prima ecuaţie:
2c(x)
2xy + c0 (x) = 2xy + − x2 ,
x
2c
sau c0 − = −x2 , care este o ecuaţie liniară neomogenă. Avem c0 (x) = C1 x2 şi
x
căutăm o soluţie particulară sub forma cp (x) = C1 (x)x2 . Găsim cp (x) = −x3 , deci în
final c(x) = C1 x2 − x3 .
Prin urmare soluţia sistemului este u(x, y) = x2 y − x3 + C1 x2 , C1 ∈ R. !
f
Exerciţii propuse
✎ 6.3.1 Rezolvaţi sistemele următoare:

 
 ∂u u  ∂u u
 =  =
i). ∂x x v). ∂x x+y
 ∂u 2u  ∂u
 =  = x + 2y
∂y y ∂y
 
 ∂u u ∂u u2
 = 

∂x x =−
ii). ∂u vi). ∂x y


∂y
= x cos y  ∂u = u

 ∂y y
 ∂u 
 = yu − xy + 1  ∂u
iii). ∂x  = u2
 ∂u vii). ∂x
 = xu − x2  ∂u 2u
∂y  = − y2
 ∂y y
 ∂u
 =u
iv). ∂x
 ∂u
 =u+x
∂y
∂u u
6.3.1 i) Condiţia de compatibilitate este identic satisfăcută. = este echiva-
∂x x
u0 1
lent cu = , de unde ln u = ln x + ln c(y), deci u = c(y)x. Înlocuind în a doua
u x
2c(y)
ecuaţie avem c0 (y) = , c(y) = C1 y 2 , deci u(x, y) = C1 xy 2 , C1 ∈ R.
y
ii) u(x, y) = x sin y + C1 x, C1 ∈ R,
iii) Condiţia de compatibilitate este identic satisfăcută. Rezolvăm prima ecuaţie ca
o ecuaţie diferenţială cu necunoscuta u, cu variabila independentă x (ecuaţie liniară
1
neomogenă) şi obţinem u = c(y)e xy + x + . Înlocuind în a doua ecuaţie găsim
µ ¶ y
0 x 1 1
c (y) = + 2 e −xy , de unde c(y) = − e −xy + C1 şi u(x, y) = C1 e xy + x.
y y y
iv) Condiţia de compatibilitate dă x = 1, deci sistemul nu are soluţie.
v) Din condiţia de compatibilitate obţinem că singura soluţie posibilă ar fi u =
y(x + y). Verificând în sistem se constată că este într-adevăr soluţie.
y
vi) Condiţia de compatibilitate este identic satisfăcută. u(x, y) = .
µ ¶ x + C1
2u
vii) Condiţia de compatibilitate este u − y 2 = 0, îndeplinită pentru u = 0 sau
y
y3
u = . Înlocuind în sistem se vede că nici una dintre acestea nu este soluţie.
2
ANEXA A
Metoda izoclinelor
Este o metodă care permite construirea grafică (aproximativă) a soluţiilor unor ecuaţii
diferenţiale (curbe integrale). Avantajul constă în faptul că se poate determina as-
pectul şi comportarea soluţiilor fără a rezolva ecuaţia.
Considerăm ecuaţia
y 0 = f (x, y).
În fiecare punct (x, y) în care există funcţia f (x, y), aceasta determină valoarea
derivatei y 0 , adică panta tangentei la curba integrală în punctul (x, y). Rezultă astfel
un câmp de direcţii ; iar o soluţie a ecuaţiei diferenţiale va fi curba a cărei tangentă
are în fiecare punct direcţia dată de câmpul respectiv.
Problema construirii unei curbe integrale se poate rezolva introducând izoclinele.
O izoclină este locul geometric al punctelor în care tangentele la curbele integrale ale
ecuaţiei au aceeaşi pantă, fiind determinate prin ecuaţia f (x, y) = k, unde k este un
parametru. Dând lui k valori numerice apropiate se obţine o reţea suficient de densă
de izocline cu ajutorul cărora se pot construi aproximativ (cu o aproximaţie foarte
bună în cazul folosirii calculatorului) curbele integrale ale ecuaţiei diferenţiale date.
Observaţia A.1 1) Pentru o mai mare precizie se poate determina locul geometric al
punctelor de inflexiune. În acest scop, se găseşte y 00 prin derivarea ecuaţiei diferenţiale,
∂f ∂f
y 00 = + f (x, y) şi se egalează cu zero. Se obţine curba pe care se află punctele
∂x ∂y
de inflexiune (dacă există).
2) Izoclina f (x, y) = 0 poate conţine punctele de extrem ale curbelor integrale.
☞ Exemplul A.1 Construiţi grafic curbele integrale ale ecuaţiei: y 0 = x + y
✑ Rezolvare: Fie y 0 = k, k constantă. Atunci avem x + y = k, de unde y = −x + k,

prin urmare izoclinele sunt drepte paralele (reprezentate punctat în al doilea desen).
Pentru k = 0, avem y = −x. Această dreaptă împarte planul în două semiplane,
în care derivata y 0 are semn constant. Curbele integrale care taie această dreaptă trec
dintr-un domeniu în care sunt descrescătoare într-un domeniu în care sunt crescătoare,
adică dreapta y = −x conţine punctele de minim ale curbelor integrale (vezi desen).
113
114 Metoda izoclinelor
Alegem şi alte izocline.

Pentru k = 1 avem y = −x + 1, tangentele la curbele integrale în punctele în care
ele intersectează această izoclină fac un unghi de 45◦ cu axa Ox. Pentru k = −1 avem
y = −x − 1, tangentele fac un unghi de 135◦ cu axa Ox.
Calculăm şi derivata a doua, y 00 = 1 + y 0 = 1 + x + y. Ecuaţia y 00 = 0 dă punctele
de inflexiune, se găseşte y = −x − 1. Această dreaptă este în acelaşi timp şi izoclină
şi curbă integrală (pentru că verifică ecuaţia diferenţială). Este desenată cu o linie
mai groasă. Din teorema de existenţă şi unicitate a soluţiilor avem că celelalte curbe
integrale nu intersectează această izoclină.
Punctele de minim se află pe dreapta y = −x, situată deasupra dreptei y = −x−1,
deci nici o curbă integrală de sub y = −x − 1 nu are puncte de extrem. Sub dreapta
y = −x − 1 avem y 00 < 0, deci curbele integrale din aceast semiplan sunt concave iar
cele situate deasupra acestei drepte sunt convexe. Curbele integrale nu au puncte de
inflexiune, deoarece nici una nu intersectează dreapta y = −x − 1.
În primul desen este reprezentat câmpul de direcţii determinat de tangentele la
curbele integrale; în al doilea apar şi izoclinele şi curbele integrale.
y’=x+y
0
y
−1
−2
−3
−4
−4 −3 −2 −1 0 1 2 3 4
x
115
y’=x+y
4
0
4 6
−1
3 2
2 4
0
−2
1
−1
2
0
y
−4
0
izoclina care
−1 −2 contine punc−
tele de extrem
−6 −1
−2 ale solutiilor
2
−3
−4
0
−2
−4
−6 −1
−4 −3 −2 −1 0 1 2 3 4
x
f!
☞ Exemplul A.2 Construiţi grafic curbele integrale ale ecuaţiei: y 0 = (2y − 1)2
✑ Rezolvare: Fie (2y − 1)2 = k. k trebuie să fie pozitiv, deci toate curbele integrale
vor fi crescătoare.
1
Pentru k = 0 avem y = . Aceasta este şi curbă integrală (verifică ecuaţia), deci
2
celelalte curbe integrale nu o intersectează (linia îngroşată din desen).
Pentru k = 1 obţinem y(y − 1) = 0, ceea ce reprezintă reuniunea a două drepte.
Pentru orice k > 0 se obţine reuniunea a două drepte (dreptele orizontale, trasate
punctat).
1
Calculăm şi derivata a doua: y 00 = 4(2y − 1)3 . Egalând cu zero avem y = ; în
2
1
semiplanul de sub y = curbele integrale sunt concave, în cel de deasupra convexe,
2
nu au puncte de inflexiune, nici de extrem.
116 Metoda izoclinelor
y ’ = (2 y − 1)2
1.5
0.5
y
−0.5
−1
−1 −0.8 −0.6 −0.4 −0.2 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1

x
y ’ = (2 y − 1)2
2 3 3
1.5 2 2
1 1 1
0.5 0 0 0
y
0 1 1 1
−0.5 2 2 2
−1 3 3
−1 −0.8 −0.6 −0.4 −0.2 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
f!
x
117
☞ Exemplul A.3 Construiţi grafic curbele integrale ale ecuaţiei: y 0 = x2 − y 2
✑ Rezolvare: Fie x2 − y 2 = k. Pentru k = 0 avem x2 − y 2 = 0, adică reuniunea

dreptelor y = x şi y = −x. Aceste drepte conţin punctele de extrem şi împart planul
în patru regiuni în care derivata y 0 are semn constant.
Pentru k = 1 se obţine hiperbola x2 − y 2 = 1, iar pentru k = −1 tot o hiperbolă,

−x2 + y 2 = 1 (reprezentate punctat în desen).
Calculând derivata a doua găsim y 00 = 2(x − x2 y + y 3 ), deci punctele de inflexiune

se află pe curba x − x2 y + y 3 = 0 în formă implicită (vezi desen).
2 2
y’=x −y
1.5
0.5
0
y
−0.5
−1
−1.5
−2
−2 −1.5 −1 −0.5 0 0.5 1 1.5 2

x
118
y ’ = x2 − y2
−1 −1
−3 0
2
1 1
0 0
−3
1.5 0
3
3
−1 −1
1 0
0.5 1 0
1
y
0 0
3 isoclina care
−0.5 0 3
0 0 contine punc−
tele de extrem
curba ce conti− 0 ale solutiilor
ne punctele de −1
inflexiune ale −1 −1 1
solutiilor 1
−1.5
−3
0 0
0
−2 0
f!
Metoda izoclinelor
−1 −3 −3 −1
−2 −1.5 −1 −0.5 0 0.5 1 1.5 2
x
119
Exerciţii propuse
✎ A.1 Folosind metoda izoclinelor, să se determine curbele integrale pentru urmă-

toarele ecuaţii diferenţiale:
y
i). y 0 = 2x − 1 iv). y 0 = −
x
ii). y 0 = x2 − y v). y 0 = x2
y x+y
iii). y 0 = vi). y 0 = .
x x−y
A.1 ii)
y ’ = x2 − y
10
0
y
−2
−4
−6
−8
−10
−3 −2 −1 0 1 2 3
x
120
y ’ = x2 − y
−6 −9 isoclina
−9
punctelor
10 de extrem
0 0
8 −3 −3
6 3 −6
4 6
6 −3
0
2
0 0
y
0
0
3 9 curba punc−
3
−2 telor de
inflexiune
12 12
−4 6
6
−6 9 15
15
−8
9
18
18
−10
−3 −2 −1 0 1 2 3
Metoda izoclinelor
x
ANEXA B
Teoria stabilităţii
B.1
Noţiuni şi definiţii.
Considerăm problema Cauchy

½
y 0 = f (x, y)
(B.1.1)
y(x0 ) = y0
unde f : Ω → Rn , Ω ⊂ Rn+1 , f ∈ C(Ω, Rn ), Ω = [a, ∞) × D, D ⊂ Rn , x0 ≥ a.

Presupunem că problema Cauchy (B.1.1) are soluţie unică, oricare ar fi (x0 , y0 ) ∈ Ω,
pe care o notăm y(·; x0 , y0 ).
Definiţia B.1.1 Soluţia y(·; x0 , y0 ) a sistemului (B.1.1) este stabilă în sens Lia-
punov, dacă ∀ x0 ≥ a şi ∀ ε > 0, ∃ η(x0 , ε) > 0 astfel încât pentru orice y 0 ∈ D cu
proprietatea ky0 − y 0 kRn < η, avem
ky(x; x0 , y 0 ) − y(x; x0 , y0 )kRn < ε
∀ x ≥ x0 .
O soluţie care nu este stabilă se numeşte instabilă.

Soluţia y(·; x0 , y0 ) se numeşte asimptotic stabilă dacă este stabilă şi
lim ky(x; x0 , y 0 ) − y(x; x0 , y0 )kRn = 0.

x→∞
Soluţia y(·; x0 , y0 ) se numeşte uniform stabilă, dacă este stabilă şi η se poate

alege independent de x0 , η = η(ε).
Definiţia B.1.2 Se numeşte punct de echilibru (staţionar) al sistemului (B.1.1),

orice soluţie a sistemului f (x, y) = 0.
121
122 Teoria stabilităţii
☞ Exemplul B.1.1 Fie ecuaţia

½
y 0 = −a2 y, a 6= 0
y(x0 ) = y0 .
✑ Rezolvare: Soluţia este

2
y(x; x0 , y0 ) = y0 e −a (x−x0 )
.
2
Considerˆand şi soluţia y(x; x0 , y 0 ) = y 0 e −a (x−x0 ) , cu |y0 − y 0 | < ε, este evident că
2
|y(x; x0 , y0 ) − y(x; x0 , y 0 )| = |y0 − y 0 |e −a (x−x0 ) < ε, x > x0 deci soluţia este stabilă
în sens Liapunov.
Observăm că
lim |y(x; x0 , y0 ) − y(x; x0 , y 0 )| = 0
x→∞
deci soluţia este asimptotic stabilă. f!

☞ Exemplul B.1.2 Fie ecuaţia
½
y 0 = a2 y, a 6= 0
y(x0 ) = y0
✑ Rezolvare: Soluţia este y(x; x0 , y0 ) = y0 e a

2
2
(x−x0 )
. Considerând şi soluţia
y(x; x0 , y 0 ) = y 0 e a (x−x0 ) , evident
2
|y(x; x0 , y0 ) − y(x; x0 , y 0 )| = |y0 − y 0 |e a (x−x0 )
≥ |y0 − y 0 |
şi
lim |y(x; x0 , y0 ) − y(x; x0 , y 0 )| = ∞.
x→∞
Soluţia este deci instabilă în sens Liapunov. f!

B.2
Stabilitatea soluţiilor sistemelor liniare
Vom considera sistemul liniar şi neomogen
y 0 = Ay + f (B.2.1)
A ∈ C(I, Mnn (R)) şi f ∈ C(I, Rn ), I = [a, ∞). Sistemul omogen ataşat este
y 0 = Ay. (B.2.2)
Teorema B.2.1 (i) O soluţie a sistemului (B.2.2) este stabilă dacă şi numai dacă
soluţia banală a acestui sistem este stabilă.
(ii) O soluţie a sistemului (B.2.2) este asimptotic stabilă dacă şi numai dacă soluţia
banală este asimptotic stabilă.
B.3 Stabilitatea soluţiilor sistemelor neliniare 123
Din această teoremă rezultă că soluţiile unui sistem liniar şi omogen au acelaşi tip
de stabilitate, deci proprietatea de stabilitate caracterizează sistemul.
Atunci putem spune că sistemul omogen este stabil dacă toate soluţiile lui sunt
stabile.
Legătura dintre stabilitatea sistemului omogen şi a sistemului neomogen este dată
de teorema următoare.
Teorema B.2.2 (i) Soluţiile sistemului (B.2.1) au acelaşi tip de stabilitate.
(ii) Sistemul neomogen este stabil dacă şi numai dacă sistemul omogen este stabil.
B.3
Stabilitatea soluţiilor sistemelor neliniare
În studiul stabilităţii sistemelor neliniare se utilizează două metode cunoscute sub de-
numirea de prima şi a doua metodă Liapunov. Prima metodă Liapunov este cunoscută
şi ca stabilitatea în prima aproximaţie, iar a doua este metoda funcţiei Liapunov.
B.3.1 Stabilitatea în prima aproximaţie

Un sistem autonom neliniar yi0 = fi (y1 , . . . , yn ) i = 1, n se poate reprezenta în vecină-
tatea originii în forma
n
X
yi0 = aij yj + ϕi (y1 , . . . , yn ), i = 1, n
j=1
∂fi ϕi (y)
unde aij = (0), aij ∈ R, i, j = 1, n şi lim = 0.
∂yj kyk→0 kykRn
În formă matriceală sistemul are forma:
y 0 = Ay + ϕ.
Sistemul în prima aproximaţie este y 0 = Ay.

Teorema B.3.1 Fie sistemul autonom y 0 = f (y) cu f ∈ C 1 (D, Rn ) şi condiţiile care
asigură reprezentarea sistemului în forma y 0 = Ay+ϕ(y) îndeplinite. Dacă matricea A
are toate valorile proprii cu partea reală negativă, atunci soluţia banală este asimptotic
stabilă.
☞ Exemplul B.3.1
½
x0 = 2x + 8 sin y
y 0 = 2 − e x − 3y − cos y.
✑ Rezolvare: Se observă că originea O este punct de echilibru pentru sistem. Sis-

temul în prima aproximaţie se obţine dezvoltând în serie funcţiile din membrul doi în
vecinătatea originii şi obţinem:
½ 0
x = 2x + 8y
y 0 = −x − 3y
µ ¶ √ √
2 8 1 7 1 7
Matricea A = are valorile proprii λ1 = − + i şi λ2 = − − i ,
−1 −3 2 2 2 2
deci soluţia banală este asimptotic stabilă. f !
B.3.2 Metoda funcţiei Liapunov
Considerăm sistemul y 0 = f (y), f : D → Rn , D ⊂ Rn , f ∈ C 1 (D, Rn ). Presupunem
originea punct de echilibru, f (0) = 0. Fie D1 ⊂ Rn un domeniu care conţine originea,
D1 = {y ∈ Rn | kyk < h, h > 0}.
Definiţia B.3.2 Se numeşte funcţie Liapunov o funcţie V : D1 → R care verifică
condiţiile:
a) V ∈ C 1 (D1 )
b) V (0) = 0
c) V (y) >
µ 0, ∀ y¶∈ D1 \ {0}
0 ∂V
d) V = , f ≤ 0.
∂y
Teorema B.3.3 Fie sistemul y 0 = f (y), y(0) = 0. Notăm soluţia banală y ∗ (x) = 0,
x ≥ 0. Atunci y ∗ (x) este uniform stabilă pentru orice x ≥ 0 dacă există în vecinătatea
originii o funcţie Liapunov V (y).
☞ Exemplul B.3.2 Studiaţi stabilitatea soluţiei banale pentru sistemul
½ 0
x = −x + y + xy
y 0 = x − y − x2 − y 3
✑ Rezolvare: Observăm că originea O(0, 0) este punct de echilibru pentru sistem.
Într-adevăr, ½
−x + y + xy = 0
x − y − x2 − y 3 = 0
are soluţia x = 0 şi y = 0. Construim funcţia Liapunov
V (x, y) = x2 + y 2
care verifică evident primele trei condiţii, adică V ∈ C 1 (D1 ), D1 ∈ R2 , V (0, 0) = 0,
V (x, y) > 0, ∀ x 6= 0, y 6= 0.
Verificăm condiţia d). Avem
V 0 = 2xx0 + 2yy 0 = 2x(−x + y + xy) + 2y(x − y − x2 − y 3 )
= −2x2 + 2xy + 2x2 y + 2xy − 2y 2 − 2x2 y − 2y 4
= −2(x + y)2 − 2y 4 ≤ 0,
deci soluţia banală este uniform stabilă în sens Liapunov. f!
Exerciţii propuse
✎ B.3.1 Să se studieze stabilitatea în sens Liapunov a soluţiilor de echilibru în cazul

sistemelor:
B.3 Stabilitatea soluţiilor sistemelor neliniare 125
½ ½
x0 = −x + y + 2xy x0 = −x − y + xy + 1
i). viii).
y 0 = 2x − 3y + 5x4 + y 3 y 0 = xy − 2
½ ½
x0 = −2x + 2x2 + y 2 x0 = −e x+y + y 2 + 1
ii). ix).
y 0 = −x + 3y + 4x2 2
y 0 = −2y + e x − 1
 0
 x = e x − e −3x ½ 0
0 x = ln(1 + x2 ) − y
iii). y = −3 sin(x + y) + 4x x).
 0 y 0 = 2x − 3y
z = ln(1 + z − 3x)
½ 0
½ 0 √ x = −y + ln(1 + x2 )
x = 4 + 4y − 2e x+y xi).
iv). y 0 = x2 − 3y
y 0 = sin ax + ln(1 − 4y), a ∈ R
½ 0 ½ 0
x = x + 2y − sin y 2 x = −2x cos x + 3 sin y
v). xii).
0 3
y = x − 3y + 4x + 3y 3 y 0 = x2 + y 2 − 2x − y
½ 0 ½ 0
x = −3x − 5 cos y + 3x3 − y 4 + 5 xiii). x = ex + ey − 2
vi). y 0 = e y − sin 2y − 1
y 0 = 19x − y − sin y + y 5
½ 0 ½ 0
x = −x + y − x2 x =√ e x+2y − cos 3x
vii). 0 2 xiv).
y = 3x − x − y y = 4 + 8x − 2e y
0
✎ B.3.2 Să se discute în funcţie de a şi b ∈ R stabilitatea sistemelor:

½ ½ 0
x0 = ax − 2y + x2 x = x + ay + y 2
i). iii).
y 0 = x + y + xy y 0 = bx − 3y − x2
½ 0 ½
x = ax + y + x2 x0 = y + sin x
ii). 0 2 iv).
y = x + ay + y y 0 = ax + by
✎ B.3.3 Utilizând metoda funcţiei Liapunov să se studieze stabilitatea sistemelor:

½ ½ 0
x0 = −y x = −f1 (x) − f2 (y)
i). viii).
y0 = x y 0 = f3 (x) − f4 (y)
½ unde sgnfi (z) = sgnz, i = 1, 2, 3, 4.
x0 = y − x − xy 2 ½ 0
ii). x = y − 3x − x3
y 0 = x − y − x2 y − y 3 ix).
½ y 0 = −2x − 6y − 2y 3
x0 = 2y − x3 sin2 t ½ 0
iii). x = x − y + xy 2
y 0 = −3x − y 5 x).
y0 = x + y + y3
½
x0 = 2y 2 − 5x5 ½ 0
iv). 0 5 3 x = x5 − y
y =y −x−y xi).
y0 = x + y5
½ ½ 0
x0 = x3 − y x = xy 4
v). 0 3 xii).
y =x+y y 0 = −xy
½ ½
x0 = −x + y + xy x0 = −x − y − x3 − y 2
vi). 0 2 3 xiii).
y =x−y−x −y y 0 = x − y + xy
½ ½ 0
x0 = 2y 3 − x5 x = x2n+1 − y
vii). 0 5 2 xiv).
y = −y − 2xy y 0 = x + y 2n+1 , n ∈ N
½
x0 = x2n−3 y 2n
xv).
y 0 = −x2n y 2n−3 , n ∈ {2, 3, . . . }
½
x0 = x(a2 − x2 − y 2 ) + y(x2 + y 2 + a2 )
xvi).
y 0 = −x(a2 + x2 + y 2 ) + y(a2 − x2 − y 2 ), a ∈ R.
B.3.1 i) Soluţia banală ½este stabilă. ii) Instabilă. iii) Instabilă. iv) Sistemul
x0 = −2x − y + ϕ1 (x, y)
în prima aproximaţie este . Valorile proprii ale matricei
µ ¶ y 0 = ax − 4y + ϕ2 (x, y)
−2 −1 √
A= sunt λ1,2 = −3 ± 1 − a. Dacă a > 1 rădăcinile sunt complexe cu
a −4
Reλ < 0, soluţia banală este stabilă, dacă a ∈ (−8, 1] rădăcinile sunt reale şi negative,
dacă a ∈ (−∞, −8) rădăcinile sunt pozitive şi soluţia este instabilă, dacă a = −8,
λ1 = 0, λ2 = −6 şi nu putem decide stabilitatea prin această metodă. v) Instabilă.
vi) Stabilă. vii) Punctele de echilibru sunt A(0, 0) şi B(1, 2). Soluţia nulă este
instabilă iar B este stabil. viii) Punctele A(1, 2) şi B(2, −1) sunt ambele instabile.
ix) Stabilă. x) Stabilă. xi) Stabilă. xii) Stabilă. xiii) Stabilă. xiv) Instabilă.
∂V 0 ∂V 0
B.3.3 i) V = x2 +y 2 , V 0 = x+ y = 2x(−y)+2yx = 0. Soluţia este stabilă.
∂x ∂y
1 3 1
ii) V = (x2 + y 2 ). iii) V = x2 + y 2 . Soluţia nulă este stabilă. iv) V = (x2 + y 4 ).
2 2 2
v) V = x2 + y 2 . Soluţia este instabilă. vi) V = x2 + y 2 , soluţia este stabilă în sens
1
Liapunov. vii) V = x2 + y 2 . Stabilă. viii) Stabilă. ix) V = x2 + y 2 . Stabilă. x)
2
V = x2 + y 2 . Instabilă. xi) V = −x2 − y 2 . Instabilă. xii) V = x4 + y 4 . Stabilă. xiii)
V = x2 + y 2 . Stabilă. xiv) V = −(x2 + y 2 ). Instabilă. xv) V = x4 + y 4 . Stabilă.
xvi) Pentru a = 0 soluţia banală este stabilă, pentru a 6= 0, instabilă.
ANEXA C
Funcţia Γ a lui Euler
Funcţia Γ a lui Euler se defineşte prin

Z ∞
Γ(a) = e −x xa−1 dx, a > 0.
0
Convergenţa funcţiei Γ pentru a > 0 rezultă din faptul că

Z 1
e −x xa−1
lim = 1 şi xa−1 dx – convergentă,
x→0+ xa−1 0
respectiv
Z ∞
e −x xa−1
lim = 0 şi x−2 dx – convergentă.
x→∞ x−2 1
Dintre proprietăţile funcţiei Γ amintim următoarele:
(1) Γ(a + 1) = a Γ(a), a > 0;

(2) Γ(n + 1) = n!, n ∈ N;
(3) Γ(a) Γ(1 − a) = sinππa , 0 < a < 1;
¡ ¢ √
(4) Γ 12 = π;
¡ ¢ √
(5) Γ n + 12 = (2n−1)!!
2n π;
¡ 1 1
¢
(6) Γ0 (1) = −γ, unde γ = limn→∞ 1 + 2 + ··· + n − ln n = 0, 577216...
Funcţia Γ este convexă pe (0, ∞), admite un unic punct de minim global a0 ∈ (1, 2)
(mai precis, a0 = 1, 4616... iar min Γ = Γ(a0 ) = 0, 8856...), este strict descrescătoare
pe (0, a0 ] şi strict crescătoare pe [a0 , +∞) iar lima→0+ Γ(a) = lima→∞ Γ(a) = +∞.
Are loc următoarea reprezentare a grficului funcţiei Γ pe intervalul (0, 5):
127
128 Funcţia Γ a lui Euler
25
20
15
Γ(x)
10
0
0 0.5 1 1.5 2 2.5 3 3.5 4 4.5 5
punctul x
de minim
Bibliografie
[1] Gh. Micula, P. Pavel, Ecuaţii diferenţiale şi integrale prin probleme şi exer-
ciţii, Ed. Dacia, Cluj–Napoca, 1989.
[2] D. V. Ionescu, Ecuaţii diferenţiale şi integrale–ediţia a doua, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1972.
[3] G. Pavel, F. I. Tomuţa, I. Gavrea, Matematici speciale–aplicaţii, Ed. Dacia,
Cluj–Napoca, 1981.
129

Cu Legere Seminar

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cu Legere Seminar

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuprins

1 Ecuaţii diferenţiale ordinare integrabile 1

2 Teoria calitativă a ecuaţiilor diferenţiale 39

3 Ecuaţii diferenţiale liniare 49

4 Sisteme de ecuaţii diferenţiale 65

5 Metoda transformatei Laplace 81

6 Ecuaţii si sisteme de ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul I 101

A Metoda izoclinelor 113

B Teoria stabilităţii 121

C Funcţia Γ a lui Euler 127

Ecuaţiile diferenţiale reprezintă principalul instrument de modelare a fenomenelor

Teoria ecuaţiilor diferenţiale este un instrument eficace de modelare matematică a

admit reducerea ordinului.

Ecuaţii diferenţiale ordinare integrabile

şi, integrând termen cu termen, se obţine soluţia generală

Dreptele x = x0 şi y = y0 , unde X2 (x0 ) = 0 şi Y1 (y0 ) = 0 sunt soluţii singulare ale

☞ Exemplul 1.1.1 Să se integreze ecuaţia (1 − y) dx + x2 y 2 dy = 0.

x = 0 şi y = 1 reprezintă soluţii singulare ale ecuaţiei. f!

Constanta reală C se determină astfel încât y( 12 ) = π

☞ Exemplul 1.1.3 Să se integreze ecuaţia diferenţială yy 0 + x = 0.

☞ Exemplul 1.1.4 Să se integreze ecuaţia y 0 = cos(y − x).

✑ Rezolvare: Facem substituţia u = y −x. Atunci y 0 = u0 +1 şi avem u0 +1 = cos u

solutii generale C = −5,605...

✎ 1.1.1 Să se determine soluţiile generale ale următoarelor ecuaţii diferenţiale:

✎ 1.1.2 Să se determine soluţiile generale ale următoarelor ecuaţii diferenţiale:

i). y 2 dy − (1 + y)(cos x dx − sin y dy) = 0

✎ 1.1.3 Să se rezolve următoarele probleme Cauchy:

✎ 1.1.6 Se cunoaşte că viteza de răcire a unui corp în aer este proporţională cu

✎ 1.1.7 Făcând schimbări de variabile corespunzătoare, să se determine soluţiile

¡ ¢−1/6 √3 arctg 2x−1

vi) sin y = C sin x;

O ecuaţie diferenţială de ordinul I, de forma

☞ Exemplul 1.2.1 Să se integreze ecuaţia (cos xy − xy sin xy) dx − x2 sin xy dy = 0.

✑ Rezolvare: Calculăm derivatele parţiale ale funcţiilor P şi Q:

Alegem x0 = y0 = 0, aparţinând domeniului de definiţie al funcţiilor P şi Q, şi avem

Prin urmare, soluţia generală a ecuaţiei este x cos xy = C, C ∈ R. f!

µ(x, y)[P (x, y) dx + Q(x, y) dy] = 0

să fie cu diferenţială totală exactă. O astfel de funcţie se numeşte factor integrant.

Dacă membrul stâng al acestei relaţii depinde numai de x, rezultă că se poate

Soluţia generală este

✑ Rezolvare: Notăm P1 (x, y) = µ(xy)(y + x3 y 2 ), Q1 (x, y) = µ(xy)(x + x2 y 3 ). Din

✎ 1.2.1 Să se integreze ecuaţiile:

i). (2x + 3x2 y) dx + (x3 − y 3 ) dy = 0

✎ 1.2.2 Să se integreze ecuaţiile, determinând factorii integranţi corespunzători:

i). (x2 + 3y) dx + 2x dy = 0

✎ 1.2.3 Să se integreze ecuaţiile, determinând un factor integrant de forma indicată:

O funcţie f : D → R (D ⊂ R2 con) se numeşte funcţie omogenă de grad n dacă

☞ Exemplul 1.3.1 Să se integreze ecuaţia y 0 (x2 − y 2 ) = 4xy.

✎ 1.3.1 Să se determine soluţia generală pentru următoarele ecuaţii:

✎ 1.3.2 Să se determine soluţia generală pentru următoarele ecuaţii:

O ecuaţie de forma y 0 + p(x)y = q(x), cu p, q ∈ C(I), I ⊂ R, interval, se numeşte

✑ Rezolvare: Scriem ecuaţia omogenă y 0 − 2y ctg x = 0. Aceasta este o ecuaţie cu

☞ Exemplul 1.4.4 Să se determine soluţia generală a ecuaţiei y 0 − 2xy = 2xe x .

✑ Rezolvare: Avem p(x) = −2x şi o primitivă a ei P (x) = −x2 . Înmulţim ambii

✎ 1.4.1 Să se rezolve următoarele ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul I:

i). y 0 sin x + y cos x = 2x v). y 0 + 5y = 4e −x

✎ 1.4.2 Să se determine soluţiile următoarelor ecuaţii care satisfac condiţiile date:

✎ 1.4.3 Făcând o schimbare de variabilă corespunzătoare, să se determine soluţiile

✎ 1.4.4 Inversând rolul funcţiei şi al variabilei independente, să se rezolve ecuaţiile:

i). (2x − y 2 )y 0 = 2y iv). y n y 0 = 2xy 0 − y, n 6= −2

✎ 1.4.5 Găsiţi curbele cu proprietatea că ordonata punctului de intersecţie dintre

✎ 1.4.6 Un condensator de capacitate Q este conectat la un circuit cu tensiunea E şi

1.4.3 i) Prin schimbarea de variabilă z = sin y, se obţine ecuaţia z 0 − z = e x , cu

1.5.1 Ecuaţii de tip Bernoulli