Analiza Matematica 2 Costache Luminita

MATEMATICA
2
CURS DE ANALIZA
TANIA-LUMINIT
A COSTACHE
2
*
Prefat
a
Lucrarea este recomandata studentilor anilor nt
ai ai Facult
atii de Electronica , Telecomunicatii si Tehnologia Informatiei din Universitatea Politehnica Bucuresti.
Cartea este structurata n unsprezece capitole contin
and o parte teoretica
n care sunt prezentate notiunile fundamentale si demonstrate principalele
rezultate conform programei cursului de Analiza Matematica 2, precum si
numeroase exemple ce ajuta la o fixare mai buna a cunostintelor.
4
*
Cuprins
Prefat
a
1 Ecuatii diferentiale de ordinul nt

ai
1.1 Ecuatii cu variabile separabile . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2 Ecuatii diferentiale omogene . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.3 Ecuatii diferentiale liniare de ordinul nt
ai . . . . . . . . . . .
1.4 Ecuatii diferentiale reductibile la ecuatii diferentiale liniare
de ordinul ntai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.4.1 Ecuatii Bernoulli . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.4.2 Ecuatii Riccati . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.5 Ecuatii cu diferentiala exacta . Factor integrant . . . . . . . .
1.6 Ecuatii diferentiale pentru care solutiile sunt date parametric
1.6.1 Ecuatii Lagrange . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.6.2 Ecuatii Clairaut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.6.3 Ecuatii de forma x = f (y 0 ), f C 1 . . . . . . . . . . .
1.6.4 Ecuatii de forma y = f (y 0 ), f C 1 . . . . . . . . . . .
1.6.5 Ecuatii de forma y = f (x, y 0 ), f C 1 . . . . . . . . .
1.6.6 Ecuatii de forma x = f (y, y 0 ), f C 1 . . . . . . . . .
9
10
11
13
16
16
17
18
21
21
22
24
24
25
25
2 Sisteme de ecuatii diferentiale

27
2.1 Sisteme diferentiale liniare cu coeficienti variabili . . . . . . . 28
2.2 Sisteme diferentiale liniare cu coeficienti constanti . . . . . . 32
2.3 Stabilitatea solutiilor sistemelor diferentiale . . . . . . . . . . 37
3 Ecuatii diferentiale de ordin superior
40
3.1 Ecuatii diferentiale de ordin n rezolvabile prin cuadraturi . . 41
3.1.1 Ecuatii de forma y (n) = f (x), f C 0 (I), n > 1 . . . 41
3.1.2 Ecuatii de forma f (x, y (n) ) = 0 . . . . . . . . . . . . . 42
3.1.3 Ecuatii diferentiale de forma f (y (n1) , y (n) ) = 0 . . . . 42
3.1.4 Ecuatii diferentiale de forma f (y (n2) , y (n) ) = 0 . . . . 43
3.1.5 Ecuatii diferentiale de forma f (x, y (k) , . . . , y (n) ) = 0 . . 44
3.1.6 Ecuatii diferentiale de forma f (y 0 , y 00 , . . . , y (n) ) = 0 (ce
nu contin pe y) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
5
CUPRINS
Ecuatii diferentiale de forma f (y, y 0 , y 00 , . . . , y (n) ) = 0
(ce nu contin pe x) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.1.8 Ecuatii de forma f (x, y, y 0 , . . . , y (n) ) = 0, omogene n
y, y 0 , . . . , y (n) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Ecuatii diferentiale liniare de ordinul n . . . . . . . . . . . . .
3.2.1 Ecuatii diferentiale liniare de ordinul n cu coeficienti
variabili . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.2.2 Ecuatii diferentiale liniare de ordinul n cu coeficienti
constanti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Aplicatii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.3.1 Ecuatii Euler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.3.2 Metoda eliminarii pentru sisteme diferentiale liniare .
3.1.7
3.2
3.3
45
46
47
47
52
60
60
61
4 Ecuatii cu derivate partiale de ordinul nt

ai
64
4.1 Integrale prime pentru sisteme diferentiale . . . . . . . . . . . 64
4.2 Ecuatii cu derivate partiale de ordinul nt
ai . . . . . . . . . . 66
5 Ecuatii cu derivate partiale de ordinul doi
72
5.1 Clasificarea si aducerea la forma canonica a ecuatiilor cu derivate
partiale de ordinul doi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
5.2 Problema lui Cauchy asupra coardei infinite. Metoda de rezolvare a lui dAlembert . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
5.3 Problema lui Cauchy asupra coardei finite. Metoda separarii
variabilelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
5.4 Rezolvarea problemei Dirichlet pentru discul unitate . . . . . 88
5.5 Rezolvarea problemei lui Neumann pentru disc . . . . . . . . 91
5.6 Ecuatia caldurii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
6 Functii complexe
104
6.1 Functii olomorfe. Conditiile Cauchy-Riemann. Functii elementare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
6.2 Integrala complexa . Teorema lui Cauchy. Formula integrala
Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
6.3 Functii analitice complexe. Dezvolt
ari n serie Laurent . . . . 121
6.4 Puncte singulare. Reziduuri. Teorema reziduurilor . . . . . . 127
6.5 Calculul unor integrale reale folosind teorema reziduurilor . . 134
7 Serii Fourier. Integrala Fourier
139
7.1 Serii Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139
7.2 Integrala Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160
8 Transformarea Fourier
164
8.1 Transformarea Fourier a functiilor integrabile pe IR . . . . . . 164
8.2 Proprietatile transformarii Fourier . . . . . . . . . . . . . . . 165
CUPRINS
8.3
8.4
Distributii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169
Transformarea Fourier a distributiilor . . . . . . . . . . . . . 175
9 Transformata Laplace
178
9.1 Definitie si formule de inversare . . . . . . . . . . . . . . . . . 178
9.2 Proprietatiile transformarii Laplace . . . . . . . . . . . . . . . 181
10 Transformarea Z
189
11 Functii speciale
195
11.1 Polinoame ortogonale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 195
11.1.1 Functii si polinoame ortogonale . . . . . . . . . . . . . 195
11.1.2 Polinoamele lui Legendre . . . . . . . . . . . . . . . . 196
11.1.3 Polinoamele lui Cebsev . . . . . . . . . . . . . . . . . 202
11.1.4 Polinoamele lui Hermite . . . . . . . . . . . . . . . . . 204
11.2 Functiile lui Bessel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 205
11.2.1 Ecuatia lui Bessel. Functiile lui Bessel de prima spet
a
si de speta a doua . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 205
11.2.2 Relatii de recurent
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 213
11.2.3 Reprezentari integrale . . . . . . . . . . . . . . . . . . 215
11.2.4 Functiile lui Bessel modificate . . . . . . . . . . . . . . 218
Bibliografie
224
CUPRINS
*
Capitolul 1
Ecuatii diferentiale de
ordinul nt
ai
Definitia 1.1. Fie D IR2 un domeniu (o multime deschis
a si conexa ).
Ecuatia diferentiala scrisa sub forma normal
a definita n D este
y 0 = f (x, y), f C 0 (D).
Definitia 1.2. Solutie a acestei ecuatii pe intervalul I IR este o functie
g C 1 (I) astfel ncat g 0 (x) = f (x, g(x)), x I.
Curba din IR2 definita prin ecuatia y = g(x) se numeste curb
a integral
a
a ecuatiei date, iar graficul ei se mai numeste traiectorie (sau orbit
a ).
Teoria ecuatiilor diferentiale se ocupa cu gasirea solutiilor acestora, precum si cu studiul proprietatilor acestor solutii; procesul prin care se deduc
solutiile unei ecuatii diferentiale se numeste integrare.
Definitia 1.3. Solutia general
a a ecuatiei diferentiale y 0 = f (x, y) este
o solutie ce depinde de un parametru real arbitrar c Ic IR, Ic fiind un
interval sau o multime oarecare. Solutia generala se va putea scrie sub una
din formele :
y = g(x, c), x = h(y, c), G(x, y, c) = 0.
Definitia 1.4. Solutia particular
a a ecuatiei diferentiale y 0 = f (x, y)
este orice solutie obtinuta din solutia ei generala G(x, y, c) = 0, dand lui c
o valoare oarecare din Ic , iar daca o solutie a ecuatiei diferentiale n cauza
nu se poate obtine prin particularizarea lui c din solutia generala , atunci
aceasta solutie se va numi singular
a.
In aplicatii se cer uneori solutii care trebuie sa verifice anumite conditii
suplimentare. Prin rezolvarea problemei Cauchy y(x0 ) = y0 , (x0 , y0 ) D
pentru ecuatia diferentiala y 0 = f (x, y), f C 0 (D) se ntelege determinarea
solutiei y = g(x) cu proprietatea g(x0 ) = y0 . Din punct de vedere geometric aceasta revine la determinarea traiectoriei ecuatiei date care trece prin
punctul (x0 , y0 ).
9
10
CAPITOLUL 1. ECUAT
II DIFERENT
IALE DE ORDINUL INTAI
Definitia 1.5. Daca solutia generala a ecuatiei diferentiale y 0 = f (x, y) se

poate calcula cu ajutorul primitivelor functiilor elementare, atunci aceasta
ecuatie diferentiala se numeste integrabil
a prin cvadraturi.
1.1
Ecuatii cu variabile separabile
Definitia 1.6. Se numeste ecuatie diferential

a cu variabile separabile o ecuatie de forma
y 0 = f (x)g(y)
(1.1)
sau
X(x)Y (y)dx + X1 (x)Y1 (y)dy = 0,
(1.2)
unde functiile f, g, X, X1 , Y, Y1 sunt date , iar functia necunoscuta este y de

clasa C 1 .
Pentru valori ale lui y pentru care g(y) 6= 0, ecuatia cu variabile separabile poate fi scrisa astfel
dy
= f (x)dx.
g(y)
Integrand ambii membri ai acestei egalitati se obtine
Z
dy
=
g(y)
Z
f (x)dx + c, c IR
care este o familie de curbe ce depinde de constanta arbitrara c, familie ce

se numeste solutia general
a a ecuatiei (1.1).
Analog la ecuatia (1.2) n domeniul n care X1 (x)Y (y) 6= 0, integr
and
termen cu termen se obtine
Z
X(x)
dx +
X1 (x)
Y1 (y)
dy = c, c IR
Y (y)
ceea reprezinta solutia generala a ecuatiei (1.2).

Daca pentru o valoare y = y0 avem g(y0 ) = 0, atunci functia constant
a
y = y0 este o solutie a ecuatiei (1.1), fapt ce se poate verifica direct n
ecuatia (1.1). De asemenea, daca a este o rad
acin
a a ecuatiei X1 (x) = 0 si
b a ecuatiei Y1 (y) = 0, atunci dreptele x = a, y = b sunt curbe integrale ale
ecuatiei (1.2). Aceste solutii se numesc solutii singulare ale ecuatiei cu
variabile separabile.
Observatia 1.1. Ecuatia diferential
a de forma y 0 = f (ax+by +c), a, b, c
IR, b 6= 0 se reduce la o ecuatie cu variabile separabile prin substitutia
u = ax + by + c.
Exemplul 1.1. (1 + y 2 ) + xyy 0 = 0, x0 = 1, y0 = 0
1.2. ECUAT
II DIFERENT
IALE OMOGENE
Demonstratie. Impartind cu x(1+y 2 ), n ipoteza x 6= 0, gasim
De aici rezulta solutia generala
11
ydy
dx
x + 1+y 2
= 0.
2 ln |x| + ln(1 + y 2 ) = c1 sau x2 (1 + y 2 ) = c, c > 0.

Scriind ca x0 = 1, y0 = 0 verifica solutia generala , deducem c = 1 si solutia
problemei Cauchy este x2 (1 + y 2 ) = 1.
Exemplul 1.2. y 0 = 1 +
1
x
1
y 2 +2
1
x(y 2 +2)
2
Demonstratie. Grupam termenii convenabil si scriem y 0 = (1 + x1 ) yy2 +1

.
+2
Rezulta
y 2 +1
dy
y 2 +2
= (1 + x1 )dx. Prin integrare obtinem solutia generala

y + arctg y = ln |x| + x + c.
1.2
Ecuatii diferentiale omogene
Definitia 1.7. Ecuatia diferential

a
P (x, y)dx + Q(x, y)dy = 0,
P, Q : D IR2 IR fiind date se numeste omogen
a dac
a functiile P si Q
sunt functii omogene de acelasi grad de omogenitate.
O ecuatie diferentiala omogena poate fi scrisa ntotdeauna sub forma
y
(1.3)
y 0 = f ( ), x 6= 0.
x
Prin substitutia z(x) = y(x)
ie necunoscuta ,
x , unde z(x) este noua funct
ecuatia (1.3) se reduce la urmatoarea ecuatie cu variabile separabile :
xz 0 = f (z) z
care se va rezolva ca n Sectiunea 1.1.
Observatia 1.2. Ecuatia diferential
a
ax + by + c
, a, b, c, a1 , b1 , c1 IR
y0 = f
a1 x + b1 y + c1
se poate transforma printr-o schimbare de variabil
a ntr-o ecuatie omogena
a
b
1) Daca a1 6= b1 , facem schimbarea de variabile x = u + x0 , y = v + y0 ,
unde ax0 + by0 + c = 0, a1 x0 + b1 y0 + c1 = 0.
2) Daca aa1 = bb1 , facem schimbarea de functie u(x) = a1 x + b1 y(x), u(x)
fiind noua functie necunoscuta .
Unele ecuatii diferentiale neomogene devin omogene daca facem substitutiile
x = ur , y = v s cu r si s convenabil alesi.
2 +x2
Exemplul 1.3. y 0 = y xy
, x0 = 1, y0 = 0
12
CAPITOLUL 1. ECUAT
II DIFERENT
si obtinem z 0 x + z = z1 + z.
Demonstratie. Facem schimbarea z(x) = y(x)
x
dz
1
2
Rezulta dx x = z . Separand obtinem zdz = dx
x . Deci z = 2 ln |x| + c,
respectiv y 2 = 2x2 ln |x| + cx2 .
Pentru conditiile initiale gasim c = 0. Deci solutia problemei Cauchy
este y 2 = 2x2 ln |x|.
Exemplul 1.4. ydx + (2 xy x)dy = 0

Demonstratie. Cu schimbarea de functie z(x) =
y(x)
x
obtinem
z + (2 z 1)(z 0 x + z) = 0.
Desfacem parantezele si mp
artim prin z si ecuatia devine
dz 1
1
1
3 = .
dx z 2z 2
x
Separand variabilele obtinem z1 13 dz = dx

x . Deci
2z 2
1
ln |z| + = ln |x| + c.
z
q
Asadar, ln xy + xy = ln |x| + c echivalent cu ye
x
y
= c,
x
y
0.
Exemplul 1.5. (3x 7y 3)y 0 + 7x 3y 7 = 0

Demonstratie. Dreptele de ecuatii 3x 7y 3 = 0 si 7x 3y 7 = 0 sunt
concurente n punctul x0 = 1, y0 = 0. Facem translatia x = u + 1, y = v
si ecuatia diferentiala devine (3u 7v)v 0 + 7u 3v = 0. Noua ecuatie este
omogena si facem schimbarea de functie z(u) = v(u)
in
and o ecuatie
u obt
cu variabile separabile a carei solutie generala este (z 1)2 (z + 1)5 u7 = c
echivalent cu (v u)2 (v + u)5 = c sau (y x 1)2 (y + x 1)5 = c.
Radacinilor z = 1 si z = 1 ale functiei f (z) z le corespund solutiile
particulare y = x 1 si y = x + 1.
Exemplul 1.6. (3x + 3y 1)dx + (x + y + 1)dy = 0
Demonstratie. Dreptele 3x+3y 1 = 0 si x+y +1 = 0 sunt paralele. Facem
schimbarea de functie x + y = u(x) si ecuatia diferential
a devine
2dx + du + 2
du
= 0.
u1
Solutia ei generala este 2x + u + 2 ln |u 1| = c1 , respectiv

3x + y + ln(x + y 1)2 = c1

1.3. ECUAT
II DIFERENT
IALE LINIARE DE ORDINUL INTAI
13
sau (x + y 1)2 = ce(3x+y) .

Sa vedem daca prin separarea variabilelor nu am pierdut solutii. Factorul
cu care am mpartit, egalat cu 0, u1 = 0, ne da solutia particulara y = 1x
(c = 0); deci nu s-au pierdut solutii.
Exemplul 1.7. x y 2 + 2xyy 0 = 0
Demonstratie. Transformam ecuatia diferential
a data punand x = ur , y =
s
v . Obtinem
sv 2s1
ur v 2s + 2ur r1 v 0 = 0.
ru
Ea va fi omogena daca putem determina numerele r si s astfel nc
at sa avem
1
r = 2s = r + 2s 1 r + 1. Astfel putem lua r = 1, s = 2 . Deci daca luam
1
x = u, y = v 2 , ecuatia diferential
a data se transforma n ecuatia omogena
v 0 = vu
.
Se
va
obt
ine
solut
ia
general
a y 2 = x(c ln |x|).
u
1.3
Ecuatii diferentiale liniare de ordinul nt

ai
Definitia 1.8. Se numeste ecuatie diferential

a liniar
a de ordinul
nt
ai o ecuatie de forma
y 0 = p(x)y + q(x), p, q C 0 (I), I IR.
(1.4)
Daca functia q(x) 6= 0, ecuatia (1.4) se numeste ecuatie diferential

a
liniar
a neomogen
a de ordinul nt
ai.
Daca functia q(x) 0, ecuatia y 0 = p(x)y se numeste ecuatie diferential
a
liniar
a omogen
a de ordinul nt
ai.
In acest caz variabilele se separa si solutia generala e ecuatiei liniare
omogene este
Rx
p(s)ds
y(x) = ce x0
.
Solutia generala y(x) a ecuatiei neomogene (1.4) este egala cu solutia
generala y(x) a ecuatiei diferentiale liniare omogene plus o solutie particulara
yp (x) a ecuatiei diferentiale neomogene (1.4):
y(x) = y(x) + yp (x).
Pentru determinarea unei solutii particulare a ecuatiei liniare neomogene (1.4) se foloseste metoda variatiei constantelor sau metoda lui
Lagrange ce consta n urmatoarele: se cauta o solutie a ecuatiei neomogene sub forma
Rx
p(s)ds
,
yp (x) = c(x)e x0
functia c(x) fiind necunoscuta . Derivand si nlocuind n ecuatia liniara
neomogena (1.4) se obtine
Rx
c0 (x)e
x0
p(s)ds
Rx
+ c(x)p(x)e
x0
p(s)ds
Rx
= p(x)c(x)e
x0
p(s)ds
+ q(x)
14
CAPITOLUL 1. ECUAT
II DIFERENT
si rezulta c0 (x) = q(x)e

solutia particulara este
Rx
p(s)ds
x0
Z
yp (x) =
. Deci c(x) =
q(t)e
Rt
x0
p(s)ds
Rx
x0 q(t)e
Rt
x0
p(s)ds
dt. Adica
R
x
p(s)ds
dt e x0
.
x0
Asadar, solutia generala a ecuatiei (1.4) este
Z x
Rx
R
p(s)ds
t p(s)ds
y(x) = e x0
c+
q(t)e x0
dt .
x0
Exemplul 1.8. y 0 + y cos x = sin x cos x, x0 = 0, y0 = 1

Demonstratie. Atasam ecuatia liniara omogena y 0 + y cos x = 0. Separam
dy
varabilele si obtinem dx
+y cos x = 0, adica dy
ia generala
y = cos xdx. Solut
sin
x
este y(x) = ce
.
Luam yp (x) = c(x)e sin x si punem conditia ca yp sa verifice ecuatia
diferentiala neomogena si obtinem
c0 (x)e sin x + c(x)e sin x ( cos x) + c(x)e sin x cos x = sin x cos x.
Rezulta c0 (x) = sin x cos xesin x . Deci prin integrare obtinem
c(x) = esin x (sin x 1).
Asadar yp (x) = sin x 1 si solutia generala este y(x) = sin x 1 + ce sin x .
Scriem ca x0 = 0, y0 = 1 verific
a ecuatia data si obtinem c = 2. Deci
solutia problemei Cauchy este y(x) = sin x 1 + 2e sin x .
Exemplul 1.9. y 0 +
arcsin
x
1x2
y
1x2 arcsin x
Demonstratie. Ecuatia omogena asociata este y 0 =
.
1x2 arcsin x
dx
Rezulta dy
si are solutia generala y(x) = c arcsin x.
y = 1x2 arcsin x
O solutie particulara a ecuatiei liniare neomogene o aflam prin metoda
variatiei constantelor. Consideram solutia particulara de forma
yp (x) = c(x) arcsin x.

1
Obtinem c0 (x) arcsin x + c(x) 1x
+
2
arcsin
x
1x2
c(x) arcsin x
.
1x2 arcsin x
1
Rezulta c0 (x) = 1x
, deci c(x) = arcsin x si solutia particulara
2
este yp (x) = arcsin2 x.

Solutia generala este y(x) = (arcsin x c) arcsin x.
Exemplul 1.10. y 2 dx + (x 2xy y 2 )dy = 0

1.3. ECUAT
II DIFERENT
IALE LINIARE DE ORDINUL INTAI
15
Demonstratie. Luam pe y drept variabil

a independent
a si obtinem ecuatia
liniara pentru functia necunoscuta x(y):
x0 +
(1 2y)x
= 1.
y2
Ecuatia omogena atasata este x0 +

1
y
(12y)x
y2
= 0 si solutia sa generala este
x(y) = ce y 2 .
Observam ca o solutie particulara a ecuatiei diferentiale liniare neomogene este xp (y) = y 2 . Solutia generala a ecuatiei date va fi
1
x(y) = x(y) + xp (y) = ce y y 2 + y 2 .
Exemplul 1.11. y 0 = 1 + ex+2y

Demonstratie. Facem schimbarea de functie z(x) = e(x+2y) si obtinem
y0 =
1
z0
,
2z 2
respectiv ecuatia diferentiala z 0 + 3z = 2.

Solutia generala a ecuatiei omogene atasate este z(x) = ce3x si o solutie
particulara a ecuatiei liniare neomogene este zp (x) = 23 . Atunci solutia
generala este z(x) = ce3x 32 , adica e(x+2y) = ce3x 23 , de unde se poate
scoate y.
Exemplul 1.12. y 2 (y 0 1) = (2 y 0 )2
Demonstratie. Facem schimbarea de functie
2 y 0 (x) = y(x)t(x),
(1.5)
t(x) fiind noua functie necunoscuta .

Ecuatia data devine
1
t
(1.6)
t
Calculand din (1.6) pe y 0 si nlocuind n (1.5), atat pe y c
at si pe y 0 ,
obtinem ecuatia diferentiala n t :
y=
t0
= 1.
t2
Solutia generala este
1
(1.7)
x+c
Avand n vedere (1.7) si (1.6), solutia generala a ecuatiei diferentiale date
1
se scrie y(x) = x + c x+c
.
t(x) =
16
CAPITOLUL 1. ECUAT
II DIFERENT
Exemplul 1.13. xy 0 + y =
1
xy 2
Demonstratie. Impartind cu x, multiplic

and cu 3y 2 si notand y 3 = Y (x),
obtinem
3
Y
Y0+3 = 2
(1.8)
x
x
Solutia generala a ecuatiei omogene corespunzatoare ecuatiei diferentiale
(1.8) este Y (x) = xc3 . Pentru determinarea unei solutii particulare folosim
3
metoda lui Lagrange si gasim Yp (x) = 2x
. Solutia generala a ecuatiei
3
3
c
diferentiale (1.8) va fi Y (x) = x3 + 2x , adica y 3 = xc3 + 2x
.
1.4
1.4.1
Ecuatii diferentiale reductibile la ecuatii diferentiale

liniare de ordinul nt
ai
Ecuatii Bernoulli
Definitia 1.9. O ecuatie diferential

a de ordinul nt
ai de forma

y 0 + p(x)y = q(x)y , IR \ 0, 1 , unde p, q C 0 (I)
sunt functii date se numeste ecuatie diferential
a Bernoulli.
1
Prin substitutia z = y
, ecuatia Bernoulli se reduce la urmatoarea
ecuatie diferentiala liniara n necunoscuta z :
z 0 + (1 )p(x)z = (1 )q(x).
Exemplul 1.14. y 0
4y
x
= x y, y 0, x 6= 0
1
Demonstratie. = 12 si facem schimbarea z(x) = y 2 . Obtinem ecuatia

2
liniara z 0 2 xz = x2 a carei solutie generala este z(x) = cx2 + x2 ln |x|.
2
Solutia generala a ecuatiei diferentiale date este y = cx2 + x2 ln |x|.

y = 0 este solutia singulara .
Exemplul 1.15. xy 0 + y = x2 y 2 , x0 = 1, y0 = 1
Demonstratie. = 2 si facem schimbarea z(x) = y1 . Obtinem ecuatia liniara
z 0 x2 = x cu solutia generala z(x) = cx + x2 . Solutia generala a ecuatiei
1
diferentiale date este y(x) = cx+x
2.
1
si obtinem
Scriem ca x0 = 1, y0 = 1 verific
a ecuatia 1 = y(1) = c1+1
2
1
c = 0. Deci solutia problemei Cauchy este y = x2 .
Exemplul 1.16. y 0 =
2y 4
x(x2 +2y 3 )
1.4. ECUAT
II DIFERENT
IALE REDUCTIBILE LA ECUAT
II DIFERENT
IALE LINIARE DE ORDINU
Demonstratie. Luand pe x drept functie de y obtinem ecuatia Bernoulli cu
= 3,
x
x3
x0 = + 4 ,
y 2y
care prin schimbarea de functie z(y) = x2 se transforma n ecuatia diferential
a
cy+1
1
=
.
Aceast
a
ecuat
ie
are
solut
ia
general
a
z(y)
=
.
Deci
liniara z 0 + 2z
y
y4
y3
solutia generala a ecuatiei diferentiale date este y 3 = x3 (1 + cy).
Exemplul 1.17. y 0 =
(1+y)2
(1+y)xx2
Demonstratie. Scriem ecuatia astfel :

dx
x
x2
=
dy
1 + y (1 + y)2
si rezulta o ecuatie Bernoulli cu = 2. Facem schimbarea de functie
z
1
z(y) = x1 si obtinem ecuatia diferential
a liniara z 0 + 1+y
= (1+y)
2 cu
1
solutia generala z(y) = 1+y
(ln |1 + y| c). De aici deducem ca ecuatia
diferentiala data va avea solutia generala 1 + y = x ln |1 + y| cx.
1.4.2
Ecuatii Riccati

a de ordinul nt
ai de forma
y 0 = p(x)y 2 + q(x)y + r(x), unde p, q, r C 0 (I)
sunt functii date, iar functia y este necunoscuta se numeste ecuatie diferential
a
Riccati.
In general ecuatia Riccati nu se poate integra prin cvadraturi.
Daca se cunoaste o solutie particulara yp (x) a ecuatiei, integrala sa generala se determina prin cvadraturi, cu schimbarea de functie
y(x) = yp (x) +
1
.
z(x)
Introducand n ecuatie avem

yp0
1
1
1
z0
= p(x)(yp2 + 2yp + 2 ) + q(x)(yp + ) + r(x).
2
z
z z
z
Cum yp0 = p(x)yp2 +q(x)yp +r(x), rezulta ca z 0 = (2p(x)yp (x)+q(x))zp(x),

adica o ecuatie liniara neomogena .
Exemplul 1.18. 2(x x2 x)y 0 + 2 xy 2 y x = 0, yp (x) = x
18
CAPITOLUL 1. ECUAT
II DIFERENT
Demonstratie. Facem substitutia y(x) = x +
1
z(x)
si gasim ecuatia liniara
1 4x x
x
z=
z +
2
2(x x x)
x x2 x
0
(1.9)
Facem schimbarea de variabil

a independent
a x = t2 ; deoarece dx = 2tdt,
daca notam z(x(t)) = (t), ecuatia (1.9) devine
d 1 4t3
2t
=
.
+
4
dt
tt
t t4
1
Solutia generala a acestei ecuatii diferentiale liniare este (t) = (c + t2 ) tt
4
sau z(x) =
1.5
c+x 2 .
xx
Solutia generala a ecuatiei date va fi y(x) = x +
xx2
c+x .
Ecuatii cu diferential
a exact
a . Factor integrant
Definitia 1.11. Fie D IR2 un domeniu si P, Q : D IR continue. Se

numeste form
a diferential
a expresia = P (x, y)dx + Q(x, y)dy.
Definitia 1.12. Form
a diferential
a se numeste exact
a pe D daca
exista o functie U C 1 (D) cu proprietatea dU = P (x, y)dx + Q(x, y)dy.
Definitia 1.13. Presupunem ca ecuatia diferential
a de ordinul nt
ai
y 0 = f (x, y),
(1.10)
unde f : D IR, f C 0 (D) are proprietatea ca pentru orice punct (x, y)

P (x,y)
D avem f (x, y) = Q(x,y)
cu P, Q : D IR continue si Q 6= 0 pe D.
Daca forma diferential
a = P (x, y)dx + Q(x, y)dy este exacta pe D,
ecuatia diferentiala (1.10), adica P (x, y)dx + Q(x, y)dy = 0 se numeste
ecuatie cu diferential
a exact
a.
Teorema 1.1. Dac
a ecuatia diferential
a (1.10) este o ecuatie cu diferential
a
exact
a , atunci o functie y = (x) definit
a pe un interval oarecare este solutie
a ecuatiei (1.10) dac
a si numai dac
a verific
a ecuatia implicit
a U (x, y) = c,
cu c constant
a real
a oarecare.
Demonstratie. Fie : I IR o solutie a ecuatiei diferentiale (1.10), unde
I = (a, b) IR. Atunci pentru orice x I punctul (x, (x)) D si se
verifica egalitatea
P (x, (x))
0 (x) =
,
Q(x, (x))
care se poate scrie sub forma P (x, (x)) + Q(x, (x)) 0 (x) = 0 sau
U
U
(x, (x)) +
(x, (x)) 0 (x) = 0.
x
y
EXACTA
. FACTOR INTEGRANT19
1.5. ECUAT
II CU DIFERENT
IALA
d
Pentru orice x I avem egalitatea dx
(U (x, (x))) = 0, de unde rezulta ca
U (x, (x)) = c, x I.
Reciproc, fie y = (x), : I IR o solutie a ecuatiei implicite U (x, y) =
c. Pentru orice x I avem (x, (x)) D si U (x, (x)) = c, de unde derivand
P (x,(x))
U
0
0
obtinem U
x (x, (x)) + y (x, (x)) (x) = 0 sau (x) = Q(x,(x)) =
f (x, (x)), deci y = (x) este o solutie a ecuatiei diferentiale (1.10).
Definitia 1.14. Forma diferential

a = P (x, y)dx + Q(x, y)dy cu P, Q
P
1
C (D) se numeste nchis
a daca y = Q
x pe D.
Teorema 1.2. Presupunem c
a ecuatia diferential
a (1.10) se scrie sub forma
dy
P (x, y)
=
,
dx
Q(x, y)
unde P, Q C 1 (D) cu D IR2 un domeniu simplu conex si Q 6= 0 pe D
astfel nc
at forma diferential
a = P (x, y)dx + Q(x, y)dy s
a fie o form
a
diferential
a nchis
a . Atunci orice solutie a ecuatiei diferentiale (1.10) se
obtine din ecuatia implicit
a U (x, y) = c, unde
Z x
Z y
U (x, y) =
P (t, y0 )dt +
Q(x, t)dt, cu (x0 , y0 ) D fixat.
x0
y0
Uneori forma diferentiala = P (x, y)dx + Q(x, y)dy nu este nchis

a n
D, dar prin nmultire cu o functie (x, y), : D IR de clasa C 1 , numit
a
factor integrant, forma diferential
a
= P dx + Qdy
(P ) = x
(Q), numit
a ecuatia
devine nchisa si se verifica ecuatia y
factorului integrant.
Daca
1 Q P
= g(x)
Q x
y
este o functie numai de variabila x, atunci factorul integrant este o functie

numai de x si se determina din ecuatia diferential
a d
= g(x)dx.
Daca
1 Q P
= h(y)
P x
y
este o functie numai de variabila y, atunci factorul integrant este o functie
numai de y si se determina din ecuatia diferential
a d
= h(y)dy.
xy
xy
2
Exemplul 1.19. (ye 4xy)dx + (xe 2x )dy = 0
Demonstratie. Avem P (x, y) = yexy 4xy si Q(x, y) = xexy 2x2 . Deci
P
xy + xyexy 4x
xy + xyexy 4x. Atunci forma diferent
si Q
ial
a
y = e
x = e
20
CAPITOLUL 1. ECUAT
II DIFERENT
= (yexy 4xy)dx+(xexy 2x2 )dy este nchis

a . Asadar, conform Teoremei
1.2, solutia ecuatiei date este U (x, y) = c, unde
Z x
Z y
(y0 ety0 4ty0 )dt+
(xext 2x2 )dt = exy 2x2 yex0 y0 +2x20 y0
U (x, y) =
x0
y0
Deci solutia este exy 2x2 y = c.

Exemplul 1.20. (x sin y + y cos y)dx + (x cos y y sin y)dy = 0
Demonstratie. Avem P (x, y) = x sin y + y cos y si Q(x, y) = x cos y y sin y.
Atunci P
si Q
y = x cos y + cos y y sin y
x = cos y. Cum
1 Q P
1
=
(cos y x cos y cos y + y sin y) = 1,
Q x
y
x cos y y sin y
se cauta factorul integrant functie numai de x din ecuatia d
= dx. Deci
x
ln = x sau = e .
Inmultim ecuatia initial
a cu = ex si obtinem ecuatia cu diferential
a
exacta :
ex (x sin y + y cos y)dx + ex (x cos y y sin y)dy = 0
si conform Teoremei 1.2,
Z x
Z
U (x, y) =
et (t sin y0 + y0 cos y0 )dt +
x0
ex (x cos t t sin t)dt =
y0
x0
= e (x sin y sin y + y cos y) e (x0 sin y0 sin y0 + y0 cos y0 )

Solutia generala este ex (x sin y sin y + y cos y) = c.
Exemplul 1.21. (1 + 3x2 sin y)dx xctg ydy = 0
Demonstratie. Avem P (x, y) = 1 + 3x2 sin y si Q(x, y) = xctg y. Atunci
P
2
si Q
y = 3x cos y
x = ctg y. Cum
1 Q P
1
=
(ctg y 3x2 cos y) = ctg y,
P x
y
1 + 3x2 sin y
se cauta factorul integrant functie numai de y din ecuatia d
= ctg ydy.
1
Deci ln || = ln | sin y| sau = sin y .
Inmultim ecuatia initial
a cu = sin1 y si obtinem ecuatia cu diferential
a
exacta este
1
cos y
2
+ 3x dx x 2 dy = 0
sin y
sin y
si conform Teoremei 1.2,
Z y
Z x
cos t
x0
1
x
2
3
3
+ 3t dt
x 2 dt =
+x
+ x0 .
U (x, y) =
sin y0
sin y
sin y0
y0 sin t
x0
Solutia generala este
x
sin y
+ x3 = c.
1.6. ECUAT
II DIFERENT
IALE PENTRU CARE SOLUT
IILE SUNT DATE PARAMETRIC21
1.6
1.6.1
Ecuatii diferentiale pentru care solutiile sunt

date parametric
Ecuatii Lagrange

a de forma
y = x(y 0 ) + (y 0 ),
(1.11)
unde , C 1 (I), I = (a, b) IR si 6= 1 se numeste ecuatie Lagrange.

Ecuatie Lagrange nu este o ecuatie diferential
a de forma normala .
Pentru rezolvarea ei se deriveaz
a ecuatia (1.11) si se face substitutia
y 0 = p. Rezulta
p = (p) + x0 (p)p0 + 0 (p)p0 .
Avem p = p(x) si inversam local aceasta functie, adica schimb
am rolul
dp
1
1
0
variabilelor x = x(p). Atunci p = dx = dp = x0 si obtinem
dx
x0 (p (p)) = x0 (p) + 0 (p).

Cum p (p) 6= 0, obtinem o ecuatie liniara neomogena
x0 =
0 (p)
0 (p)
x+
p (p)
p (p)
definita pe un interval J IR. Deci o solutie a sa este x = x(p, c), c IR.

Din ecuatia (1.11) deducem y = x(p, c)(p) + (p) si solutia ecuatiei
Lagrange este data sub forma parametrica
x = x(p, c)
y = x(p, c)(p) + (p), p J.
Exemplul 1.22. y = 2xy 0 y 02
Demonstratie. Facem substitutia y 0 = p si obtinem
y = 2xp p2 .
(1.12)
Derivam ecuatia n raport cu x si obtinem

p = 2p + 2xp0 2pp0 .
dp
dp
Rezulta p0 (2p 2x) = p sau dx
(2p 2x) = p sau dx
= 2p2x
= 2 2 xp sau
p
p dx
dp = 2x + 2p.
Solutia generala a acestei ecuatii liniare este x = 23 p + pc2 .
Inlocuind pe x n (1.12) obtinem y =
p2
3
2c
p.
22
CAPITOLUL 1. ECUAT
II DIFERENT
Solutia generala parametrica a ecuatiei date este
2
c
x= p+ 2
3
p
y=
Exemplul 1.23. x + y =
y 0 +1
y 0 1
p2 2c
+
3
p
Demonstratie. Notam y 0 = p n ecuatie si derivam n raport cu x. Avem
2
dp
p+1
.
1+p=2
p1
(p 1)2 dx
Ecuatia se mai scrie dx =
4dp
(p1)3
si are solutia generala x = c +
2
2
Din ecuatia data deducem y = p+1
(p1)
2 c.
p1
2
.
(p1)2
Exemplul 1.24. y = xy 02 + y 02
Demonstratie. Notam y 0 = p n ecuatie si derivam n raport cu x. Avem
p = p2 + (2xp + 2p)
dp
.
dx
Pentru p = 0 gasim solutia y = 0.

Egaland cu zero al doilea factor rezulta
dx
2x
2
+
=
.
dp p 1
p1
Integrala generala a acestei ecuatii liniare este x =
Din ecuatia data obtinem y =
1.6.2
cp2
(p1)2
c
(p1)2
1.
Ecuatii Clairaut
Ecuatia Clairaut este o forma particulara a ecuatiei Lagrange. Daca

(y 0 ) y 0 , ecuatia Lagrange devine
y = xy 0 + (y 0 ).
Notam y 0 = p si derivand n raport cu x obtinem
p = p + xp + 0 (p)p0
sau
p0 (x + 0 (p)) = 0
1.6. ECUAT
II DIFERENT
Avem de tratat doua cazuri:
p0 = 0 si x + 0 (p) = 0.
In cazul p0 = 0 avem p = c si nlocuind n ecuatia data , avem integrala
generala y = cx + (c).
Observam ca integrala generala a ecuatiei Clairaut se obtine nlocuind
pe p cu constanta arbitrara c n ecuatie; de exemplu, ecuatia y = px + p2
are integrala generala y = cx + c2 .
Studiem a doua posibilitate x + 0 (p) = 0 sau x = 0 (p) si din ecuatia
initiala obtinem solutia parametrica
x = 0 (p), y = p 0 (p) + (p)
care este solutie singulara a ecuatiei Clairaut.
Exemplul 1.25. y = xy 0 + y 0n
Demonstratie. Notam y 0 = p si derivam ecuatia :
p = xp0 + p + npn1 p0 .
Rezulta p0 (x + npn1 ) = 0. In cazul p0 = 0 avem p = c, deci y = cx + cn
este solutia generala .
Integrala singulara se obtine din x = npn1 , y = (1 n)pn .
n
n1
y
x
Ecuatia carteziana a solutiei singulare este n
= 1n
si reprezint
a
n
nfasuratoarea familiei de drepte y = cx + c .
Exemplul 1.26. y = xy 0 +
1 + y 02
Demonstratie. Notam y 0 = p si deriv

ia :
am ecuat
dp
p = p + xp0 + p 2 p0 sau dx
x+ p 2 =0
1+p
1+p
dp
In cazul dx = 0 avem p = c, deci y = cx + 1 + c2 este solutia generala .
Integrala singulara este x = p 2 , y = 1 2 , adica x2 +y 2 = 1.
1+p
Exemplul 1.27. y = xy 0 +
1+p
1
y0
Demonstratie. Notam y 0 = p siderivam

ecuatia :
dp
dp
1 dp
1
p = p + x dx p2 dx sau dx x p2 = 0.
dp
In cazul dx
= 0 avem p = c, deci y = cx + 1c este solutia generala .
Integrala singulara este x = p12 , y = p2 , adica y 2 = 4x.
24
CAPITOLUL 1. ECUAT
II DIFERENT
1.6.3
Ecuatii de forma x = f (y 0 ), f C 1
Pentru o astfel de ecuatie, notam y 0 = p si rezolvam x = f (p).

dy
Cum y 0 = dx
= p, rezulta dy = pdx = pf 0 (p)dp si solutia este data de
x = f (p)
Z
y = pf 0 (p)dp + c
Exemplul 1.28. x = 2y 0 + ey
Demonstrat
ie. Notam y 0 = p, deci dy = pdx, dar dx = (2 + ep )dp. Asadar,
R
y = (2 + ep )pdp = p2 + ep (p 1) + c.
Solutia generala este x = 2p + ep , y = p2 + ep (p 1) + c.
1.6.4
Ecuatii de forma y = f (y 0 ), f C 1
Notam y 0 = p si rezulta y = f (p).

dy
Cum y 0 = dx
= p, rezulta dx = dy
p =
Z
f 0 (p)
p dp,
de unde
f 0 (p)
dp + c
p
x=
y = f (p)
Exemplul 1.29. y 0 y (y 0 )2 = 1
Demonstratie. Notam y 0 = p si rezulta py p2 = 1, deci y =
Cum dx =
dy
p ,
rezulta dx =
Z
x=
12 +1
p
p
dp =
1+p2
dp,
p3
1
p
+ p.
deci
1 + p2
1
dp = ln p + 2 + c.
3
p
2p
Exemplul 1.30. y = ln(1 + y 02 )

Demonstratie. Notam y 0 = p si rezulta y = ln(1 + p2 ).
2p
Cum dx = dy
a dx = p1 1+p
2 dp, deci x = 2arctg p + c.
p , rezult
Exemplul 1.31. y = y 02 + 2y 03
Demonstratie. Notam y 0 = p si rezulta y = p2 + 2p3 .
Cum dx = dy
a dx = p1 (2p + 6p2 )dp = (2 + 6p)dp, deci
p , rezult
x = 2p + 3p2 + c.
1.6. ECUAT
II DIFERENT
1.6.5
Ecuatii de forma y = f (x, y 0 ), f C 1
Notam y 0 = p si derivand n raport cu x obtinem

p=
f
f dp
+
x
p dx
(1.13)
dp
Ecuatia astfel rezultata o rezolvam n raport cu dx
.
Daca putem integra ecuatia (1.13) avem p = (x, c) si y = f (x, (x, c))
solutia generala .
Exemplul 1.32. y 02 + xy 0 + 3y + x2 = 0
Demonstratie. Notam y 0 = p si derivam ecuatia n raport cu

x:
dp
dp
dp
dp
2p dx +p+x dx +3p+2x = 0 sau dx (2p+x)+4p+2x = (2p+x) dx
+ 2 = 0.
dp
Din dx
= 2 rezulta p = 2x + c, deci y = 13 [x2 + x(c 2x) + (c 2x)2 ]
este solutia generala .
Avem x = 2p care mpreuna cu y = 13 (x2 + xp + p2 ) ne da
x = 2p, y = p2 .
Exemplul 1.33. y = 12 xy 0 +
1 02
y
x2
0
Demonstratie. Not
am y = p si derivam ecuatia n raport cu x:
dp
sau (x3 + 4p)(xdp pdx) = 0.
p = 21 p x23 p2 + x2 + x2p2 dx
dx
Daca xdp pdx = 0, avem dp
si solutia generala va fi
p = x , deci p = cx
1
2
2
y = 2 cx + c .
1
4
1
4
Pentru x3 + 4p = 0 avem x = (4p) 3 si y = (2 3 2 3 )p 3 solutia
singulara .
1.6.6
Ecuatii de forma x = f (y, y 0 ), f C 1
Notam y 0 = p si rezulta x = f (y, p). Derivam ecuatia n raport cu y

considerand x si p ca functii de y :
1
f
f dp
=
+
p
y
p dy
(1.14)
Daca putem integra (1.14), care este o ecuatie diferential

a n p si y explicitata
dp
n raport cu dy
, obtinem
p = (y, c).
(1.15)
Daca introducem pe (1.15) n (1.14) obtinem solutia generala x = f (y, (y, c)).
Exemplul 1.34. x = y10 y + y 0n
Demonstratie. Notam y 0 = p si rezulta x = p1 y + pn . Derivam n raport cu
y si obtinem :
1
1
1 dp
n1 dp sau dp (npn1 y ) = 0.
p = p y p2 dy + np
dy
dy
p2
26
CAPITOLUL 1. ECUAT
II DIFERENT
dp
Din dy
= 0 avem p = c, deci solutia generala x = 1c y + cn .
Din npn1 py2 = 0, avem y = npn+1 si x = (n + 1)pn obtin
and astfel
solutia singulara .
Exemplul 1.35. x =
y
y0
2y
y0
1
Demonstratie. Notam y 0 = p(y) si obtinem x = y 2 p1 2y p1 . Derivam n

raport
cu y si obtinem :

6 y1
dp
y(2 y 1)2 = cp.

2 y(2y y) dy = p sau
Inlocuind p cu relatia ce exprima ecuatia, obtinem :
1
x = ( y 2y)cy 2 (2 y 1)2 echivalent cu (x c)2 = 4x2 y.
Capitolul 2
Sisteme de ecuatii
diferentiale
Definitia 2.1. Sistemul de n ecuatii diferentiale de ordinul nt
ai
x01 = f1 (t, x1 , x2 , . . . , xn )
x02 = f2 (t, x1 , x2 , . . . , xn )
........................
(2.1)
x0n = fn (t, x1 , x2 , . . . , xn )
cu fi continue pe un domeniu D IRn+1 , i = 1, n se numeste sistem sub
forma normal
a.
Definitia 2.2. Se numeste solutie a sistemului (2.1), solutie pe un interval
I = (a, b), orice sistem de functii reale (1 , 2 , . . . , n ) definite pe I ce
satisface urmatoarele conditii:
1. i sunt derivabile pe I, i = 1, n;
2. (t, 1 (t), 2 (t), . . . , n (t)) D pentru t I;
3. (1 , 2 , . . . , n ) verifica ecuatia 0i (t) = f1 (t, 1 (t), 2 (t), . . . , n (t)),
t I si i = 1, n.
Definitia 2.3. Fie (t0 , 1 , 2 , . . . , n ) D arbitrar. Problema determinarii unei solutii a sistemului (2.1) pe un interval I IR, t0 I care sa
verifice conditia
i (t0 ) = i , i = 1, n
(2.2)
se numeste problema Cauchy cu datele t0 , 1 , . . . , n . Conditia (2.2) se
numeste conditia initial
a.
Solutiile unui sistem diferential se numesc curbe integrale ale sistemului.
Se numeste solutie general
a a sistemului (2.1) o solutie a sistemului
depinzand de n constante reale arbitrare.
27
28
CAPITOLUL 2. SISTEME DE ECUAT

II DIFERENT
IALE
Se numeste solutie particular

a a sistemului, orice solutie obtinut
a din
solutia generala prin particularizarea constantelor.
Teorema 2.1. (de existent
a
si unicitate a solutiei problemei Cauchy)
Presupunem c
a functia f = (f1 , f2 , . . . , fn ) din sistemul diferential (2.1) este
de clas
a C 1 (D). Atunci exist
a o solutie x = (t) a sistemului diferential
(2.1), definit
a n vecin
atatea V a lui t0 care verific
a (2.2). Orice dou
a
solutii ale sistemului diferential (2.1) care verific
a conditiile initiale Cauchy
(2.2) coincid ntr-o vecin
atate a lui t0 .
2.1
Sisteme diferentiale liniare cu coeficienti variabili
Definitia 2.4. Fie I = (a, b) IR, A(t) = (aij (t))1i,jn o matrice cu

aij : I IR functii continue si b(t) = (bi (t))1in , unde bi : I IR sunt
functii continue. Sistemul diferential
x0 = A(t)x + b(t)
(2.3)
se numeste sistem diferential liniar neomogen (de ordinul nt

ai) cu
coeficienti variabili. Daca b(t) 0, sistemul diferential
x0 = A(t)x
(2.4)
se numeste sistem diferential liniar omogen (de ordinul nt

ai) cu
coeficienti variabili.
Teorema 2.2. Pentru sistemul diferential (2.3) exist
a si este unic
a o solutie
n
: I IR care verific
a conditiile initiale
x(t0 ) = x0
(2.5)
cu t0 I si x0 IRn fixate arbitrar.

Teorema 2.3. Fie x0 = A(t)x un sistem diferential liniar omogen cu coeficienti
variabili,
A(t) = (aij (t))1i,jn , unde aij : I IR sunt
functii continue. Fie
n
0
S = x : I IR | x solutie a sistemului x = A(t)x multimea solutiilor
sistemului diferential liniar omogen. Atunci :
1. S este spatiu vectorial peste IR;
2. Fie t0 I fixat si x S cu x(t0 ) = 0. Rezult
a x 0.
3. Fie x(1) , x(2) , . . . , x(k) S si t0 I fixat. Solutiile x(1) , x(2) , . . . , x(k)
sunt liniar independente dac

a si numai dac
a vectorii x(1) (t0 ), x(2) (t0 ), . . . , x(k) (t0 )
sunt liniar independenti n IRn .
2.1. SISTEME DIFERENT

IALE LINIARE CU COEFICIENT
I VARIABILI29
4. dimIR S = n.
Definitia 2.5. Orice baza a spatiului S al solutiilor sistemului diferential
liniar omogen x0 = A(t)x se numeste sistem fundamental de solutii.
Definitia 2.6. Fie x(1) , x(2) , . . . , x(n) S un sistem fundamental de solutii
(j)
x1 (t)
(j)
x2 (t)
(j)
, j = 1, n,
x (t) =
..
(j)
xn (t)
(j)
unde xk : I IR sunt functii de clasa C 1 .

Matricea de functii
(1)
(2)
x1 (t) x1 (t)
(1)
x (t) x(2)
2 (t)
X(t) = (x(1) (t)|x(2) (t)| . . . |x(n) (t)) = 2
...
...
(1)
(2)
xn (t) xn (t)
(n)
. . . x1 (t)
(n)
. . . x2 (t)
...
...
(n)
. . . xn (t)
se numeste matrice fundamental

a a sistemului diferential si determinantul
ei, det X(t) = W
(1)
(t), se numeste wronskianul sistemului fundamental
x , x(2) , . . . , x(n) .
Corolarul 2.1. Fie X(t) Mn (C 1 (I)) o matrice fundamental
a a sistemului
diferential liniar omogen x0
= A(t)x.
Atunci
orice
solut
ie
x
S are forma
c1
c2
x(t) = X(t) C, unde C =

. . . Mn,1 (IR). Solutia problemei Cauchy
cn
x0 = A(t)x, x(t0 ) = x0 IRn are forma x(t) = X(t) (X(t0 ))1 x0 .
Demonstrat
coloanele matricei fundamentale X(t),
(1) (2) ie. Deoarece
x , x , . . . , x(n) S formeaza o baza a lui S, pentru orice x S exist

a
constantele reale c1 , c2 , . . . , cn IR astfel nc
at
x = c1 x(1) + c2 x(2) + . . . + cn x(n) .
Rezulta ca t I avem x(t) = X(t) C, unde C Mn,1 (IR). Impunand
conditia x(t0 ) = x0 solutiei oarecare x(t) = X(t) C obtinem sistemul algebric liniar
X(t0 ) C = x0 .
(2.6)
(1) (2)
(n)
Deoarece x , x , . . . , x
este un sistem fundamental de solutii, coloanele
matricei X(t0 ) sunt liniar independente, deci rangX(t0 ) = n, adica
W (t0 ) = det X(t0 ) 6= 0.
Atunci sistemul algebric liniar (2.6) are solutia unica C = (X(t0 ))1 x0 ,
deci solutia problemei Cauchy este x(t) = X(t) (X(t0 ))1 x0 .
30

II DIFERENT
IALE
Observatia 2.1. Solutia x(t) = X(t) C, cu C Mn,1 (IR) se numeste

solutia general
a a sistemului diferential omogen.
Teorema 2.4. (Liouville)
a W(t) este wronskianul sistemului funda (1) (2) Dac
mental de solutii x , x , . . . , x(n) al sistemului diferential liniar omogen
(2.4), atunci
R
W (t) = W (t0 ) e
t
t0
TrA( )d
unde TrA(t) = a11 (t) + a22 (t) + . . . + ann (t) este urma matricei A(t) si t0 I
este fixat.
Demonstratie. Fie W (t) = det X(t). Scriind W (t) cu ajutorul definitiei
determinantului si derivand n raport cu t, obtinem ca
W (t) = W1 (t) + W2 (t) + . . . + Wn (t),
unde
(2)
x(1) (t)
x1 (t)
...
...
(1) 0
(2) 0
Wi (t) = (xi ) (t) (xi ) (t)
...
...
(2)
x(1)
xn (t)
n (t)
(n)
. . . x1 (t)
...
...
(n) 0
. . . (xi ) (t)
...
...
(n)
. . . xn (t)
(i = 1, 2, . . . , n) are aceleasi linii ca si W (t) cu exceptia liniei i, n care apar

(1) (2)
(n)
derivatele functiilor xi , xi , . . . , xi . Deoarece coloanele matricei X(t)
sunt solutii ale sistemului (2.4), obtinem relatiile
(j)
(xi )0 (t) =
n
X
(j)
aik (t) xk (t), i, j = 1, 2, . . . , n.
k=1
(j)
Inlocuind pe (xi (t))0 n Wi (t) obtinem ca Wi (t) este egal cu suma a n

determinanti, dintre care n 1 au cate doua coloane proportionale, deci
Wi (t) = aii (t) W (t), t I.
Atunci rezulta ca W 0 (t) = TrA(t) W (t), t I, adica functia W (t) satisface
o ecuatie diferentiala liniara omogena . Asadar,
W (t) = C e
Rt
t0
TrA( )d
, cu C IR constant
a.
Lema 2.1. Fie S multimea solutiilor sistemului diferential liniar omogen

(2.4) si S multimea solutiilor sistemului diferential liniar neomogen (2.3).
Dac
a xp S este o solutie fixat
a (particular
a ), atunci avem
S = S + xp = x + xp | x S .

I VARIABILI31
Demonstratie. Atat solutiile din S c
at si solutiile din S sunt definite pe tot
intervalul real I = (a, b), deci n egalitatea S = S + xp adunarea functiilor
si egalitatea functiilor se considera tot pe intervalul I.
Pentru orice x S avem x0 (t) = A(t)x(t) si adunand cu x0p (t) =
A(t)xp (t) + b(t) obtinem (x + xp )0 (t) = A(t)(x + xp )(t) + b(t), t I,
deci S + xp S. Reciproc, pentru orice y S avem y 0 (t) = A(t)y(t) + b(t),
de unde (y xp )0 (t) = A(t)(y xp )(t), t I, adica y xp = x S, deci
y = x + xp S + xp si S S + xp .
Teorema 2.5. (Lagrange) Fie X(t) Mn (C 1 (I)) o matrice fundamental
a
a sistemului diferential liniar omogen (2.4). Atunci orice solutie x S are
forma
Z t
1
x(t) = X(t) C +
X ( )b( )d ,
t0
unde t0 I este fixat si C Mn,1 (IR). Solutia problemei Cauchy

x0 = A(t)x + b(t), x(t0 ) = x0 IRn
are forma
Z t
1
1
x(t) = X(t) X (t0 )x0 +
X ( )b( )d .
t0
Demonstratie. Din Lema 2.1 rezulta ca e suficient sa aflam o solutie particulara xp S. Vom aplica metoda variatiei constantelor, adica vom cauta o
solutie particulara de forma
xp (t) = c1 (t) x(1) (t) + c2 (t) x(2) (t) + . . . + cn (t) x(n) (t),
unde constantele c1 , c2 , . . . , cn din solutia generala a sistemului omogen au
fost nlocuite cu functiile necunoscute de clasa C 1 , ci : I IR, i = 1, 2, . . . , n.
Calculam derivata
x0p (t) = c01 (t)x(1) (t) + . . . + c0n (t)x(n) (t) + c1 (t)(x(1) )0 (t) + . . . + cn (t)(x(n) )0 (t).
Punem conditia ca xp sa fie solutie a sistemului diferential neomogen (2.3)
si tinem seama de faptul ca x(j) , j = 1, 2, . . . , n sunt solutii ale sistemului diferential omogen (2.4), adica (x(j) )0 (t) = A(t)x(j) (t), jj = 1, 2, . . . , n.
Rezulta egalitatea:
c01 (t)x(1) (t) + . . . + c0n (t)x(n) (t) + c1 (t)(x(1) )0 (t) + . . . + cn (t)(x(n) )0 (t) =
A(t)(c1 (t) x(1) (t) + c2 (t) x(2) (t) + . . . + cn (t) x(n) (t)) + b(t),
deci c01 (t)x(1) (t) + . . . + c0n (t)x(n) (t) = b(t), t I.
32

II DIFERENT
IALE
Putem
egalitatea
de mai sus sub forma X(t) C 0 (t) = b(t), unde
scrie
0
c1 (t)
..
0
C (t) = . . Deoarece rangX(t) = n, rezulta ca W (t) = det X(t) 6=
c0n (t)
0, deci X(t) este inversabil
a . Atunci C 0 (t) = X 1 (t)b(t), t I. Integr
and
pe fiecare componenta obtinem n scriere vectorial
a
Z t
C(t) =
X 1 ( ) b( )d,
t0
deci solutia particulara are forma

Z t
xp (t) = X(t)
X 1 ( ) b( )d, t I.
t0
Atunci o solutie oarecare x S are forma
Z t
1
x(t) = X(t) C +
X ( ) b( )d , t I.
t0
Impunand conditia x(t0 ) = x0 obtinem ca si n demonstratia Corolarului

2.1, sistemul algebric liniar X(t0 )C = x0 , cu solutia unica C = X 1 (t0 )x0 .
Atunci solutia problemei Cauchy are forma
Z t
1
1
x(t) = X(t) X (t0 )x0 +
X ( ) b( )d , t I.
t0
2.2
Sisteme diferentiale liniare cu coeficienti constanti
Definitia 2.7.
diferential
Fie matricea A = (aij )1i,jn Mn (IR).

x0 = Ax
Sistemul
(2.7)
se numeste sistem diferential liniar omogen cu coeficienti constanti.

Observatia 2.2. Deoarece elementele aij (1 i, j n) sunt constante,
din Teorema 2.2 rezulta ca solutiile sistemului (2.7) sunt definite pe IR.
Teorema 2.6. Fie S spatiul vectorial real al solutiilor sistemului (2.7).
1. Dac
a x S, atunci x0 S.
2. Fie (A), IR si x0 V . Fie t0 IR fixat si fie x S solutia
care verific
a conditia initial
a x(t0 ) = x0 . Atunci x(t) V pentru
orice t IR.

I CONSTANT
I33
3. Fie (A), IR si u V . Atunci functia x(t) = et u, t IR
este solutie a sistemului (2.7).
Demonstratie. 1. Fie x S. Atunci x0 = Ax si deoarece x este functie de
clasa C putem deriva relatia anterioar
a : x00 = Ax0 + A0 x sau (x0 )0 = Ax0 ,
deci x0 S.
2. Daca x0 = 0, atunci x(t) = 0, t IR (Teorema 2.3, punctul 2),
deci x(t) V . Fie x0 6= 0. Din x0 V rezult
a ca Ax0 = x0 . Functia
0
y = Ax x = x x S si y(t0 ) = Ax0 x0 = 0, deci y(t) = 0, t IR,
adica Ax(t) = x(t), de unde rezulta ca x(t) V , t IR.
3. Avem x0 (t) = et u; Ax(t) = et Au = et u, deci x0 (t) =
Ax(t), t IR, adica x S.
1.Cazul c
and A Mn (IR) este matrice diagonalizabil
a
Fie 1 , . . . , n (A) valori proprii reale si u1 , . . . , un o baza n IRn
formata din vectorii proprii corspunzatori valorilor proprii 1 , . . . , n .
Conform Teoremei 2.6, rezulta ca functiile
x(1) (t) = e1 t u1 , x(2) (t) = e2 t u2 , x(n) (t) = en t un , t IR
sunt solutii ale sistemului (2.7).
Pentru t = 0 obtinem x(i) (0) = ui , i = 1, n, deci u1 , u2 , . . . , un este

n
sistem liniar independent
(1) (2)de vectori
n IR . Conform Teoremei 2.3, punc(n)
tul 3, multimea x , x , . . . , x
S este sistem liniar independent .
Deoarece dimIR S = n (Teorema 2.3, punctul 4), rezulta ca x(1) , x(2) , . . . , x(n)
este baza n S, deci este sistem fundamental de solutii.
Prin urmare o matrice fundamental
a de solutii pentru sistemul (2.7) este
X(t) = (e1 t u1 |e2 t u2 | . . . |en t un )
2.Cazul c
and A Mn (IR) nu se diagonalizeaz
a peste IR, dar polinomul ei caracteristic admite r
ad
acinile reale 1 , . . . , k cu ordinul
de multiplicitate n1 , . . . , nk (n1 + . . . + nk = n)
x1
Putem cauta solutii pentru sistemul (2.7) de forma x = ... cu

xn
n
X
xj (t) =
Pij (t)ei t , j = 1, n cu Pij (t) polinoame de grad mai mic sau egal
i=1
cu ni 1. Punand conditia ca aceasta functie sa fie solutie a sistemului,

se determina coeficientii polinoamelor Pij (t). Aceasta metoda se numeste
metoda coeficientilor nedeterminati.
3.Cazul c
and A Mn (IR) nu se diagonalizeaz
a peste IR, iar polinomul ei caracteristic admite si r
ad
acinile complexe
Polinomul caracteristic al lui A av
and si solutii complexe , rezulta ca
el are ca solutie si pe . Pentru a indica un sistem fundamental de solutii
reale pentru sistemul (2.7) se procedeaza astfel :
34

II DIFERENT
IALE
Se considera A Mn (IR) Mn (C) si se rezolva sistemul ca fiind cu

coeficienti din C. Solutiile corespunzatoare lui sunt conjugatele solutiilor
corespunzatoare lui .
Propozitia 2.1. Fie sistemul (2.7) cu A Mn (IR) si z(t) = P (t) + iQ(t)
o functie z : IR Cn derivabil
a . Privind sistemul diferential (2.7) ca fiind
un sistem cu A din Mn (C) avem :
1. z este solutie a sistemului dac
a si numai dac
a P si Q sunt solutii reale
ale sistemului dac
a si numai dac
a z = P iQ solutie a sistemului.
2. dac
a z, z, y = y sunt solutii liniar independente peste C, rezult
a
P = Rez, Q = Imz, y sunt solutii liniar independente peste IR.
Observatia 2.3.
Un sistem fundamental de solutii pentru sistemul
diferential liniar real (2.7) este dat de
(1)
x , . . . , x(s) , Rex(s+1) , . . . , Rex(s+k) , Imx(s+1) , . . . , Imx(s+k) ,

unde
(1)
x , . . . , x(s) , x(s+1) , . . . , x(s+k) , x(s+1) , . . . , x(s+k)
este un sistem fundamental de solutii pentru sistemul (2.7), cu A considerat

a
din Mn (C).
Exemplul 2.1. Sa se rezolve sistemul liniar omogen cu coeficienti constanti:
x01 = x1 x2 x3
x02 = 3x1 + x2 3x3
x03 = 4x1 2x2 + x3
Demonstratie. Scriem ecuatia caracteristica a sistemului
1 1
1
3
1 3 = 3 + 32 + 4 12 = 0
4
2 1
Ea are radacinile 1 = 2, 2 = 2,
corespunz
3 =3. Vectorii
proprii
atori
1
1
1
acestor valori proprii sunt u1 = 3 , u2 = 1 , u3 = 9 ,
2
2
7
deci matricea A este diagonalizabil
a
.
A
s
adar,
o
matrice
fundamental
a a
2t
2t
3t
e
e
e
e2t 9e3t . Atunci solutia generala a
sistemului este X(t) = 3e2t
2e2t 2e2t 7e3t
sistemului este
x1 (t) = c1 e2t + c2 e2t + c3 e3t
x2 (t) = 3c1 e2t + c2 e2t 9c3 e3t
x3 (t) = 2c1 e2t + 2c2 e2t + 7c3 e3t

I CONSTANT
I35
x01 = 9x1 12x2 5x3
x02 = 5x1 + 6x2 + 3x3
x03 = x1 + 4x2 + x3
9 12
5
6
3 = ( 2)( + 2)2 = 0
1
4
1
Ea are radacinile 1 = 2, 2
= 3 = 2. Vectorul propriu
corespunz
ator
2
1
valorii proprii 1 este u1 = 1 . Avem V2 = sp 1 , deci

2
1
dim V2 = 1 6= 2 care este ordinul de multiplicitate al valorii proprii 2 ,
deci matricea A nu este diagonalizabila . Suntem n cazul 2, deoarece valorile proprii sunt reale, deci vom determina solutia generala a sistemului cu
metoda coeficientilor nedeterminati. Caut
am solutia de forma
x1 (t) = e2t (a1 t + b1 )
x2 (t) = e2t (a2 t + b2 )
x3 (t) = e2t (a3 t + b3 )
Punand conditia ca aceste functii sa verifice sistemul dat se determina coeficientii
ai si bi , i = 1, 3.
Solutia generala a sistemului va fi :
x1 (t) = 2c1 e2t + c2 a1 e2t t + c3 b1 e2t
x2 (t) = c1 e2t + c2 a2 e2t t + c3 b2 e2t
x3 (t) = 2c1 e2t + c2 a3 e2t t + c3 b3 e2t
unde ai si bi , i = 1, 3 sunt coeficientii determinati anterior.
x01 = 2x1 + 2x2 + 2x3
x02 = 10x1 + 6x2 + 8x3
x03 = 3x1 x2 2x3
2
2
2
=0
10
6
8
3
1 2
36

II DIFERENT
IALE
Ea are radacinile 1 = 0, 2 = 1+i, 3 = 1i. Vectorii proprii corespunzatori

fiecarei valori proprii sunt :
1
1 + i
1 i
u1 = 1 , u2 = 2i , u3 = 2i .
2
i
i
1 + i
1
Notand cu x(1) = e0t 1 , x(2) = e(1+i)t 2i , x(3) = x(2) vom
i
2
t
e ( cos t sin t)
e (cos t sin t)
+ i
. O matrice
2et cos t
2et sin t
avea x(2) =
t
t
e sin t
e cos t
(1)
(2)
fundamentala a
sistemului este X(t) = (x
Rex(2) Imx
) si nlocuind
t
t
1 e ( cos t sin t) e (cos t sin t)
2et cos t
2et sin t .
obtinem X(t) = 1
2
et sin t
et cos t
Deci solutia generala a sistemului este :
x1 (t) = c1 + c2 et ( cos t sin t) + c3 et (cos t sin t)

x2 (t) = c1 2c2 et cos t 2c3 et sin t
x3 (t) = 2c1 c2 et sin t + c3 et cos t
Exemplul 2.4. Sa se rezolve sistemul determinand o solutie particulara

prin metoda variatiei constantelor :
x01 + 2x1 x2 = t2
x02 + x1 = 2t 1
Demonstratie. Asociem sistemul omogen
x01 + 2x1 x2 = 0
x02 + x1 = 0
2 1
= ( + 1)2 = 0. Rad
acinile
Ecuatia caracteristica este
1

1
ei sunt 1 = 2 = 1. Avem V1 = sp
, deci dim V1 = 1 6=
1
2 care este ordinul de multiplicitate a lui 1 , deci matricea sistemului nu
este diagonalizabila . Asadar se cauta solutie prin metoda coeficientilor
nedeterminati de forma
x1 (t) = et (a1 t + b1 )
2.3. STABILITATEA SOLUT

IILOR SISTEMELOR DIFERENT
IALE 37
x2 (t) = et (a2 t + b2 )
si punand conditia ca aceasta sa verifice sistemul omogen obtinem a1 = a2 ,
a1 = b2 b1 . Deci solutia generala a sistemului omogen se poate scrie astfel
x1 (t) = c1 et + c2 tet
x2 (t) = c1 et + c2 (et + tet )
Se cauta o solutie particulara a sistemului neomogen de forma
x1p (t) = c1 (t)et + c2 (t)tet
x2p (t) = c1 (t)et + c2 (t)(et + tet )
Determinam functiile c1 (t) si c2 (t) din sistemul
c01 (t)et + c02 (t)tet = t2
c01 (t)et + c02 (t)(et + tet ) = 2t 1
Apoi solutia generala a sistemului diferential neomogen se va scrie
x1 (t) = x1 (t) + x1p (t)
x2 (t) = x2 (t) + x2p (t)
2.3
Stabilitatea solutiilor sistemelor diferentiale
Fie sistemul diferential x0 = v(t, x). Presupunem ca sunt ndeplinite

conditiile teoremei fundamentale de existent
a si unicitate a solutiei problemei Cauchy pentru t [t0 , ) si x U , U IRn deschis. Deci pentru orice
x0 U exista si este unica o solutie x = (t), : [t0 , ) U astfel nc
at
(t0 ) = x0 .
Definitia 2.8. O solutie x = (t), : [t0 , ) U se numeste stabil
a
spre + n sens Poincar
e-Liapunov (sau echivalent x0 = (t0 ) este o
pozitie de echilibru) daca variind suficient de putin data initial
a x0 ,
solutia corespunzatoare se departeaz
a si ea putin, i.e. pentru orice > 0
exista () > 0 astfel ncat de ndat
a ce x
e0 IRn si ke
x0 x0 k < (),
solutiile (t)
e
si (t) care la momentul t0 , iar respectiv valorile x
e0 si x0
satisfac inegalitatea |(t)
e (t)| < pentru orice t [t0 , +).
Cazul stabilitatii spre se studiaza analog (sau se face schimbarea de
variabila independenta t = ).
Consideram sistemul diferential autonom x0 = v(x), x U IRn , unde
v este un camp de vectori de clasa C r , r 3 n domeniul U . Presupunem
ca sistemul are o singura pozitie de echilibru x0 n U (v(x0 ) = 0, x0 U )
38

II DIFERENT
IALE
si sa alegem coordonatele xi astfel nc

at x0 = 0 (efectuam o translatie).
Atunci solutia cu conditia initial
a (t0 ) = 0 este (t) = 0, t IR. Putem
presupune ca t0 = 0 IR.
Definitia 2.9. Pozitia de echilibru x = 0 a sistemului diferential autonom
se numeste stabil
a n sens Poincar
e-Liapunov dac
a pentru orice > 0
exista > 0 (care depinde numai de ) astfel nc
at pentru orice x0 U
pentru care kx0 k < , solutia a sistemului cu conditia initial
a (0) = x0
se prelungeste pe ntreaga semiaxa t > 0 si satisface inegalitatea k(t)k <
pentru orice t > 0.
Definitia 2.10. Pozitia de echilibru x = 0 a sistemului diferential autonom
se numeste asimptotic stabil
a dac
a ea este stabila si n plus, pentru solutia
(t) din Definitia 2.9 avem
lim (t) = 0.
t+
Consideram mai ntai cazul sistemelor liniare omogene

x0 = Ax, A : IRn IRn , x IRn ,
(2.8)
si presupunem ca A este un izomorfism. Atunci x = 0 este singurul punct

singular al campului v(x) = Ax, deci x = 0 este singura pozitie de echilibru
a sistemului (2.8).
Teorema 2.7. (Poincar
e-Liapunov) Dac
a toate valorile proprii ale opn
n
eratorului liniar A : IR IR au partea real
a negativ
a , atunci pozitia
de echilibru x = 0 a sistemului diferential liniar omogen (2.8) este stabil
a
asimptotic. Dac
a exist
a (A) cu Re > 0, atunci x = 0 este instabil
a.
Observatia 2.4. Fie A Mn (IR) o matrice cu spectrul (A) = 1 , . . . , p .

Notam = max (Rei ). Conform Teoremei 2.7 rezulta ca daca < 0,
1ip
atunci solutia x = 0 a sistemului x0 = Ax este asimptotic stabila . Orice

alta solutie are aceeasi proprietate: daca xp este o solutie, atunci x0p = Axp
si punand x = xp + y, rezulta y 0 = Ay, iar solutia x = xp corespunde cu
y = 0. Daca > 0, atunci solutia x = 0 este instabila si se poate arata
ca daca = 0 si valorile proprii cu partea reala nul
a sunt simple, atunci
solutia banala este stabila (dar nu asimptotic stabila ). Daca = 0 si valorile proprii cu partea reala nul
a nu sunt toate simple, atunci solutia x = 0
este instabila .
Exemplul 2.5. Sa se studieze
pozitiei de echilibru x = 0 a
stabilitatea
4
1
sistemului x0 = Ax, unde A =
.
1 2
Demonstratie. Valorile proprii sunt 1 = 2 = 3, deci fiind reale si negative, solutia este asimptotic stabila .
2.3. STABILITATEA SOLUT

IILOR SISTEMELOR DIFERENT
IALE 39
Exemplul 2.6. Se considera sistemul diferential
x0 = x + z
y 0 = 2y z
z0 = y z
Sa se studieze stabilitatea punctului de echilibru (0, 0, 0).
Demonstratie. Ecuatia caracteristica atasat
a
1
0
1
0
2
1
0
1
1
=0
are radacinile 1 = 1, 2,3 = 32 i 23 . Cum toate au partea reala negativa

rezulta ca punctul de echilibru al sistemului considerat este asimptotic stabil.
Exemplul 2.7.
sistemului
x0
Sa se studieze
pozitiei de echilibru x = 0 a
stabilitatea
0 2
= Ax, unde A =
, a IR.
1 a
Demonstratie. Valorile proprii sunt 1,2 =

si 1 2 < 0, solutia este instabila .
a a2 +8
,
2
deci fiind reale distincte
Teorema 2.8. (Liapunov) Dac

a toate valorile proprii ale operatorului liniar
A sunt situate n semiplanul st
ang (Rek < 0, k = 1, 2, . . . , n). Atunci
pozitia de echilibru x = 0 a sistemului neliniar x0 = v(x) este asimptotic
stabil
a.
Exemplul 2.8. Sa se studieze stabilitatea solutiei banale a sistemului
x0 = x y + x2
y 0 = 2 sin x 3y + y 4
Demonstratie. Sistemul liniar asociat este
x0 = x y
y 0 = 2x 3y
1 1
iar matricea sistemului este A =
. Valorile proprii sunt 1,2 =
2 3
2 i, deci solutia banala este asimptotic stabila .
Capitolul 3
Ecuatii diferentiale de ordin

superior
Definitia 3.1.
Fie D IRn+1 un domeniu si f : D IR o functie
diferentiabila (de clasa C r , r 1) pe D. Se numeste ecuatie diferential
a
de ordinul n orice ecuatie de forma
x(n) = f (t, x, x0 , x00 , . . . , x(n1) )
(3.1)
Forma (3.1) se mai numeste si forma normal

a a ecuatiei diferentiale.
Uneori se considera ecuatii diferentiale de ordinul n si sub form
a implicit
a
adica
F (t, x, x0 , x00 , . . . , x(n1) , x(n) ) = 0,
(3.2)
unde F : U IR este o functie diferentiabil
a (de clasa C r , r 1) pe un
domeniu U IRn+2 .
Definitia 3.2. Se numeste solutie a ecuatiei (3.1) o aplicatie de clasa C n ,
: I IR definita pe un interval I = (a, b) IR astfel nc
at :
1. punctul (t, (t), 0 (t), . . . , (n1) (t)) D, t I;
2. pentru orice t I, (n) (t) = f (t, (t), 0 (t), . . . , (n1) (t)).
Definitia 3.3. Se numeste dat
a initial
a orice punct (t0 , 0 , . . . , n1 )
D. Problema Cauchy corespunzatoare consta n determinarea unei solutii
(t) definita pe o vecin
atate a lui t0 astfel nc
at
(t0 ) = 0 , 0 (t0 ) = 1 , . . . , (n1) (t0 ) = n1 .
Solutia general
a a ecuatiei (3.1) este o solutie a ecuatiei ce depinde
de n constante reale arbitrare.
Solutia particular
a a ecuatiei (3.1) este o solutie a ecuatiei ce se
obtine din cea generala prin particularizarea constantelor.
40
3.1. ECUAT
II DIFERENT
IALE DE ORDIN N REZOLVABILE PRIN CUADRATURI41
3.1
3.1.1
Ecuatii diferentiale de ordin n rezolvabile prin

cuadraturi
Ecuatii de forma y (n) = f (x), f C 0 (I), n > 1
Ecuatia se rezolva prin n integr

ari succesive si solutia generala depinde
de n constante arbitrare.
x
6
Exemplul 3.1. y 00 = arcsin x + 1x
2
Demonstratie. Integram succesiv si obtinem
Z
x
y =
arcsin x +
dx = x arcsin x x + c1
2
6
6
1x
0
(am integrat prin parti)

Aplicand din nou formula de integrare prin parti obtinem
Z
y(x) =
x arcsin x
x + c1 dx =
6
x2
1 p
1
arcsin x + x 1 x2 arcsin x x2 + c1 x + c2
2
4
4
12
Exemplul 3.2. y 00 = x42 e x , x [0, ), y(0) = 1, y 0 (0) = 0

2
2
= x42 e x , deci dy 0 = x2 x22 e x dx.
R 2 2 2
2
2
x x2 e x dx =
Notam v = e x , deci dv = x22 e x dx. Atunci y 0 =
R
2
2
= ln vdv = v ln v v + c1 = e x x2 e x + c1 .
R 2 2
R 2 2
2
2
Deci y(x) =
e x x e x + c1 dx =
x2 e x x e x + c1 dx =
Demonstratie. Scriem
dy 0
dx
= xe x + c1 x + c2
Determinam constantele c1 si c2 :
y(0) = 1 = c2 = 1
2
2 2
y (0) = 0 = 0 = lim
e x e x + c1 = c1
x0
x
0
Deci curba cautata este y = 1 xe x , x [0, ).
42 CAPITOLUL 3. ECUAT
II DIFERENT
IALE DE ORDIN SUPERIOR
3.1.2
Ecuatii de forma f (x, y (n) ) = 0
a) Daca ecuatia poate fi rezolvat

a n raport cu y (n) yf(n) 6= 0 , atunci
obtinem una sau mai multe ecuatii de forma 3.1.1.
b) Daca ecuatia f (x, y (n) ) = 0 nu este rezolvabil
a (cu ajutorul functiilor
elementare) n raport cu y (n) , dar cunoastem o reprezentare parametrica a
curbei f (u, v) = 0, si anume u = g(t) C 1 , v = h(t) C 0 , t [, ], atunci
solutia generala a ecuatiei 3.2.1 se obtine sub forma parametrica
x = g(t), dy (n1) = y (n) dx = h(t)g 0 (t)dt,
de unde rezulta
y (n1) = h1 (t, c1 )
..
.
y(t) = hn (t, c1 , . . . , cn )
y 00
Exemplul 3.3. x e
+ y 00 = 0
Demonstratie. Notam y 00 = t si obtinem x(t) = et t. Cum dy 0 = y 00 dx,

2
obtinem dy0 = t(et 1)dt, respectiv
y 0 = t2 + tet et + c1 . Dar dy = y 0 dx,
deci dy = t2 + tet et + c1 (et 1)dt. Asadar,
y(t) = e2t
3.1.3
t
3
2 4
t
t3
+ et + 1 + c1 + c1 t + c2
2
6
Ecuatii diferentiale de forma f (y (n1) , y (n) ) = 0
a) Daca ecuatia este rezolvabil

a prin functii elementare n raport cu y (n) ,
punand z = y (n1) , obtinem z 0 = f (z). Aceasta ecuatie este cu variabile
separabile si conduce la ecuatia z = y (n1) = f1 (x, c1 ), care este de tipul
anterior.
b) Daca ecuatia 3.1.3 nu este rezolvabil
a prin functii elementare n raport
cu y (n) , dar cunoastem o reprezentare parametrica
y (n1) = h(t), y (n) = g(t), t [, ],
atunci folosind relatia dy (n1) = y (n) dx, putem obtine solutia sub forma
parametrica
Z 0
h
dt + c1 , y (n1) = h(t)
x=
g
dy (n2) = h(t)dx =
hh0
dt
g
3.1. ECUAT
II DIFERENT
Z
y
(n2)
hh0
dt + c2
g
=
..
.
Z
y=
y 0 dx + cn
p
Exemplul 3.4. y 00 = 1 y 02
Demonstratie. Facem schimbarea de functie z(x) = y 0 si ecuatia diferential
a
devine
dz
= dx, |z| < 1.

1 z2
Ea are solutia generala arccos z = x + c1 sau z = cos(x + c1 ) sau y 0 =
cos(x + c1 ), de unde deducem y(x) = sin(x + c1 ) + c2 .
Solutii sunt si dreptele y = x + c3 si y = x + c4 .
Exemplul 3.5. y 002 = y 0
Demonstratie. Rezolvam ecuatia n raport cu y 00 si obtinem
y 0 = 12 (x + c1 ), deci y 0 = 14 (x + c1 )2 .
1
Integrand obtinem y(x) = 12
(x + c1 )3 + c2 .
Ecuatia are si solutiile y(x) = c3 .
3.1.4
00
y
2 y 0
1
2
sau
Ecuatii diferentiale de forma f (y (n2) , y (n) ) = 0
a) Daca ecuatia se poate rezolva (prin functii elementare) n raport cu

y (n) , prin schimbarea de functie z = y (n2) , z fiind noua functie necunoscuta
obtinem z 00 = f (z). Prin multiplicareqcu 2z 0 , z 00 = f (z) se scrie d(z 0 )2 =
R
2f (z)dz si prin integrare ne da z 0 = 2 f (z)dz + c1 , apoi printr-o noua
cuadratura obtinem F1 (z, x, c1 , c2 ) = 0 sau F1 (y (n2) , x, c1 , c2 ) = 0 care este
o ecuatie de tipul 3.1.2.
b) Daca ecuatia nu se poate rezolva prin functii elementare n raport cu
y (n) , dar cunoastem o reprezentare parametrica y (n2) = h(t) si y (n) = g(t),
(n2)
(n1)
= dx obtinem pe y (n1)
t [, ], din dyy(n) = dy
(n1)
y
Z
(y
(n1) 2
) =2
g(t)h0 (t)dt + c
si problema s-a redus la una deja nt

alnit
a.
1
Exemplul 3.6. y 00 = 4
y
Demonstratie. Multiplicam cu 2y 0 si integr
am. Obtinem y 02 =
aici deducem
dy
p
= dx.
y + c1
y + c1 si de
II DIFERENT
2
1 )dt
Notand y + c1 = t2 , avem y = (t2 c1 )2 si ecuatia devine 4t(t c
= dx
t
4 3
si integrand obtinem
t
4c
t
+
c
=
x.
2
p 3
1
Deci x = 43
y + c1 ( y 2c1 ) + c2 , y 0, y + c1 0.
Exemplul 3.7. y 00 = y13 , y(2) = 1, y 0 (2) = 1

Demonstratie. Inmultim ecuatia cu y 0 si integr
am
y 02 = 2c1 +
1
.
y2
Acum folosind conditiile initiale date, deducem c1 = 0, deoarece y 0 (2) = 1 si

y 02 = y12 , adica y 0 = y1 . Mai integr
am o data si gasim y 2 = 2x + 2c2 . Avand
n vedere ca y(2) = 1, rezulta ca c2 = 23 . Deci solutia particulara cautat
a
q
este y = 2(x 32 ).
3.1.5
Ecuatii diferentiale de forma f (x, y (k) , . . . , y (n) ) = 0
Ecuatia se rezolva fac

and schimbarea de functie y (k) = z(x) si obtinem
ecuatia de ordinul n k,
f (x, z, z 0 , . . . , z (nk) ) = 0.
(3.3)
Integrand (3.3) gasim z = g(x, c1 , c2 , . . . , cnk ) si astfel obtinem o ecuatie

ntalnita y (k) = g(x, c1 , c2 , . . . , cnk ).
Daca (3.3) are integrale singulare, atunci nlocuindu-le n y (k) = z(x)
obtinem integralele singulare ale ecuatiei 3.1.5.
Exemplul 3.8. (1 + x2 )y 00 = 2xy 0
Demonstratie. Daca facem schimbarea de functie y 0 = z(x) obtinem ecuatia
2x
z0
si prin integrare avem z = y 0 = c1 (1 + x2 ). Rezulta
z = 1+x2
y(x) = c1 x + c1
x3
+ c2 .
3
Exemplul 3.9. xy 00 = y 0 ln yx
Demonstratie. Ecuatia se mai scrie si astfel

xy 00
ln y 0 = ln x
y0
Luand pe z = ln y 0 ca functie necunoscuta , ecuatia devine liniara
z0
ln x
z
=
x
x
3.1. ECUAT
II DIFERENT
Aceasta ecuatie liniara are solutia generala z = c1 x + ln x + 1, deci
ln y 0 = 1 + c1 x + ln x sau y 0 = xe1+c1 x , de unde
x
1
e1+c1 x + c2 .
y(x) =
c1 c21
3.1.6
Ecuatii diferentiale de forma f (y 0 , y 00 , . . . , y (n) ) = 0 (ce nu

contin pe y)
Se integreaza luand pe y 0 drept variabil

a independent
a si pe y 00 drept
0
00
00
0
functie de y , y = y (y ).
Exemplul 3.10. x2 y 00 = y 02 2xy 0 + 2x2
Demonstratie. Facem schimbarea de functie y 0 = z(x) si obtinem o ecuatie
Riccati
z2
z
z 0 = 2 2 + 2.
x
x
Aceasta ecuatie are solutia particulara evident
a zp = x si se integraz
a
1
punand z = x + u(x)
, u(x) fiind noua functie necunoscuta . Obtinem z(x) =
2
c1 x
c1 x
, deci y 0 (x) = x+ x+c
, de unde y(x) = x2 +c1 xc21 ln |x+c1 |+c2 .
x+ x+c
1
1
p
Exemplul 3.11. 1 + y 02 + xy 0 y 00 = ay 00 1 + y 02
Demonstratie. Impartim cu 1 + y 02 , notam y 0 = z si luam pe x ca functie,

iar pe z ca variabila independenta . Obtinem ecuatia diferential
a liniara
dx
xz
a
+
=
2
dz
1+z
1 + z2
c1
az
+ 1+z
.
care are integrala generala x = 1+z
2
2
0
Daca notam z = y = tg t, obtinem x(t) = c1 cos t + a sin t. Pe y l aflam
din relatia dy = y 0 dx care ne da

t
+ c2 .
y(t) = a cos t + c1 sin t c1 ln tg
+
2 4
Astfel solutia generala a fost data sub forma parametrica .
3.1.7
Ecuatii diferentiale de forma f (y, y 0 , y 00 , . . . , y (n) ) = 0 (ce

nu contin pe x)
Aceste ecuatii admit micsorarea ordinului cu o unitate daca luam pe

= p drept noua functie si pe y drept variabil
a independent
a.
Procedand asa este posibil sa pierdem solutii de forma y = b. Inlocuind
y = b n ecuatia de forma 3.1.7 putem decide daca s-au pierdut sau nu
solutii.
Exemplul 3.12. 1 + y 02 = 2yy 0
y0
II DIFERENT
Demonstratie. Luand pe y 0 = p
drept functie si pe y drept variabil
a indedy
dp
dy
d
d
00
pendenta , obtinem y = dx dx = dy (p) dx = p dy si ecuatia data devine
2pdp
1+p2
= dy
ie y = c1 (1 + p2 ).
y ce are drept solut
Calculam acum pe x ca functie de p si c1 . Cum dx = p1 dy si dy =
2c1 pdp, rezulta dx = 2c1 dp. Deci x = 2c1 p + c2 si solutia generala este
2
2)
x(p) = 2c1 p + c2 , y(p) = c1 (1 + p2 ) sau y = c1 + (xc
(parabole).
4c1
Exemplul 3.13. y 00
y 02
y
yy 0 = 0
Demonstratie. Procedam ca la exemplul precedent si avem
dp p
p
y = 0.
dy y
Ea ne da
i. p = 0, deci y = c1
dp
ii. dy
yp = y
Aceasta ecuatie are solutia generala p = y(y + c2 ). Deci
deosebim cazurile :
1. c2 = 0 si rezulta y1 + x = c3
2. c2 6= 0 si rezulta
dy
y
dy
y+c2
= c2 dx, deci
y
y+c2
dy
y(y+c2 )
= dx si
= c4 ec2 x .
Exemplul 3.14. 2y 02 = y 00 (y 1), x0 = 2, y0 = 2, y00 = 1

Demonstratie. Procedand ca mai nainte avem
2p2 = p
dp
2dy
dp
(y 1) sau
=
.
dy
y1
p
Solutia generala a acestei ecuatii este p = c1 (y 1)2 .

Conditiile initiale ne dau c1 = 1. Deci solutia generala devine
dy
= dx,
(y 1)2
1
ecuatie care se integreaz
a obtin
and y1
= x + c2 .
Aplicand conditiile initiale gasim c2 = 1, deci y =
curbei cautate.
3.1.8
x
x1
este ecuatia
Ecuatii de forma f (x, y, y 0 , . . . , y (n) ) = 0, omogene n y, y 0 , . . . , y (n)
Aceste ecuatii admit micsorarea ordinului cu o unitate daca facem schim0

barea de functie z(x) = yy . Determinand solutia generala a noii ecuatii
pentru z(x), y rezulta printr-o cuadratura .
Exemplul 3.15. xyy 00 + xy 02 yy 0 = 0
3.2. ECUAT
II DIFERENT
IALE LINIARE DE ORDINUL N
47
Demonstratie. Luam drept noua functie necunoscuta , functia z(x) =

obtinem
y 0 = zy, y 00 = z 0 y + z 2 y = y(z 0 + z 2 )
y0
y
si
iar ecuatia data devine

xy 2 (z 0 + z 2 ) + xz 2 y 2 zy 2 = 0.
Deci obtinem ecuatia Bernoulli
z 0 + 2z 2
z
=0
x
care se integreaza luand u = z 1 .

Astfel obtinem o ecuatie liniara n u(x) cu solutia generala u(x) =
0
x
x
si yy = x2 +c
, de unde rezulta y 2 = c2 (x2 + c1 ).
Deci z = x2 +c
1
1
x2 +c1
x .
Exemplul 3.16. x2 yy 00 = (y xy 0 )2
Demonstratie. Procedand la fel ca la exemplul anterior obtinem
x2 (z 0 + z 2 ) = 1 2xz + x2 z 2 sauz 0 +
Aceasta ecuatie liniara are solutia generala z =
c
x1
de aici y(x) = c2 xe
3.2
3.2.1
1
x
2z
1
= 2.
x
x
c1
.
x2
Deci
y0
y
1
x
c1
x2
si
Ecuatii diferentiale liniare de ordinul n

Ecuatii diferentiale liniare de ordinul n cu coeficienti
variabili
Definitia 3.4. O ecuatie de forma

a0 (x)y (n) + a1 (x)y (n1) + . . . + an (x)y = f (x)
(3.4)
cu a0 , a1 , . . . , an , f functii continue pe un interval (a, b) se numeste ecuatie

diferential
a liniar
a de ordinul n cu coeficienti variabili.
Daca f (x) 0, se spune ca ecuatia (3.4) este omogen
a , iar daca f (x)
nu este identic nula , se spune ca ecuatia este neomogen
a .
Definitia 3.5. Punctele n care se anuleaz
a a0 (x) n (a, b) se numesc
puncte singulare ale ecuatiei (3.4).
Notam cu L[y] = a0 (x)y (n) + a1 (x)y (n1) + . . . + an (x)y numit operator
diferential liniar. Ecuatia (3.4) devine L[y] = f (x).
Operatorul L are proprietatea ca , IR si , C n ((a, b)) avem
L[ + ] = L[] + L[].
Daca notam cu ker L nucleul operatorului diferential L (i.e. y ker L,
daca L[y] = 0), avem ker L C n ((a, b)) daca se presupune ca a0 (x) 6= 0, x
II DIFERENT
(a, b), iar dim ker L = n, o baza a spatiului vectorial finit dimensional ker L
fiind constituita din orice n solutii particulare liniar independente n (a, b)
ale ecuatiei diferentiale L[y] = 0 si care vor forma un sistem fundamental
de solutii pentru ecuatia omogena L[y] = 0.
Teorema 3.1. Functiile y1 , y2 , . . . , yn C n ((a, b)) formeaz
a un sistem fundamental de solutii pentru ecuatia diferential
a L[y] = 0 dac
a si numai dac
a
y1
y2
...
yn
y10
y20
...
yn0
este nenul
wronskianul W (y1 , y2 , . . . , yn ) =
...
...
...
. . .
(n1)
(n1)
(n1)
y
y2
. . . yn
1
pe (a, b).
Demonstratie. Daca functiile y1 , y2 , . . . , yn C n ((a, b)) formeaza un sistem
fundamental de solutii, adica y1 , y2 , . . . , yn sunt solutii particulare liniar independente ce formeaza o baza n ker L, arat
am ca ntr-un punct x0 (a, b)
avem W (y1 , y2 , . . . , yn )(x0 ) 6= 0.
Intr-adevar, y1 , y2 , . . . , yn formand o baza n ker L, pentru orice y ker L
exista un sistem unic de constante c1 , c2 , . . . , cn astfel nc
at
y = c1 y1 + . . . + cn yn
(3.5)
Sistemul de constante este unic pentru ca , daca ar mai exista altul

d1 , d2 , . . . , dn diferit de c1 , c2 , . . . , cn , atunci (c1 d1 )y1 + (c2 d2 )y2 + . . . +
(cn dn )yn = 0 ceea ce nu ar fi posibil deoarece y1 , y2 , . . . , yn sunt liniar
independente.
Din (3.5) obtinem pentru punctul x0 :
y(x0 ) = c1 y1 (x0 ) + . . . + cn yn (x0 )
y 0 (x0 ) = c1 y10 (x0 ) + . . . + cn yn0 (x0 )
..
.
(n1)
y (n1) (x0 ) = c1 y1
(3.6)
(x0 ) + . . . + cn yn(n1) (x0 )
Aratam ca acest sistem de ecuatii n c1 , c2 , . . . , cn are solutia unica si

anume pe c1 , c2 , . . . , cn din (3.5), care e definit pe y ker L.
Daca sistemul ar mai avea o alta solutie d1 , d2 , . . . , dn diferita de c1 , c2 , . . . , cn ,
ea ar defini un alt element Y ker L :
Y = d1 y1 + d2 y2 + . . . + dn yn
ceea ce nseamna ca avem
Y (x0 ) = d1 y1 (x0 ) + . . . + dn yn (x0 )
Y 0 (x0 ) = d1 y10 (x0 ) + . . . + dn yn0 (x0 )
..
.
(n1)
Y (n1) (x0 ) = d1 y1
(x0 ) + . . . + dn yn(n1) (x0 )
(3.7)
3.2. ECUAT
II DIFERENT
49
Tinand seama ca d1 , d2 , . . . , dn este o solutie a sistemului (3.6), rezulta

Y (x0 ) = y(x0 ), Y 0 (x0 ) = y 0 (x0 ), Y (n1) (x0 ) = y (n1) (x0 )
(3.8)
Insa y si Y fiind solutii ale ecuatiei diferentiale L[y] = 0 si verific

and
aceleasi conditii ale lui Cauchy (3.8) n punctul x0 , n baza teoremei de
existenta si unicitate a solutiei problemei Cauchy, ele sunt identice. Deci
y = Y ker L si deoarece y1 , y2 , . . . , yn formeaza o baza n ker L, vom avea
di = ci , i = 1, n.
Astfel am demonstrat ca sistemul (3.6) are o solutie unica ,
deci W (y1 , y2 , . . . , yn )(x0 ) 6= 0.
Reciproc, daca y1 , y2 , . . . , yn ker L sunt astfel nc
at W (y1 , y2 , . . . , yn )(x0 ) 6=
0, atunci aratam ca y1 , y2 , . . . , yn formeaza un sistem fundamental de solutii
pe (a, b).
Presupunem contrariul, adica y1 , y2 , . . . , yn sunt liniar dependente pe
(a, b). Atunci exista constantele c1 , c2 , . . . , cn nu toate nule astfel nc
at
c1 y1 + . . . + cn yn = 0.
Pentru orice x (a, b) avem
c1 y1 (x) + . . . + cn yn (x) = 0
c1 y10 (x) + . . . + cn yn0 (x) = 0
..
.
(n1)
c1 y1
(3.9)
(x) + . . . + cn yn(n1) (x) = 0
si n particular sistemul este verificat si pentru x0 .

Insa determinantul sistemului n c1 , c2 , . . . , cn este W (y1 , y2 , . . . , yn )(x0 ) 6=
0 si prin urmare sistemul are doar solutia banala c1 = 0, . . . , cn = 0,
contradictie cu presupunerea facut
a . Deci y1 , y2 , . . . , yn sunt liniar independente si formeaza un sistem fundamental de solutii pe (a, b).
In ipoteza ca y1 , y2 , . . . , yn formeaza un sistem fundamental de solutii
pentru ecuatia diferentiala L[y] = 0, orice solutie a sa se va scrie
y = c1 y1 + . . . + cn yn , c1 , c2 , . . . , cn IR.
Observatia 3.1.
1. Daca se cunoaste o solutie particulara a ecuatiei L[y] = 0, fie aceea
y1 (x), atunci, prin schimbarea de functie y(x) = y1 (x) z(x), z(x) fiind
noua functie necunoscuta , ordinul ei poate fi micsorat cu o unitate.
2. Daca a0 (x) + a1 (x) + . . . + an (x) = 0, atunci ecuatia L[y] = 0 admite
solutia particulara y1 (x) = ex .
II DIFERENT
3. Daca an1 (x) + xan (x) = 0, atunci L[y] = 0 admite solutia particulara
y1 (x) = x.
4. Ecuatiile de forma a0 (x)y (n) + a1 (x)y (n1) + . . . + an (x)y = 0, unde
a0 , . . . , an sunt polinoame, pot admite ca integrale particulare polinoame.
Orice solutie a ecuatiei diferentiale L[y] = 0 va fi de forma y = y + yp ,
unde L[y] = 0, iar L[yp ] = f (deci yp este o solute particulara a ecuatiei
diferentiale L[y] = f ). Solutia particulara yp se poate obtine cu ajutorul
metodei lui Lagrange, fiind de forma
yp (x) = c1 (x)y1 (x) + c2 (x)y2 (x) + . . . + cn (x)yn (x),
unde c01 (x), c02 (x), . . . , c0n (x) verific
a sistemul
c01 (x)y1 (x) + . . . + c0n (x)yn (x) = 0
c01 (x)y10 (x) + . . . + c0n (x)yn0 (x) = 0
..
.
(n1)
c01 (x)y1
(x) + . . . + c0n (x)yn(n1) (x) =
(3.10)
f (x)
a0 (x)
Exemplul 3.17. Sa se construiasca ecuatiile diferentiale liniare care admit

solutiile particulare indicate:
a) y1 = cos2 x, y2 = sin2 x
x
b) y1 = e 2 , y2 = ex , y3 = xex
cos2 x sin2 x
Demonstratie. a) Wronskianul este W (y1 , y2 ) =
sin 2x sin 2x
In ipoteza sin 2x 6= 0, ecuatia cautat
a va fi
2
cos2 x
sin
x
y
sin 2x y = 0,
W (y1 , y2 , y) = sin 2x
2 cos 2x 2 cos 2x y 00
deci y 00 sin 2x 2y 0 cos 2x = 0.
x
e 2
1 x
b) Avem W (y1 , y2 , y3 ) = 2 e 2
1 e x2
4
Atunci ecuatia cautata va fi
x
x
e 2
1 x ex
e 2 e
W (y1 , y2 , y3 , y) = 12 x
x
4 e 2x e
1 e 2 ex
8
deci 2y 000 3y 00 + y = 0.
ex
xex
ex ex + xex
ex 2ex + xex
= sin 2x.
= 1 e 32 x 6= 0.
4
xex
y
ex + xex y 0
= 0,
2ex + xex y 00
3ex + xex y 000
3.2. ECUAT
II DIFERENT
51
Exemplul 3.18. Sa se gaseasc

a solutia generala a ecuatiei
1
00
x 2
y + 2
y=e
+ ln x , x > 0,
x ln x
x
stiind ca o solutie particulara a ecuatiei omogene este y1 = ln x.
Demonstratie. Facem substitutia y = y1 z = ln x z. Derivand succesiv
2 0
00
gasim y 0 = x1 z+ln x si y 00 = x12 z+ x1 z 0 + x1 z 0 +ln xz 00 = x12 z+
2x z +ln xz .
1
2 0
1
00
x
Ecuatia devine x2 z + x z + ln x z + x2 ln x ln x z = e x + ln x sau
ln xz 00 + x2 z 0 ex x2 + ln x = 0. Pentru a reduce ordinul acestei
2 ecuatii vom
2
x
face substitutia z 0 = u si ecuatia devine u0 + xln
e
x
xln x + 1 = 0.
Aceasta este o ecuatie liniara de ordinul nt
ai a carei solutie generala este
dz
u(x) = ln12 x (c2 + ex ln2 x) = lnc22 x + ex = z 0 = dx
. Integr
and obtinem
R dx
R
dx
z = c2 ln2 x + ex + c1 , deci y = ln x c2 ln2 x + ex + c1 .
Exemplul 3.19. (x 1)y 00 xy 0 + y = (x 1)3 e2x
Demonstratie. Ecuatia omogena este (x 1)y 00 xy 0 + y = 0 si admite
solutia particulara y1 (x) = x, conform Observatiei 3.1, punctul 3 si solutia
particulara y1 (x) = ex , conform Observatiei 3.1, punctul 2.
Atunci solutia generala a ecuatiei omogene este y(x) = c1 x + c2 ex .
Pentru a determina o solutie particulara a ecuatiei neomogene folosim
metoda lui Lagrange si cautam solutia yp de forma yp (x) = c1 (x)x + c2 (x)ex ,
functiile c1 (x) si c2 (x) determinandu-se din sistemul
c01 (x)x + c02 (x)ex = 0
c01 (x) + c02 (x)ex =
(x 1)3 e2x
x1
(3.11)
Din sistemul (3.11) obtinem c01 (x) = (1 x)e2x , deci c1 (x) = 34 e2x x2 e2x si
x
2 x
c02 (x) = (x2 x)ex , decic2 (x) = 3ex
3xe + x e .
2
Asadar yp (x) = e2x x2 94 x + 3 , iar solutia generala a ecuatiei date
2
este y(x) = c1 x + c2 ex + e2x x2 94 x + 3 .
Exemplul 3.20. (x3 x2 + 7x + 9)y 00 4(x2 x + 4)y 0 + (6x 6)y =
2x2 2x 16, x0 = 0, y0 = 0, y 0 (0) = 0
Demonstratie. Cautam pentru ecuatia omogena asociata
(x3 x2 + 7x + 9)y 00 4(x2 x + 4)y 0 + (6x 6)y = 0
o solutie de forma y 1 = x2 + a1 xn1 + . . . + an . Obtinem
n(n 1)xn+1 + . . . 4nxn+1 + . . . + 6xn+1 + . . . = 0.
II DIFERENT
De aici, prin identificare gasim ecuatia n2 n4n+6 = 0 care are rad
acinile
n1 = 2, n2 = 3.
Notand y 1 = x2 + a1 x + a2 si y 2 = x3 + b1 x2 + b2 x + b3 si punand conditia
sa verifice ecuatia omogena obtinem a1 = 0, a2 = 3, b1 = 0, b2 = 3, b3 = 8.
Deci am gasit doua solutii particulare y 1 = x2 + 3, y 2 = x3 + 3x 8.
Solutia generala a ecuatiei omogene asociate este
y(x) = c1 (x2 + 3) + c2 (x3 + 3x 8).
Cautam o solutie particulara a ecuatiei neomogene de forma yp (x) =
Ax + B si gasim A = 1, B = 0.
Astfel yp (x) = x si y(x) = c1 (x2 + 3) + c2 (x3 + 3x 8) + x.
Impunand conditiile Cauchy, obtinem sistemul
3c1 8c2 = 0
3c2 + 1 = 0
care are solutia c1 = 98 , c2 = 13 si care determina solutia particulara
cautata y(x) = 19 x2 (3x + 8).
3.2.2
Ecuatii diferentiale liniare de ordinul n cu coeficienti

constanti
Definitia 3.6. O ecuatie de forma

L[y] = a0 y (n) + a1 y (n1) + . . . + an y = f (x)
(3.12)
cu a0 , a1 , . . . , an constante se numeste ecuatii diferential

a liniar
a de ordinul n cu coeficienti constanti.
Daca f (x) 0, se spune ca ecuatia (3.4) este omogen
a , iar daca f (x)
nu este identic nula , se spune ca ecuatia este neomogen
a .
Definitia 3.7. Se numeste polinomul caracteristic atasat ecuatiei
omogene L[y] = 0, polinomul F (r) = a0 rn +a1 rn1 +. . .+an , iar F (r) = 0
se numeste ecuatia caracteristic
a atasat
a ecuatiei L[y] = 0.
Teorema 3.2.
1. Dac
a ecuatia caracteristic
a F (r) = 0 are r
ad
acini reale
si distincte r1 , r2 , . . . , rn , atunci un sistem fundamental de solutii pentru ecuatia diferential
a liniar
a cu coeficienti constanti L[y] = 0 este
y1 (x) = er1 x , y2 (x) = er2 x , . . . , yn (x) = ern x .
2. Dac
a printre r
ad
acinile ecuatiei caracteristice F (r) = 0 exist
a si r
ad
acini
reale multiple, de exemplu r1 este r
ad
acin
a cu ordinul de multiplicitate p, atunci ei i corespund p solutii liniar independente ale ecuatiei
L[y] = 0 :
y1 (x) = er1 x , y2 (x) = xer1 x , . . . , yp (x) = xp1 er1 x .
3.2. ECUAT
II DIFERENT
53
3. Dac
a printre r
ad
acinile ecuatiei caracteristice F (r) = 0 exist
a si r
ad
acini
complexe, de exemplu r = a + ib, r = a ib, atunci fiec
arei perechi de
r
ad
acini complexe conjugate i corespund dou
a solutii liniar independente
y1 (x) = eax cos bx, y2 (x) = eax sin bx.
4. Dac
a ecuatia caracteristic
a F (r) = 0 are printre solutiile ei r
ad
acini
complexe r = a + ib, r = a ib cu ordinul de multiplicitate p, atunci
lor le corespund 2p solutii liniar independente
y1 (x) = eax cos bx, y2 (x) = xeax cos bx, . . . , yp (x) = xp1 eax cos bx
yp+1 (x) = eax sin bx, yp+2 (x) = xeax sin bx, . . . , y2p (x) = xp1 eax sin bx.
Demonstratie. 1. Verificam ca yk (x) = erk x este solutia ecuatiei L[y] =
0 pentru k = 1, n. Avem L[yk ] = erk x (a0 rkn + a1 rkn1 + . . . + an ) = 0,
deoarece rk este radacina ecuatiei caracteristice. Deci yk (x) = erk x este
solutia ecuatiei L[y] = 0 pentru k = 1, n.
Solutiile y1 , y2 , . . . , yn formeaza un sistem fundamental, deoarece wronskianul lor este egal cu produsul dintre e(r1 +...+rn )x si determinantul Vandermonde al numerelor distincte r1 , . . . , rn si deci este diferit de zero. Asadar,
solutia generala a ecuatiei diferentiale omogene este y = c1 er1 x + c2 er2 x +
. . . + cn ern x .
2. Daca r1 este radacina ecuatiei caracteristice cu ordinul de multiplicitate p, atunci
F (r1 ) = 0, F 0 (r1 ) = 0, F 00 (r1 ) = 0, . . . , F (p1) (r1 ) = 0, F (p) (r1 ) 6= 0.
Pentru y = erx z, calculam derivatele cu ajutorul formulei lui Leibniz si
obtinem
y 0 = erx (rz + z 0 )
y 00 = erx (r2 z + 2rz + z 00 )
..
.
(3.13)
y (n) = erx (rn z + Cn1 rn1 z 0 + Cn2 rn2 z 00 + . . . + Cnn z (n) ),

de unde rezulta ca L[erx z] = erx (bn z +bn1 z 0 +. . .+b0 z (n) ), unde coeficientii
se determina cu formulele (3.13). Avem
bn = a0 rn + a1 rn1 + . . . + an = F (r)
si n general
j
bnj = Cnj rnj + a1 Cn1
rnj1 + . . . + anj Cjj =
F (j)(r)
, j = 1, n
j!
II DIFERENT
De unde rezulta ca
"
L[erx z] = erx
F (n)(r) (n)
F 0 (r) 0 F 00 (r) 00
F (r)z +
z +
z + ... +
z
1!
2!
n!
Asadar, L[er1 x z] = er1 x
F (p)(r1 ) (p)
z
p!
+ ... +
F (n)(r) (n)
n! z
i
.
Daca z este nlocuit cu 1, x, . . . , xp1 , paranteza din membrul al doilea

este nula si, prin urmare, avem
L[er1 x ] = 0, L[er2 x ] = 0, . . . , L[ern x ] = 0,
ceea ce nseamna ca er1 x , xer1 x , . . . , xp1 er1 x sunt solutiile ecuatiei diferentiale
L[y] = 0.
Inmultind aceste solutii cu constante oarecare si adunand deducem ca la
radacina r1 cu ordinul de multiplicitate p a ecuatiei caracteristice corespunde
solutia y = er1 x (c0 xp1 + c1 xp2 + . . . + cp1 ) ce depinde de p constante
oarecare c0 , c1 , . . . , cp1 .
3. Fie r = a + ib rad
acin
a complexa a ecuatiei caracteristice. Aceasta
nseamna ca functia y = e(a+ib)x = eax eibx = eax cos bx + ieax sin bx este o
solutie complexa a ecuatiei L[y] = 0. Deoarece L[eax cos bx + ieax sin bx] = 0
este echivalent cu L[eax cos bx]+iL[eax sin bx] = 0, nseamn
a ca L[eax cos bx] =
ax
ax
ax
0 si L[e sin bx] = 0, deci e cos bx si e sin bx sunt solutii ale ecuatiei
L[y] = 0 ce corespund oricarei rad
acini complexe r = a + ib a ecuatiei caracteristice.
4. Rezulta din 2 si 3.
Exemplul 3.21. y 00 y = 0, y(0) = 2, y 0 (0) = 0
Demonstratie. Ecuatia caracteristica este r2 1 = 0 si are rad
acinile r1 =
1, r2 = 1. Deci un sistem fundamental de solutii este y1 (x) = ex , y2 (x) =
ex , iar solutia generala va fi y(x) = c1 ex + c2 ex .
Impunem solutiei si derivatei ei conditiile Cauchy date si obtinem sistemul c1 + c2 = 2, c1 + c2 = 0 care are solutia c1 = c2 = 1. Asadar, solutia
particulara este y(x) = ex + ex .
Exemplul 3.22. y 00 + 2y 0 + y = 0, y(0) = 0, y 0 (0) = 1
Demonstratie. Ecuatia caracteristica este r2 + 2r + 1 = 0 si are rad
acinile
x
r1 = r2 = 1. Deci un sistem fundamental de solutii este y1 (x) = e , y2 (x) =
xex , iar solutia generala va fi y(x) = c1 ex + c2 xex .
Impunem solutiei si derivatei ei conditiile Cauchy date si obtinem c1 =
0, c2 = 1, deci solutia particulara este y(x) = xex .
Exemplul 3.23. y 00 + y 0 + y = 0
3.2. ECUAT
II DIFERENT
55
Demonstratie. Ecuatia caracteristic

a este r2 + r + 1 = 0 si are rad
acinile
3
3
1
1
r1 = 2 + i 2 , r2 = 2 i 2 . Deci un sistem fundamental de solutii
x
este y1 (x) = e 2 cos

x2
y(x) = c1 e
cos
3
2 x
x
3
e 2
2 x, y2 (x) =
x
+ c2 e 2 sin 23 x.
sin
3
2 x,
iar solutia generala va fi
Exemplul 3.24. y IV + 2y 00 + y = 0
Demonstratie. Ecuatia caracteristica este r4 + r2 + 1 = 0 si are rad
acinile
r1 = r2 = i, r3 = r4 = i. Deci un sistem fundamental de solutii este
y1 (x) = cos x, y2 (x) = x cos x, y3 (x) = sin x, y4 (x) = x sin x, iar solutia
generala va fi y(x) = c1 cos x + c2 x cos x + c3 sin x + c4 x sin x
Teorema 3.3. Fie y solutia general
a a ecuatiei diferentiale liniare omogene cu coeficienti constanti si yp o solutie particular
a a ecuatiei neomogene L[y] = f . Atunci solutia general
a a ecuatiei liniare neomogene este
y = y + yp , yp put
andu-se determina ntotdeauna prin metoda variatiei constantelor.
In anumite cazuri se poate determina forma solutiei particulare yp dup
a
forma functiei f (x). Indicam n continuare cateva astfel de cazuri:
1. Daca f = c, F (0) 6= 0, atunci
yp (x) =
c
an
2. Daca f = c, F (0) = 0, F 0 (0) = 0, . . . , F (p1) (0) = 0, F (p) (0) 6= 0,

atunci
cxp
yp (x) =
p!anp
3. Daca f = cex , F () 6= 0, atunci
yp (x) =
cex
F ()
4. Daca f = cex , F () = 0, F 0 () = 0, . . . , F (p1) () = 0, F (p) () 6= 0,

atunci
cex xp
yp (x) = (p)
F ()
Prin schimbarea de functie y(x) = ex z(x), z(x) fiind noua functie
necunoscuta regasim cazurile 1,2.
5. Daca f = Pm (x) si F (0) 6= 0, Pm (x) fiind un polinom n x de grad m,
atunci
yp (x) = Qm (x), unde Qm (x) este un polinom n x de grad m
II DIFERENT
6. Daca f = Pm (x) si F (0) = 0, F 0 (0) = 0, . . . , F (p1) (0) = 0, F (p) (0) 6=
0, atunci
yp (x) = xp Qm (x)
7. Daca f = ex Pm (x) si F () 6= 0, Pm (x) fiind un polinom n x de grad
m, atunci
yp (x) = ex Qm (x), unde Qm (x) este un polinom n x de grad m
8. Daca f = ex Pm (x), F () = 0, F 0 () = 0, . . . , F (p1) () = 0, F (p) () 6=
0, atunci
yp (x) = xp ex Qm (x)
In cazurile 7 si 8 punand y(x) = ex z(x), z(x) fiind noua functie
necunoscuta , regasim rezultatele de la punctele 5 si 6.
1 (x) cos x+ex P 2 (x) sin x, iar F (+i) 6= 0, atunci
9. Daca f = ex Pm
m
yp (x) = ex [Q1m (x) cos x + Q1m (x) sin x]

10. Daca f = ex Pm (x) si + i este o rad
acin
a multipl
a de ordinul p a
lui F (r), atunci
yp (x) = ex xp [Q1m (x) cos x + Q1m (x) sin x]
Folosind formulele lui Euler
cos x =
eix + eix
eix eix
si sin x =
,
2
2i
cazurile 9 si 10 se reduc la cele de la punctele 7 si 8.

Exemplul 3.25. y 00 + 3y 0 + 2y =
1
1+ex
Demonstratie. Asociem ecuatia omogena y 00 + 3y 0 + 2y = 0. Ecuatia sa

caracteristica este r2 + 3r + 2 = 0 si are rad
acinile r1 = 1, r2 = 2. Deci
solutia generala a ecuatiei omogene este y(x) = c1 ex + c2 e2x .
Vom determina o solutie particulara yp (x) a ecuatiei neomogene cu ajutorul metodei variatiei constantelor, de forma yp (x) = c1 (x)ex + c2 (x)e2x .
Sistemul
c01 (x)ex + c02 (x)e2x = 0
c01 (x)ex 2c02 (x)e2x =
are solutia c01 (x) =
ex
1+ex
1
1 + ex
2x
e
si c02 (x) = 1+e
x , de unde deducem
c1 (x) = ln(1 + ex ), c(x) = ex + ln(1 + ex ),
3.2. ECUAT
II DIFERENT
57
deci yp (x) = ex + (ex + e2x ) ln(1 + ex ).

Asadar, solutia generala este
y(x) = y(x) + yp (x) =
= c1 ex + c2 e2x ex + (ex + e2x ) ln(1 + ex ).
Exemplul 3.26. y 00 + y 0 = 3
Demonstratie. Ecuatia caracteristica asociata ecuatiei omogene este r2 +r =
0 si are radacinile r1 = 0, r2 = 1. Deci solutia generala a ecuatiei omogene
este y(x) = c1 + c2 ex . O solutie particulara yp (x) a ecuatiei neomogene
3x
este de forma yp (x) = 1!1
= 3x, deci solutia generala este
y(x) = c1 + c2 ex + 3x.
Exemplul 3.27. y 00 + y =
ex
2
ex
2
Demonstratie. Ecuatia caracteristica asociata ecuatiei omogene este F (r) =

r2 + 1 = 0 si are radacinile r1 = i, r2 = i. Deci solutia generala a ecuatiei
omogene este y(x) = c1 cos x + c2 sin x.
O solutie particulara yp (x) a ecuatiei neomogene este de forma
yp (x) = yp1 (x) + yp2 (x),
unde L[yp1 (x)] =
yp1 (x) =
ex
2
F (1)
ex
2
2 , L[yp (x)]
ex
4 .
x
= e4
ex
2 .
Analog yp2 (x) =
Deoarece F (1) 6= 0, avem

ex
2
F (1)
ex
4 .
Deci yp (x)
+ e 4 = chx
2 .
Solutia generala a ecuatiei date este y(x) = c1 cos x + c2 sin x +
chx
2 .
Exemplul 3.28. y 00 4y 0 + 4y = e2x

r2 4r + 4 = 0 si are radacinile r1 = r2 = 2. Deci solutia generala a ecuatiei
omogene este y(x) = c1 e2x + c2 xe2x .
Cum F (2) = 0, F 0 (2) = 0, F 00 (2) = 2 6= 0, o solutie particulara a ecuatiei
2x x2
2x 2
neomogene se cauta de forma yp (x) = Fe 00 (2)
= e 2x .
Solutia generala a ecuatiei date este y(x) = c1 e2x + c2 xe2x +
Exemplul 3.29. y 00 9y 0 + 20y = 4000x2
e2x x2
2 .
II DIFERENT
r2 9r + 20 = 0 si are rad
acinile r1 = 4, r2 = 5. Deci solutia generala a
ecuatiei omogene este y(x) = c1 e4x + c2 e5x .
Cum F (0) 6= 0, o solutie particulara a ecuatiei neomogene se cauta de
forma yp (x) = ax2 + bx + c. Din L[ax2 + bx + c] = 4000x2 , prin identificarea
coeficientilor, deducem ca a = 200, b = 180, c = 61, deci
yp (x) = 200x2 + 180x + 61.
Solutia generala a ecuatiei date este
y(x) = c1 e4x + c2 e5x + 200x2 + 180x + 61.
Exemplul 3.30. y 00 5y 0 = 5x2 + 2x, y(0) = 0, y 0 (0) = 0

r2 5r = 0 si are radacinile r1 = 0, r2 = 5. Deci solutia generala a ecuatiei
omogene este y(x) = c1 + c2 e5x .
Cum F (0) = 0, F 0 (0) = 2 6= 0, o solutie particulara a ecuatiei neomogene
se cauta de forma yp (x) = x(ax2 +bx+c). Din L[x(ax2 +bx+c)] = 5x2 +2x,
3
gasim a = 13 , b = 0, c = 0, deci yp (x) = x3 .
3
Solutia generala a ecuatiei neomogene este y(x) = c1 + c2 e5x + x3 .
Pentru rezolvarea problemei Cauchy calculam y 0 (x) = 5c2 e5x + x2 si
obtinem 0 = y(0) = c1 + c2 si 0 = y 0 (0) = 5c2 , deci c1 = c2 = 0. Asadar,
3
solutia particulara cautat
a este y(x) = x3 .
Exemplul 3.31. y 00 3y 0 + 2y = e3x (x2 + x)
r2 3r + 2 = 0 si are rad
acinile r1 = 1, r2 = 2. Deci solutia generala a
ecuatiei omogene este y(x) = c1 ex + c2 e2x .
Cum F (3) = 2 6= 0, o solutie particulara a ecuatiei neomogene se cauta
de forma yp (x) = (ax2 + bx + c)e3x . Avem
yp0 (x) = 3e3x (ax2 + bx + c) + e3x (2ax + b)
yp00 (x) = 9e3x (ax2 + bx + c) + 6e3x (2ax + b) + e3x 2a
and coeficientii
Inlocuind yp , yp0 , yp00 n ecuatia neomogena data si identific
1
x2 2x+2
obtinem a = 2 , b = 1, c = 1. Deci yp (x) =
.
2
2
Solutia generala a ecuatiei neomogene este y(x) = c1 ex +c2 e2x + x 2x+2
.
2
Exemplul 3.32. y 00 y = xex + x3 ex
3.2. ECUAT
II DIFERENT
59

r2 1 = 0 si are radacinile r1 = 1, r2 = 1. Deci solutia generala a ecuatiei
omogene este y(x) = c1 ex + c2 ex .
Cautam solutia particulara a ecuatiei neomogene de forma yp (x) =
yp1 (x) + yp2 (x), unde L[yp1 (x)] = xex si L[yp2 (x)] = x3 ex .
Cum F (1) = 0, F 0 (1) 6= 0, vom lua yp1 (x) = x(ax + b)ex si obtinem
2
a = 41 , b = 14 . Deci yp1 (x) = x 4x ex .
Cum F (1) = 0, F 0 (1) 6= 0, vom lua yp2 (x) = x(cx3 +dx2 +ex+f )ex si
4
1
3
x
x3
3 2
3
1
2
x
4 8x 8x .
obtinem c = 8 , d = 4 , e = f = 8 . Deci yp (x) = e
4
8
2
3
Atunci yp (x) = x 4x ex + ex x8 x4 38 x2 38 x .
Solutia generala a ecuatiei neomogene este
4
x2 x x
x
x3 3 2 3
x
x
x
y(x) = c1 e + c2 e +
e +e

x x .
4
8
4
8
8
Exemplul 3.33. y 00 y = xex sin x

r2 1 = 0 si are radacinile r1 = 1, r2 = 1. Deci solutia generala a ecuatiei
omogene este y(x) = c1 ex + c2 ex .
Pentru a calcula mai usor pe yp (x) facem schimbarea de functie y(x) =
u(x)ex si obtinem u00 + 2u0 = x sin x. Pentru aceasta ecuatie caut
am up (x)
1
de forma up (x) = (ax+b)
sin
x
+(cx
+d)
cos
x.
Obt
inem
a
=
,
b
=
10
3
9 ,c =
2
14
10
2
14
x
3 , d = 9 si up (x) = 3 9 sin x + 3 x + 9 cos x. Solutia yp (x) va fi
yp (x) = up (x)ex . Atunci
2
14
x 10
x
x
x
sin x + x +
cos x .
y(x) = c1 e + c2 e + e
3
9
3
9
Exemplul 3.34. y 00 2y 0 + 2y = 2ex cos x 4xex sin x

r2 2r + 2 = 0 si are radacinile r1 = 1 + i, r2 = 1 i. Deci solutia generala
a ecuatiei omogene este y(x) = c1 ex cos x + c2 ex sin x.
Facem substitutia y(x) = u(x)ex si ecuatia data devine
L[u] = u00 + u = 2 cos x 4x sin x.
Cautam up (x) = u1p (x) + u2p (x), unde L[u1p (x)] = 2 cos x si L[u2p (x)] =
4x sin x.
Ecuatia caracteristica asociata ecuatiei omogene n u este r2 +1 = 0 si are
radacinile simple r1 = i, r2 = i. Atunci caut
am u1p (x) = x(a cos x + b sin x)
II DIFERENT
si u2p (x) = x[(cx+d) cos x+(ex+f ) sin x]. Introducand n ecuatia neomogena
n u determinam coeficientii a = c = 1, b = d = e = f = 0, deci up (x) =
x2 cos x si yp (x) = x2 cos xex . Asadar, solutia generala a ecuatiei date este
y(x) = c1 ex cos x + c2 ex sin x + x2 cos xex .
3.3
Aplicatii
3.3.1
Ecuatii Euler

a liniara de ordinul n de forma
L[y] = a0 xn y (n) + a1 xn1 y (n1) + . . . + an y = f (x)
(3.14)
cu a0 , a1 , . . . , an constante si f C 1 (I) se numeste ecuatie Euler.

Daca f (x) 0, ecuatia (3.14) se numeste omogen
a , iar daca f (x) 6= 0,
ecuatia (3.14) se numeste neomogen
a.
O ecuatie Euler se poate transforma ntr-o ecutie cu coeficienti constanti
prin schimbarea de variabil
a |x| = et . Vom analiza cazul x > 0, cazul x < 0
tratandu-se analog. Avem :
y 0 (x) =
y 00 (x) =
dy dt
dy
=
= y 0 (t) et
dx
dt dx
dy 0
dy 0 dt
d(y 0 (t) et )
=
= et
= e2t (y 00 (t) y 0 (t))
dx
dt dx
dt
Derivata de ordinul k va fi
y (k) = ekt y (k) (t) + 1 y (k1) (t) + . . . + k1 y 0 (t) ,

unde 1 , . . . , k1 sunt constante.
Exemplul 3.35. x2 y 00 xy 0 + y = x
Demonstratie. Cu substitutia de mai sus, ecuatia devine
e2t e2t (y 00 (t)y 0 (t))et y 0 (t)et +y(t) = et sau y 00 (t)2y 0 (t)+y(t) = et
Ecuatia caracteristica asociata ecuatiei omogene y 00 (t) 2y 0 (t) + y(t) = 0
este F (r) = r2 2r + 1 = (r 1)2 = 0 si are rad
acinile r1 = r2 = 1. Atunci
solutia generala a ecuatiei omogene este y(t) = c1 et + c2 tet .
O solutie particulara a ecuatiei neomogene n y 00 (t) 2y 0 (t) + y(t) = et
2 t
2 t
este de forma yp (t) = Ft00e(1) = t 2e .
Deci y(t) = c1 et + c2 tet +
t2 et
2
si y(x) = c1 x + c2 x ln x +
x ln2 x
2 .
3.3. APLICAT
II
3.3.2
61
Metoda elimin
arii pentru sisteme diferentiale liniare
Metoda derivarii si eliminarii permite reducerea sistemelor de ordinul I

la ecuatii de ordin superior.
Exemplul 3.36.
tx0 x 3y = t
ty 0 x + y = 0
Demonstratie. Pentru a reduce sistemul la o ecuatie cu coeficienti constanti
trebuie sa facem schimbarea de variabil
a independent
a t = e . Vom avea
d
1
1 dx
dx d
1 dx dy
1 dy
dt = e d ; dt = e = t ; dt = d dt = t d ; dt = t d . Sistemul devine
dx
x 3y = e
d
dy
x+y =0
d
(3.15)
Vom deriva n raport cu prima ecuatie si obtinem

x00 x0 3y 0 = e .
(3.16)
Din ecuatia a doua a sistemului avem y 0 = x y. Introducand expresia lui

y 0 n ecuatia (3.16), obtinem
x00 x0 3x + 3y = e .
(3.17)
Din prima ecuatie a sistemului (3.15) avem

3y = x0 x e .
(3.18)
Introducand expresia lui y din (3.18), ecuatia (3.17) devine

x00 x0 3x + x0 x e = e sau x00 4x = 2e .
Aceasta ecuatie cu coeficienti constanti este echivalent
a cu sistemul (3.15).
Ecuatia caracteristica asociata ecuatiei omogene este F (r) = r2 4 = 0 si
are radacinile r1 = 2, r2 = 2. Solutia generala a ecuatiei omogene este
x( ) = c1 e2 + c2 e2 .
O solutie particulara a ecuatiei neomogene este de forma
xp ( ) =
2e
2
= e .
F (1)
3
Deci solutia generala a ecuatiei neomogene este

2
x( ) = c1 e2 + c2 e2 e .
3
II DIFERENT
Revenind la variabila t avem x(t) = c1 t2 + c2 t2 23 t. Din ecuatia (3.18)
determinam y:
1
dx
1
dx
y=
x e = t
xt =
3
d
3
dt
1
2
2
1
2
2
2
2
2c1 t 2c2 t t c1 t c2 t + t t = c1 t2 3c2 t2 t
3
3
3
3
Exemplul 3.37.
x0 + 5x + y = 7et 27
y 0 2x + 3y = 3et + 12
Demonstratie. Din prima ecuatie scoatem y si derivam :
y = 7et 27 5x x0 ; y 0 = 7et 5 x00 .
Inlocuim n a doua ecuatie a sistemului si obtinem
x00 + 8x0 + 17x = 31et 93.
Ecuatia caracteristica asociata ecuatiei omogene este F (r) = r2 +8r+17 = 0
si are radacinile r1 = 4+i, r2 = 4i. Solutia generala a ecuatiei omogene
este x(t) = e4t (c1 cos t + c2 sin t).
Cautam o solutie particulara a ecuatiei neomogene cu ajutorul metodei
lui Lagrange, de forma xp (t) = e4t (c1 (t) cos t + c2 (t) sin t). Functiile c1 (t) si
c2 (t) le determinam din sistemul :
c01 (t) cos te4t + c02 (t) sin te4t = 0
c01 (t)( sin te4t 4 cos te4t ) + c02 (t)(cos te4t 4 sin te4t ) = 31et 93
Obtinem c01 (t) = 31 sin te5t +93 sin te4t si c02 (t) = 31 cos te5t 93 cos te4t .
Atunci
c1 (t) =
c2 (t) =
31 5t
93
e (5 sin t cos t) + e4t (4 sin t cos t),
26
17
31 5t
93
e (5 sin t + cos t) e4t (4 sin t + cos t).
26
17
93
31 t
e 17
.
Deci x(t) = e4t (c1 cos t + c2 sin t) + 26
4t
Rezulta y(t) = e [(c1 c2 ) sin t (c1 (t) c2 ) cos t)
Exemplul 3.38.
y10 = y2 + 1
x2 y20 = 2y1 + x2 ln x
2 t
13 e
6
17 .
3.3. APLICAT
II
63
Demonstratie. Derivam prima ecuatie si obtinem y20 = y100 . Inlocuind n a

doua ecuatie obtinem x2 y100 2y1 = x2 ln x care este o ecuatie Euler.
Ecuatia omogena atasata este x2 y100 2y1 = 0. Facem schimbarea x = et
si obtinem y100 y10 2y1 = 0. Ecuatia caracteristica asociata este r2 r2 = 0
si are radacinile r1 = 2, r2 = 1. Atunci solutia generala a ecuatiei omogene
este y 1 (t) = c1 e2t +c2 et si y 1 (x) = c1 x2 +c2 x1 . Caut
am o solutie particulara
a ecuatiei neomogene cu metoda lui Lagrange, de forma :
y1p (x) = c1 (x)x2 + c2 (x)
1
x
si determinam functiile c1 (x), c2 (x) din sistemul :

c01 (x)x2 + c02 (x)
2xc01 (x) c02 (x)
1
=0
x
1
x2 ln x
=
= ln x
x2
x2
x 0
1
Atunci c01 (x) = ln
, c (x) = ln3x . Deci c1 (x) = 6x12 ln x + 6x
ln x +
3x3 2
c2 (x) = 31 (x ln x x).
Atunci y1p (x) = 16 x ln x + 21 ln x + x6 13 .
Avem y1 (x) = c1 x2 + c2 x1 + 16 x ln x + 12 ln x + x6 13 .
1
23 .
Din prima ecuatie avem y2 (x) = 1y10 = 16 ln x2c1 xc2 x12 + 2x
1
6x ,
Capitolul 4
Ecuatii cu derivate partiale

de ordinul nt
ai
4.1
Integrale prime pentru sisteme diferentiale
Definitia 4.1. Un sistem diferential de forma

x0j = vj (x1 , . . . , xn ), j = 1, 2, . . . , n,
(4.1)
unde v = (v1 , . . . , vn ) : U IRn este un camp de vectori de clasa C r (r 1)

definit ntr-un domeniu U IRn se numeste sistem diferential autonom.
Sistemul (4.1) se poate scrie si sub forma simetrica astfel
dx1
dxn
= ... =
(= dt)
v1
vn
Campul v asociaza fiecarui punct x U un vector tangent v(x) Tx U ' IRn .
Daca f : U IR este o functie de clasa C 1 (U ), atunci pentru orice x U se
poate considera derivata lui f n punctul x si n directia vectorului
n
X
f
df
df
v(x), notata dv (x) si definita prin dv (x) =
vi (x) (asa cum se stie de
xi
i=1
la cursul de analiza ).
Definitia 4.2. Fie v : U IRn un camp de vectori si f : U IR o functie
de clasa C 1 (U ). Functia f se numeste o integral
a prim
a a sistemului
0
diferential x = v(x), x U , daca derivata sa n directia campului de
df
vectori v este nula n fiecare punct din U , adica dv
= 0.
Proprietatea unei functii f de a fi integral
a prima se poate enunta echivalent si astfel : o functie diferentiabil
a f : U IR este o integral
a prima
pentru sistemul diferential autonom x0 = v(x) daca si numai daca oricare ar
fi solutia x = (t), : I U , functia f este constant
a pe I. Intr-adev
ar,
t I, d
=
v((t))
s
i
dt
n
i=1
i=1
X f
X f
di
df
d
(f )|t=t0 =
|(t0 )
|t=t0 =
|(t0 ) v i ((t0 )) =
((t0 )).
dt
xi
dt
xi
dv
64
4.1. INTEGRALE PRIME PENTRU SISTEME DIFERENT

IALE
65
Uneori se mai scrie f (x1 , . . . , xn ) = c constant. De aceea se mai spune ca

integralele prime reprezinta legi de conservare.
In exercitii, pentru determinarea integralelor prime ale unor sisteme condxn
1
crete se recomanda scrierea lor sub forma simetrica dx
si gasirea
v1 = . . . = vn
(prin aplicarea proprietatilor rapoartelor egale) unui raport de forma df0 egal
cu rapoartele precedente. Atunci f va fi o integral
a prima , deoarece df = 0,
deci f =constant n lungul curbelor integrale.
Exemplul 4.1. Sa se gaseasca integrale prime ale sistemului simetric :
dx
dy
dz
=
=
.
zy
xz
yx
Demonstratie. Folosind proprietatile proportiilor, putem scrie sistemul dat
astfel :
dx
dy
dz
dx + dy + dz
dx + dy + dz
=
=
=
=
zy
xz
yx
zx+xz+yx
0
si
dx
dy
dz
xdx + ydy + zdz
xdx + ydy + zdz
=
=
=
=
zy
xz
yx
x(z x) + y(x z) + z(y x)
0
De aici rezulta doua ecuatii diferentiale, daca egalam cu zero num
ar
atorii
ultimelor rapoarte din cele doua siruri de rapoarte egale :
dx + dy + dz = 0 si xdx + ydy + zdz = 0
Ele ne dau doua integrale prime x + y + z = c1 si x2 + y 2 + z 2 = c2 .
In general, pentru un sistem diferential autonom pot sa nu existe integrale prime globale, adica definite pe ntreg domeniul U IRn . Exista
nsa integrale prime locale (adica definite ntr-o vecin
atate a oricarui punct
x0 U ), fapt enuntat n teorema urmatoare; demonstratia poate fi gasit
a
n [5], pg. 305.
Teorema 4.1. Fie v : U IRn un c
amp de vectori de clas
a C r (U ) (r 2)pe
n
domeniul U IR si fie x0 U un punct nesingular al c
ampului (v(x0 ) 6= 0).
Atunci exist
a o vecin
atate W a lui x0 n U astfel nc
at sistemul diferential
autonom x0 = v(x), x W are, n domeniul W , n 1 integrale prime
functional independente f1 , . . . , fn1 si orice integral
a prim
a a sistemului n
domeniul W este functie de f1 , . . . , fn1 .
Observatia 4.1. Pentru sistemele diferentiale neautonome x0 = v(x, t), t
IR, x U , o functie f : U IR IR diferentiabil
a va fi integral
a prim
a dependent
a de timp daca ea este integral
a prima pentru sistemul autonom
care se obtine din sistemul precedent prin adaugarea ecuatiei t0 = 1:
X 0 = V (X), X U IR, X = (x, t), V (X) = (v(x, t), 1).
Campul de vectori V nu se anuleaz
a si i se poate aplica Teorema 4.1.

66CAPITOLUL 4. ECUAT
II CU DERIVATE PART
4.2
Ecuatii cu derivate partiale de ordinul nt

ai
Definitia 4.3. Fie v : U IRn un camp de vectori de clasa C r (U ) (r 2)

si v1 , . . . , vn : U IR componentele sale. Se numeste ecuatie cu derivate
partiale de ordinul nt
ai liniar
a omogen
a pentru functia necunoscuta
u : U IR de clasa C 1 , egalitatea
n
X
u
(x1 , . . . , xn ) = 0, x = (x1 , . . . , xn ) U
vi (x1 , . . . , xn )
xi
(4.2)
i=1
Definitia 4.4. Functia u : U IR de clasa C 1 care verific

a relatia (4.2)
pentru x U se numeste solutie a ecuatiei (4.2) pe domeniul U .
Teorema 4.2. Orice integral
a prim
a pe U a sistemului autonom x0 = v(x)
este solutie pe U a ecuatiei (4.2) si, reciproc, orice solutie pe U a ecuatiei
(4.2) este integral
a prim
a pe U a sistemului x0 = v(x).
Demonstratie. Fie u : U IR o functie de clasa C 1 care este integral
a prima
a sistemului diferential x0 = v(x), x U .
n
X
u
du
Atunci 0 = dv (x) =
vi (x), x U , deci functia u este solutie a
xi
i=1
ecuatiei (4.2).
Reciproc, fie u : U IR o solutie a ecuatiei (4.2) si fie : I U o solutie
oarecare a sistemului diferential x0 = v(x). Pentru t I avem din (4.2) :
n
X
u
((t)) = 0.
vi ((t))
xi
i=1
Dar
d
dt
d(u)
dt
= v((t)), deci rezulta
n
X
u
i=1
xi
((t))
di
= 0, t I sau echivalent
dt
= 0, t I, adica u = constant
a pe I, deci functia u este integral
a
prima a sistemului autonom.
Observatia 4.2. Sistemul diferential autonom
dx1
dx2
dxn
=
= ... =
v1 (x1 , . . . , xn )
v2 (x1 , . . . , xn )
vn (x1 , . . . , xn )
se numeste sistemul caracteristic
asociatp
ecuatiei (4.2).
p
2 u + (z 1 y 2 axy) u = 0
y
1
y
Exemplul 4.2. xy u
x
y
z
Demonstratie. Sistemul caracteristic asociat este
dx
dy
dz
p
=
= p
2
xy
y 1 y
z 1 y 2 axy

4.2. ECUAT
II CU DERIVATE PART
= dy
dx
x
Din primele doua rapoarte obtinem
1y 2
67
si integr
and avem
ln |x| + arcsin y = c,
deci xearcsin y = c1 . Din
obtinuta avem
dy
1y 2
dz
1y 2 axy
=
z
si din prima integral

a prima
dz
z
e arcsin y
= ac1 p
dy y
1 y2
care este o ecuatie diferent

p iala liniara n z. Atunci
psolutia sa generala este
arcsin y
z = cy2 ac1 e 2y
(y + 1 y 2 ) sau 2yz + ax(y + 1 y 2 ) = 2c2 , care este
cea de-a doua integrala prima .
Solutia generala a ecuatiei date este
p
u(x, y, z) = (xearcsin y , 2yz + ax(y + 1 y 2 )), C 1 .
Definitia 4.5. Se numeste ecuatie cu derivate partiale de ordinul

nt
ai cvasiliniar
a egalitatea
n
X
gi (x1 , . . . , xn , u)
i=1
u
= g(x1 , . . . , xn , u),
xi
(4.3)
unde gi (i = 1, . . . , n), g : D IR sunt de clasa C 1 pe domeniul D IRn+1 .

Definitia 4.6. Se numeste solutie a ecuatiei (4.3) orice functie de clasa
C 1 definita pe un domeniu U IRn , u : U IR astfel nc
at x U sa avem
n
X
u
(x, u(x)) D si
gi (x, u(x))
)(x) = g(x, u(x)), x U .
xi
i=1
Pentru rezolvarea ecuatiei (4.3) vom proceda astfel: caut
am solutia u
sub forma implicita F (x1 , . . . , xn , u) = 0, unde F : D IR este de clasa C 1
si F
a
u 6= 0 pe D. Atunci rezult
F
u
x
= Fi , i = 1, . . . , n
xi
u
si ecuatia (4.3) devine
n
X
u
F
gi (x1 , . . . , xn , u)
(x1 , . . . , xn , u)+g(x1 , . . . , xn , u)
(x1 , . . . , xn , u) = 0,
xi
u
i=1
adica o ecuatie cu derivate partiale de ordinul nt

ai liniara omogena , care
se poate rezolva ca mai nainte.
z
z
Exemplul 4.3. (1 + z x y) x
+ y
=2

II CU DERIVATE PART
Demonstratie. Sistemul caracteristic este
dx
dy
dz
=
=
1+ zxy
1
2
Din ultimele doua rapoarte rezulta z 2y = c1 o integral
a prima .
Folosind proprietatile rapoartelor egale avem
dy =
dz dx dy
,
zxy
de unde rezulta y + 2 z x y = c2 o alta integral

a prima .
Deci solutia generala sub forma implicita este
(z 2y, y + 2 z x y) = 0.
Definitia 4.7. Fie U IR3 un domeniu si v : U IR un camp de clasa

C 1 fara puncte singulare pe U (v nu se anuleaz
a pe U ), unde
v = P (x, y, z)i + Q(x, y, z)j + R(x, y, z)k.
Orbitele solutiilor sistemului diferential autonom
dx
dy
dz
=
=
, (x, y, z) U
P (x, y, z)
Q(x, y, z)
R(x, y, z)
(4.4)
se numesc linii de c
amp pentru v.
Liniile de camp ale unui camp vectorial v sunt suporturi de curbe :
x = x(t), t I, n lungul carora vectorul tangent n fiecare punct t coincide
cu v(x(t)). In unele cazuri concrete (de exemplu, campul electromagnetic),
liniile de camp sunt numite si linii de fort
a.
Exemplul 4.4. Sa se determine liniile de camp ale campului vectorial
v=
x2 + y 2 + z 2
2y
x2 + y 2 z 2
i
j
+
.
x2 z
xz
xz 2
Demonstratie. Sistemul simetric asociat este

x2 zdx
xzdy
xz 2 dz
=
=
x2 + y 2 + z 2
2y
x2 + y 2 z 2
echivalent cu
x2
sau
x2
2xdx
dy
2zdz
=
=
2
2
2
+y +z
y
x + y 2 z 2
2xdx
2ydy
2zdz
=
=
=
2
2
2
2
+y +z
2y
x + y 2 z 2

4.2. ECUAT
II CU DERIVATE PART
=
x2
69
2xdx + 2ydy + 2zdz

2xdx + 2ydy + 2zdz
=
2
2
2
2
2
+ + z 2y x + y z
0
y2
Deci 2xdx+2ydy +2zdz = 0. Atunci o integral

a prima este x2 +y 2 +z 2 = c1 .
2ydy
2xdx
Primele doua rapoarte x2 +y2 +z 2 = 2y2 , pe baza integralei prime aflate
2
ne dau 2xdx
= dy
y , deci y = c2 e
c21
Liniile de camp au ecuatiile
x2
c1
x2 + y 2 + z 2 = c1
2
y = c2 e
x2
c1
si sunt curbe situate pe sfera de raza c1 si centru 0.

Definitia 4.8. O suprafata S U de clasa C 1 , far
a puncte singulare
(adica cu plan tangent n fiecare punct) se numeste suprafat
a de c
amp
pentru v daca n orice punct P S, vectorul v(M ) este tangent suprafetei.
Observatia 4.3. Fie S data de ecuatia F (x, y, z) = 0 n U , unde F : U
IR este de clasa C 1 . Deoarece S nu are puncte singulare are normala n orice
punct M S si un vector director al normalei n P este dat de
gradM F =
F
F
F
(M )i +
(M )j +
(M )k 6= 0
x
y
z
Atunci v(M ) este tangent la S dac

a si numai daca v(M ) este ortogonal
vectorului gradM F , adica daca si numai daca are loc egalitatea
v(M ) gradM F = P (x, y, z)
F
F
F
+ Q(x, y, z)
+ R(x, y, z)
= 0, (4.5)
x
y
z
pentru M = (x, y, z). Rezulta ca S este o suprafat

a de camp pentru v dac
a
si numai daca este data de o ecuatie F (x, y, z) = 0, unde functia F : U IR,
de clasa C 1 , cu gradF 6= 0, este solutie a ecuatiei cu derivate partiale de
ordinul ntai liniara (4.5), numita ecuatia suprafetelor de c
amp ale lui
v.
Sistemul diferential (4.4) se mai numeste si sistem caracteristic al
ecuatiei (4.5), iar liniile de camp se mai numesc si curbe caracteristice.
Determinarea unei suprafete de camp care trece printr-o curba data
U de ecuatii 1 (x, y, z) = 0, 2 (x, y, z) = 0, (x, y, z) U se numeste
problem
a Cauchy pentru ecuatia (4.5).
Fie f1 , f2 : U IR doua integrale prime functional independente pentru
sistemul (4.4). Daca : I U este o solutie a sistemului, atunci orice punct
(t) = (x(t), y(t), z(t)) al liniei de camp corespunzatoare verific
a relatiile
f1 (x(t), y(t), z(t)) = c1 , f2 (x(t), y(t), z(t)) = c2 cu c1 , c2 IR.

II CU DERIVATE PART
Aplicand teorema functiilor implicite sistemului f1 (x, y, z) = c1 , f2 (x, y, z) =
c2 rezulta ca , cel putin local, orice linie de camp este data de ecuatiile
f1 (x, y, z) = c1 , f2 (x, y, z) = c2 . Daca nu este o linie de camp, atunci ea
va intersecta o linie de camp daca si numai daca constantele c1 , c2 verific
ao
relatie de compatibilitate (c1 , c2 ) = 0 ( functie de clasa C 1 ), obtinut
a din
sistemul algebric 1 = 2 = 0, f1 = c1 , f2 = c2 .
Suprafata data de ecuatia (f1 (x, y, z), f2 (x, y, z)) = 0 este (conform
Teoremei 4.2) o suprafat
a de camp ce trece prin curba .
Daca este o linie de camp ea este data , cel putin local, de ecuatii de
forma f1 (x, y, z) = c1 , f2 (x, y, z) = c2 , deci exista o infinitate de suprafete
de camp (f1 (x, y, z) c1 ) + (f2 (x, y, z) c2 ) = 0, , IR care trec prin
, adica problema Cauchy pentru curbe caracteristice este nedeterminata .
z
z
Exemplul 4.5. Sa se determine solutia ecuatiei x x
+ y y
= z ce trece
prin curba x2 + y 2 = 1, z = 2.
dy
dz
Demonstratie. Sistemul caracteristic asociat este dx
x = y = z . Integralele
prime se obtin din egalarea primelor doua rapoarte si a ultimelor doua :
x
x
y = c1 , z = c2 .
Din sistemul xy = c1 , xz = c2 , x2 + y 2 = 1, z = 2 eliminam variabilele
x, y, z si obtinem c21 c22 + c22 =

x2
y2
z2
4
c21
4
si revenind avem
x2
y2
x2
z2
x2
z2
x2
z2
x2
4y 2
sau
(con cu varful n origine).
Exemplul 4.6. Se da campul vectorial v = (x + y)i + (y x)j 2zk. Sa

se determine:
a) liniile de camp;
b) linia de camp ce trece prin punctul M (1, 0, 1);
c) suprafata de camp;
d) suprafata de camp ce contine dreapta z = 1, y 3x = 0.

Demonstratie. a) Sistemul caracteristic asociat este
d(x2 +y 2 )
dx
x+y
dy
yx
dz
2z .
dz
2
2
Rezulta xdx+ydy
, deci 12 x2 +y2 = 12 dz
= 2z
z . Atunci (x + y )z = c1
x2 +y 2
este o integrala prima .
x+y
Din primele doua rapoarte obtinem dx
ie diferentiala
dy = yx , care este o ecuat
2
dt
dt
1+t
omogena si facem substitutia y = tx. Avem x dx
+ t = t1
t+1 sau x dx = t+1
y
dx
t+1
sau x = t2 +1 dt, care are solutia ln(x2 + y 2 ) + 2arctg x = c2 , fiind cea de-a
doua integrala prima .
Liniile de camp sunt
(x2 + y 2 )z = c1
ln(x2 + y 2 ) + 2arctg
y
= c2
x
b) Cum M (1, 0, 1) apartine liniei de camp, din sistemul de mai sus aflam
constantele c1 , c2 : c1 = 0, c2 = 0. Deci linia de camp ce trece prin punctul

4.2. ECUAT
II CU DERIVATE PART
71
M (1, 0, 1) este
(x2 + y 2 )z = 0
y
=0
x
c) Ecuatia suprafetei de camp este

y
((x2 + y 2 )z, ln(x2 + y 2 ) + 2arctg ) = 0.
x
d) Suprafata de camp ce contine dreapta z = 1, y 3x = 0 rezulta din

eliminarea variabilelor x, y, z din sistemul
(x2 + y 2 )z = c1
z=1
y 3x = 0
y
= c2
x
si se obtine ln c1 + 2arctg 3 = c2 , deci z = earctg x 3 este ecuatia suprafetei

de camp ce trece prin dreapta data .
Capitolul 5
Ecuatii cu derivate partiale

de ordinul doi
5.1
Clasificarea si aducerea la forma canonic

a a
ecuatiilor cu derivate partiale de ordinul doi
Definitia 5.1. Se numeste ecuatie cvasiliniar

a cu derivate partiale
de ordinul II (cu doua variabile independente) o ecuatie de forma
2z
2z
2z
z z
A(x, y) 2 + 2B(x, y)
+ C(x, y) 2 + D x, y, z,
,
= 0 (5.1)
x
xy
y
x y
unde A, B, C sunt functii reale continue pe un deschis din IR2 si functia D
este continua n argumentele ei.
Definitia 5.2. Se numesc curbe caracteristice pentru ecuatia (5.1),
curbele aflate pe suprafatele integrale ale acestei ecuatii, ale caror proiectii
n planul xOy verifica ecuatia caracteristica :
A(x, y)dy 2 2B(x, y)dxdy + C(x, y)dx2 = 0
(5.2)
Clasificare:
1) Daca B 2 AC > 0, cele doua familii de caracteristice sunt reale si
distincte si ecuatia este de tip hiperbolic.
2) Daca B 2 AC = 0, avem o singura familie de caracteristice reale si
ecuatia este de tip parabolic.
3) Daca B 2 AC < 0, cele doua familii de caracteristice sunt complex
conjugate si ecuatia este de tip eliptic.
Exemple clasice
1. Ecuatia omogena a coardei vibrante sau ecuatia undelor plane
2u
1 2u
= 0, a2 =
,
x2 a2 t2
T0
72
(5.3)
A ECUAT
5.1. CLASIFICAREA SI ADUCEREA LA FORMA CANONICA
IILOR CU DERIVATE PART
unde este masa specifica liniara a coardei, T0 este tensiunea la care

e supusa coarda n pozitia de repaus este o ecuatie de tip hiperbolic.
2. Ecuatia c
aldurii
1 u
k
2u
= 2
, a2 = ,
2
x
a t
c
(5.4)
unde k este coeficientul de conductibilitate termica , c c

aldura specifica
densitatea este o ecuatie de tip parabolic.
3. Ecuatia Laplace
2u 2u
+ 2 =0
x2
y
(5.5)
este o ecuatie de tip eliptic.

Definitia 5.3. Directiile
dy
dy
= 1 (x, y),
= 2 (x, y)
dx
dx
(5.6)
determinate de ecuatia (5.2) se numesc directii caracteristice ale ecuatiei

(5.1).
Prin integrarea ecuatiilor (5.6) se obtin doua familii de curbe n planul
xOy, 1 (x, y) = c1 , 2 (x, y) = c2 (c1 , c2 constante arbitrare), curbe care sunt
proiectiile pe planul xOy ale curbelor caracteristice.
Daca ecuatia este de tip hiperbolic, cu schimbarea de variabile
= 1 (x, y), = 2 (x, y), ecuatia (5.1) se aduce la prima forma canonica
2z
z z
+ G1 , , z, ,
=0
(5.7)
Daca se efectueaza acum transformarea = x + y, = x y, din ecuatia

(5.7) rezulta
2z
2z
z z
0
+
G
,
=0
(5.8)
,
,
z,
1
x2 y 2
x y
care este a doua forma canonica pentru ecuatia cvasiliniar
a de tip hiperbolic.
Daca ecuatia este de tip parabolic, 1 (x, y) = 2 (x, y) = (x, y), cu
schimbarea de variabile = (x, y), = x, ajungem la forma canonica a
ecuatiei (5.1)
2z
z z
+ G2 , , z, ,
=0
(5.9)
2

Daca ecuatia este de tip eliptic, functiile 1 (x, y) si 2 (x, y) sunt complex conjugate si notam (x, y) = Re1 (x, y), (x, y) = Im1 (x, y). Cu
II CU DERIVATE PART
IALE DE ORDINUL DOI
schimbarea de variabile = (x, y), = (x, y) se ajunge la forma canonica
a ecuatiei (5.1)
z z
2z 2z
+
+
G
,
,
z,
,
=0
(5.10)
3
2 2

In cazul ecuatiilor liniare si omogene n raport cu derivatele partiale de
ordinul II cu coeficienti constanti
A
2z
2z
2z
+
2B
=0
+
C
x2
xy
y 2
(5.11)
A, B, C constante, ecuatia diferential

a a proiectiilor curbelor caracteristice
pe planul xOy este
Ady 2 2Bdxdy + Cdx2 = 0.
(5.12)
Directiile caracteristice sunt

dy 1 dx = 0, dy 2 dx = 0
(5.13)
si ne dau y 1 x = c1 , y 2 x = c2 , c1 , c2 constante.
Daca ecuatia este de tip hiperbolic, cu schimbarea de variabile
= y 1 x, = y 2 x,
ecuatia (5.11) devine
2z
=0
(5.14)
cu solutia generala z = f ()+g(), unde f, g sunt functii arbitrare. Revenind

la vechile variabile z(x, y) = f (y 1 x) + g(y 2 x)
Daca ecuatia este de tip parabolic, 1 = 2 = B
si ecuatia (5.12) se
A
reduce la Ady Bdx = 0, cu integrala generala Ay Bx = c, c constant
a
Schimbarea de variabile = Ax By, = x aduce ecuatia (5.11) la forma
canonica
2z
=0
(5.15)
2
Solutia generala a ecuatiei (5.15) este z = f ()+g(), unde f, g sunt functii
arbitrare.
Daca ecuatia este de tip eliptic, forma sa canonica este ecuatia Laplace
2z 2z
+
=0
2 2
Exemplul 5.1. Sa se aduca la forma canonica ecuatia
2u
2u
2u
u
u
+
2
3
+2
+6
= 0.
2
2
x
xy
y
x
y
(5.16)
A ECUAT
5.1. CLASIFICAREA SI ADUCEREA LA FORMA CANONICA
IILOR CU DERIVATE PART
Demonstratie. A = 1, B = 1, C = 3 = B 2 AC = 4 > 0, deci ecuatia

este de tip hiperbolic
Ecuat
ia caracteristica este :
dy
dx
dy
dy
dy
2 dx
3 = 0 = dx
= 3, dx
= 1 = y 3x = c1 , y + x = c2
Facem schimbarea de variabile = y 3x, = y + x si obtinem
u
u u
= 3
+
x
u
u u
=
+
y
2u
2u
2u
2u
=
9
6
+
x2
2
2
2u
2u
2u
2u
= 3 2 2
+ 2
xy

2u
2u
2u
2u
+
=
+
2
y 2
2
2
Forma canonica este :
16
2u
u
2u
1 u
+8
= 0 =
= 0.
Exemplul 5.2. Sa se aduca la forma canonica ecuatia

(1 + x2 )
2
u
2u
u
2 u
+y
= 0.
+
(1
+
y
)
+x
x2
y 2
x
y
Demonstratie. B 2 AC = (1 + x2 )(1 + y 2 ) < 0, deci ecuatia este de tip

eliptic
Din ecuatia caracteristica
(1 + x2 )dy 2 + (1 + y 2 )dx2 = 0
rezulta
p
1 + x2 dy = i 1 + y 2 dx,
deci familiile de caracteristice sunt

p
p
ln(y + 1 + y 2 ) + i ln(x + 1 + x2 ) = c1 ,
p
p
ln(y + 1 + y 2 ) i ln(x + 1 + x2 ) = c2
p
Facem schimbarea de variabile = ln(y + 1 + y 2 ), = ln(x + 1 + x2 ) si

obtinem
u
u
u
u
1
=
x
x x
1 + x2
II CU DERIVATE PART
IALE DE ORDINUL DOI
2u
1
2u
x
u
=
3
2
2
2
x
1 + x
(1 + x2 ) 2
u
1
u
=p
y
1 + y 2
1
2u
y
u
2u
=
3
2
2
2
2
y
1 + y
(1 + y ) 2
Ecuatia se reduce la forma canonica
2u
2
2u
2
= 0.
Exemplul 5.3. Sa se aduca la forma canonica si sa se determine solutia

generala a ecuatiei
x2
2
2u
2u
u
u
2 u
2xy
+
y
+x
+y
= 0.
2
2
x
xy
y
x
y
Demonstratie. A = x2 , B = xy, C = y 2 = B 2 AC = 0, deci ecuatia

este de tip parabolic
Ecuatia caracteristica este :
2
dy
dy
dy
x2 dx
+ 2xy dx
+ y 2 = 0 = dx
= xy = xy = c
Facem schimbarea de variabile = xy, = x si obtinem
u u
u
=y
+
x
u
u
=x
y
2
2u
2u
2u
2 u
=
y
+
2y
+
x2
2
2
2
2u
2 u
=
x
y 2
2
2u
u
2u
2u
=
+ xy 2 + x
xy
Ecuatia devine :
2u
+ 1 u
= 0 =
2
= 0 = u
= f () =
Integram n raport cu si obtinem u(, ) + g() = f () ln =

= u(x, y) = f (xy) ln x + g(xy)
Exemplul 5.4. Sa se rezolve problema Cauchy
3
2u
2u
u
2u
+
7
+
2
= 0, u(x, 0) = x3 ,
(x, 0) = 2x2 .
2
2
x
xy
y
y
f ().
5.2. PROBLEMA LUI CAUCHY ASUPRA COARDEI INFINITE. METODA DE REZOLVARE A LUI D
Demonstratie. A = 3, B = 72 , C = 2 = B 2 AC = 25
ia
5 > 0, deci ecuat
este de tip hiperbolic
Ecuatia caracteristica este :
2
dy
dy
dy
dy
3dy 2 7dxdy +2dx2 = 0 = 3 dx
7 dx
+2 = 0 = dx
= 2 si dx
= 13 .
Atunci familiile de curbe caracteristice sunt :
2x y = c1
x 3y = c2
Cu schimbarea de variabile = 2x y, = x 3y, ecuatia se reduce la
2u
forma canonica
= 0, de unde rezulta solutia generala
u(x, y) = (2x y) + (x 3y).
Conditiile problemei Cauchy sunt :
(2x) + (x) = x3
0 (2x) 3 0 (x) = 2x2
Integrand a doua relatie obtinem 12 (2x) 3(x) = 32 x3 + k
19
7 3
Atunci (2x) = 96
(2x)3 +c1 si (x) = 12
x c1 , deci solutia problemei
Cauchy este
19
7
u(x, y) = (2x y)3 (x 3y)3 .
96
12
5.2
Problema lui Cauchy asupra coardei infinite.

Metoda de rezolvare a lui dAlembert
Problema presupune determinarea functiei u(x, t) definita pentru x IR

si t 0 ce satisface urmatoarele conditii
a2
2u
2u
=
, x IR, t > 0
x2
t2
u
(x, 0) = (x), pentru x IR,
t
unde si sunt doua functii precizate pe toata axa Ox. Functia (x)
reprezinta profilul coardei vibrante n momentul initial t = 0, iar (x)
reprezinta viteza punctelor coardei n momentul initial t = 0.
Ecuatia caracteristica atasata este
u(x, 0) = (x) si
a2 dt2 dx2 = 0
din care obtinem
dt
1
=
dx
a
dt
1
=
dx
a
II CU DERIVATE PART
IALE DE ORDINUL DOI
Atunci familiile de curbe caracteristice sunt :
x at = c1
x + at = c2
Deoarece este o ecuatie de tip hiperbolic, facem schimbarea de variabile
= x at, = x + at si obtinem
2u
2u
2u
2u
=
+
2
+
x2
2
2
2
2
2
2u
2 u
2 u
2 u
=
a
2a
+
a
t2
2
Deci forma canonica devine
2u
= 0.
u
Putem scrie ecuatie astfel
= 0, de unde rezulta ca u
= f ().
Integrand n raport cu , deducem ca
Z
u(, ) = f ()d + 2 () sau u(, ) = 1 () + 2 ().
Revenind la variabilele x si t, solutia generala este
u(x, t) = 1 (x + at) + 2 (x at).
Tinand seama de conditiile initiale avem :
1 (x) + 2 (x) = (x)
a10 (x) a20 (x) = (x)
Integrand a doua ecuatie n raport cu x obtinem :
1 (x) + 2 (x) = (x)
Z
a1 (x) a2 (x) =
( )d + c, unde c este o constant

a oarecare.
0
Adunand aceste identitati gasim

(x)
1
1 (x) =
+
2
2a
( )d +
0
c
,
2a
iar daca scadem a doua identitate din prima rezulta ca

Z x
(x)
1
c
2 (x) =
( )d ,
2
2a 0
2a
5.2. PROBLEMA LUI CAUCHY ASUPRA COARDEI INFINITE. METODA DE REZOLVARE A LUI D
adica
(x + at)
1
1 (x + at) =
+
2
2a
si
2 (x at) =
(x at)
1
2
2a
x+at
( )d +
c
2a
( )d
c
,
2a
Z
0
xat
deci solutia problemei Cauchy se poate scrie sub forma

Z x+at
1
1
u(x, t) = [(x at) + (x + at)] +
( )d
2
2a xat
(5.17)
numita formula lui dAlembert.

Din formula lui dAlembert se poate trage concluzia ca , daca exista
solutia problemei Cauchy a coardei vibrante aceasta este unica . Intr-adev
ar,
sa presupunem ca problema Cauchy ar avea doua solutii u1 (x, t) si u2 (x, t).
Notam u(x, t) = u1 (x, t) u2 (x, t). Functia u(x, t) satisface ecuatia coardei
vibrante, deoarece este o combinatie liniara de solutiile u1 si u2 . Observam
ca
u(x, 0) = u1 (x, 0) u2 (x, 0) = (x) (x) = 0
u1
u2
u
(x, 0) =
(x, 0)
(x, 0) = (x) (x) = 0
t
t
t
Rezulta ca functia u(x, t) este solutia unei probleme Cauchy av
and conditiile
initiale identic nule. In acest caz, formula lui dAlembert ne da u(x, t) = 0,
deci u1 (x, t) = u2 (x, t), adica solutia problemei Cauchy este unica .
Pentru a demonstra existenta solutiei problemei Cauchy a coardei vibrante, vom arata ca functia u(x, t) data de formula (5.17) este tocmai
solutia acestei probleme. Deci vom demonstra ca aceasta functie satisface
ecuatia coardei vibrante si conditiile initiale. Intr-adev
ar, avem
0 (x + at) + 0 (x at)
1
u
=
+ [(x + at) (x at)]
x
2
2a
a0 (x + at) a0 (x at)
1
u
=
+ [a(x + at) + a(x at)]
t
2
2a
2u
00 (x + at) + 00 (x at)
1
=
+ [ 0 (x + at) 0 (x at)]
2
x
2
2a
2u
a2 00 (x + at) + a2 00 (x at)
1
=
+ [a2 0 (x + at) a2 0 (x at)]
2
t
2
2a
de unde rezulta
2u
2u
a2 2 = 2
x
t
ceea ce arata ca functia data de formula (5.17) satisface ecuatia coardei
vibrante.
II CU DERIVATE PART
IALE DE ORDINUL DOI
Facand n egalitatea (5.17) t = 0, avem u(x, 0) = (x) si de asemenea,
nlocuind t = 0 n u
inem u
t (x, 0), obt
t (x, 0) = (x).
Deci problema Cauchy a coardei infinite are ntotdeauna o solutie unica
si aceasta este data de formula (5.17).
a solutia ecuatiei coardei vibrante
2u 2u
2 =0
x2
t
cu conditiile initiale u(x, 0) =
x
, u (x, 0)
1+x2 t
= sin x.
Demonstratie. Cf. formulei lui dAlembert avem
Z
x+t
1 x+t
1
xt
u(x, t) =
+
+
sin ydy =
2 1 + (x t)2 1 + (x + t)2
2 xt
xt
1
x+t
1
+
[cos(x + t) cos(x t)] =
2
2
2 1 + (x t)
1 + (x + t)
2
1
xt
x+t+xt
x+tx+t
x+t
1
sin
=
+
2 sin
2 1 + (x t)2 1 + (x + t)2
2
2
2
xt
x+t
+
+ sin x sin t
1 + (x t)2 1 + (x + t)2
5.3
Problema lui Cauchy asupra coardei finite. Metoda

separ
arii variabilelor
In studiul vibratiilor coardei finite nu este suficient sa se cunoasca numai

profilul si vitezele punctelor coardei n momentul initial t = 0, ci trebuie s
se precizeze si comportarea coardei la capetele ei. Cel mai simplu caz ese
acela cand ambele capete ale coardei sunt fixate. Pentru rezolvarea acestei
probleme vom folosi o metoda generala numit
a metoda separarii variabilelor,
atribuita lui Fourier.
Consideram o coarda de lungime l. Presupunem ca n pozitie de repaus
ea este situata de-a lungul intervalului 0 x l de pe axa Ox. Formul
am
urmatoarea problema Cauchy asupra coardei finite:
Sa se determine functia u(x, t) definita pentru 0 x l si t 0 si care
satisface urmatoarele conditii :
1. a2
2u
2u
=
pentru 0 < x < l si t > 0
x2
t2
2. u(x, 0) = (x) si
u
(x, 0) = (x), pentru 0 x l
t

5.3. PROBLEMA LUI CAUCHY ASUPRA COARDEI FINITE. METODA SEPARARII
VARIABILELOR
3. u(0, t) = u(l, t) = 0 pentru t 0
Conditiile 3, care precizeaza comportarea celor doua capete ale coardei se
numesc conditii la limit
a.
Metoda separarii variabilelor consta n gasirea unui sir infinit de solutii
de forma particulara ale ecuatiei considerate, iar apoi, cu ajutorul acestor
solutii, se formeaza o serie ai carei coeficienti se determina astfel nc
at suma
seriei sa ne dea tocmai solutia problemei tratate.
Se cauta solutiile coardei vibrante de forma
u(x, t) = X(x)T (t)
(5.18)
si astfel ncat sa satisfaca conditiile la limita

u(0, t) = X(0)T (t) = 0 si u(l, t) = X(l)T (t) = 0.
De aici rezulta ca trebuie sa avem
X(0) = 0, X(l) = 0,
(5.19)
n caz contrar am avea T (t) = 0 ceea ce ar conduce la solutia banala u(x, t) =

0, pe care o excludem din consideratiile noastre.
Inlocuind functia (5.18) n ecuatia coardei vibrante obtinem
XT 00 = a2 X 00 T.
impartim aceasta egalitate cu a2 XT si obtinem
X 00
1 T 00
=
,
a2 T
X
unde n membrul stang avem o functie care depinde numai de variabila t, iar
n membrul drept o functie care depinde numai de variabila x. Egalitatea
ntre aceste functii pentru orice x si t nu este posibila decat atunci cand
ele sunt egale cu o constanta . Notand aceasta constant
a cu , obtinem
urmatoarele ecuatii diferentiale
X 00 + X = 0
(5.20)
T 00 + a2 T = 0
(5.21)
Pentru a determina solutiile de forma (5.18) ale ecuatiei coardei vibrante

si care verifica conditiile la limita indicate, determinam mai nt
ai solutiile
ecuatiei (5.20), care satisfac conditiile (5.19), iar apoi integr
am ecuatia
(5.21).
Ecuatia diferentiala (5.20) este de ordinul doi, liniara cu coeficienti constanti.
Solutia ei generala este :
II CU DERIVATE PART
IALE DE ORDINUL DOI
a) Daca < 0, X(x) = c1 e x + c2 e x , unde c1 si c2 sunt constante

arbitrare. Conditiile (5.19) ne conduc la urmatorul sistem liniar omogen n
c1 si c2 :
c1 + c2 = 0
c1 e
+ c2 e
=0
Avand n vedere ca functia exponent

ial
a nu se anuleaz
a pentru nicio valoare,
l
putem mparti a doua ecuatie cu e
si gasim urmatorul sistem :
c1 + c2 = 0
c1 e2 l + c2 = 0
1
1
= 1e2 l 6= 0, deoarece l 6= 0
Determinantul sistemului este 2l
e
1
si 6= 0. Cum determinantul sistemului este diferit de 0, atunci sistemul are
numai solutia banala c1 = 0, c2 = 0. In consecint
a , pentru < 0, ecuatia
(5.20) nu admite nicio solutie nebanala care sa satisfaca conditiile (5.19).
b) Daca = 0, X(x) = c1 x + c2 , unde c1 si c2 sunt constante arbitrare.
Conditiile (5.19) ne dau X(0) = c2 = 0, X(l) = c1 l = 0, de unde rezulta
c1 = 0, c2 = 0. Astfel ajungem din nou la solutia banala , care nu serveste
la nimic.
c) Daca > 0, X(x) = c1 cos x + c2 sin x. Conditiile (5.19) ne

conduc la urmatoarele egalitati :
X(0) = c1 = 0
X(l) = c2 sin l = 0.
Ultimul produs se anuleaz

a daca c2 = 0 sau daca sin l = 0. Primul
caz ne
conduce din nou la solutia banala . Accept
a
m
deci
c
a
c
=
6
0
s
i
sin
2
2l = 0.
Aceasta egalitate este satisfacut
a pentru l = n sau = n
, unde
l
n = 1, 2, . . . .
2
Solutia ecuatiei (5.20) corespunzatoare lui = n
o scriem astfel :
l
Xn = cn sin
n
x,
l
unde cn este o constanta arbitrara .

In concluzie, ecuatia (5.20) admite un sir infinit de solutii nebanale care
satisfac si conditiile (5.19).
2
Urmeaza sa integram ecuatia (5.21). Corespunzator lui = n
avem
l
ecuatia diferentiala
n 2
T 00 + a2
T =0
(5.22)
l
a carei solutie generala Tn (t) este
Tn (t) = n cos
n
n
at + n sin
at.
l
l

VARIABILELOR
Astfel ecuatia (5.21) (respectiv (5.22)) ne conduce de asemenea la un sir
infinit de functii.
Notam
n
n
n
un (x, t) = Xn (x)Tn (t) = an cos
at + bn sin
at sin
x
(5.23)
l
l
l
unde an , bn sunt constante oarecare ce provin din constantele n , n , cn . Din
felul cum au fost gasite functiile Xn (x) si Tn (t) rezulta ca functia un (x, t)
satisface atat ecuatia coardei vibrante cat si conditiile la limita din problema
Cauchy.
Am obtinut n acest fel un sir infinit de solutii de forma particulara (5.18)
a coardei vibrante si care satisface conditiile la limita din problema Cauchy:
u1 (x, t), u2 (x, t), . . . , un (x, t), . . .
(5.24)
Trecem la a doua etapa a metodei lui Fourier, la determinarea solutiei prob

X
lemei Cauchy cu ajutorul functiilor un (x, t). Consideram seria
un (x, t)
n=1
sau mai explicit, seria

X
an cos
n=1
n
n
n
at + bn sin
at sin
x.
l
l
l
(5.25)
Presupunem ca exista u(x, t) suma seriei (5.25)

X
n
n
n
u(x, t) =
an cos
at + bn sin
at sin
x.
l
l
l
(5.26)
n=1
Admitem de asemenea ca functia u(x, t) este solutia problemei Cauchy, deci

sunt satisfacute conditiile initiale ale problemei
u(x, 0) =
an sin
n=1
si
n
x = (x), 0 x l
l
(5.27)
u
n
n
(x, 0) =
abn sin
x = (x), 0 x l.
(5.28)
t
l
l
Aceste egalitati reprezinta dezvoltarea functiilor (x) si (x) n serie Fourier
de sinusuri. Prin urmare, coeficientii acestor serii se exprima cu formulele
cunoscute din teoria seriilor Fourier (asa cum vom vedea n Capitolul 7) :
Z
2 l
n
an =
(x) sin
xdx
(5.29)
l 0
l
Z l
n
2
(x) sin
xdx
(5.30)
bn =
na 0
l
II CU DERIVATE PART
IALE DE ORDINUL DOI
Invers, sa presupunem ca an si bn din seria (5.26) sunt determinati cu
ajutorul formulelor (5.29) si (5.30). Vom demonstra ca seria (5.26) cu
coeficientii astfel determinati ne da tocmai solutia problemei Cauchy, daca
functiile si din conditiile initiale ale problemei ndeplinesc anumite
cerinte pe care urmeaza sa le precizam n continuare.
Reamintim un rezultat care se demonstreaza n teoria seriilor Fourier:
Daca o functie periodica f , av
and perioada 2l, admite toate derivatele pan
a
la ordinul k inclusiv si acestea sunt continue pe axa Ox, si daca derivata de
X
ordinul k + 1 este continu
a pe portiuni, atunci seria numeric
a
nk (|n | +
n=1
|n |) este convergenta . Am notat cu n si n coeficientii Fourier ai functiei

f.
Pornind de la acest rezultat arat
am ca seria
n2 |an |
(5.31)
n=1
este convergenta daca functia satisface urmatoarele conditii:

1. admite derivatele 0 si 00 care sunt continue pe intervalul 0 x l;
2. admite si derivata 000 care este continu
a pe portiuni pe intervalul
0 x l;
3. (0) = (l) = 0 si 00 (0) = 00 (l) = 0.
Din (0) = (l) = 0 rezulta ca se poate prelungi impar pe [l, 0] si
dupa acesta pe toata axa Ox ca o functie periodica si continu
a.
Aratam ca derivatele 0 si 00 prelungite pe toata axa Ox sunt, de asemenea, continue. Derivatele 0 si 00 fiind continue pe intervalul (0, l), vor fi
continue pe orice interval de forma (nl, (n + 1)l), unde n este un num
ar
ntreg oarecare. Deci continuitatea functiilor 0 si 00 trebuie verificat
a doar
n punctele x = nl, n = 0, 1, 2, . . . ale axei Ox. Sa alegem arbitrar punctul
x = nl. Functia este impara , deci avem identitatea (nl+x) = (nlx)
pentru orice x. Derivand ambii membri ai egaltatii obtinem 0 (nl + x) =
0 (nlx). Daca x 0, atunci 0 (nl+x) 0 (nl) si 0 (nlx) 0 (nl)
ceea ce demonstreaza continuitatea lui 0 n x = nl. Analog obtinem
00 (nl + x) = 00 (nl x). Tinand seama de 00 (0) = 00 (l) = 0, avem
00 (nl + x) 0 si 00 (nl x) 0 cand x 0. Prin urmare si functia
00 este continua n x = nl. Avand n vedere ca 00 este evident continu
a
pe orice interval de forma (nl, (n + 1)l), n = 0, 1, 2, . . ., am demonstrat
continuitatea functiei 00 pe toata axa Ox. In sfarsit, functia 000 prelungita
pe toata axa Ox va ram
ane continu
a pe portiuni, deoarece eventuala discontinuitate a functiei 000 n punctele x = nl nu are important
a la continuitatea
pe portiuni.
Astfel, din rezultatul pe care l-am amintit mai sus, rezulta ca seria numerica (5.31) este convergent
a.

VARIABILELOR
Formulam acele conditii asupra lui care ne asigura convergenta seriei
n2 |bn |.
(5.32)
n=1
Daca
1. 0 exista si este continua pe 0 x l,
2. 00 exista si este continua pe portiuni pe 0 x l,
3. (0) = (l) = 0,
atunci seria (5.32) este convergent
a.
Demonstratia acestei afirmatii se face analog cu cea anterioar
a.
Demonstram acum ca seria (5.26), unde coeficientii an si bn sunt calculati
cu ajutorul formulelor (5.29) si (5.30) ne da solutia problemei Cauchy, daca
functiile si satisfac conditiile 1,2,3 de mai sus.
Aratam mai ntai ca seria (5.26) este uniform si absolut convergent
a
pentru 0 x l si t 0. Intr-adev
ar, sunt evidente urmatoarele inegalitati

X
X
n
n X
n
at + bn sin
at sin
x
|an |+|bn |
n2 (|an |+|bn |)
an cos
l
l
l
n=1
n=1
n=1
Cum seriile (5.31) si (5.32) sunt convergente, din inegalitatea de mai sus si
din criteriul lui Weierstrass, rezulta ca seria (5.26) este uniform si absolut
X
convergenta . Notam cu u(x, t) suma seriei (5.26), deci u(x, t) =
un (x, t).
n=1
Vom demonstra ca functia u(x, t) satisface ecuatia coardei vibrante si

conditiile initiale.
Functia u(x, t) satisface ecuatia coardei vibrante, daca seriile
2
X
un
n=1
si
x2
2
X
un
n=1
t2
sunt uniform convergente. Intr-adev

ar, avem urmatoarele inegalitati
2 2
X
2 un X
n
n
n
n
=
a
cos
at
+
b
sin
at
sin
x
n
n
x2
l2
l
l
l
n=1
n=1
2 X 2
n (|an | + |bn |)
l2
n=1
si
2
X
un
n=1
t2
2 2 2
X
n a
n
n
n
a
cos
at
+
b
sin
at
sin
x
n
n
l2
l
l
l
n=1
(5.33)
(5.34)
II CU DERIVATE PART
IALE DE ORDINUL DOI
2 a2 X 2
2
n (|an | + |bn |)
l
n=1
de unde va rezulta absolut si uniform convergenta seriilor (5.33) si (5.34).

Din calculul diferential si integral, din uniform convergenta seriilor (5.33) si
2
2
(5.34) rezulta existenta derivatelor partiale xu2 si t2u si egalitatile
n=1
n=1
2 u X 2 un
2 u X 2 un
=
s
i
=
.
x2
x2
t2
t2

2
X
2u
2 un
Prin urmare
=
a
2 = 0, deoarece functiile
x2
t
n=1
un (x, t) satisfac ecuatia coardei vibrante. Aceasta egalitate arata ca u(x, t)
este o solutie a ecuatiei coardei vibrante.
Verificam conditiile initiale. Pentru t = 0, din seria (5.26) gasim u(x, 0) =
X
n
x. Insa , deoarece an sunt coeficientii Fourier calculati cu foran sin
l
n=1
X
n
mula (5.29), avem
an sin
x = (x), deci u(x, 0) = (x).
l
n=1
Pentru verificarea celei de-a doua conditii initiale, calculam
2
a2 xu2
2u
t2
X
u
na
n
n
n
(x, t) =
at + bn cos
at sin
x.
an sin
t
l
l
l
l
n=1
La fel ca mai nainte se poate demonstra ca si aceasta serie este uniform si

absolut convergenta pentru 0 x l si t 0. Putem deci sa nlocuim t = 0
X
n
na
si obtinem u
bn sin
x. Formula (5.30) arata ca membrul
(x,
0)
=
t
l
l
n=1
drept este exact seria Fourier a functiei , deci u

t (x, 0) = (x).
Cum un (x, t) satisfac conditiile la limita rezulta evident ca u(x, t) satisface aceste conditii.
Exemplul 5.6. Sa se determine vibratiile unei coarde de lungime l,
av
fixate, cand forma initial
a a coardei e data de functia (x) =
and capetele
x2
4 x l , iar viteza initial
a este 0.
Demonstratie. Avem de rezolvat urmatoarea problema :
2u
2u
=
, 0 < x < l, t > 0
x2
t2
u
(x, 0) = 0 pentru 0 x l
t
u(0, t) = u(l, t) = 0 pentru t 0
u(x, 0) = (x) si

VARIABILELOR
Conform (5.30), bn = 0.
Conform (5.29) avem
2
an =
l
Dar
Z
Z
x2
n
8 l
n
8 l 2
n
4 x
sin
xdx =
x sin
xdx 2
x sin
xdx
l
l
l 0
l
l 0
l
n
l
n l
l
x sin
xdx = x cos
x/0 +
l
n
l
n
cos
0
n
xdx =
l
l2
l2
n l
l2
(1)n + 2 2 sin
x/0 = (1)n+1
n
n
l
n
si
Z
0
x2 sin
n
l
n l
2l
xdx = x2 cos
x/0 +
l
n
l
n
x cos
0
n
l3
xdx = (1)n+1 +
l
n
Z l
2l
l
n l
l
l3
2l
n
n l
x sin
x/0
xdx = (1)n+1 + 3 3 cos
x/0 =
sin
n n
l
n 0
l
n n
l
(1)n+1
l3
2l
+
[(1)n + 1]
n n3 3
8l
8l
(1)n+1 n
Deci an = (1)n+1 n
32l
Atunci a2n = 0, a2n+1 = (2n+1)3 3 .
Asadar, conform (5.26),
u(x, t) =
16
[(1)n
n3 3
1].
(2n + 1)
1
(2n + 1)
32l X
t sin
x.
cos
3
(2n + 1)3
l
l
n0
Exemplul 5.7.
finite :
Sa se rezolve problema Cauchy asupra coardei vibrante

2u
2u
= 4 2 , 0 < x < , t > 0
2
t
x
u(x, 0) = sin 3x 4 sin 10x,
u
(x, 0) = 2 sin 4x + sin 6x, 0 x
t
u(0, t) = u(, t) = 0, t 0.
Demonstratie. Vom determina coeficientii an si bn prin identificare folosind
formula (5.26) si conditiile initiale ale problemei date.
X
Din u(x, 0) = sin 3x 4 sin 10x =
an sin nx = sin 3x 4 sin 10x.
n=1
Egaland coeficientii obtinem a3 = 1, a10 = 4, an = 0, pentru n 6= 3, 10.
II CU DERIVATE PART
IALE DE ORDINUL DOI
u
t (x, 0)
Din
= 2 sin 4x + sin 6x =
Egaland coeficientii obtinem b4 =

Deci
2nbn sin nx = 2 sin 4x + sin 6x.
n=1
1
1
,
b
=
6
4
12 , bn
= 0, pentru n 6= 4, 6.
1
1
u(x, t) = cos 6t sin 3x4 cos 20t sin 10x+ sin sin 8t sin 4x+ sin 12t sin 6x.
4
12
5.4
Rezolvarea problemei Dirichlet pentru discul

unitate
am discul unitate raportat la reperul ortogonal xOy. Fie D =

2Consider
x + y 2 < 1 si = D \ D frontiera orientat
a pozitiv a lui D. Problema
Dirichlet consta n determinarea unei functii continue u : D IR care sa
2
2
fie armonica n D (i.e. u = xu2 + yu2 = 0) si astfel nc
at u| s
a ia valori
prescrise.
Aratam ca aceasta problema admite o solutie unica . Intr-adev
ar, fie
u1 , u2 doua solutii si v = u1 u2 . Atunci v = 0 n D si v| = 0. Aplicand
formula Green-Riemann, rezulta
Z Z
Z
v
v
v
v
v
dxdy =
(v dx + v dy) =
y
x
x
y
x
D x
2 2 #
Z Z "
v
v
vv +
dxdy
+
x
y
D
Tinand cont ca v| = 0 si v = 0 n D, rezulta
Z Z " 2 2 #
v
v
dxdy = 0,
+
x
y
D
deci
v 2
x
v
y
= 0. Atunci
v
x
v
= 0, y
= 0, deci v este constant
a n
D, v = k. Fiind continu
a n D, v va fi egala cu k si n punctele lui , deci
k = 0, deci v = 0 si ca atare u1 = u2 n D.
Se trece la coordonate polare si problema se reformuleaz
a astfel : trebuie
determinata o functie u(, ), (, ) [0, 1] IR astfel nc
at
2
2u
u 2 u
+
+ 2 =0
2
(5.35)
pentru [0, 1], IR si n plus u(, 0)|=1 = f () cu f : IR IR cunoscuta

presupusa continua , nenul
a , periodica de perioada 2. (Daca f 0, atunci
u 0).
5.4. REZOLVAREA PROBLEMEI DIRICHLET PENTRU DISCUL UNITATE89

Aplicam metoda separarii variabilelor si caut
am solutii de forma
u(, ) = X()Y ()
(5.36)
cu X, Y functii de clasa C 2 (si Y neap

arat periodica de perioada 2). Atunci
u
2u
2u
00
=
X
()Y
(),
= X()Y 00 ()
= X 0 ()Y (),
2
2
si nlocuind n ecuatia data , rezulta
2 X 00 ()Y () + X 0 ()Y () + X()Y 00 () = 0
sau separand variabilele avem
2 X 00 () + X 0 ()
Y 00 ()
=
X()
Y ()
(5.37)
Atunci ambii membri vor fi egali cu aceeasi constant

a reala k, deci
2 X 00 () + X 0 () kX() = 0
si
Y 00 () + kY () = 0 pentru [0, 1), IR.
Pentru k < 0, solutia generala a ecuatiei n Y este
Y () = c1 e
+ c2 e
cu c1 , c2 constante si aceasta este periodica doar daca c1 = c2 = 0, adica

Y = 0 si f ar rezulta nula , din nou caz exclus.
Ramane ca unica posibilitate k 0, k = 2 ( 0) si ecuatia
Y 00 () + 2 Y () = 0
are o solutie Y () = A cos + B sin cu A, B constante. Functia Y ()
fiind periodica de perioada 2 rezult
a n mod necesar ca = n ntreg (n
0).
Atunci Y () = A cos n + B sin n.
Pe de alta parte, rezulta k = n2 si
2 X 00 () + X 0 () n2 X() = 0.
Aceasta este o ecuatie Euler si solutia ei generala este de forma
X() = Cn + Dn ,
cu C, D constante. Daca D 6= 0, atunci facand 0 ar rezulta ca
X() si ar rezulta ca functia armonica u(, ) ar tinde catre infinit
spre centrul discului, ceea ce este exclus. Asadar, D = 0 si X() = Cn .
II CU DERIVATE PART
IALE DE ORDINUL DOI
Astfel, pentru orice ntreg n 0 am pus n evident
a cate o solutie (5.36)
a ecuatiei (5.35), anume
un (, ) = n (An cos n + Bn sin n)
Aplicam principiul suprapunerii efectelor care afirma ca suma seriei
un (, )
n=0
este de asemenea solutie (n ipoteza convergentei).

Asadar, functia
u(, ) =
n (An cos n + Bn sin n)
(5.38)
n=0
este solutie si ramane sa determinam constantele An , Bn , din conditia la

frontiera u(, )|=1 = f (), adica
f () =
(An cos n + Bn sin n)
n=0
Aceasta este de fapt dezvoltarea Fourier a lui f , rezulta

Z
Z
1
1
f ( )d, An =
f ( ) cos n d,
A0 =
2

Z
1
Bn =
f ( ) sin n d, n 1

(5.39)
(5.40)
Inlocuind n (5.38), rezulta

"
#
Z
X
1
n
u(, ) =
f ( ) 1 + 2 cos n( ) d
2
n=1
Dar
1+2
"
n
cos n( ) = Re 1 + 2
n=1
#
n in( )
n=1
"
ei( )
= Re 1 + 2
1 ei( )
#
=
1 + ei( )
1 2
=
1 2 cos( ) + 2
1 ei( )
si solutia explicita a problemei Dirichlet pentru discul unitate este
Z
1 2
f ( )
u(, ) =
d (formula clasic
a a lui Poisson)
2
2
1 2 cos( ) +
In cazul discului x2 + y 2 R2 de raza R > 0, dupa un rationament

analog, formula devine
Z
R2 2
f ( )
u(, ) =
d
2 2R cos( ) + 2
2
R
Re

a solutia problemei Dirichlet n cazul discului
unitate cand conditia la limita este u(1, ) = sin + cos 2 + 6 sin 3.
5.5. REZOLVAREA PROBLEMEI LUI NEUMANN PENTRU DISC
91
Demonstratie. Solutia problemei este de forma (5.38) si scriind conditia la

limita obtinem
u(1, ) =
An cos n + Bn sin n = sin + cos 2 + 6 sin 3,
n=0
de unde, prin identificarea coeficientilor rezulta A2 = 1 si Ai = 0, i 6= 1

si B1 = 1, B3 = 6, Bi = 0, i 6= 1, 3.
Deci u(, ) = sin + 2 cos 2 + 63 sin 3.
5.5
Rezolvarea problemei lui Neumann pentru disc
Problema lui Neumann pentru disc o putem formula astfel:

Sa se gaseasca functia u(, ) continu
a mpreun
a cu derivatele
sale patiale
de ordinul ntai n domeniul nchis DR = DR + , unde DR = x2 + y 2 < R

si = DR \ DR , care satisface urmatoarele conditii :
1.
2u
2
2.
u
(R, )
1
2
2u
2
= 0 n punctele din DR
= f () pe
unde f () este o functie data , continu

a mpreun
a cu derivata sa de ordinul
ntaRi si avand derivata a doua continu
a pe portiuni. Presupunem de asemnea
2
ca 0 f ()d = 0.
Solutia acestei probleme o putem gasi aplicand metoda separarii variabilelor care ne conduce la seria
A0 X n
+
(An cos n + Bn sin n)
2
R
u(, ) =
(5.41)
n=1
Coeficientii An si Bn i determinam din conditia la limita . In acest scop sa

derivam pe u n raport cu
u X n1
=
n n (An cos n + Bn sin n).
R
n=1
Conditia la limita este exprimata astfel :
n(An cos n + Bn sin n) = f ().
n=1
Am ajuns din nou la o serie Fourier, deci

An =
1
n
Z
0
f () cos nd si Bn =
1
n
f () sin nd
0
(5.42)
II CU DERIVATE PART
IALE DE ORDINUL DOI
Coeficientul A0 ramane o constant
a arbitrara , deoarece solutia problemei
lui Neumann nu este unica , ea depinde de o constant
a aditiva .
Se poate demonstra ca seria (5.41) n care coeficientii sunt calculati cu
ajutorul formulelor (5.42) esre absolut si uniform convergent
a , iar suma
ei ne da solutia problemei lui Neumann, daca functia f satisface conditiile
specificate n formularea acestei probleme.
Exemplul 5.9. Sa se determine solutia problemei lui Neumann definita
pe discul DR cu conditia la limita u
(R, ) = cos + sin 5.
Demonstratie. Solutia problemei este de forma
A0 X n
u(, ) =
+
(An cos n + Bn sin n).
2
R
n=1
Coeficientii acestei serii i vom determina direct folosind conditia la limita :
n(An cos n + Bn sin n) = cos + sin 5,
n=1
de unde rezulta ca A1 = 1, An = 0, n 2 si B5 = 15 , Bn = 0, n 6= 5. Deci

5
solutia catata este u(, ) = A20 + R cos + 15 R sin 5.
5.6
Ecuatia c
aldurii
Vom trata problema asupra ecuatiei caldurii :

Sa se gaseasca functia continu
a u(x, t) pentru 0 x l, t 0 si care
1.
u
t
= a2 xu2 pentru 0 < x < l, t > 0
2. u(x, 0) = (x) pentru 0 x l

3. u(0, t) = 1 (t), u(l, t) = 2 (t) pentru t 0
unde (x), 1 (t), 2 (t) sunt functii date.
Aceasta problema se numeste problema lui Cauchy pentru ecuatia
c
aldurii. Aceasta se nt
alneste des la studierea fenomenelor de fizica si
tehnica legate de propagarea caldurii si la fenomene chimice cu caracter de
difuzie. Conditia 2 se numeste conditia initial
a , iar conditiile 3 se numesc
conditii la limit
a.
Cazul 1. Vom rezolva mai nt
ai problema lui Cauchy pentru cazul
particular cand conditiile la limita sunt
u(0, t) = 0, u(l, t) = 0.
In acest caz spunem ca avem conditii la limit
a omogene. La rezolvarea
acestei probleme vom aplica metoda epararii variabilelor.

5.6. ECUAT
IA CALDURII
93
La nceput cautam un sir infinit de solutii ale ecuatiei caldurii, care sa

satisfaca si conditia la limita omogena . In acest scop vom determina solutiile
de forma
u(x, t) = X(x)T (t)
ale ecuatiei caldurii.
obtinem
Dupa nlocuirea acestei functii n ecuatia caldurii

XT 0 = a2 X 00 T
sau, mpartind cu a2 XT , ajungem la

1 T0
X 00
=
.
a2 T
X
Observam ca n prima parte a acestei egalitati a aparut o functie care depinde numai de variabila t, iar n partea a doua o functie care depinde numai
de variabila x. Repetand rationamentul aplicat la ecuatia coardei vibrante,
ajungem la concluzia ca egalitatea ntre aceste doua functii este posibila
numai daca ele sunt identice cu o constant
a . Obtinem astfel urmatoarele
ecuatii diferentiale :
X 00 + X = 0
(5.43)
si
T 0 + a2 T = 0
(5.44)
Deoarece cautam acele solutii ale ecuatiei caldurii care satisfac conditiile la
limita omogene, avem
u(0, t) = X(0)T (t) = 0, u(l, t) = X(l)T (t) = 0
de unde rezulta
X(0) = 0 si X(l) = 0
(5.45)
Deci cautam acele solutii ale ecuatiei (5.43) care satisfac si conditiile la limita
(5.45). Aceasta problema am nt
alnit-o la rezolvarea problemei Cauchy
pentru
ecuat
ia
coardei
vibrante
unde
am vazut ca are solutii numai daca
n 2
= l
, n = 1, 2, . . ., iar solutiile corespunzatoare acestor valori sunt
Xn (x) = sin n
l x.
2
Trecem la rezolvarea ecuatiei (5.44) pentru = n
. Deci vom integra
l
ecuatia (5.44) care este o ecuatie diferential
a de ordinul nt
ai cu variabile
separabile. O scriem sub forma
n 2
T0
= a2
T
l
si rezulta ca solutia ei generala ete data de
T (t) = cn e(
n 2 2
a t
l
II CU DERIVATE PART
IALE DE ORDINUL DOI
unde cn este o constant
a arbitrara .
Asadar, solutiile particulare ale ecuatiei caldurii, care satisfac si conditiile
la limita omogene sunt
un (x, t) = cn e(
n 2 2
a t
l
sin
n
x, n = 1, 2, 3, . . .
l
Solutia problemei Cauchy o obtinem cu ajutorul seriei
n 2 2
a t
l
cn e(
sin
n=1
n
x
l
(5.46)
formata din solutiile particulare ale ecuatiei caldurii obtinute mai sus.
Pentru a gasi formulele care sa ne permita calcularea coeficientilor cn sa
presupunem ca solutia problemei Cauchy este data de seria (5.46), adica
u(x, t) =
cn e(
n 2 2
a t
l
n=1
sin
n
x
l
(5.47)
Facand t = 0 si tinand seama de conditia initial

a trebuie sa avem
u(x, 0) =
cn sin
n=1
n
x = (x).
l
Observam ca aceasta formul

a reprezint
a dezvoltarea functiei (x) n serie
Fourier, deci cn sunt coeficientii Fourier si se calculeaza cu ajutorul formulei
cunoscute din teoria seriilor Fourier:
Z
n
2 l
(x) sin
xdx.
(5.48)
cn =
l 0
l
In urmatoarea teorema vom arata si invers, calculand coeficientii cn cu
formula (5.48), seria (5.46) va fi convergent
a si ca suma ei da tocmai solutia
problemei Cauchy.
Teorema 5.1. Dac
a functia (x) definit
a pe intervalul 0 x l este
continu
a si are derivata continu
a pe segmente si dac
a satisface conditiile la
limit
a
(0) = (l) = 0,
(5.49)
atunci seria (5.46), n care coeficientii sunt calculati cu formula (5.48), este
absolut convergent
a si uniform convergent
a , iar suma ei pe care o not
am
cu u(x, t) este solutia problemei Cauchy.
Demonstratie. Vom arata mai nt
ai ca seria (5.46) este absolut convergent
a
si uniform convergenta pentru 0 x l, t 0.

5.6. ECUAT
IA CALDURII
95
Datorita conditiilor la limita (5.49), functia (x) se poate prelungi pe

toata axa Ox astfel ncat sa obtinem o functie periodica si impara cu perioada 2l. Functia astfel prelungita ram
ane continu
a si cu derivata continu
a
pe portiuni. Atunci, rezulta ca seria numeric
a
|cn |
(5.50)
n=1
este convergenta . Pe de alta parte,

|cn e(
n 2 2
a t
l
sin
n
x| |cn | dac
a t 0.
l
Conform criteriului lui Weierstrass rezulta ca seria (5.46) este absolut

convergenta si uniform convergent
a pentru 0 x l, t 0. Notam cu
u(x, t) suma acestei serii.
In particular obtinem
u(x, 0) =
cn sin
n=1
n
x = (x)
l
ceea ce nseamna ca functia u(x, t) satisface conditia initial

a a problemei
Cauchy.
Ramane sa aratam ca functia u(x, t) satisface ecuatia caldurii n punctele
de coordonate t > 0 si 0 < x < l. In acest scop este suficient sa demonstram
ca seriile
X
un X 2 un
,
(5.51)
t
x2
n=1
n=1
converg absolut si uniform pentru t t0 > 0 si 0 x l, unde t0 > 0

este un numar fixat oricat de mic. Intr-adev
ar, din convergenta uniforma
a acestor serii, dupa cum se stie din calculul diferential si integral, rezulta
2
si xu2 si valabilitatea urmatoarelor egalitati:
existenta derivatelor partiale u
t
n=1
n=1
u X un
2 u X 2 un
=
si
=
.
t
t
x2
x2
Deci putem scrie
2u X
u
a2 2 =
t
x
n=1
un
2 un
a2
t
x2
=0
ceea ce arata ca functia u(x, t) satisface ecuatia caldurii n punctele de coordonate t t0 si 0 x l. Numarul t0 > 0 fiind ales arbitrar, rezulta ca
u(x, t) satisface ecuatia caldurii pentru orice punct (x, t) astfel nc
at t > 0
si 0 x l.
II CU DERIVATE PART
IALE DE ORDINUL DOI
Demonstram acum convergeta uniforma a seriilor (5.51) pentru t t0 >
0 si 0 x l. Din convergenta seriei (5.50) rezulta ca cn sunt marginiti,
adica exista o constanta k > 0 astfel nc
at
|cn | k, n.
2 2
( n
a t0
2
n
l )
sin n
a u
l x deducem c
t n k1 e
n 2 2
pentru t t0 > 0, deoarece functia e( l ) a t este descrescatoare. Am notat
2
a al lui dAlembert, se poate
k1 = l2 a2 k. Aplicand criteriul de convergent
X
n 2 2
arata ca seria numerica k1
n2 e( l ) a t0 este convergent
a . Intr-adev
ar,
Din
un
t
n 2
l
a2 cn e(
n 2 2
a t
l
n=1
avem
lim
(n +
(n+1) 2 2
a t0
2
l
1) e
n2 e(
n 2 2
a t0
l
= lim
n+1
n
Din criteriul lui Weierstrass rezulta ca seria
X
un
n=1
uniform pentru t t0 > 0 si 0 x l.
Demonstram acum uniform convergenta seriei
2t
e(2n+1) l2 a
=0
converge absolut si
2
X
un
.
x2
n=1
2 2
n 2
n 2 2
2 un
( n
a t
2 un
n
)
l
Din x2 = l
cn e
sin l x gasim x2 k2 n2 e( l ) a t0 ,
2
pentru t t0 > 0, unde k2 = l k.
Aplicand din nou criteriul de convergent
a al lui dAlembert seriei
X
n 2 2
k2 n2 e( l ) a t0 converge. Deci, conform criteriul lui Weierstrass rezulta
n=1
ca seria
2
X
un
n=1
x2
este absolut si uniform convergent

a pentru t t0 > 0 si
0 x l.
Observatia 5.1. Vom demonstra unicitatea solutiei problemei Cauchy

considerate. Fie u si v dou
a solutii ale aceleiasi probleme Cauchy. Atunci,
n particular, avem
u(x, 0) = (x) si v(x, 0) = (x)
n
x. Evident w(x, 0) = 0.
l
n=1
Deci rezulta ca n = 0, n. Deci am demonstrat ca w = 0, de unde rezulta
u = v, deci unicitatea solutiei.
Cazul 2. Vom rezolva problema Cauchy formulat
a la nceputul sectiunii.
Vom transforma mai ntai problema Cauchy ntr-o alta problema Cauchy n
Notam w = u v si fie w =
n e(
n 2 2
a t
l
sin

5.6. ECUAT
IA CALDURII
97
care conditia initiala si conditiile la limita sunt omogene. Va trebui deci sa

omogenizam conditia initiala si conditiile la limita prin considerarea unei
functii ajutatoare
U (x, t) = 1 (t) +
x
[2 (t) 1 (t)]
l
(5.52)
Evident aceasta functie satisface conditiile la limita ale problemei Cauchy,

adica U (0, t) = 1 (t) si U (l, t) = 2 (t).
In locul functiei necunoscute u introducem alta functie necunoscuta v
astfel
v = u U.
(5.53)
Precizam acum conditiile pe care trebuie sa le verifice functia v. Avem
2v
u
2 u U
2U
x
v
a2 2 =
a2 2
a2 2 = [10 (t) + (20 (t) 10 (t))]
t
x
t
x
t
x
l
(5.54)
Functia v trebuie sa satisfaca n mod evident conditia initial
a
v(x, 0) = (x) [1 (0) +
x
(2 (0) 1 (0))]
l
(5.55)
si conditiile la limita omogene

v(0, t) = 0 si v(l, t) = 0
Notand
f (x, t) = [10 (t) +
(5.56)
x 0
( (t) 10 (t))]
l 2
si
x
(2 (0) 1 (0))]
l
obtinem ca functia v(x, t) trebuie sa continu
a pentru 0 x l, t 0 si care
(x) = (x) [1 (0) +
v
2v
= a2 2 + f (x, t) pentru 0 < x < l si t > 0
t
x
(5.57)
v(x, 0) = (x) pentru 0 x l
(5.58)
v(0, t) = 0 si v(l, t) = 0 pentru t 0
(5.59)
unde f (x, t) si (x) sunt functii date. Aceasta problema se numeste problema Cauchy asupra ecuatiei c
aldurii neomogene cu conditii la
limit
a omogene.
Aceasta problema se mai poate simplifica astfel nc
at si conditia initial
a
sa devina omogena . Intr-adevar, daca z(x, t) este solutia urmatoarei probleme Cauchy pe care am rezolvat-o la cazul 1:
2 2z
1. z
si t > 0
t = a x2 pentru 0 < x < l
II CU DERIVATE PART
IALE DE ORDINUL DOI
2. z(x, 0) = (x) pentru 0 x l
3. z(0, t) = 0 si z(l, t) = 0 pentru t 0 si daca notam w = v z, atunci
gasirea functiei w revine la rezolvarea urmatoarei probleme Cauchy : Sa se
determine functia w(x, t) continu
a pentru 0 x l, t 0 si care satisface
urmatoarele conditii :
w
2w
= a2 2 + f (x, t) pentru 0 < x < l si t > 0
t
x
(5.60)
w(x, 0) = 0 pentru 0 x l
(5.61)
w(0, t) = 0 si w(l, t) = 0 pentru t 0
(5.62)
Am ajuns asadar la o problema Cauchy n care atat conditia initial

a cat si
conditiile la limita sunt omogene.
Cautam solutia aceste probleme ca suma urmatoarei serii
cn (t) sin
n=1
n
x
l
(5.63)
unde cn (t) sunt functii de varibil

a t. Pentru a determina aceste functii
presupunem ca seria (5.63) este convergent
a si ca suma ei este solutia w(x, t)
a problemei Cauchy, adica
w(x, t) =
cn (t) sin
n=1
n
x.
l
(5.64)
Sa admitem de asemenea ca functia f (x, t) se poate dezvolta n serie Fourier

astfel
X
n
x,
(5.65)
f (x, t) =
fn (t) sin
l
n=1
unde
2
fn (t) =
l
f (x, t) sin
0
n
xdx.
l
Inlocuind n ecuatia (5.60) functiile w si f obtinem identitatea

n 2
X
n
0
2
cn (t) +
x = 0.
a cn (t) fn (t) sin
l
l
(5.66)
n=1
Din teoria seriilor Fourier si identitatea (5.66) rezulta

n 2
c0n (t) +
a2 cn (t) = fn (t)
l
(5.67)
La aceasta ecuatie diferential

a putem atasa o conditie Cauchy daca luam n
considerare si conditia initial
a pe care o satisface functia w, adica
w(x, 0) =
cn (0) sin
n=1
n
x = 0.
l

5.6. ECUAT
IA CALDURII
99
De aici rezulta ca
cn (0) = 0.
(5.68)
Ecuatia diferentiala (5.67) este o ecuatie liniara de ordinul nt

ai. Astfel,
solutia ei ce satisface conditia (5.68) este
Z
cn (t) =
e(
n 2 2
a (t )
l
fn ( )d
(5.69)
Invers, daca cn (t), coeficientii seriei (5.63) sunt calculati cu formula (5.69)
si daca functia f (x, t) se poate reprezenta cu ajutorul seriei (5.65), atunci
seria (5.63) este uniform convergent
a si suma ei, pe care o notam cu w(x, t),
este solutia problemei Cauchy data de conditiile (5.60), (5.61), (5.62).
Rezumand cele de mai sus, putem spune ca solutia u(x, t) a problemei
Cauchy formulata la nceputul sectiunii este
u=U +w+z
(5.70)
unde U este functia (5.52), w satisface ecuatia (5.60), conditia initial

a omogena
si conditiile la limita omogene (5.61) si (5.62), iar z satisface ecuatia omogena
a caldurii, conditia initiala neomogena data de functia (x) si conditiile la
limita omogene.
Exemplul 5.10.
Sa se rezolve urmatoarea problema Cauchy asupra
ecuatiei caldurii :
2u
u
=
, 0 < x < 1, t > 0
t
x2
u(x, 0) = x2 x, 0 x 1
u(0, t) = u(1, t) = 0, t 0
Demonstratie. Solutia problemei are forma (5.47) :
u(x, t) =
cn e(n) t sin(nx),
n=1
unde cn se calculeaza cu ajutorul formulei (5.48) :

Z 1
cos(nx) 1
|0 +
cn = 2
(x2 x) sin(nx)dx = 2(x2 x)
n
0
Z 1
Z 1
cos(nx)
2
sin(nx) 1
sin(nx)
+2
(2x1)
dx =
(2x 1)
|0
2
dx =
n
n
n
n
0
0
Z 1
4
4 cos(nx) 1
=
|0 =
sin(nx)dx =
2
(n) 0
(n)2
n
=
4
4
[cos(n) cos 0] =
[(1)n 1].
3
(n)
(n)3
II CU DERIVATE PART
IALE DE ORDINUL DOI
Asadar solutia problemei Cauchy este
u(x, t) =
X
n=1
Exemplul 5.11.
ecuatiei caldurii :
4
2
[(1)n 1]e(n) t sin(nx).
(n)3
u
2u
= 9 2 + t sin x, 0 < x < , t > 0
t
x
u(x, 0) = sin x + 2 sin 2x + 3 sin 3x, 0 x
u(0, t) = u(, t) = 0, t 0
Demonstratie. Notam v(x, t) = u(x, t) z(x, t), unde z(x, t) este solutia
problemei :
z
2z
= 9 2 , 0 < x < , t > 0
t
x
z(x, 0) = sin x + 2 sin 2x + 3 sin 3x, 0 x
z(0, t) = z(, t) = 0, t 0
adica z(x, t) =
cn e9n t sin(nx).
n=1
Cum z(x, 0) =
cn sin(nx) = sin x+2 sin 2x+3 sin 3x, prin identificarea
n=1
coeficientilor obtinem c1 = 1, c2 = 2, c3 = 3, cn = 0, n 4.
Deci z(x, t) = e9t sin x + 2e39t sin 2x + 3e81t sin 3x.
Cu notatia facuta la nceput obtinem o noua problema Cauchy :
v
2v
u
2u
z
2z
9 2 =
9 2
9 2 = t sin x, 0 < x < , t > 0
t
x
t
x
t
x
v(x, 0) = u(x, 0) z(x, 0) = 0, 0 x
v(0, t) = u(0, t) z(0, t) = 0, v(, t) = u(, t) z(, t) = 0, t 0
Aceasta este o problema Cauchy cu conditia initial
a si conditiile la limita
X
cn (t) sin(nx)
omogene. Solutia acestei probleme va fi de forma (5.64), v(x, t) =
n=1
calculand cn (t) cu ajutorul formulelor (5.69) si (5.65). Coeficientii Fourier

fn (t) ai functiei f (x, t) = t sin x se obtin prin identificare :
t sin x =
fn (t) sin(nx),
n=1

5.6. ECUAT
IA CALDURII
101
deci f1 (t) = t, fn (t) = 0, n 2. Atunci

9
Z t
Z t 9
e t
e
9(t )
9t
c1 (t) =
e
d = e
|0
d =
9
0
0 9
t
e9t e9 t
t
1
=
| = [1 e9t ]
9
9
9 0 9 81
1
Deci v(x, t) = 9t 81
(1 e9t ) sin x.
1
Asadar, u(x, t) = v(x, t) + z(x, t) = 9t 81
(1 e9t ) sin x+
+e9t sin x + 2e39t sin 2x + 3e81t sin 3x
Exemplul 5.12.
ecuatiei caldurii :

u
2u
, 0 < x < 1, t > 0
=
t
x2
u(x, 0) = 6 sin(3x), 0 x 1
u(0, t) = t, u(1, t) = t2 , t 0
a si conditiile la limita . Vom

Demonstratie. Vom omogeniza conditia initial
considera functia U (x, t) din formula (5.52) :
U (x, t) = t + x(t2 t).
Deci U (0, t) = t, U (1, t) = t2 .
Introducem functia necunoscuta v(x, t) = u(x, t) U (x, t) si obtinem
urmatoarea problema Cauchy :
2U
v 2 v
u 2 u
U
= t + x(2t 1), 0 < x < 1, t > 0

t x2
t x2
t
x2
v(x, 0) = u(x, 0) U (x, 0) = 6 sin(3x), 0 x 1
v(0, t) = u(0, t)U (0, t) = tt = 0, v(1, t) = u(1, t)U (1, t) = t2 t2 = 0, t 0
Rezolvam problema ca n exemplul 5.11. Notam w(x, t) = v(x, t) z(x, t),
unde z(x, t) este solutia problemei Cauchy :
z
2z
=
, 0 < x < 1, t > 0
t
x2
z(x, 0) = 6 sin(3x), 0 x 1
z(0, t) = 0, z(1, t) = 0, t 0
X
X
2
cn e(n) t sin(nx). Cum z(x, 0) =
cn sin(nx) =
avand forma z(x, t) =
n=1
6 sin(3x), rezulta c3 = 3, cn = 0, n 6= 3. Deci z(x, t) =

Functia w(x, t) verifica problema Cauchy :
n=1
2t
(3)
3e
sin(3x).
w
2w
=
t + x(2t 1), 0 < x < 1, t > 0
t
x2
II CU DERIVATE PART
IALE DE ORDINUL DOI
w(x, 0) = 0, 0 x 1
w(0, t) = 0, w(1, t) = 0, t 0
si se cauta de forma w(x, t) =
cn (t) sin(nx).
n=1
Presupunem ca f (x, t) = t + x(2t 1) =
fn (t) sin(nx), unde
n=1
Z
fn (t) = 2
f (x, t) sin(nx)dx = 2
0
[t + x(2t 1)] sin(nx)dx =

0
= 2[t + x(2t 1)]

= 2(t 1)
cos(nx) 1
|0 + 2
n
(2t 1)
0
cos(nx)
dx =
n
cos(n)
cos 0
2t 1 sin(nx) 1
2(t)
+2
|0 =
n
n
n
n
1
2(1)n+1
(t 1) 2t
.
n
n
Conform formulei (5.69) avem :
=
Z t
cn (t) =
2(1)n+1
1
2
( 1) 2
e(n) (t ) d =
n
n
Z
2 (n)2 t t (n)2
=e
e
e
d =
( 1)e
d
n
n
0
0
"
Z t (n)2 #
2
n+1
e(n) t
e
(n)2 t 2(1)
=e
( 1)
|
d
2
n
(n)2 0
0 (n)
"
Z t (n)2 #
2
2 (n)2 t e(n) t
e
e
|0
d =
2
2
n
(n)
0 (n)
"
#
2
2
n+1
e(n) t
1
1
e(n) t
(n)2 t 2(1)
=e
(t 1)
+
|
n
(n)2
(n)2 (n)2 (n)2 0
"
#
2
2
e(n) t
1
e(n) t
2 (n)2 t
t
| =
e
n
(n)2
(n)2 (n)2 0
"
#
(n)2 t
n+1
e
1
1
1
2(1)
2
2
(t 1)
+
e(n) t +
= e(n) t
n
(n)2
(n)2 (n)4
(n)4
"
#
2
2 (n)2 t
e(n) t
1
1
(n)2 t
e
t
e
+
=
n
(n)2
(n)4
(n)4
(n)2 t 2(1)
n+1
(n)2

5.6. ECUAT
IA CALDURII
=
2
(1)n+1 (n)2 t
(n)2 t
n+1
(n)2 t
n+1
e
[(1)
(t
1)e
+
(1)
e
+
(n)3
(n)2
+
(1)n+1
1
1
2
2
t e(n) t +
e(n) t
]
(n)2
(n)2
(n)2
Deci w(x, t) =
X
n=1
103
n+1
2
(n)2 t
n+1
(n)2 t
n+1 (1)
e
[(1)
(t1)e
+(1)
(n)3
(n)2
(1)n+1
1
1
2
2
+
t e(n) t +
e(n) t
] sin(nx).
(n)2
(n)2
(n)2
Asadar,
u(x, t) = w(x, t) + z(x, t) + U (x, t) =
(n)2 t
X
n=1
2
(1)n+1 (n)2 t
(n)2 t
n+1
(n)2 t
n+1
e
[(1)
(t
1)e
+
(1)
e
+
(n)3
(n)2
+
(1)n+1
1
1
2
2
t e(n) t +
e(n) t
] sin(nx)+
2
2
(n)
(n)
(n)2
2
+3e(3) t sin(3x) + t + x(t2 t).
Capitolul 6
Functii complexe
6.1
Functii olomorfe. Conditiile Cauchy-Riemann.

Functii elementare
Definitia 6.1. Fie A C. Se numeste functie complex

a orice functie
f : A C (deci o functie cu valori complexe de variabil
a complexa ).
Daca notam w = f (z) cu z A si z = x+iy, w = u+iv, unde x, y, u, v
IR, iar f = P +iQ (adica P = Ref, Q = Imf ), se pun n evident
a doua functii
2
reale P, Q : A IR, unde am considerat A IR ca o multime de perechi de
numere reale. Atunci egalitatea w = f (z) este echivalent
a cu doua egalitati
reale u = P (x, y) si v = Q(x, y) si functia f : A C este echivalent
a cu o
transformare punctuala A IR2 , (x, y) (P (x, y), Q(x, y)).
Definitia 6.2. Daca A C este o multime deschis
a , functia complexa f
este continu
a ntr-un punct z0 = x0 + iy0 A dac
a si numai daca P si Q
sunt simultan continue n punctul (x0 , y0 ).
Definitia 6.3. Fie A C o multime deschis
a si f : A C o functie
complexa . Functia f se numeste olomorf
a ntr-un punct z0 A (sau
C- derivabil
a n z0 sau monogen
a n z0 ) daca exista si este finita (adica
f (z) f (z0)
lim
. Notam l cu f 0 (z0 ) si se
apartine lui C) limita l =
zz0 ,z6=z0
z z0
numeste derivata complex
a a lui f n z0 .
Observatia 6.1. Daca functia f : A C este olomorfa n z0 A, atunci
ea este continua n z0 .
Definitia 6.4. Functia f : A C se numeste olomorfa pe deschisul A
daca ea este olomorfa n orice punct z0 A.
Observatia 6.2. Suma, produsul, catul si compunerea a doua functii
olomorfe pe un deschis A sunt functii olomorfe.
Fie w = f (z), f : A C definita pe un deschis A C si z0 A,
z0 = x0 + iy0 .
f (z0 + h) f (z0 )
Daca f este olomorfa n z0 , atunci f 0 (z0 ) = lim
. In
h0
h
104
6.1. FUNCT
II OLOMORFE. CONDIT
IILE CAUCHY-RIEMANN. FUNCT
II ELEMENTARE105
particular, pentru h real va rezulta ca
lim
h0
f (z0 + h) f (z0 )
f (z0 + ih) f (z0 )
= lim
= f 0 (z0 )
h0
h
ih
si tinand cont ca f = P + iQ se obtine

P (x0 + h, y0 ) P (x0 , y0 )
Q(x0 + h, y0 ) Q(x0 , y0 )
+ i lim
=
h0
h0
h
h
lim
P (x0 , y0 + h) P (x0 , y0 )
Q(x0 , y0 + h) Q(x0 , y0 )
+ i lim
h0
h0
ih
ih
Daca functiile P si Q au derivate partiale n raport cu x si y n punctul
(x0 , y0 ), atunci
lim
P
Q
1 P
Q
(x0 , y0 ) + i
(x0 , y0 ) =
(x0 , y0 ) +
(x0 , y0 )
x
x
i y
y
de unde deducem
Q
P
=
x
y
Q
P
=
x
y
numite conditiile Cauchy-Riemann.
Teorema 6.1. Fie A C o multime deschis
a . Functia f : A C, f =
P + iQ este olomorf
a n z0 A dac
a si numai dac
a P, Q : A R sunt
diferentiabile n z0 = (x0 , y0 ) si derivatele lor partiale n (x0 , y0 ) verific
a
conditiile Cauchy-Riemann.
Demonstratie. Presupunem ca f este olomorfa n z0 A si fie f 0 (z0 ) = a+ib.
Definim
(
f (z)f (z0 )
f 0 (z0 ), pentru z A, z 6= z0
zz0
(z) =
0,
pentru z = z0
Evident lim (z) = 0.
zz0
Definim
(z) =
zz0
(z) |zz
, pentru z A, z 6= z0
0|
0,
pentru z = z0
Atunci lim |(z)| = lim |(z)| = 0, deci lim (z) = 0. Putem scrie
zz0
zz0
zz0
f (z) f (z0 ) = c(z z0 ) + (z z0 )(z) = c(z z0 ) + (z)|z z0 |. (6.1)

Dar
f (z) = P (x, y) + iQ(x, y), c = a + ib, z z0 = (x x0 ) + i(y y0 )
106
CAPITOLUL 6. FUNCT
II COMPLEXE
deci
P (x, y) P (x0 , y0 ) + i(Q(x, y) Q(x0 , y0 )) =
p
= a(x x0 ) b(y y0 ) + Re(x, y) (x x0 )2 + (y y0 )2 +
p
+i[b(x x0 ) + a(y y0 ) + Im(x, y) (x x0 )2 + (y y0 )2 ]
Rezulta formulele
unde
P (x, y) P (x0 , y0 ) = a(x x0 ) b(y y0 )+

p
+ Re(x, y) (x x0 )2 + (y y0 )2
(6.2)
Q(x, y) Q(x0 , y0 ) = b(x x0 ) + a(y y0 )+

p
+ Im(x, y) (x x0 )2 + (y y0 )2
(6.3)
lim
Re(x, y) = 0,
(x,y)(x0 ,y0 )
lim
Im(x, y) = 0, deci functiile P si
(x,y)(x0 ,y0 )
Q sunt diferentiabile n z0 = (x0 , y0 ) si atunci

=
Q
P
Q
P
(x0 , y0 ) =
(x0 , y0 ), b =
(x0 , y0 ) =
(x0 , y0 )
x
y
y
x
adica am obtinut conditiile Cauchy-Riemann.

Reciproc, daca P si Q sunt diferentiabile n z0 = (x0 , y0 ) si au loc
conditiile Cauchy-Riemann, atunci avem
P
P
P (x, y) P (x0 , y0 ) =
(x0 , y0 )(x x0 ) +
(x0 , y0 )(y y0 )+
x
y
p
+ 1 (x, y) (x x0 )2 + (y y0 )2
(6.4)
Q
Q
Q(x, y) Q(x0 , y0 ) =
(x0 , y0 )(x x0 ) +
(x0 , y0 )(y y0 )+
x
y
p
+ 2 (x, y) (x x0 )2 + (y y0 )2
(6.5)
unde
lim
1 (x, y) = 0,
(x,y)(x0 ,y0 )
lim
2 (x, y) = 0.
(x,y)(x0 ,y0 )
P
= Q
y (x0 , y0 ), b = y (x0 , y0 )
Notand a = P
= Q
si
x (x0 , y0 )
x (x0 , y0 )
= 1 + i2 , obtinem din relatiile (6.4) si (6.5), relatiile (6.2) si (6.3),
iar acestea sunt echivalente cu (6.1) daca notam f 0 (z0 ) = a + ib. Din
(z0 )
f 0 (z0 ) = (z z0 ), pentru z 6= z0 si atunci
(6.1) obtinem f (z)f
zz
0
f (z) f (z0 )
lim
= f 0 (z0 ) C, deci f este olomorfa n z0 C.
zz0
z z0
In plus, avem
P
Q
Q
P
f 0 (z0 ) =
+i
(z0 ) =
i
(z0 ) =
x
x
y
y
P
P
Q
Q
i
(z0 ) =
+i
(z0 )
x
y
y
x
6.1. FUNCT
II OLOMORFE. CONDIT
II ELEMENTARE107
Corolarul 6.1. Fie A C o multime deschis
a si f : A C, f = P + iQ.
Dac
a P, Q C 1 (A) si dac
a pentru z A au loc conditiile Cauchy-Riemann,
atunci f este olomorf
a pe A.
Demonstratie. Daca P, Q C 1 (A), atunci P, Q sunt diferentiabile n orice
punct z0 A. Avand loc si conditiile Cauchy-Riemann n orice punct z0 A
afirmatia rezulta din Teorema 6.1.
f
f
f
1 f
1 f
Notam f
s
i
a derivata are=
i
=
+
i
z
2 x
y
z
2 x
y (numit
olar
a a lui f n z0 ).
a si f : A C, f = P + iQ.
f
1
Dac
a P, Q C (A) si z = 0 pe A, atunci functia f este olomorf
a pe A.
Demonstratie. Vom arata ca relatia f
a cu conditiile
z = 0 pe A este echivalent
Cauchy-Riemann si apoi aplicam Corolarul 6.1. Intr-adev
ar,
1 f
f
1 P
Q
1 P
Q
f
=
+i
=
+i
+i
+i
=
z
2 x
y
2 x
x
2 y
y
1 P
Q
i Q P
+
+
,
2 x
y
2 x
y
deci
f
P
Q
Q
P
= 0
=
si
=
.
z
x
y
x
y
Exemplul 6.1. Sa se arate ca functia f : C C, f (z) = |z| nu e olomorfa

n nici un punct din C.
p
Demonstratie. Functia f se scrie f = P + iQ, unde P (x, y) = x2 + y 2 si
Q = 0.
Q
x , P
= 2y 2 , Q
Avem P
x =
x = y = 0 pentru z 6= 0.
2
2 y
x +y
x +y
x
x2 +y 2
Din conditiile Cauchy-Riemann obtinem
y
x2 +y 2
= 0 si
= 0, deci
x = y = 0, adica z = 0. Dar, n punctul z = 0 functia P nu are derivate

partiale, deci conform Teoremei 6.1, functia f nu poate fi olomorfa n acest
punct.
p
Exemplul 6.2. Sa se arate ca functia f : C C, f (z) = |z 2 z 2 | este
continua n z = 0, satisface conditiile Cauchy-Riemann n acest punct, dar
nu este olomorfa .
Demonstratie. lim f (z) = 0 = f (0), deci f
z0
p
Daca z = x + iy, avem f (z) = 2 |xy|,
P (x, 0) P (0, 0)
P
=0=
lim
x (0, 0) = x0
x0
este continu
a n z = 0
p
deci P (x, y) = 2 |xy| si Q = 0.
Q
(0, 0)
y
108
CAPITOLUL 6. FUNCT
II COMPLEXE
P (0, y) P (0, 0)
Q
=0=
(0, 0)
y0
y0
x
Totusi f nu este olomorfa n z = 0, deoarece P nu e diferentiabil
a n
acest punct. Presupunem ca P ar fi diferentiabil
a , deci
P
y (0, 0)
= lim
P (x, y) P (0, 0) = 0 (x 0) + 0 (y 0) + P1 (z)|z 0|,

unde lim P1 (z) = 0.
z0
2 |xy|
P (z)
|z| =
x2 +y 2
1
i n , n IN avem
Pentru z 6= 0 avem P1 (z) =
Luand z = n1 , zn0 = n1 +
P1 (zn ) = 0 0, P1 (zn0 ) = 2
zn 0, zn0 0, dar
2, deci P1 nu are limita n (0, 0).
Definitia 6.5. Fie u : A IR o functie de clasa C 2 pe deschisul A. Functia

2
2
u se numeste armonic
a dac
a pentru a A avem xu2 (a) + yu2 (a) = 0,
adica u = 0 n orice punct din A.
a si f : A C, f = P + iQ si
2
P, Q C (A). Dac
a f este olomorf
a pe A, atunci P, Q sunt functii armonice
pe A.
Demonstratie. Din conditiile Cauchy-Riemann si Teorema lui Schwartz avem
2P
P
2P
P
+
=
+
=
x2
y 2
x x
y y
=
x
Q
y
+
y
Q
2Q
2Q
=0
x
xy yx
Definitia 6.6. Un deschis D C este conex (deci un domeniu) daca si

numai daca pentru orice doua puncte z1 , z2 D exist
a un drum : [a, b]
D astfel ca (a) = z1 si (b) = z2 . Un domeniu D se numeste simplu conex
daca frontiera lui D este conexa , adica orice curba nchis
a cu suportul n D
se poate deforma continuu catre un punct.
Observatia 6.3. Se poate ara ta ca aceasta este echivalent cu faptul ca
orice curba nchisa cu suportul n D se poate deforma continuu catre un
punct. Coroana K(z0 ; r, R) nu este un domeniu simplu conex.
Teorema 6.2. Fie D IR2 un domeniu simplu conex. Dac
a functia
P : D IR este armonic
a pe D, atunci exist
a functia Q : D IR armonic
a
pe D astfel nc
at functia f : D C, f = P + iQ s
a fie olomorf
a.
Demonstratie. Daca ar exista functia Q armonica pe D astfel nc
at f =
P + iQ sa fie olomorfa pe D, atunci Q ar verifica relatiile Cauchy-Riemann
Q
Q
Q
P
P
P
P
si Q
x = y
x = y , deci dQ = x dx + y dy = y dx + x dy.
6.1. FUNCT
II OLOMORFE. CONDIT
II ELEMENTARE109
Consideram forma diferentiala = P
y dx +
P1
y
2P
y 2
Q1
x
2P
x2
P1
y
P
x dy
= P1 dx + Q1 dy.
Q1
x ,
Avem
=
,
=
, deci
=
deoarece xP2 + yP2 = 0,
P fiind armonica pe D. Asadar, forma este nchis
a , deci este exacta
deoarece D este simplu conex. Atunci exista functia Q pe D, Q C 2 (D)
Q
P Q
P
astfel ncat = Q
a relatiile Q
x dx + y dy = dQ. Rezult
x = y , y = x ,
adica tocmai conditiile Cauchy-Riemann. Aplicand Corolarul 6.1, rezulta
ca f = P + iQ este olomorfa pe D.
Observatia 6.4. Din relatia = dQ rezult
a ca functia Q este unica pan
a
la adaugarea unei constante reale, deci f este unica pan
a la adaugarea unei
constante pur imaginare.
Exemplul 6.3. Sa se determine functia olomorfa f = P + iQ pe C, unde
Q(x, y) = (x2 y 2 ), C 2 .
Demonstratie. Notam = x2 y 2 .
Q
0
0
Avem Q
x = 2x (), y = 2y (), deci
2Q
y 2
2Q
x2
= 20 () + 4x2 00 (),
= 20 () + 4y 2 00 ()
Cum Q este armonica rezulta ca Q = 0, deci
2Q 2Q
+
= 4(x2 + y 2 )00 () = 0 = 00 () = 0 = 0 () = c =
x2
y 2
= () = c + c1 = Q(x, y) = c(x2 y 2 ) + c1 , c, c1 IR
Din conditiile Cauchy-Riemann obtinem
Q
P
=
= 2cy
x
y
P
Q
=
= 2cx
y
x
Integrand a doua ecuatie si nlocuind n prima obtinem
P (x, y) = 2cxy + k,
deci f (z) = 2cxy + k + i(c(x2 y 2 ) + c1 ) = f (z) = ciz 2 + d, c, d IR
Exemplul 6.4. Fie P (x, y) = e2x cos 2y + y 2 x2 . Sa se determine functia
olomorfa f = P + iQ pe C astfel nc
at f (0) = 1.
Demonstratie. Verificam ca functia P este armonica .
Aplicam conditiile Cauchy-Riemann si obtinem
P
Q
=
= 2e2x cos 2y 2x
x
y
P
Q
=
= 2e2x sin 2y 2y
y
x
110
CAPITOLUL 6. FUNCT
II COMPLEXE
Integram a doua ecuatie n raport cu x si obtinem

Q(x, y) = e2x sin 2y 2xy + c(y).
Inlocuind apoi n prima ecuatie avem c0 (y) = 0, deci c(y) = k. Atunci
f (z) = e2x cos 2y + y 2 x2 + i(e2x sin 2y 2xy + k) =
= e2x (cos 2y + i sin 2y) (x + iy)2 + ki = f (z) = e2z z 2 + ki.
Din conditia din enunt obtinem constanta k : f (0) = 1 = k = 0. Asadar,
f (z) = e2z z 2 .
Exemplul 6.5. Sa se arate ca daca u si v sunt doua functii armonice
ntr-un domeniu D, conditia necesara si suficient
a ca functia f (z) = u + iv
sa fie o functie olomorfa este ca functia (x, y) = ln[(u + )2 + (v + )2 ] sa
fie armonica oricare ar fi constantele si .
Demonstratie. Calculam derivatele partiale de ordinul doi ale functiei .
Avem
u 2 u 2
2
2v
+ x + (u + ) xu2 + (v + ) x
2
2
x
=2
2
2
2
x
(u + ) + (v + )
#
"
v
(u + ) u
x + (v + ) x
4
(u + )2 + (v + )2
2
y 2
=2
u
y
u
y
(u + )2 + (v + )2
"
4
v
(u + ) u
y + (v + ) y
v =
2v
y 2
=2
2u
x2
2u
y 2
= 0,
= 0, rezulta
() =
(u + )2 + (v + )2
Cum functiile u si v sunt armonice, adica u =

2v
x2
v
+ (u + ) yu2 + (v + ) y
2
2
x2
2
y 2
u 2
=2
u
y
v 2
x
v
y
(u + )2 + (v + )2
h
i2
u
v 2
v
+
(u
+
)
+
(v
+
)
+
(v
+
)
(u + ) u
x
x
y
y
=
[(u + )2 + (v + )2 ]2
u 2 u 2 v 2 v 2
2
2
[(u + ) + (v + ) ] x + y x y
[(u + )2 + (v + )2 ]2
6.1. FUNCT
II OLOMORFE. CONDIT
II ELEMENTARE111
(u + )(v + )
u
x
v
x
[(u + )2 + (v +
u
y
2
) ]2
v
y
v u
v
Daca functia f este olomorfa avem u
x = y , y = x , deci = 0,
adica functia este armonica oricare ar fi si constante.
Daca functia este armonica oricare ar fi si constante, din relatia
(*) rezulta
2 2 2 2
u
u
v
v
u v
u v
+
=
+
,
= 0,
x
y
x
y
x x y y
de unde deducem conditiile Cauchy-Riemann.

Functia exponential
a
Definitia 6.7. Se numeste exponentiala complex
a functia exp : C
n
X
z
C, z ez , unde exp z = ez =
.
n!
n=0
Propriet
ati :
a) e0 = 1;
b) ez1 +z2 = ez1 ez2 , z1 , z2 C;
c) eiy = cos y + i sin y, y IR (formula lui Euler);
d) functia exponentiala este olomorfa si periodica de perioada 2.
X
X zn X
X zn
1
2
Demonstratie. b) Consideram seriile
un =
,
vn =
. Atunci
n!
n!
n0
n
n
X
X
wn =
up vnp =
n0
(z1 + z2
1
z p z np =
p!(n p)! 1 2
n!
p=0
p=0
X
X X
wn =
up vq , avem
Cum seria produs
n0
p0
n0
n!
n0
q0
X (z1 + z2 )n
n0
)n
X zq
1
1
.
p!
q!
X zp
p0
q0
c) Avem
eiy =
X (iy)n
n0
n!
=1
y2 y4
(1)n y 2n
+
... +
+ ...+
2!
4!
(2n)!
y3
(1)n y 2n+1
+i y
+ ... +
+ . . . = cos y + i sin y
3!
(2n + 1)!
folosind dezvoltarile n serie ale functiilor reale cos si sin.
112
CAPITOLUL 6. FUNCT
II COMPLEXE
d) Pentru orice z C ave ez = ex+iy = ex eiy = ex (cos y + i sin y), deci

Re exp = P (x, y) = ex cos y si Im exp = Q(x, y) = ex sin y. Functiile P si Q
Q
Q
x
x
sunt de clasa C 1 si P
si P
x = e cos y = y
y = e sin y = x . Atunci
conform Corolarului 6.1, functia exp este olomorfa pe C.
Pentru orice z C avem
ez+2i = ex+iy+2i = ex ei(y+2) = ex (cos(y + 2) + i sin(y + 2)) =
= ex (cos y + i sin y) = ez ,
deci functia exp este periodica de perioada 2.
Functia logaritm
Pentru orice z C fixat ne punem problema sa aflam toate solutiile
w = u + iv C ale ecuatiei ew = z. Folosind scrierea trigonometrica a unui
complex, z = rei , unde r = |z|, iar = arg z, obtinem eu = |z|, de unde
rezulta u = ln |z| si tinand cont ca functia exp este periodica de perioada 2,
avem v = arg z + 2k, k ZZ. Asadar, toate solutiile ecuatiei sunt ew = z,
z C sunt w = ln |z| + i(arg z + 2k), k ZZ.
Definitia 6.8. Se numeste logaritmul
num
arului complex z C ,
multimea de numere complexe Lnz = ln |z| + i(arg z + 2k) | k ZZ .

Functia Lnz este o functie multiform
a (care asociaza unei valori z mai
multe valori numerice). Functia logaritm are o infinitate de ramuri.
Pentru k = 0 obtinem valoarea princpal
a a logaritmului
ln z = ln |z| + i arg z.
Exemplul 6.6. Fie z = 2i. Sa se determine solutiile w C ale ecuatiei
ew = z.
z
= i, rezulta ca arg z =
Demonstratie. Cum |z| = 2, |z|
ecuatiei sunt Ln(2i) = ln 2 + i( 3

2 + 2k) | k ZZ .
3
2 ,
deci solutiile
Functia putere
Este o functie multiform
a
z m = emLnz = em(ln |z|+i(arg z+2k)) | k ZZ , m C.

Exemplul 6.7. Calculati ii .
Demonstratie. ii = eiLni = ei(ln |i|+i(arg(i)+2k)) | k ZZ =

= e 2 2k | k ZZ .
Functia radical
Este o functie multiform

a n z = w C | wn = z , n IN, n 2.
Daca z 6= 0, z = rei , functia radical o definim cu ajutorul functiei putere si
scriem
1
1
+2k
1
1
n
z = z n = e n Lnz = e n (ln |z|+i(arg z+2k)) | k ZZ = e n ln |z| ei n | k ZZ =
6.1. FUNCT
II OLOMORFE. CONDIT
II ELEMENTARE113
+2k
+2k
n
rei n | k ZZ = n rei n | k = 0, 1, 2, . . . , n 1

Daca n = 2, z are doua valori z1 = rei 2 si z2 = rei 2 ce sunt
functii multiforme, numite ramurile functiei. Valorile ramurilor z1 si z2 se
schimb
a ntre ele ori de cate ori argumentul lui z creste cu 2, adica atunci
cand z descrie o curba ce nconjoar
a originea. Din aceasta cauza z = 0
se numeste punctul critic sau punctul de ramificatie al functiei z.

Prin urmare, functiile z1 si z2 devin uniforme fac
and n planul z o taietur
a
de-a lungul unei semidrepte care pleaca din origine, de exemplu semiaxa
pozitiva . Aceasta nseamna ca variabila z este supusa restrictiei de a nu
putea traversa aceasta semidreapta . In felul acesta argumentul variabilei
z nu poate sa creasca cu un multiplu de 2 si, prin urmare, z1 si z2 au o
valoare unica n fiecare punct al planului z. Sa presupunem ca am facut
taietura de-a lungul unei semidrepte care face cu axa Ox unghiul . Pe o
+2
parte a taieturii, n punctul z = rei , functia z1 = rei 2 , iar pe cealalta

parte, n acelasi punct, valoarea rei 2 = rei 2 , deoarece argumentul lui
z a crescut cu 2. Aceeasi observatie pentru functia z2 . Functiile z1 si z2
nu sunt continue n punctele taieturii.
Se poate imagina, dupa Riemann, o suprafat
a pe care cele doua ramuri z1
si z2 sa formeze o singura functie uniforma . Pentru aceasta consideram doua
plane complexe taiate de-a lungul semiaxei pozitive si asezate unul peste
altul astfel ncat marginea inferioara a taieturii planului de deasupra sa coincida cu marginea superioara a taieturii planului de dedesubt, iar marginea
inferioara a acestuia din urma sa coincida cu marginea superioara a taieturii
celuilalt. Se obtine astfel o suprafat
a cu doua foi, numit
a suprafata lui
Riemann. Pentru valorile variabilei z de pe prima foaie, unde argumentul
lui z variaza de la 0 la 2, obtinem valorile functiei z1 , iar pentru cele de pe a
doua foaie, unde argumentul lui z variaz
a de la 2 la 4, valorile functiei z2 .
Pe aceasta suprafata functiile z1 si z2 formeaza o singura functie uniforma
Corespondenta dintre punctele suprafetei lui Riemann si valorile functiei z

este biunivoca .
Pentru functia n z, n > 2, suprafata lui Riemann este analoaga ce aceea
a functiei z nsa are n foi.

Exemplul 6.8. Sa se rezolve ecuatia z 3 + 2 2i = 0.
Demonstratie. Avem ecuatia z 3 = 2(1 + i). Cum |w| = | 1 + i| = 2 si

w
1
1
a arg w = 3
4 .
|w| = 2 + i 2 , rezult
+2k
i 3
i( 2k + )
4
Deci z =
2e 3
2e 3 4 | k = 0, 1, 2 =
| k = 0, 1, 2 =

2k
2 cos 2k
| k = 0, 1, 2 .
3 + 4 + i sin
3 + 4
=
Asadar, z1 = 1 + i, z2 =
3+1
2
+i
31
2 , z3
3+1
2
31
2 .
114
CAPITOLUL 6. FUNCT
II COMPLEXE
Functiile trigonometrice complexe
Pentru orice C, definim functiile cos si sin prin
cos z =
eiz + eiz
eiz eiz
, sin z =
.
2
2i
Se verifica relatiile
eiz = cos z + i sin z
Definim tg : C \
cos2 z + sin2 = 1
iz
iz
+ k, k ZZ C, tg z = i eeiz e
si
+eiz
eiz + eiz
ctg : C \ k, k ZZ C, ctg z = i iz
e eiz
Functiile sin, cos, tg , ctg sunt functii uniforme (nu sunt multiforme) si
toate formulele trigonometrice din cazul real raman valabile.
Se definesc si functiile hiperbolice complexe
shz =
ez + ez
shz
ez ez
, chz =
, thz =
(pentru ch6= 0
2
2
chz
Se observa ca shz = i sin(iz), ch = cos(iz).

Inversarea functilor trigonometrice complexe conduce la alte functii multiforme. Astfel, rezolvand ecuatia z = sin w, rezulta :
eiw eiw
sau e2iw 2izeiw 1 = 0,
2i
= iz 1 z 2 si iw = Ln(iz 1 z 2 ). Atunci se defineste

p
Arcsinz = iLn(iz 1 z 2 ).
z=
de unde eiw
Analog se definesc
Arccosz = iLn(z
p
z 2 1),
i
iz
Arctgz = Ln
etc.
2 i+z
Exemplul 6.9. Sa se calculeze z1 = sin(1 + i).
1 e
Demonstratie. Avem z1 = sin 1 cos i+sin i cos 1 = sin 1 e

1
= 2e
[(e2 + 1) sin 1 + i(e2 1) cos 1]
2i
+ e+e2
cos 1 =
Exemplul 6.10. Sa se calculeze z2 = sh(1 i).

1i ei1
Demonstratie. z2 = sh(1 i) = e
1
[(e2 1) cos 1 i(e2 + 1) sin 1]
= 2e
e(cos 1+i sin 1)e1 (cos 1i sin 1)

2
6.1. FUNCT
II OLOMORFE. CONDIT
II ELEMENTARE115
Exemplul 6.11. Sa se calculeze z3 = ctg
Demonstratie. Avem z3 = i
Cum ei(
i ln 3
4
Atunci z3 =
) = eln 3 e
i ln 3 .
ei( 4 i ln 3) +ei( 4 i ln 3)
i( 4 i ln 3)
i(
4 i ln 3)
i
4
.
e
= 3 22 + i 22 = 3 2 2 (1 + i).
3 2
(1+i)+ 2
2
3 2(1+i)
3 2
2
(1+i)
2
3 2(1+i)
11+7i
7+11i
7736i
85 .
Exemplul 6.12. Sa se calculeze z4 = th ln 2 +
i
4
ln 2+ i
ln 2+ i
i
i
4 )
4 e (
Demonstratie. Avem z4 = e
, dar eln 2+ 4 = eln 2 e 4 =
i
(ln 2+ i
ln 2+ 4
)
4
e
+e
2(1+i) 1
2
2
= 2 2 + i 2 = 2(1 + i). Atunci z4 = 2(1+i)+ 2(1+i)
= 4i1
1
4i+1 =
2(1+i)
15+8i
17 .
Exemplul 6.13. Sa se rezolve ecuatia sin z = 2.
Demonstratie.Avem z = iLn(2i
i 3) =
+ 1 4) = iLn(2i
= iLn[i(2 3)] = i[ln(2 3) + i( 2 + 2k)] = 2 + 2k i ln(2 3) =
= 2 + 2k i ln(2 + 3), deoarece 2 3 = 213 , |i(2 3)| = 2 3 si
arg[i(2 3)] = 2 .
Exemplul 6.14. Sa se calculeze z5 = Arccos(i 3).

q
Demonstratie. Avem z5 = iLn(i 3 + (i 3)2 1 = iLn(i 3 + 2i) =
= i[ln( 3 + 2) + i(2k + 2 )] = 4k+1

2 i ln( 3 + 2).

3+i 5
Exemplul 6.15. Sa se calculeze z6 = Arctg
.
2
5
i 3+i
2
2i Ln 3+i
5
i+
3.
Demonstratie. Avem z6 =
= 2i Ln 1+i
3+ 5
2
3
1+i
2
z
1
3 =
3 =
Cum 1+i
s
i
=
+
i
,
rezult
a
arg
2
2
|z|
3+ 5 h
3+ 5
3+ 5
i 3k+1
3 5
i
2
2
i
Asadar, z6 = 2 ln 3+ 5 + i 2k + 3
= 3 2 ln 2 .
2
3 .
Exemplul 6.16. Sa se demonstreze egalitatile :

a) | sin z|2 = sin2 x + sh2 y
b) | cos z|2 = cos2 x + sh2 y
unde z = x + iy.
Demonstratie. a) Avem sin z = sin(x + iy) = sin x cos iy + sin iy cos x. Dar
cos iy = chy, sin iy = i shy, deci sin z = sin x chy + i cos x shy.
De aici deducem | sin z|2 = sin2 x ch2 y + cos2 x sh2 y.
Tinand cont ca ch2 y sh2 y = 1, rezulta | sin z|2 = sin2 x + sh2 y.
116
CAPITOLUL 6. FUNCT
II COMPLEXE
b) Analog avem
cos z = cos(x + iy) = cos x cos iy sin x sin iy = cos x chy i sin x shy,
deci | cos z|2 = cos2 x ch2 + sin2 x sh2 y, adica | cos z|2 = cos2 x + sh2 y.
6.2
Integrala complex
a . Teorema lui Cauchy. Formula integrala Cauchy
a si : [a, b] A un drum (curba ) de clasa

Fie A C o multime deschis
C 1 pe portiuni. Fie f : A C o functie complexa continu
a , f = P + iQ.
Notam (t) = z(t) = x(t) + iy(t), deci x, y : [a, b] IR sunt functii
de clasa C 1 pe portiuni. Drumul : [a, b] IR este drumul opus lui ,
= (a + b t).
Fie 4n : a = t0 < t1 < . . . < tn = b o diviziune a intervalului [a, b]
care mparte drumul n n arce l0 , l1 , . . . , ln1 . Inceputul arcului lk este
punctul zk = (tk ) si sfarsitul lui lk este punctul zk+1 = (tk+1 ). Alegem
k [tk , tk+1 ] o valoare arbitrara si scriem k = (k ) = k + ik .
n1
X
f (k )(zk+1 zk ) se numeste sum
a integral
a
Definitia 6.9. Suma
k=0
complex
a (relaiv la , f, 4n , k ).
Notam cu (4n ) = max t1 t0 , t2 t1 , . . . , tn tn1 norma diviziunii

4n .
Lema 6.1. In conditiile anterioare, pentru orice alegere a punctelor k ,
exist
a limita
Z
n1
X
lim
(4n )0
f (k )(zk+1 zk ) =
k=0
Z
P dx Qdy + i
Qdx + P dy
(dou
a integrale curbilinii reale).
Demonstratie. Avem f (k ) = P (k , k ) + iQ(k , k ) si
zk+1 zk = (xk+1 xk ) + i(yk+1 yk ).
Deci
n1
X
f (k )(zk+1 zk ) =
k=0
n1
X
n1
X
k=0
k=0
P (k , k )(xk+1 xk )
n1
X
n1
X
k=0
k=0
+i
Q(k , k )(xk+1 xk ) + i
Q(k , k )(yk+1 yk )+
P (k , k )(yk+1 yk )
. TEOREMA LUI CAUCHY. FORMULA INTEGRALA CAUCHY117

6.2. INTEGRALA COMPLEXA
Din ipoteza f este continua , deci P si Q sunt continue, iar x si y sunt functii
de clasa C 1 pe portiuni. Rezulta ca
n1
X
Z
P (k , k )(xk+1 xk )
k=0
P dx si
n1
X
Q(k , k )(yk+1 yk )
k=0
Qdy, etc.
Definitia 6.10. Limita

lim
(4n )0(orice k )
n1
X
f (k )(zk+1 zk )
k=0
se numeste Rintegrala complex

a a functiei f de-a lungul curbei si se
noteaza cu f (z)dz.
Corolarul 6.4. Avem
f (z)dz =
Rb
a
f (z(t)) z 0 (t)dt, unde
: z = z(t), t [a, b].

Demonstratie. Din Lema 6.1 avem
Z
Z
Z
f (z)dz = P dx Qdy + i Qdx + P dy.
Dar
Z
P dx Qdy =
[P (x(t), y(t)) x0 (t) Q(x(t), y(t)) y 0 (t)]dt
Z
Qdx + P dy =
[Q(x(t), y(t)) x0 (t) + P (x(t), y(t)) y 0 (t)]dt,
deci
Z
Z b
Z b
0
0
f (z)dz =
[P (x(t), y(t))+iQ(x(t), y(t))](x (t)+iy (t))dt =
f (z(t))z 0 (t)dt.
Asadar, o integrala complexa revine la o pereche de integrale Riemann reale.

Propriet
atile integralei complexe :
R
R
1. (schimbarea sensului) f (z)dz = f (z)dz
a,
2. (liniaritatea) , C si f, g : A C continu
Z
Z
Z
f (z) + g(z)dz = f (z)dz + g(z)dz
118
CAPITOLUL 6. FUNCT
II COMPLEXE
3. (aditivitatea) Fie 1 : [a, b] A, 2 : [b, c] A drumuri de clasa C 1

pe portiuni cu 1 (b) = 2 (b) si = 1 2 . Atunci
Z
Z
Z
f (z)dz =
f (z)dz +
f (z)dz.
R
R
4. f (z)dz |f (z)|dz .
5. (limitarea modulului integralei)
Fie L lungimea drumului si fie
R
M = sup|f (z)| < . Atunci f (z)dz M L.

zA
R
R
Exemplul 6.17. Sa se calculeze integralele I1 = |z|=1 z|dz|, I2 = S z|dz|,
unde cercul unitate este parcurs pozitiv o singura data , iar S e segmentul
care uneste 0 si i.
it
it
Demonstrat
R 2 it ie.1 zit=2e , t [0, 2] = dz = ie dt = |dz| = dt = I1 =
= 0 e dt = i e /0 = 0
Segmentul S are reprezentarea
parametrica z = ti, t [0, 1] = dz =
R1
= idt = |dz| = dt = I2 = 0 tidt = 2i
R
Exemplul 6.18. Sa se calculeze integrala complexa (z 2 + 1)dz, unde
e semidiscul z C/|z| r, Imz 0 cu r > 1.
Demonstratie. este reuniunea curbelor , unde (t) = (2t 1)r, t [0, 1]

it
si , unde (t)
R 2= re , t [0,
R ]
R
Atunci (z + 1)dz = (z 2 + 1)dz + (z 2 + 1)dz =
R1
R
= 0 (2t 1)2 r2 2rtdt + 0 r2 e2it rieit dt etc.
Definitia 6.11. Fie 1 , 2 : [a, b] C doua drumuri parametrizate continue, care au aceleasi capete c = 1 (a) = 2 (a), d = 1 (b) = 2 (b). Vom
spune ca 1 este omotop cu 2 daca exista o functie continu
a : [a, b]
[0, 1] C cu proprietatile:
1. (t, 0) = 1 (t); (t, 1) = 2 (t), t [a, b];
2. (a, u) = c; (b, u) = d, u [0, 1]
si vom scrie 1 2 . Functia se numeste deformare continu
a a lui 1
n 2 .
Definitia 6.12. Daca C este un punct fixat vom numi drumul
nul (zero) al lui , drumul 0 : [a, b] C, 0(t) = , t [a, b]. Daca
: [a, b] C este un drum nchis ( continuu) de capat ((a) = (b) = ),
vom spune ca drumul este omotop cu zero si vom scrie 0, daca
exista o deformare continu
a a lui n 0.
. TEOREMA LUI CAUCHY. FORMULA INTEGRALA CAUCHY119

6.2. INTEGRALA COMPLEXA
Teorema 6.3. (Cauchy) Fie D C un domeniu simplu conex si f : D C
o functie olomorf
a pe D astfel nc
at P = Ref, Q = Imf s
a fie de clas
a
C 1 (D). Dac
a : [a, b] D este o curb
a nchis
a jordanian
a (i.e. o curb
a
2
1
f
ar
a autointersectii n IR = C) de clas
a C pe portiuni astfelRnc
at compactul
Int s
a verifice conditiile formulei Green-Riemann, atunci f (z)dz = 0.
Demonstratie. Aplicand formula Green-Riemann obtinem
Z
Z
Z
f (z)dz = P dx Qdy + i Qdx + P dy =
Z Z
Z Z
Q P
P
Q
=
dxdy +
dxdy, unde K = Int.

x
y
x
y
K
K
Cum f este olomorfa au loc conditiile Cauchy-Riemann, deci cele doua integrale duble sunt nule.
Teorema 6.3 se poate enunta si demonstra si n conditii mai generale.
Teorema 6.4. Dac
a f : D C este o functie olomorf
a pe un deschis D
1 pe port
si este un drum nchis
jordanian
de
clas
a
C
iuni,
situat n D si
R
omotop cu zero, atunci f (z)dz = 0.
Corolarul 6.5. Fie f : D C o functie olomorf
a pe un domeniu simplu
1 av
a drumuri
de
clas
a
C
and aceleasi capete si
conex D C si fie 1R, 2 dou
R
situate n D. Atunci 1 f (z)dz = 2 f (z)dz.
Demonstratie. Fie = 2 1 . Drumul este nchis si aplicam Teorema
6.3. Rezulta
Z
Z
Z
0 = f (z)dz =
f (z)dz
f (z)dz
Exemplul 6.19. Sa se calculeze integrala
ez sin z
|z|=r 1z 3 dz.
Demonstratie. Conform Teoremei lui Cauchy rezulta ca

Z
ez sin z
dz = 0.
3
|z|=r 1 z
Fie C = z C| |z a| = r > 0 un cerc considerat ca un drum

nchis jordanian de clasa C 1 , orientat pozitiv (parcurs o singura data n sens
trigonometric direct).
Lema 6.2. Pentru orice n ZZ avem
Z
0,
n 6= 1
n
(z a) dz =
2i,
n
= 1
C
120
CAPITOLUL 6. FUNCT
II COMPLEXE
Demonstratie. Fie z(t) = a + reit , t [, ] parametrizarea cercului.

Avem z 0 (t) = rieit . Deci
Z
Z
n
it n
(z a) dz =
it
(re ) rie dt = r
n+1
Daca n 6= 1, atunci
Z
Z
i(n+1)t
e
dt =
ei(n+1)t dt.
cos(n + 1)tdt + i
sin(n + 1)tdt = 0.
Daca n = 1, atunci
ei0t dt = 2, deci
dz
C za
= 2i.
Teorema 6.5. (formula integral

a a lui Cauchy) Fie D C un domeniu
si f : D C o functie olomorf
a pe D. Fie 4 D, unde 4 este un domeniu
simplu conex, m
arginit cu frontiera o curb
a nchis
a jordanian
a , de clas
a
C 1 pe portiuni, orientat
a pozitiv. Atunci, pentru orice punct a 4 fixat,
are formula
Z
1
f (z)
dz
f (a) =
2i z a
Demonstratie. Alegem doua discuri B(a; r0 ) B(a; ) 4 si fie C frontiera
(z)
discului B(a; ) orientat
a pozitiv. In domeniul D \ B(a; ) functia fza
este
R f (z)
R f (z)
olomorfa . Deci za dz = C za dz.
Acum
R f (z) putemR scrie
R (a)
R 1
f (z)f (a)
dz+ C fza
dz = I +f (a) C za
dz = I +2if (a),
za
C za dz = C
R f (z)f (a)
unde I = C za dz. Vom arata ca I = 0. Functia f este olomorfa n a,
deci continua n a. Pentru > 0, > 0 astfel nc
at
|z a| < = |f (z) f (a)| <
.
2
Deoarece discurile erau alese arbitrar, vom lua < si atunci rezulta
Z
Z
Z
f (z) f (a)
|f (z) f (a)|
|I| =
dz
ds <
ds =
za
|z a|
2 C
C
C
Dar este arbitrar ( 0), deci obtinem I = 0 si atunci
f (a) =
1
2i
Z
C
f (z)
1
dz =
za
2i
f (z)
dz
za
1
|z2i|=1 z 2 +4 dz.
IN SERIE LAURENT121
6.3. FUNCT
II ANALITICE COMPLEXE. DEZVOLTARI
Demonstratie. Scriem integrala astfel
Z
|z2i|=1
1
dz =
2
z +4
Z
|z2i|=1
1
z+2i
z 2i
f (z)
,
z 2i
dz =
|z2i|=1
1
unde f (z) = z+2i
Aplicam formula integrala a lui Cauchy si obtinem :
Z
Z
f (z)
1
f (z)
1
f (2i) =
=
= 2if (2i) = 2i = .
2i |z2i|=1 z 2i
4i
2
|z2i|=1 z 2i
zez
|z|=r (z1)3 dz,
pentru r > 1.
Demonstratie. Din formula integral

a a lui Cauchy obtinem
Z
n!
f (z)
(n)
f (a) =
dz.
2i C (z a)n+1
R
2! 00
zez
z
Atunci |z|=r (z1)
3 dz = 2i f (1) = 3ie, unde f (z) = ze .
6.3
Functii analitice complexe. Dezvolt

ari n serie
Laurent
Definitia 6.13. Seria
an (z z0 )n , unde z C, z0 C fixat, an C se
n0
numeste serie de puteri centrat

a n punctul z0X
.
Definitia 6.14. Fie R = sup r IR/r 0, seria an |r|n convergent

a .
n0
Num
a de convergent
a , iar discul B(z0 , R) =
arul R se numesteraz
= z C |z z0 | < R se nume
s
te
discul
de
convergent
a . Conventie :
pentru R = 0, B(z0 , R) = z0 , iar pentru R = , B(z0 , R) = C.

Teorema 6.6. (Cauchy- Hadamard) Fie o serie de puteri cu raza de
1
p
convergent
a R. Atunci R =
.
lim n |an |
n
Teorema 6.7. (Teorema lui Abel) Fie seria de puteri
an z n cu raza
n0
de convergent
a R. Atunci
1. seria este absolut convergent
a dac
a |z| < R;
2. seria este divergent
a |z| > R;
3. seria este uniform convergent
a pe |z| , oricare ar fi < R.
122
CAPITOLUL 6. FUNCT
II COMPLEXE
X
Teorema 6.8. Fie z0 C fixat si S(z) =
an (z z0 )n , z cu |z z0 | < R
n0
suma seriei centrate n punctul z0 , unde R este raza de convergent

a . Atunci
functia S(z) este olomorf
a n orice punct z B(z0 , R) si
X
S 0 (z) =
nan (z z0 )n1 , z B(z0 , R).
n0
Corolarul 6.6. Fie z0 C fixat si S(z) =
an (z z0 )n , z cu |z z0 | < R
n0
suma seriei centrate n punctul z0 , unde R este raza de convergent

a . Atunci
functia S(z) are derivate complexe de orice ordin n orice punct z B(z0 , R)
si ak =
S (k) (z0 )
, k
k!
IN.

a . Functia f :X
A C
se numeste analitic
a pe A dac
a z0 A, exista o serie formala
an X n
n0
convergenta ntr-un disc de raza R > 0 astfel nc

at exista discul B(z0 , r) A,
0 < r R cu proprietatea
X
f (z) =
an (z z0 )n , z B(z0 ; r).
n0
Propozitia 6.1. Fie A C o multime deschis

a si f : A C o functie
analitic
a pe A. Atunci exist
a derivatele complexe de orice ordin ale lui f n
A si ntr-o vecin
atate a oric
arui punct z0 A avem
f (z) =
X f (n) (z0 )
n0
n!
(z z0 )n .
Notiunile de analiticitate si olomorfie sunt echivalente si vom evidentia

acest fapt n urmatoarea teorema :
Teorema 6.9. (Weierstrass-Riemann-Cauchy) Fie A C o multime
deschis
a si f : A C o functie complex
a . Atunc f este analitic
a pe A dac
a
si numai dac
a f este olomorf
a pe A.
Demonstratie. Presupunem ca f este analitica pe A. Fie z0 A un punct
oarecare. Atunci exista B(z0 ; r) A (r > 0) astfel nc
at
X
f (z) =
cn (z z0 )n , z B(z0 ; r).
n0
Deoarece f (z0 ) = c0 putem scrie
f (z)f (z0 )
zz0
cn (z z0 )n1 pentru z 6=
n1
f (z) f (z0 )
z0 , z B(z0 ; r) si atunci lim
= c1 C.
zz0
z z0
IN SERIE LAURENT123
6.3. FUNCT
Reciproc, presupunem ca f este olomorfa pe A si fie z0 A un punct
fixat oarecare. Fie = d(z0 , FrA) si fie B(z0 ; r) A cu 0 < r < . Fie
C = FrB(z0 ; r), circumferinta parcursa n sens trigonometric direct. Atunci,
din formula integrala a lui Cauchy, rezulta
Z
1
f (u)
f (z) =
du, z B(z0 ; r).
2i C u z
Scriem
1
1
1
1
=
=
zz0
uz
(u z0 ) (z z0 )
u z0 1 uz
0
|zz0 |
zz0
zz0
(u
< 1.
si notand w = uz
C,
deci
u
=
6
z
)
avem
|w|
=
0
uz0 =
r
0
X
X
1
wn =
Atunci seria
wn este convergent
a si
, deci obtinem
1w
n0
n0
1
1
=
uz
u z0
X
n0
z z0
u z0
n
;
X
f (u)
(z z0 )n
=
f (u)
.
uz
(u z0 )n+1
n0
Pentru z B(z0 ; r) fixat putem scrie
n
n
n
(z
z
)
0
sup |f (u)| |z z0 | = M |z z0 | ,
f (u)
n+1
n+1
n+1
(u z0 )
r
r
uC
deoarece |f | este o functie continu
a pe compactul C A. Rezulta ca seria
X
(z z0 )n
de functii
f (u)
este majorata (n modul) de seria numeric
a
(u z0 )n+1
n0
X |z z0 |n
M
0|
<
convergenta r
(o progresie geometrica cu ratia |zz
r
rn
n0
1). Atunci, conform criteriului lui Weierstrass, seria de functii converge

uniform n raport cu u C (C compact) si poate fi integrat
a termen cu
termen (partile reala si imaginara converg uniform si aplicam rezultatele de
la integrale reale). Asadar obtinem
Z X
1
(z z0 )n
f (z) =
f (u)
du =
2i C
(u z0 )n+1
n0
1
2i
X Z
n0
unde
X
f (u)
du
(z z0 )n =
cn (z z0 )n ,
n+1
(u z0 )
n0
Z
1
f (u)
cn =
du, n IN.
2i C (u z0 )n+1
Deoarece
cn nu depinde de punctul z, ci numai de f si de z0 si cum seria
X
cn (z z0 )n ese convergenta pentru orice z B(z0 ; r), rezulta ca functia
n0
f este analitica pe A.
124
CAPITOLUL 6. FUNCT
II COMPLEXE
Observatia 6.5.
X Din demonstratie rezulta ca , pentru o functie olomorfa
f pe A, seria
cn (z z0 )n este convergent
a la f (z) n discul B(z0 ; ) (
n0
0 < r < , cu r arbitrar), unde este distanta de la punctul z0 la frontiera

deschisului A).
Definitia 6.16. Se numeste serie
a n punctul z0 C
X Laurent centrat
n
an (z z0 ) , an C.
orice serie de functii de forma
Definitia 6.17.
daca seriile
Seria
nZ
an (z z0 )n , an C se numeste convergent
a
nZ
n
an (z z0 ) si
n0
Definitia 6.18. Seria
an (z z0 )n sunt simultan convergente.
n1
an (z z0 )n se numeste partea principal

aa
n1
seriei Laurent, iar seria
an (z z0 )n numeste partea Taylor a seriei
n0
Laurent.
Teorema 6.10. Fie seria Laurent
= lim
p
n
an (zz0 )n si fie r = lim
p
n
nZ
|an |,
1
=
R
|an |; presupunem c
a 0 r < R. Atunci :
n
a) In coroana circular
a B(z0 ; r, R) = z C/r < |z z0 | < R seria
Laurent converge absolut si uniform pe compacti.
b) In multimea C \ B(z0 ; r, R) seria
X Laurent diverge.
c) Suma seriei Laurent S(z) =
an (z z0 )n este o functie olomorf
a
pe coroana B(z0 ; r, R).
Demonstratie. a) Seria de puteri
nZ
an (z z0 )n are raza de convergent

aR
n0
si converge absolut si uniform convergent

Xpe compacti n discul
X B(z0 ; R) =
n
z C| |z z0 | < R . Seria de puteri
an (z z0 ) =
an wn (am
n0
n0
1
) are raza de converent
a 1r , deci converge absolut si uniform
notat w = zz
0
pe compacti n discul B(0, 1r ) = w C| |w| < 1r , deci n exteriorul discului

B(z0 , r) (|w| < 1r |z z0 | > r). Deci, seria Laurent (ca suma a celor
doua serii de functii) converge absolut si uniform pe compacti n coroana
circulara B(z0 ; r, R).
b) In C \ B(z0 ; r, R) seria Laurent este suma a doua serii, dintre care una
este convergenta si cealalta divergent
a , deci este
a.
X divergent
c) Conform Teoremei 6.8, functia S1 (z) =
an (z z0 )n este olomorfa
n0
pentru orice z C cu |zz0 | < R si functia S2 (w) =
X
n0
an wn este olomorfa
IN SERIE LAURENT125
6.3. FUNCT
pentru oricew C cu |w| < 1r .
1
Functia z C| |z z0 | > r w C| |w| < 1r , z w = zz
0
X
n
este olomorfa , deci compunerea S2 (z) =
an (z z0 )
este o functie
n0
olomorfa pentru orice z C cu |z z0 | > r. Atunci S(z) = S1 (z) + S2 (z)

0
este
X o functie olomorfa pentru orice z B(z0 ; r; R). Mai mult, S (z) =
nan (z z0 )n1 .
nZZ
Teorema 6.11. Fie f : B(z0 ; r, R) C o functie olomorf

a pe coroana circular
a
D
=
B(z
;
r,
R)(0
r
<
R).
Atunci
exist
a
o
unic
a serie Laurent
0
X
n
an (z z0 ) a c
arei coroan
a de convergent
a include coroana D astfel nc
at
nZ
n D avem f (z) =
an (z z0 )n .
nZ
Exemplul 6.22. Sa se dezvolte n serie de puteri ale lui z functia

f (z) =
z3
6z 2
1
+ 11z 6
n urmatoarele domenii:
a) |z| < 1;
b) 1 < |z| < 2;
c) 2 < |z| < 3;
d) |z| > 3.
Demonstratie. Functia f are ca poli rad
acinile ecuatiei z 3 6z 2 +11z6 = 0,
adica punctele z1 = 1, z2 = 2, z3 = 3.
a) In cercul |z| < 1, functia f este olomorfa , deci dezvoltabil
a n serie
Taylor n acest domeniu.
1
1
1
1
1
+ 2(z3)
+ 12 11 z 16 11 z
f (z) = (z1)(z2)(z3)
= 2(z1)
z2
= 21 1z
2
3
z
z
In acest domeniu avem |z| < 1, 2 < 1, 3 < 1.
X
1 X zn 1 X zn
Atunci f (z) = 12
zn +
2
2n 6
3n
n0
n0
n0
b) In coroana circulara 1 < |z| < 2, functia f este dezvoltabil

a n serie
Laurent.
1
f (z) = 2z
11 1 + 21 11 z 16 11 z
2
z
3

In domeniul 1 < |z| < 2 avem z2 < 1, z3 < 1, z1 < 1, deci f (z) =
X1
1 X zn 1 X zn
1
+
= 2z
zn 2
2n 6
3n
n0
f (z) =
1
2z
n0
1
1 z1
1
z
n0
1
16
1 z2
c) In domeniul 2 < |z| < 3
1
1 z3

avem z1

< 1, z3 < 1, z2 < 1.
126
CAPITOLUL 6. FUNCT
II COMPLEXE
Atunci f (z) =
1
2z
X1
1 X 2n 1 X z n
.
zn z
zn 6
3n+1
n0
n0
n0
1
1
1
1
1
z 1 2
2z 1 3
1 z1
1
z2
z
In acest domeniu z < 1, z < 1, z3 < 1.

X1
1 X 2n
1 X 3n
1
+
.
Atunci f (z) = 2z
zn z
z n 2z
zn
n0
n0
n0
d) f (z) =
1
2z
Exemplul 6.23. Sa se dezvolte functia f (z) =

si n jurul lui z = 1.
2z 2 +3z1
z 3 +z 2 z1
n jurul originii
Demonstratie. z 3 + z 2 z 1 = 0 = (z 1)(z + 1)2 = 0, deci z = 1 e pol

simplu, iar z = 1 e pol dublu
1
1
1
Scriem f (z) = z1
+ z+1
+ (z+1)
2
X
n n
1
Cum z+1 =
(1) z , prin derivare obtinem
1
(z+1)
2
n0
X
X
=
(1)n nz n1 =
(1)n+1 (n + 1)z n .
n1
n0
In cercul |z| < 1, f este olomorfa si f (z) =

+
zn +
n0
n
(1) (n + 1)z
(1)n z n +
n0
n0
Pentru a dezvolta n jurul punctului z = 1 scriem

1
1
1
1
.
f (z) = (z+1)
2 + z+1 2
1 z+1
2
X z + 1 n
1
In cercul |z + 1| < 2 avem 1 z+1 =
.
2
2
n0
X z + 1 n
1
1
1
Deci f (z) = (z+1)2 + z+1 2
.
2
n0
1
1+ z1 + 14
2 . In cercul |z 1| < 2,
1+ z1
(
2
2 )
n
n
X
X
n (n + 1)(z 1)
n z1
1
1
(1)
(1)
s
i
.
z1 =
2 =
z1
n
1+ 2
2
2
(1+ 2 )
n0
n0
X
nn + 3
1
Atunci f (z) = z1 +
(1) n+2 (z 1)n .
2
Avem f (z) =
1
z1
1
2
n0
z
Exemplul 6.24. Sa se dezvolte functia f (z) = sin z1
n jurul punctului
z = 1.
z
1
1
1
Demonstratie. Avem sin z1
= sin 1 + z1
= sin 1 cos z1
+ cos 1 sin z1
.
Se stie ca
X
1
1
sin z1
=
(1)n
(2n + 1)!(z 1)2n+1
n0
6.4. PUNCTE SINGULARE. REZIDUURI. TEOREMA REZIDUURILOR127

X
1
(2n)!(z 1)2n
n0
X
X
1
1
Atunci f (z) = sin 1 (1)n
+cos
1
(1)n
2n
(2n)!(z 1)
(2n + 1)!(z 1)2n+1
1
cos z1
=
(1)n
n0
6.4
n0
Puncte singulare. Reziduuri. Teorema reziduurilor

a nevida si fie f : A C o
functie olomorfa pe A. Un punct z0 C se numeste punct singular
izolat
al lui f daca exista un disc B(z0 , r)(r > 0) astfel nct B(z0 , r) \ z0 A
(adica functia f este olomorfa pe discul punctat B(z0 ; 0, r) = B(z0 , r)\ z0 ).
Pe coroana B(z0 ; 0, r) functia olomorfa f are o dezvoltare n serie Laurent
X
f (z) =
an (z z0 )n .
n=
Exemplul 6.25. Punctul z = 2 este un punct singular izolat pentru

1
z
fiecare din functiile f (z) = z2
, f (z) = z 2 ,f (z) = sin
z2 .
Exemplul 6.26.
Punctele z = 0, i sunt puncte singulare izolate ale

functiei f : C \ 0, i C, f (z) = z 31+z .
Definitia 6.20. Fie f : A C o functie olomorfa , unde A C o multime
deschisa nevida si fie z0 C un punct singular izolat al lui f . Punctul
singular izolat z0 se numeste punct singular aparent daca seria Laurent
X
f (z) =
an (z z0 )n are partea principala nul
a , adica an = 0, n < 0.
n=
Definitia 6.21.
Punctul singular izolat z0 se numste pol daca n seria
X
Laurent f (z) =
an (z z0 )n partea principala are un num
ar finit de
n=
termeni nenuli, adica exista m ZZ, m < 0 astfel nc

at am 6= 0 si an =
0, n ZZ cu n < m. Numarul natural m se numeste ordinul polului z0 .
Polii de ordinul ntai se mai numesc simpli.
Definitia 6.22. Punctul singular izolat z0 se numste punct singular
X
esential daca partea principala a seriei Laurent f (z) =
an (z z0 )n
are o infinitate de termeni nenuli.
n=
Lema 6.3. Fie f : B(z0 ; 0, r) C o functie olomorf

a pe coroana B(z0 ; 0, r).
Dac
a |f (z)| M , pentru orice z B(z0 ; 0, r), atunci z0 este punct singular
aparent al lui f .
128
CAPITOLUL 6. FUNCT
II COMPLEXE
Demonstratie. In coroana B(z0 ; 0, r) avem seria Laurent

f (z) =
an (z z0 )n ,
n=
unde
Z
1
f (t)
an =
dt, n ZZ
2i C (t z0 )n+1
si C = t C| |t z0 | = (0 < < r). Putem scrie:

1
|an |
2
Z
C
1
M
|f (t)|
M
ds
n+1 2 = n
n+1
|t z0 |
2
Pentru n < 0 avem |an | M n si cand 0 obtinem an = 0, n
X
ZZ, n < 0, deci f (z) =
an (z z0 )n , adica z0 este punct singular aparent
al lui f .
n=0
Propozitia 6.2. Fie f : B(z0 ; 0, r) C o functie olomorf

a pe coroana
B(z0 ; 0, r). Atunci punctul z0 este punct singular aparent pentru f dac
a
si numai dac
a exist
a si este finit
a lim f (z).
zz0
Demonstratie. Fie z0 punct singular aparent al lui f . Atunci n coroana
X
B(z0 ; 0, r) avem dezvoltarea Laurent f (z) =
an (z z0 )n si lim f (z) =
n=0
zz0
a0 C.
Reciproc, fie a0 = lim f (z) C. Pentru = 1 > 0 astfel nc
at
zz0
|z z0 | < < r (z 6= z0 ) rezulta |f (z) a0 | < 1. Atunci rezulta |f (z)|

|a0 |+1, z B(z0 ; 0, r). Conform Lemei 6.3 rezulta ca z0 este punct singular
aparent al lui f .
Exemplul 6.27. Punctul z = 0 este o singularitate aparent
a pentru
f (z) = sinz z , deoarece lim f (z) = 1.
z0

a pe coroana
B(z0 ; 0, r). Atunci punctul z0 este pol pentru f dac
a si numai dac
a
lim f (z) = .
zz0
Demonstratie. Fie z0 pol de ordinul m = k al lui f .

Deci f (z) = (zz10 )m [am + am1 (z z0 ) + . . . + a0 (z z0 )m + . . .] =
h(z)
,
(zz0 )m
unde h(z) = am + am1 (z z0 ) + . . . + a0 (z z0 )m + . . . este

olomorfa n discul B(z0 , r) si h(z0 ) 6= 0. Atunci lim f (z) = .
zz0

Reciproc, fie lim f (z) = . Pentru = 1 > 0 astfel nc
at |z z0 | <
zz0
1
< r (z 6= z0 ) rezulta |f (z)| > 1. Notand g(z) = f (z)
avem |g(z)| < 1 pentru
1
orice z B(z0 ; 0, ). Functia g(z) = f (z)
este definita n coroana B(z0 ; 0, )
(f (z) 6= 0), este olomorfa n aceasta coroana (ca inversa functiei olomorfe
nenule f ) si marginita . Aplicand Lema 6.3 rezulta ca z0 este punct singular
aparent pentru g. Mai mult, lim g(z) = 0, deci seria Laurent pentru g este
g(z) =
zz0
an (z z0 )n , z B(z0 , ). Putem scrie
n=1
g(z) = (z z0 )k
an (z z0 )nk , k > 0, ak 6= 0,
n=k
deoarece z0 este zerou al functiei olomorfe g. Atunci

f (z) =
1
, z B(z0 , 1 ),
(z z0 )k (z)
cu 0 < 1 < < r si (z) =
an (z z0 )nk 6= 0 n B(z0 , 1 ) (fapt ce
n=k
rezulta din continuitatea functiei olomorfe si din (z0 ) 6= 0). Rezulta ca

1
a n discul B(z0 , 1 ) si are o dezvoltare Taylor n acest disc:
(z) este olomorf
X
1
=
n (z z0 )n , 0 6= 0.
(z)
n=0
Pentru functia f obtinem n coroana B(z0 ; 0, 1 ) seria

f (z) =
1
[0 + 1 (z z0 ) + . . . + n (z z0 )n + . . .],
(z z0 )k
adica o serie Laurent cu un numar finit de termeni nenuli n partea principala

deci z0 este pol pentru f .
z
Exemplul 6.28. Punctul z = 1 este un pol simplu pentru f (z) = z1
.
Intr-adevar, lim f (z) = , iar dezvoltarea Laurent a lui f n jurul lui z = 1
z1
1
1
este f (z) = 1+z1
a z1
.
z1 = z1 + 1, cu partea principal
sin z
Exemplul 6.29. Punctul z = 2 este pol dublu pentru f (z) = (z2)
3.
2
Pentru orice z C avem sin z = a0 + a1 (z 2) + a2 (z 2) + . . ., unde
3
3
a0 = 0, a1 = , a2 = 0, a3 = 6 etc., deci f (z) = (z2)
2 6 + ...

a pe coroana
B(z0 ; 0, r). Atunci punctul z0 este punct singular esential pentru f dac
a
si numai dac
a nu exist
a lim f (z).
zz0
130
CAPITOLUL 6. FUNCT
II COMPLEXE
Demonstratie. Rezulta din Propozitia 6.2 si Propozitia 6.3.

Exemplul 6.30. Pentru functia f (z) = ez punctul z = 0 este punct
1
1
+ 2!z1 2 + . . . si partea principala are
singular esential, deoarece e z = 1 + 1!z
o infinitate de termeni nenuli. Analog, z = 0 este singular esential pentru
g(z) = sin z1 si h(z) = cos z1 .
Cazul punctului de la infinit
Fie f : B(0; r, ) C o functie olomorfa pe coroana B(0; r, ) (exteriorul unui disc). Vom spune ca punctul este punct singular izolat al lui f . Functia (t 7 z = 1t ) : B(0; 0, 1r ) B(0; r, ) este olomorfa ; compunand cu f obtinem functia olomorfa f : B(0; 0, 1r ) C,
f (t) = f ( 1t ), t B(0; 0, 1r ) care are punctul t = 0 ca punct singular izolat.
Vom spune ca z = este un punct singular aparent al lui f (sau
ca functia f este olomorfa n z = ) daca functia f are t = 0 ca punct
singular aparent. Vom spune ca z = este pol al lui f daca functia f
are t = 0 ca pol. Vom spune ca z = este punctul singular esential al
lui f daca functia f are t = 0 ca punct singular esential.
X
Observatia 6.6. Fie f (z) =
an z n dezvoltarea n serie Laurent a lui
n=
f n coroana |z| > r. Atunci
f (t)
f ( 1t )
an tn este dezvoltarea
n=
n serie Laurent a functiei f n coroana B(0; 0, 1r ). Rezulta ca z = este

punct singular aparent al lui f daca an = 0, n 1; z = este pol al lui
f daca an = 0, n 1, cu exceptia unui num
ar finit de valori si z = este
punct singular esential al lui f dac
a an 6= 0 pentru o infinitate de valori ale
lui n 1.
a nevida , fie f : A C o
functie olomorfa si fie discul punctat (coroana) B(z0 ; 0, r) A(z0 C, r >
0) astfel ncat punctul z0 sa fie punct singular izolat al functiei f .
X
Fie f (z) =
an (z z0 )n dezvoltarea n serie Laurent a functiei f n
n=
coroana B(z0 ; 0, r). Coeficientul a1 se numeste reziduul functiei f n

punctul singular z0 si se noteaza Rez(f, z0 ).
Exemplul 6.31. Sa se calculeze reziduul functiei f (z) = z sin1 z 2 n punctul
z = 0.
3
Demonstrat
ie. Avem sinz = 1!z z3! + z5! . . . =
z sin z 2 =
2
6
10
4
8
= z z1! z3! + z5! . . . = z 3 1 z3! + z5! . . . =
= f (z) =
4
8
z 3 1 z3! + z5! ...

Exista o serie de puteri
an z n astfel nc
at
n0
z4 z8
1
+
. . . (a0 + a1 z + a2 z 2 + . . .) = 1,
3!
5!
deci a0 = 1, a0 0 + aX
1 1 = 0, a0 0 + a1 0 + a2 1 = 0 = a2 = 0.
a0 a1 a2
1
Atunci f (z) = z 3
an z n = 3 + 2 +
+ a3 + . . ., deci Rez(f, 0) =
z
z
z
n0
= a2 = 0
Propozitia 6.5. Fie C = z C/|z z0 | = < r un cerc de raz

a>0
parcurs n sens trigonometric direct (orientat pozitiv). Atunci
Z
1
f (z)dz
a1 =
2i C
Observatia 6.7. Daca z0 C este un punct singular aparent pentru
functia f , atunci Rez(f, z0 ) = a1 = 0.
a pe coroana
B(z0 ; 0, r) si fie z0 C un pol de ordinul k > 0 pentru f . Atunci
Rez(f, z0 ) =
1
lim [(z z0 )k f (z)](k1)
(k 1)! zz0
Demonstratie. In coroana B(z0 ; 0, r) avem dezvoltarea n serie Laurent

f (z) =
a1
ak
+ ... +
+ a0 + a1 (z z0 ) + . . . + an (z z0 )n + . . .
k
z z0
(z z0 )
cu ak 6= 0. Atunci functia
(z z0 )k f (z) = ak + ak+1 (z z0 ) + . . . + a1 (z z0 )k1 + a0 (z z0 )k + . . .
este o functie olomorfa n tot discul B(z0 ; 0, r), deoarece lim (z z0 )k f (z) =
zz0
a rezulta
ak C. Derivand de k 1 ori functia obtinut
[(z z0 )k f (z)](k1) = (k 1)!a1 + k(k 1) . . . 2a0 (z z0 ) + . . .

si atunci obtinem
lim [(z z0 )k f (z)](k1) = (k 1)!a1
zz0
Exemplul 6.32. Sa se calculeze reziduul functiei f (z) =

la polii ei.
1
(z 2 +1)n
relativ
132
CAPITOLUL 6. FUNCT
II COMPLEXE
Demonstratie. z = i sunt poli de ordin n

1
1
Rez(f, i) = (n1)!
lim[(z i)n
](n1) =
n
zi
(z i) (z + i)n
(n1)
n(n + 1) . . . (2n 2)
1
1
= (n1)! lim
= (1)n1
(2i)2n+1 =
zi (z + i)n
(n 1)!
i
n(n+1)...(2n2)
= 22n1
.
(n1)!
Analog calculam Rez(f, i).
Corolarul 6.7. Fie f : B(z0 ; 0, r) C o functie olomorf
a pe coroana B(z0 ; 0, r)
P (z)
astfel nc
at f (z) = Q(z) , z B(z0 ; 0, r), cu P, Q functii olomorfe n discul
B(z0 ; r), P (z0 ) 6= 0, Q(z0 ) = 0, Q0 (z0 ) 6= 0. Atunci punctul z0 C este un
0)
pol de ordinul nt
ai pentru f si Rez(f, z0 ) = QP0(z
(z0 ) .
P (z)
Demonstratie. Punctul z0 este zerou de ordinul nt
ai pentru functia Q(z)
,
deci pol de ordinul nt
ai pentru f . Aplicand Propozitia 6.6 pentru k = 1
obtinem
Rez(f, z0 ) = lim [(z z0 )f (z)] = lim
P (z)
zz0 Q(z)Q(z0 )
zz0
zz0
P (z0 )
.
Q0 (z0 )
Definitia 6.24. Fie f : B(0; r, ) C o functie olomorfa n exteriorul

discului B(0, r) (deci z = este punct singular izolat pentru functia f ). Se
numeste reziduul functiei f n punctul , reziduul functiei ( t12 )f ( 1t )
n punctul t = 0.
Propozitia 6.7. Fie C = z C/|z| = > r un cerc de raz

a parcurs
n sens trigonometric direct (orientat pozitiv). Atunci
Z
1
Rez(f, ) =
f (z)dz.
2i C
Teorema
reziduurilor) Fie D C un domeniu si
6.12. (teorema
a pentru care 1 , 2 , . . . , k
f : D \ 1 , 2 , . . . , k C o functie olomorf
sunt puncte singulare izolate. Fie K D un compact cu frontiera = FrK
curb
a de clas
a C 1 pe portiuni, jordanian
a , orientat
a pozitiv astfel nc
at
j IntK, j = 1, k. Atunci
Z
k
X
f (z)dz = 2i Rez(f, j )
j=1
Demonstratie. Fie 1 , 2 , . . . , k frontierele orientate pozitiv ale unor discuri

centrate n 1 , 2 , . . . , k disjuncte doua cate doua si continute n IntK.
Rezulta
Z
k Z
X
f (z)dz =
f (z)dz.
j=1

Atunci, din Propozitia 6.5, obtinem
Z
k
X
f (z)dz = 2i Rez(f, j ).
j=1
Corolarul 6.8.
izolate ale unei
Fie 1 , 2 ,. . . , k C punctele singulare
functii f : C\ 1 , 2 , . . . , k C, olomorfe pe C\ 1 , 2 , . . . , k . Atunci

k
X
Rez(f, j ) + Rez(f, ) = 0 (suma tuturor reziduurilor este nul
a n cazul
j=1
unui num
ar finit de puncte singulare izolate).
Demonstratie. Alegem r > 0 astfel nc
at j B(0, r), j = 1, k. Rezulta ca
functia este olomorfa n exteriorul discului B(0, r), deci punctul z = este
punct singular izolat pentru f . Fie = FrB(0, r0 )(r0 > r) frontiera orientat
a
pozitiv a discului B(0, r0 ) si aplicand Teorema 6.12,
Z
k
X
f (z)dz = 2i Rez(f, j ).
Din Propozitia 6.7 rezulta ca

k
X
j=1
f (z)dz
= 2iRez(f, ), deci
Rez(f, j ) + Rez(f, ) = 0.
j=1
Exemplul 6.33. Sa se rezolve integrala

Z
ez
dz, r > 0, r 6= 1, r 6= 2.
|z|=r (z i)(z 2)
Demonstrat
ie. 1) Daca 0 < r < 1, aplicam teorema lui Cauchy si obtinem
R
ez
|z|=r (zi)(z2) dz = 0.
2) Daca 1 < r < 2, aplicam formula integral
a a lui Cauchy si obtinem
ez
R
R
R
z
f (z)
e
ez
z2
|z|=r (zi)(z2) dz = |z|=r zi dz = |z|=r zi dz, unde f (z) = z2 .
R
(z)
ei
Atunci |z|=r fzi
dz = 2if (i) = 2i i2
.
3) Daca r > 2, aplicam teorema reziduurilor.
i si 2 sunt poli simpli
ez
ei
Calculam Rez(f, i) = lim(z i)
=
zi
(z i)(z 2)
i2
ez
e2
Rez(f, 2) = lim (z 2)
=
z2
(z i)(z 2)
2 i
R
i e2
ei
ez
e2
Atunci |z|=r (zi)(z2) dz = 2i i2 + 2i
= ei2
.
134
6.5
CAPITOLUL 6. FUNCT
II COMPLEXE
Calculul unor integrale reale folosind teorema

reziduurilor
R 2
Tipul I: I = 0 R(sin t, cos t)dt, unde R(x, y) este o functie rational
a
al carei numitor nu se anuleaz
a pe cercul unitate.
Aceste integrale se calculeaza fac
and schimbarea z = eit , t [0, 2].
Atunci z va parcurge cercul unitate, adica |z| = 1. Avem dz = ieit dt = izdt,
1
it
it
z
eit eit
= 2iz , cos t = e +e
2i
2
R
z 1 z+ 1
devine I = |z|=1 iz1 R( 2iz , 2 z )dz.
R 2
1
dt.
Exemplul 6.34. Sa se calculeze 0 (2+cos
t)2
deci dt =
dz
iz .
Cum sin t =
it
z+ z1
2
, integrala
it
Demonstratie. Deoarece cos t = e +e

vom face schimbarea de variabil
a
2
it
it
z = e , t [0, 2], deci dz = ie dt si |z| = 1.
Integrala devine
Z
Z
1
4
z
iz dz
dz.
2 =
2
i |z|=1 (z + 4z + 1)2
|z|=1 2 + 1 z + 1
2
z

z
2 3 e olomorfa si are polii
Functia f (z) = (z 2 +4z+1)
2,z C \
dubli 2 3.
Aplicam teorema reziduurilor, tin

and cont de faptul ca doar 2 + 3 se
afla n interiorul cercului de centru 0 si raza 1 si rezulta ca
Z
z
dz = 2iRez(f, 2 + 3).
2
2
|z|=1 (z + 4z + 1)
1
Calculam Rez(f, 2 + 3) = lim [(z + 2 3)2 f (z)]0 = =
6 3
z2+ 3
R
R 2
z
1
i
4
= |z|=1 (z 2 +4z+1)
=
dz
=
dt
=
2
0 (2+cos t)2
3 3
3 3
R
Tipul II: I = R(x)dx, unde R(x) este o functie far
a poli reali
cu proprietatea ca lim xR(x) = 0 (conditie suficient
a ca integrala sa fie
|x|
convergenta ).
Consideram extinderea R(z), z C si o integr
am pe un semicerc
r =
X
R
[r, r](r) de raza r cu centrul n O. Obtinem r R(z)dz = 2i Rez(R, k ),
unde k sunt polii din semidisc. Deci
Z r
Z
X
R(x)dx +
R(z)dz = 2i Rez(R, k ).
r
(r)
R
R(x)dx = I, vom arata ca (r) R(z)dz 0 cand r si
r r
X
R
vom obtine ca R(x)dx = 2i Rez(R, k ), unde suma se ia dupa toti
Cum lim
6.5. CALCULUL UNOR INTEGRALE REALE FOLOSIND TEOREMA REZIDUURILOR135

polii lui R(z) din semiplanul y > 0 (functia rational
a R(z) are un num
ar
finit de poli, deci pentru r suficient de mare toti polii
din
semiplanul
y
>
0
R
se afla n semidiscul de raza r). Pentru a arata ca (r) R(z)dz 0 cand
r , vom folosi lema urmatoare :
Lema 6.4. (Jordan) Fie f o functie continu
a definit
a n sectorul 1
it
a lim zf (z) = 0 (1 arg z 2 ), atunci
2 (z = re ). Dac
|z|
Z
f (z)dz 0 c
and r ,
(r)
unde (r) este arcul de cerc centrat n origine de raz

a r continut n sectorul
1 2 .
Demonstratie. Fie M (r) = sup |f (z)|. Atunci avem
|z|=r
f (z)dz M (r)
ds = M (r)r(2 1 ),
(r)
(r)
si cum lim rM (r) = 0, rezulta ca
r
(r) f (z)dz
0, cand r .
R
0
x2
dx.
(1+x2 )3
x2
Demonstratie. lim x
= 1 pentru = 4 > 1, deci integrala
x
(1 + x2 )3
R x2
a.
0 (1+x2 )3 dx este convergent
R x2
R
x2
1
x2
Functia f (x) = (1+x2 )3 este para , deci 0 (1+x
2 )3 dx = 2 (1+x2 )3 dx.

z2
Fie f (z) = (1+z
i olomorf
a.
2 )3 ,z C \
i sunt poli de ordinul 3 pentru f
Fie r > 1 si r = [r, r] r , unde r = reRit , t [0, ].
Aplicam teorema reziduurilor si obtinem r f (z)dz = 2iRez(f, i)
00
i
z2
3
1
Rez(f, i) = 2! lim (z i)
=
2
3
zi
(1 + z )
16
R
Deci r f (z)dz = 8 .
R
Rr
R
x2
Dar 8 = r f (z)dz = r (1+x
In aceasta relatie
2 )3 dx + f (z)dz.
r
R
x2
trecem la limita cand r si obtinem 8 = (1+x

2 )3 dx, deoarece
Z
z2
lim
f (z)dz = 0 conform Lemei 6.4 ( lim zf (z) = lim z
= 0).
r
z
z
(1 + z 2 )3
r
R x2
Asadar, 0 (1+x
2 )3 dx = 16 .
136
CAPITOLUL 6. FUNCT
II COMPLEXE
Lema 6.5. (Jordan) Fie f o functie continu

a definit
a n sectorul 1
2 (z = reit ). Dac
a lim zf (z) = 0 (1 arg z 2 ), atunci
|z|0
Z
f (z)dz 0 c
and r 0,
(r)

1 2 .
R
Tipul III: I = f (x)eix dx, unde f (z) este olomorfa n semiplanul
y > 0 cu exceptia, eventual, a unei multimi finite de puncte.
Cazul 1). Presupunem
ca punctele singulare nu sunt pe Raxa reala .
Rr
r
Atunci integrala r f (x)eix dx are sens (sunt doua integrale reale r f (x) cos xdx
Rr
R
si r f (x) sin xdx) si cand r , tinde la f (x)eix dx, daca acesta integrala converge.
Lema 6.6. Dac
a lim f (z) = 0 pentru y 0, atunci
|z|
lim
r r
X
f (x)eix dx = 2i Rez(f (z)eiz , k ),
k
unde suma se ia dup

a toate punctele singulare ale lui f (z) situate n semiplanul y > 0.
Demonstratie. Pentru y 0 avem |eiz | = ey 1 si vom
R aplica aceeasi ca
la integralele de tip II. Cu aceleasi notatii vom arata ca (r) f (z)eiz dz 0
cand r si rezulta lema.
Lema 6.7. Fie f o functie continu
a definit
a n sectorul 1 2 din
semiplanul y 0. Dac
a lim f (z) = 0, atunci
|z|
Z
f (z)eiz dz 0 c
and r ,
(r)

1 2 .
Demonstratie. Fie z = ei , M (r) = sup |f (rei )|.
1 2
R
R r sin
iz
rd.
Avem (r) f (z)e dz M (r) 0 e
R r sin
R 2 r sin
Dar 0 e
rd = 2 0 e
rd si, deoarece, daca 0
2
sin
atunci 1, rezulta ca
Z
0
Z
er sin rd
0
e r rd
0
e r rd =
,
2
2,
6.5. CALCULUL UNOR INTEGRALE REALE FOLOSIND TEOREMA REZIDUURILOR137

R
er sin rd .
Obtinem (r) f (z)eiz dz M (r) si pentru r , M (r) 0 prin

ipoteza .
R
cos x
Exemplul 6.36. Sa se calculeze 0 (x2 +1)(x
4 +4) dx.
deci
R
eiz
Demonstratie. Consideram integrala I = r (z 2 +1)(z
2 +4) dz, unde r = [r, r]
r , r > 2
eiz
a cu polii simpli i, 2i.
Functia f (z) = (z 2 +1)(z
2 +4) este olomorf
Cum polii i si 2i sunt in interiorul conturului r , aplicam teorema reziduurilor si avem I = 2i(Rez(f, i) + Rez(f, 2i)).
eiz
e1
1
Calculam Rez(f, i) = lim(z i)f (z) = lim 2
=
=
.
zi
zi (z + 4)(z + i)
6i
6ie
eiz
1
Rez(f, 2i) = lim (z 2i)f (z) = lim 2
=
z2i
zi (z + 1)(z + 2i)
12ie2
Deci I = (2e1)
.
6e2
R
Rr
eiz
eix
a
Pe de alta parte I = r (x2 +1)(x
4 +4) dx + (z 2 +1)(z 2 +4) dz. In aceast
r
R
ix
e
relatie trecem la limita cand r si obtinem (x2 +1)(x
4 +4) dx =
Z
eiz
= (2e1)
,
deoarece,
conform
lemei
lui
Jordan,
lim
dz =
2
6e
r (z 2 + 1)(z 2 + 4)
r
ey
zeiz
= 0 (|zf (z)| = (z 2 +1)(z
2 +4) < |z|3 (y > 0) = lim |zf (z)| = 0)
|z|
R
R
R0
eix
cos x
eix
Dar (x2 +1)(x4 +4) dx = 0 (x2 +1)(x4 +4) dx = 0 (x2 +1)(x
4 +4) dx =
=
(2e1)
.
12e2
Cazul 2). Consideram cazul n care f (z) are si puncte singulare pe axa
reala si ne limitam la cazul cand f (z) are un pol simplu n 0. Alegem drumul
r, = [r, ] [, r] r , unde si r sunt semicercuri n semiplanul
superior cu < r.
Lema 6.8. (a semireziduurilor) Dac
a n z = 0 functia g(z) are un pol
simplu, atunci
Z
lim
g(z)dz = iRez(g, 0)
0
( parcurs n sens trigonometric direct).

DemonstratRie. In vecinatatea lui 0 avem g(z) = Raz + h(z), cu h(z) olomorfa
Atunci h(z)dz 0, cand 0 si a2 dz = ia (cu calculul
z = eit ).
Folosind acesta lema pentru functRia g(z) = f (z)eiz si metoda anterioar
a
ix
din cazul 1) putem calcula integrala f (x)e dx.
R
Exemplul 6.37. Sa se calculeze I = 0 sinx x dx.
138
CAPITOLUL 6. FUNCT
II COMPLEXE
Demonstratie.
I=
1 1
=
2 2i
Dar
sin x
1
dx =
x
2
eix
dx
x
eix eix
dx =
2ix
Z
1 eix
eix
dx =
dx.
x
2i x
Z ix
Z r ix
e
eix
e
dx = lim
dx +
dx =
r,0
r x
x
x
"Z
#
Z
Z
eiz
eiz
eiz
= lim
dz
dz
dz
r,0
r, z
z
r z
si
iz
X
eiz
e
dz = 2i
Rez
, k = 0,
z
r, z
iz
Z
eiz
e
eiz
dz iRez
, 0 = i,
dz 0,
z
z
r z
Z
deci I =
1
2
1
2i
i = 2 .
R
Observatia 6.8. a) Pentru integrala f (x)eix dx se alege drumul din
semiplanul inferior y 0.
R
b) Pentru integrala f (x)eax dx, unde a C se alege semiplanul n
care |eax | 1.
Capitolul 7
Serii Fourier. Integrala

Fourier
7.1
Serii Fourier
In stiinta si n tehnica ntalnim deseori fenomene periodice, adica fenomene

care se reproduc la un anumit interval de timp T , numit perioada . Diferitele
marimi n legatura cu fenomenul periodic considerat, dupa scurgerea perioadei T revin la valorile lor anterioare si reprezint
a functii periodice de
timpul t, caracterizate prin (t + T ) = (t) (de exemplu, intensitatea si tensiunea curentului alternativ). Cea mai simpla functie periodica este functia
a se aduna
sinusoidal
a A sin(t + ), unde este frecventa, = 2
T . Dac
mai multe marimi sinusoidale de forma
y0 = A0 , y1 = A1 sin(t + 1 ), y2 = A2 sin(2t + 2 ), . . .
(7.1)
se obtine o functie periodica (cu perioada T ) diferita de marimile de tipul

(7.1). Acum se pune problema daca o functie periodica (t) data de perioada
T se poate reprezenta sub forma de suma a unei multimi finite sau infinite
de marimi sinusoidale (7.1). Vom vedea ca se poate da un raspuns afirmativ
dar daca se ia n considerare tot sirul infinit de marimi (7.1). Deci este
posibila urmatoarea dezvoltare n serie trigonometrica
(t) = A0 +
An sin(nt + n ),
(7.2)
n=1
unde A0 , A1 , A2 , . . . , 1 , 2 , . . . sunt constante av

and valori speciale pentru
fiecare functie de acest fel, iar frecventa este data de = 2
T . Geometric
acesta nseamna ca diagrama unei functii periodice se obtine prin suprapunerea unei serii de sinusoide.
In studiul acusticii, ntalnim notiunea de armonice. O coarda fixata la
ambele capete poate vibra cu un num
ar de frecvente diferite. Cea mai joasa
139
140
CAPITOLUL 7. SERII FOURIER. INTEGRALA FOURIER
dintre ele, , se numeste frecventa fundamental

a . Celelalte vor avea
valorile 2, 3 . . . si se numesc armonice. Aceste armonice pot fi excitate
simultan, iar vibratia rezultata are o forma de unda complexa . Aceasta
va fi si ea periodica cu o perioada T = 1 . Observam ca prin compunerea
unui numar de frecvente n relatie armonica se obtine o forma de unda
periodica complexa . Reciproc, o forma de unda periodica complexa poate
fi descompusa ntr-un num
ar de componente sinusoidale, care sunt n relatie
armonica . In acest capitol ne vom ocupa de cel de-al doilea proces. Graficul
amplitudinii n raport cu frecventa, care n cazul de fat
a este format dintrun numar de linii discrete corespunzatoare frecventelor , 2, . . . se numeste
spectrul formei de und
a.
Daca se alege ca variabil
a independent
a x = t = 2t
ine functia
T se obt
x
f (x) = , periodica de perioada 2. Dezvoltarea (7.2) devine :
f (x) = A0 +
An sin(nx + n ).
(7.3)
n=1
Daca desfasuram termenii seriei (7.3) dupa formula sinusului de suma si

punand
A0 = a0 , An sin n = an , An cos n = bn , n 1
obtinem dezvoltarea trigonometrica
f (x) = a0 +
(an cos nx + bn sin nx)
(7.4)
n=1
Vom arata metoda determinarii coeficientilor an si bn , aplicata n a doua

jumatate a secolului XVIII de Euler si independent de el la nceputul secolului XIX de Fourier.
Presupunem ca functia f este integrabil
a pe intervalul [, ] si ca dezvoltarea (7.4) se poate scrie. O vom integra termen cu termen de la la
si obtinem :
Z
Z
Z

X
sin nxdx = 2a0
f (x)dx = 2a0 +
an
cos nxdx + bn
n=1
Deci
a0 =
1
2
f (x)dx
(7.5)
Inmultim ambii membri ai egalitatii (7.4) cu cos mx si integr

am de la la
:
Z
Z
f (x) cos mxdx = a0
cos mxdx+
+
n=1
an
cos nx cos mxdx + bn
sin nx cos mxdx =
7.1. SERII FOURIER

=
141
Z
[an
1
(cos(n + m)x + cos(n m)x)dx+
2
n=1
1
(sin(n + m)x + sin(n m)x)dx =
2
Z
Z
1 + cos 2mx
dx = am ,
= am
cos2 mxdx = am
2
+bn
deoarece
sin nx cos mxdx = 0
cos nx cos mxdx =
Deci
am =
0,
,
pentru n 6= m
pentru n = m
f (x) cos mxdx, m = 1, 2, . . . .
(7.6)
In mod similar nmultind (7.4) cu sin mx si integr

and de la la obtinem
Z
1
bm =
f (x) sin mxdx, m = 1, 2, . . . .
(7.7)

Formulele (7.5), (7.6), (7.7) se numesc formulele lui Euler-Fourier; coeficientii
calculati cu ajutorul acestora se numesc coeficientii Fourier ai functiei respective, iar seria trigonometrica (7.4) formata cu ajutorul lor se numeste
seria Fourier.
Am folosit anterior integrarea termen cu termen, dar conditia suficient
aa
aplicarii ei este convergenta uniforma a seriei (7.4). Pan
a nu vom demonstra
riguros acest lucru vom considera numai formal seria Fourier a functiei f
date si notam
X
f (x) a0 +
(an cos nx + bn sin nx).
(7.8)
n=1
Tinand cont de formulele (7.5) si (7.8) putem scrie
a0 X
+
(an cos nx + bn sin nx).
f (x)
2
(7.9)
n=1
si
a0 =
f (x)dx.
R +2
Observam ca pentru functia F (u) cu perioada 2, valoarea integralei
F (u)du
ntr-un interval cu lungimea 2 nu depinde de . De aceea, si n formulele
142
(7.6) si (7.7) integralele pot fi luate pe orice interval de lungime 2; de

exemplu, putem scrie :
Z
1 2
am =
f (x) cos mxdx, m = 0, 1, 2, . . .
(7.10)
0
Z
1 2
bm =
f (x) sin mxdx, m = 1, 2, . . .
(7.11)
0
Pentru a studia comportarea seriei (7.9) ntr-un anumit punct x = x0 , scriem
urmatoarea expresie a sumei partiale
n
a0 X
sn (x0 ) =
+
(am cos mx0 + bm sin mx0 )
2
m=1
Inlocuim am si bm cu expresiile lor din (7.6) si (7.7) (n variabil

a u) si
obtinem:
Z
Z
n
X
1
1
sn (x0 ) =
f (u)du+
f (u)[cos mu cos mx0 +sin mu sin mx0 ]du =
2

m=1
#
"
Z
n
1 X
1
+
cos m(u x0 ) du
f (u)
=

2
m=1
Stim ca
deci
n
0
sin(2n + 1) ux
1 X
2
+
cos m(u x0 ) =
,
0
2
2 sin ux
2
m=1
1
sn (x0 ) =
f (u)
0
sin(2n + 1) ux
2
du.
0
2 sin ux
2
Aceasta integrala se numeste integrala lui Dirichlet.

Cum functiile de variabil
a u care apar aici sunt de perioada 2, intervalul de integrare [, ] se poate nlocui, conform observatiei anterioare cu
intervalul [x0 , x0 + ]
Z
0
sin(2n + 1) ux
1 x0 +
2
du.
sn (x0 ) =
f (u)
ux
x0
2 sin 2 0
Prin substitutia t = u x0 integrala devine
Z
sin(n + 21 )t
1
sn (x0 ) =
f (x0 + t)
dt.

2 sin 2t
Descompunand integrala n doua integrale una de la 0 la si alta de la
la 0 si reducand si a doua integral
a , prin schimbarea semnului variabilei,
tot la intervalul [0, ], obtinem
Z
sin(n + 21 )t
1
sn (x0 ) =
dt
(7.12)
[f (x0 + t) + f (x0 t)]
0
2 sin 2t
7.1. SERII FOURIER
143
Asadar, problema se reduce la studiul comportarii acestei integrale care

contine parametrul n.
Lema 7.1. (Riemann) Dac
a g este o functie absolut integrabil
a ntr-un
interval oarecare finit [a, b], atunci
Z b
lim
g(t) sin ptdt = 0
p a
si
lim
p a
g(t) cos ptdt = 0.
Demonstratie. Oricare ar fi intervalul [, ] avem
cos p cos p 2
sin ptdt =
p
Presupunem ca functia g este integrabil

a n sens propriu. Descompunem
intervalul [a, b] n n parti prin punctele
a = t0 < t1 < . . . < ti < ti+1 < . . . < tn = b
si astfel descompunem integrala
Z b
n1
XZ
g(t) sin ptdt =
a
Notand mi =
Z
inf
g(t) sin ptdt.
ti
g(t) scriem
t[ti ,ti+1 ]
g(t) sin ptdt =

a
i=0
ti+1
n1
X Z ti+1
i=0
ti
[g(t) mi ] sin ptdt +
n1
X
i=0
Z
mi
ti+1
sin ptdt.
ti
Daca i este oscilatia functiei g n intervalul [ti , ti+1 ], atunci n acest interval
g(t) mi i . Atunci
Z b
n1
n1
X
2X
g(t)
sin
ptdt
t
+
|mi |.
i
i
p
a
i=0
i=0
Pentru > 0 arbitrar alegem diviziunea intervalului [a, b] astfel nc

at sa avem
n1
X
i ti < . Acest lucru este posibil deoarece functia g este integrabil

a.
2
i=0
Cum numerele mi sunt definite, putem lua p >
n1
X
|mi |, iar pentru aceste
i=0
valori ale lui p vom obtine

Z b
g(t) sin ptdt < ,
144
ceea ce demonstreaza afirmatia din enunt .

Daca functia g este absolut integrabil
a este suficient sa ne marginim la
ipoteza ca n intervalul [a, b] exista un singur punct singular, de exemplu
b. Altfel, s-ar putea descompune intervalul ntr-un num
ar finit de termeni
de parti cuprinzand numai cate un punct singular si aplicam rationamentul
Fie 0 < < b a. Descompunand integrala n doua
Rlab fiecare
R b separat.
Rb
=
+
,
avem
a
a
b
Z
g(t) sin ptdt
|g(t)|dt <
R b
daca se alege destul de mic. Integrala a g(t) sin ptdt tinde catre 0 daca
p , conform celor demonstrate anterior, deoarece
R pe intervalul [a,
b]
b
functia g este integrabil

a (n sensul propriu), deci a g(t) sin ptdt < 2 .
Atunci rezulta ceea ce trebuia demonstrat.
Corolarul 7.1. Coeficientii Fourier am , bm ai unei functii absolut integrabile tind c
atre 0 c
and m .
Teorema 7.1. (Riemann) Natura seriei Fourier a unei functii f ntrun punct oarecare x0 depinde exclusiv de valorile luate de functie ntr-o
vecin
atate a acestuia.
Observatia 7.1. Daca se iau doua functii ale caror valori ntr-o vecin
atate
a punctului x0 coincid, atunci, oricat ar fi ele de diferite n afara acestei
vecinatati, seriile Fourier corespunzatoare acestor functii se comporta n
mod identic n punctul x0 , ele sunt fie ambele convergente si anume catre
aceeasi suma , fie ambele divergente.
Demonstratie. Fie 0 < < arbitrar. Descompunem integrala din (7.12)
n suma
Z
Z
sin(n + 21 )t
sin(n + 12 )t
dt
=
[f
(x
+t)+f
(x
t)]
dt+
[f (x0 +t)+f (x0 t)]
0
0
2 sin 2t
2 sin 2t
0
0
Z
+
[f (x0 + t) + f (x0 t)]
sin(n + 21 )t
dt
2 sin 2t
Daca transcriem cea de-a doua integral

a din membrul al doilea sub forma
Z
sin(n + 12 )t
[f (x0 +t)+f (x0 t)]
dt =
2 sin 2t
rezulta ca
f (x0 +t)+f (x0 t)

2 sin 2t
f (x0 + t) + f (x0 t)
1
sin(n+ )tdt
t
2
2 sin 2
este o functie absolut integrabil

a de variabil
a t n
intervalul [, ]. Conform Lemei 7.1, aceasta integral

a tinde catre 0 cand
7.1. SERII FOURIER
145
n , deci existenta limitei sumei partiale a seriei Fourier, sn (x0 ) este

determinata de comportarea integralei
1
n (x0 ) =
[f (x0 + t) + f (x0 t)]
sin(n + 21 )t
dt.
2 sin 2t
(7.13)
Aceasta integrala contine numai valorile functiei f care corespund variatiei

argumentului n intervalul (x0 , x0 + ).
Revenim la studiul comportarii sumei partiale sn (x0 ) a seriei Fourier
pentru care am obtinut expresia integral
a (7.12). Daca se ia f (x) = 1,
atunci sn (x0 ) = 1, iar din (7.12) rezulta
2
1=
Z
0
sin(n + 12 )t
dt.
2 sin 2t
Inmultim ambii membri ai egalitatii cu S0 , suma presupusa a seriei si scaz

and
rezultatul din (7.12) rezulta
sn (x0 ) S0 =
[f (x0 + t) + f (x0 t) 2S0 ]
sin(n + 21 )t
dt.
2 sin 2t
(7.14)
Daca vrem sa stabilim ca S0 este suma seriei trebuie sa arat

am ca integrala
(7.14) tinde la 0 cand n .
Criteriul 7.1. (Criteriul lui Dini) Seria Fourier a functiei f n punctul
x0 converge c
atre suma S0 dac
a pentru un h > 0 oarecare, integrala
Z
|f (x0 + t) + f (x0 t) 2S0 |

dt
t
exist
a.
Demonstratie. In aceasta ipoteza exista si integrala
Daca se poate transcrie expresia (7.14) sub forma
1
Z
0
R
0
|f (x0 +t)+f (x0 t)2S0 |

dt.
t
t
|f (x0 + t) + f (x0 t) 2S0 |
1
2 t sin(n + )tdt
t
2
sin 2
rezulta din Lema 7.1 ca , daca n , ea tinde la 0, deoarece functiile

f (x0 +t)+f (x0 t)2S0
t
si
f (x0 +t)+f (x0 t)2S0

sin2 t
t
2
sunt absolut convergente.
Observatia 7.2. Daca functia f este continu

a n x0 , atunci integrala lui
Dini se scrie
Z h
|f (x0 + t) + f (x0 t) 2f (x0 )|
dt,
t
0
146
iar daca f are n x0 doar discontinuit

ati de prima spet
a , atunci integrala
lui Dini se scrie
Z h
|f (x0 + t) + f (x0 t) f (x0 + 0) f (x0 0)|
dt.
t
0
Evident, este suficient sa se presupuna existenta separata a integralelor
Z h
Z h
|f (x0 + t) + f (x0 )|
|f (x0 t) + f (x0 )|
dt si
dt
t
t
0
0
sau
Z
0
|f (x0 + t) + f (x0 + 0)|

dt si
t
Z
0
|f (x0 t) + f (x0 0)|

dt.
t
Criteriul 7.2. (Criteriul lui Lipschitz) Seria Fourier a functiei f converge

n punctul x0 , unde este continu
a , c
atre suma f (x0 ), dac
a pentru valori t
suficient de mici, este satisf
acut
a inegalitatea
|f (x0 t) + f (x0 )| Lt ,
unde L si sunt constante pozitive ( 1).
Corolarul 7.2. Dac
a functia f are n punctul x0 o discontinuitate de prima
spet
a si exist
a si sunt finite limitele
f (x0 t) + f (x0 0)
f (x0 + t) + f (x0 + 0)
, lim
,
t+0
t+0
t
t
lim
atunci seria Fourier a lui f este convergent

a si suma sa este
f (x0 +0)+f (x0 0)

.
2
Lema 7.2. Dac

a functia g este monoton cresc
atoare, r
am
an
and m
arginit
a
n intervalul [0, h], atunci
Z h
sin pt
dt = g(+0).
lim
g(t)
p 0
t
2
Demonstratie. Scriem intgrala ca suma de doua integrale
Z h
Z h
Z h
sin pt
sin pt
sin pt
g(t)
dt = g(+0)
dt +
[g(t) g(+0)]
dt.
t
t
t
0
0
0
Facem substitutia pt = z si obtinem
Z h
Z ph
sin pt
sin z
g(+0)
dt = g(+0)
dz.
t
z
0
0
Daca p , atunci integrala tinde catre 2 g(+0), deoarece
Z
sin z
dz = .
z
2
0
7.1. SERII FOURIER
147
Rh
Asadar, problema se reduce la a demonstra ca integrala 0 [g(t)g(+0)] sint pt dt
tinde catre 0.
Pentru orice > 0 arbitrar, exista > 0 (se poate considera < h) astfel
ncat 0 g(t) g(+0) < pentru 0 < t . Descompunem integrala
Z h
Z
Z h
sin pt
sin pt
sin pt
[g(t)g(+0)]
dt =
[g(t)g(+0)]
dt+ [g(t)g(+0)]
dt.
t
t
t
0
0
Avem
Z
Z
Z p
sin pt
sin pt
sin z
[g(t)g(+0)]
dt = [g()g(+0)]
dt = [g()g(+0)]
dz
t
t
z
0
p
(conform formulelor lui Bonnet- a doua teorema de medie). Primul termen
este mai mic decat , iar cel de-al doilea este uniform marginit pentru
R toate
valorile lui p. Intr-adevar, din convergentaR integralei improprii 0 sinz z dz
z
rezulta ca functia continua de variabil
a z 0 sinz z dz, av
and o limita finita
cand z , va fi marginita pentru toate valorile lui z
Z z
sin
z
dz L,
z
0
deci
Asadar,
Z p
sin z
sin z p sin z
dz =
dz
dz 2L.
z
z
z
0
0
Z
sin pt
dt < 2L.
t
Rh
Integrala [g(t) g(+0)] sint pt dt tinde catre 0 cand p conform Lemei

7.1, deoarece factorul cu care este nmultit sin pt este o functie integrabil
a
(t ).
Criteriul 7.3. (Criteriul lui Dirichlet-Jordan) Seria Fourier a functiei
f converge c
atre suma S0 n punctul x0 dac
a n orice interval [x0 h, x0 + h]
functia are valori m
arginite.
Demonstratie. Am vazut ca suma partial
a sn (x0 ) cand n este determinata de comportarea integralei n (x0 ) (vezi (7.13)) unde se poate lua
n particular h. Atunci
Z
t
1 h
1
n (h) =
[f (x0 + t) + f (x0 t)] 2 t sin(n + )tdt.
0
2
sin 2
Suma f (x0 + t) + f (x0 t) este prin ipoteza o functie marginit
a , iar
este o functie crescatoare. Asadar si produsul [f (x0 + t) + f (x0 t)]
t
2
sin
t
2
sin
t
2
t
2
148
este o functie cu variatie marginit

a si prin urmare, se prezint
a sub forma de
diferenta de doua functii monoton crescatoare. Cum Lema 7.2 este aplicabila
la fiecare dintre ele, ea este aplicabila si diferentei lor si obtinem
lim n (h) =
1
f (x0 + 0) + f (x0 0)
[f (x0 + 0) + f (x0 0)] =
.
2
2
Criteriul 7.4. (Criteriul lui Dirichlet) Dac

a functia f cu perioada 2
este monoton
a pe portiuni n intervalul [, ] (adic
a intervalul se poate
descompune ntr-un num
ar finit de intervale partiale n interiorul c
arora
functia este monoton
a n fiecare n parte) si are n el cel mult un num
ar finit
de puncte de discontinuitate, seria ei Fourier converge c
atre suma f (x0 ) n
(x0 0)
fiecare punct de continuitate si c
atre suma f (x0 +0)+f
n fiecare punct
2
de discontinuitate.
Cazul unui interval arbitrar
In cazul n care functia f are perioada T = 2`, (` > 0), atunci toate
rezultatele de mai sus sunt n continuare adevarate, cu adaptarile corespunzatoare. Coeficientii Fourier sunt:
Z
nx
1 2`
f (x) cos
dx, n = 0, 1, 2, ...,
an =
` 0
`
Z
1 2`
nx
bn =
, n = 1, 2, ...
f (x) sin
` 0
`
seria Fourier fiind :
a0 X
nx
nx
f (x) =
+
an cos
+ bn sin
.
2
`
`
n=1
Dezvoltarea n serie de cosinusuri si de sinusuri

Daca functia f dat
a n intervalul [, ] integrabil
a este impara , tot
impara va fi si functia f (x) cos nx, deci an = 0, n 0 si
Z
2
bn =
f (x) sin nxdx, n 1.
0
Asadar, seria Fourier a unei functii impare contine numai sinusuri
f (x)
bn sin nx.
n=1
Daca functia f data n intervalul [, ] absolut integrabil

a este para ,
atunci f (x) sin nx este impara , deci bn = 0, n 1 si
Z
2
f (x) cos nxdx, n 0.
an =
0
7.1. SERII FOURIER
149
Asadar, seria Fourier a unei functii pare contine numai cosinusuri
a0 X
f (x)
+
an cos nx.
2
n=1
Observatia 7.3. O functie este data n intervalul [0, ] poate fi dezvoltat

a
n serie de cosinusuri si n serie de sinusuri astfel :
Vom defini functia n intervalul [, 0] punand f (x) = f (x) si obtinem
o functie para n intervalul [, ], deci dezvoltarea ei va fi n serie de cosinusuri, sau punand f (x) = f (x), ea devenind impara , deci dezvoltarea
este n serie de sinusuri.
Fie f : [0, `] 7 IR, o functie integrabil
a si fie f : IR 7 IR, periodica de
perioada 2`, definita prin:
f (x) , x [0, `]
f(x) =
f (x) , x (`, 0)
Daca functia f satisface conditiile criteriului lui Dirichlet, atunci, dezvolt
and
f n serie Fourier, rezulta :
a0 X
nx
1
(f (x + 0) + f (x 0)) =
+
an cos
, x (0, `),
2
2
`
n=1
n=1
n=1
a0 X
a0 X
f (0 + 0) =
+
an , f (` 0) =
+
(1)n an ,
2
2
coeficientii an fiind coeficientii Fourier reali asociati functiei f.
Formula de mai sus se numeste dezvoltarea n serie de cosinusuri a lui f .
Analog, daca functia (impara ):
f (x) , x [0, `]
f (x) =
f (x) , x (`, 0)
satisface conditiile criteriului lui Dirichlet, atunci dezvoltarea n serie de
sinusuri a functiei f este:
X
1
nx
(f (x + 0) + f (x 0)) =
bn sin
, x (0, `),
2
`
n=1
coeficientii bn fiind coeficientii Fourier reali asociati functiei f.

Teorema 7.2. (Identitatea lui Parseval)
1
a20 X 2
+
an + b2n =
2
`
n1
Z
0
2`
f (t)2 dt.
150
Puterea undelor nesinusiodale

Consideram termenul
medie activa corespunzatoare
R an cos nt. Puterea
1
2 dt. De exemplu, dac
acestei oscilatii este 2
(a
cos
nt)
a an reprezint
a
n
o tensiune, aceasta expresie da puterea activa care ar fi dezvoltat
a ntr-o
rezistenta de
valoare
egal
a
cu
unitatea.
R
1
1 2
2
Insa 2
(an cos nt) dt = 2 an .
Similar, puterea pentru componenta bn sin ntR este data de 12 b2n . Puterea
1
2
unui semnal nesinusoidal f (t) este data de 2
[f (t)] dt, care, conform
X1
identitatii lui Parseval, este egala cu 14 a20 +
(a2 + b2n ).
2 n
n=1
In consecinta , puterea unei unde nesinusoidale este egala cu suma puterilor, componentele lor Fourier.
Teorema 7.3. (Convergenta uniform
a a seriei Fourier)
Dac
a f : R 7 C este o functie continu
a , de clas
a C 1 pe portiuni si periodic
a
de perioad
a 2, atunci seria sa Fourier este absolut si uniform convergent
a
iar suma este f .
Exemplul 7.1. Sa se demonstreze formula:
x X sin nx
=
, x (0, 2).
2
n
n1
Demonstratie. Fie f (x) = x

a prin periodicitate la
2 , x [0, 2), prelungit
IR; calculam coeficientii Fourier:
2
Z
1 2 x
1
x2
a0 =
dx =
x
= 0.
0
2
2
2 0
Z
1 2 x
an =
cos nx dx =
0
2
Z 2
( x) sin nx 2
1
=
sin nx dx = 0, n 1.
2n
2n
0
0
Z
1 2 x
bn =
sin nx dx =
0
2
Z 2n
( x) cos nx 2
1
1
=
cos nx dx = , n 1.
2n
2n 0
n
0
Aplicand criteriul lui Dirichlet, rezulta :
x X sin nx
=
, x (0, 2).
2
n
n1
In punctele x = 0 si x = 2 functia f nu este continu

a ; n aceste puncte
seria trigonometrica asociata ei are suma 0.
7.1. SERII FOURIER
151
Exemplul 7.2. Sa se demonstreze egalitatea:

X sin 2nx
2n
n1
x
, x (0, ).
4
2
Demonstratie. Din formula:

x X sin nx
=
, x (0, 2),
2
n
n1
demonstrata n exemplul 7.1, nlocuind pe x cu 2x, rezulta identitatea:

2x X sin 2nx
=
, x (0, ).
2
n
n1
Impartind acum cu 2, rezulta egalitatea ceruta .

Exemplul 7.3. Sa se demonstreze identit
atile:
X sin(2n 1)x
2n 1
n1
X sin(2n 1)x
, x (0, )
4
= , x (, 0).
4
2n 1
n1
Sa se calculeze apoi suma seriei:

1
1 1
1
1
+
+
...
5 7 11 13
Demonstratie. Pentru prima identitate se scad membru cu membru cele

doua egalitati demonstrate n exemplele precedente; a doua identitate rezulta
din prima si din imparitatea functiei sinus. Pentru a calcula suma seriei numerice date, se ia x = 3 n prima egalitate si obtinem:
(2n1)
X sin
3
=
,
4
2n 1
n1
de unde rezulta : 1
1
5
1
7
1
11
1
13
... =
3
6 .
Fenomenul Gibbs
In jurul unui punct de discontinuitate al unei functii date, seria Fourier
asociata ei converge doar punctual (nu neaparat uniform). Acest fapt conduce la un defect de convergenta (aparent paradox) al sirului sumelor partiale
152
asociat seriei trigonometrice date, numit fenomenul Gibbs. Dam n continuare un exemplu n acest sens.
Consideram restrictia functiei signum la intervalul (, ),
1 , x (, 0)
0 , x=0
sgn : (, ) 7 IR, sgn(x) =
1 , x (0, )
In exemplul 7.3 s-a demonstrat egalitatea:
sgn(x) =
4 X sin(2n 1)x
, x (, ).
2n 1
n1
Notam cu Sn sirul sumelor partiale:

Sn (x) =
n
4 X sin(2k 1)x
, x (, ).
2k 1
k=1
In punctul x = 0 functia sgn nu este continu

a ; seria sa Fourier converge
(conform criteriului lui Dirichlet) la 12 (1 + 1) = 0 = sgn(0); convergenta
lim Sn (x) = sgn(x), x (, ) este punctuala , nu si uniforma .
n
a. Sa se demonstreze egalitatea:
Z
2 x sin 2nt
dt, x (, ).
Sn (x) =
0 sin t
b. Sa se arate ca functia Sn are un maxim n punctul x =
2 Z sin t
dt 1, 1789.
lim Sn
=
n
2n
0
t
c. Sa se calculeze
2n
si:
lim Sn
sgn(0+) .
n
2n
Demonstratie. a. Calculam mai nt

ai suma
A = cos x + cos 3x + ... + cos(2n 1)x, x 6= k, k Z.
Pentru aceasta, consideram si suma B = sin x + sin 3x + ... + sin(2n 1)x si
calculam:
A + iB =
= (cos x + i sin x) + (cos 3x + i sin 3x) + ... + (cos(2n 1)x + i sin(2n 1)x) =
z 2n 1
,
z2 1
unde am notat z = cos x + i sin x. Dupa calcule, rezulta :
= z2
A + iB =
sin nx
(cos nx + i sin nx),
sin x
7.1. SERII FOURIER
153
si deci:
cos x + cos 3x + ... + cos(2n 1)x =
sin 2nx
, x 6= k, k Z.
2 sin x
Integrand de la 0 la x, rezulta :
Z
n
X
sin(2k 1)x
k=1
sau, nmultind cu
2k 1
4
:
2
Sn (x) =
sin 2nt
dt,
2 sin t
sin 2nt
dt, x (, ).
sin t
b. Din cele demonstrate la punctul precedent rezulta ca

Sn0 (x) =
si deci
2n
2 sin 2nx
sin x
este punct critic al lui Sn ; ntr-o vecin

atate a lui
Sn0 (x) =
2n
avem:
2 sin 2nx
> 0, x <
,
sin x
2n
2 sin 2nx
< 0, x >
.
sin x
2n
este punct de maxim al functiei Sn .
Sn0 (x) =
Rezulta ca x = 2n
Calculam acum:
Z
Z
2 Z 2n
sin 2nt
2 sin u du
1 sin u
u du.
dt =
=
Sn
=
u
2n
0
sin t
0 sin 2n
2n
n 0 sin 2n
Rezulta :
2 Z sin u
du.
lim Sn
=
n
2n
0
u
Ultima integrala se aproximeaza dezvolt
and functia sinus n serie de puteri:
Z
Z X
n
(1)
sin u
du =
x2n2 du =
u
(2n
1)!
0
0
n1
X
n1
X (1)n 2n1
(1)n
2n1
=
x
.
(2n 1)!(2n 1)
(2n 1)!(2n 1)
0
n1
Seria fiind alternata , eroarea este mai mica decat primul termen neglijat.
Cu o eroare mai mica decat 103 , se obtine
lim Sn
1, 1789.
n
2n

c. Rezulta : lim Sn
sgn(0+) 0, 1789.
n
2n
154
Exemplul 7.4.
(, ).
Sa se dezvolte n serie Fourier functia f (x) = x, pe
Demonstratie. Intrucat functia f e impara avem:

ak = 0, k 0,
R
k+1
iar bk = 2 0 x sin kxdx = 2(1)
, k > 0 (am integrat prin parti, tin
and
k
k
cont ca sin k = 0 si cos k = (1) )
X
(1)k+1
Prin urmare,x R avem x = 2
sin kx.
k
Pentru x =
se obtine
=1
k=1
1
1
3 + 5
1
7
+ . . ..
Exemplul 7.5. Sa se dezvolte n serie Fourier functia f (x) = 2 x2 , pe

X1
2
(, ) si sa se demonstreze ca 6 =
.
n2
n1
Demonstratie. Deoarece functia e para bk = 0, k 1

Z
2 2
4 2
a0 =
( x2 )dx =
0
3
ak =
( 2 x2 ) cos kxdx =
(am integrat prin parti)

Atunci 2 x2 =
2 2
3
+4
4(1)k1
,k 1
k2
X
(1)k1
cos kx.
k2
k=1
Sunt ndeplinite conditiile criteriului lui Dirichlet, deci dezvoltarea e valabila pentru x [, ].
X
1
2
Pentru x = se obtine
=
.
k2
6
k=1
Exemplul 7.6. Sa se dezvolte n serie Fourier functia
ax, dac
a x (, 0)
f (x) =
bx, dac
a x [0, )
Demonstratie.
1
a0 =
f (x)dx =
(b a)
2
Z 0
Z
1
1
f (x) cos nxdx =
ax cos nxdx +
bx cos nxdx
an =

0
Z 0
Z
Z
1
1
1
bn =
f (x) sin nxdx =
ax sin nxdx +
ax sin nxdx

7.1. SERII FOURIER
155
Calculand prin parti urmatoarele doua integrale obtinem

Z
1
1
x cos nxdx = x sin nx + 2 cos nx + c1
n
n
Z
1
1
x sin nxdx = x cos nx + 2 sin nx + c2
n
n
unde c1 , c2 sunt constante de integrare.

Avem
Z 0
Z
1
1
k
t cos ktdt = 2 [1 (1) ],
t cos ktdt = 2 [1 (1)k ]
k
k
0
Z
(1)k
t sin ktdt =
,
k
ak =
t sin ktdt =
0
(1)k
k
a b 1 (1)k
(1)k1
,
b
=
(a
+
b)
k
k2
k
Se observa ca avem
a2n1 =
2(a b)
1
, a2n = 0, n = 1, 2, 3, . . .
(2n 1)2
Seria Fourier a functiei f (t) este
n=1
n=1
X
ab
2(a b) X cos(2n 1)t
sin nt
f (t) =
+
+
(a
+
b)
(1)n1
2
4
(2n 1)
n
Observatia 7.4. Din aceasta dezvoltare putem calcula suma seriei nu
X
1
merice
care este convergent
a . Intr-adev
ar, functia f (t) este
(2n 1)2
n=1
continua n punctul t = 0 si, conform criteriului lui Dirichlet, suma seriei
Fourier n punctul t = 0 este egala cu f (0). Avem astfel
2(a b) X
1
ab
+
,
0 = f (0) =
4
(2n 1)2
n=1
de unde
X
n=1
1
2
=
.
2
(2n 1)
8
Exemplul 7.7. Sa se dezvolte n serie de sinusuri functia f (x) =

definita n intervalul (0,l).
|x|
x
156
Demonstratie. Prelungim functia f
1,
0,
f (x) =
1,
impar fat
a de origine
daca 0 < x < l
daca x = 0
daca l < x < 0
Calculam coeficientii Fourier ai acestei functii periodice impare definite pe

intervalul (-l,l):
an = 0, n 0
4 1
Z l
2
nx
2 1 (1)n
a n = 2k + 1
2n+1 , dac
bn =
1 sin
dx =
=
0,
daca n = 2k
l 0
l
n
Atunci f (x) =
X
n=0
1
x
sin(2n + 1) .
2n + 1
l
Exemplul 7.8. Sa se dezvolte n serie de cosinusuri functia
sin x + cos x, dac

a 0 < x 2
f (x) =
sin x cos x, dac
a 2 < x
Demonstratie. Observam ca
2 sin x +
4
f2 (x) = sin x cos x = 2 sin x

4
Deci f1 (x) = f2 x + 2 .
De aceea dezvoltarea n serie de cosinusuri a functiei f coincide cu dezvoltarea n serie de cosinusuri a functiei f1 definita pe intervalul (0, 2 ).
Prelungim functia f1 par fat
a de origine si obtinem coeficientii Fourier:
f1 (x) = sin x + cos x =
bn = 0, n 1
Z
2 2 2
4
a0 =
sin(x + )dx =
0
4
Z
4 2 2
4 (1)n + 1
an =
sin(x + ) cos 2nxdx =
=
0
4
1 4n2
8 1
a n = 2k
14n2 , dac
=
0,
dac
a n = 2k + 1
Atunci f (x) =
X
cos 4nx
.
1 16n2
n=1
Exemplul 7.9. Sa se dezvolte functia f (x) = cos ax dup

a sinusuri n
intervalul [0, ], a 6= 0.
7.1. SERII FOURIER
157
Demonstratie. SeRprelungeste prin imparitate

n intervalul (, 0).
R
Avem bn = 2 0 cos ax sin nxdx = 1 0 [sin(a + n)x + sin(n a)x]dx

Pentru |a| = n = bn = 0.
1
n
Pentru |a| 6= n = bn = 2n
n2 a2 [1 (1) cos a]
Daca |a| nu este natural, atunci
b2k1 =
si
b2k =
astfel ca
cos ax = 2 (1 + cos a)
X
+ 2 (1 cos a)
k=1
2(2k 1)
(1 + cos a)
[(2k 1)2 a2 ]
4k
(1 cos a), k IN
(4k 2 a2 )
X
k=1
2k 1
sin(2k 1)x+
(2k 1)2 a2
2k
sin 2kx
2
4k a2
4(2k1)
Daca a = 2m, atunci b2k1 = [(2k1)
si
2 4m2 ] , b2k = 0
X
2k 1
cos 2mx = 4
sin(2k 1)x, x [0, ].
(2k 1)2 4m2
k=1
8k
si
Daca a = 2m 1, atunci b2k1 = 0, b2k = [4k2 (2m1)
2]
X
k
cos(2m 1)x = 8
sin 2kx, x [0, ].
2
4k (2m 1)2
k=1
Exemplul 7.10. Sa se dezvolte n serie Fourier f (x) = 10 x n (5, 15).

R 15
Demonstratie. a0 = 15 5 (10 x)dx = 0
Z
1 15
nx
1
nx 15
an =
(10 x) cos
dx =
(10 x) sin
/ +
5 5
5
n
5 5
Z 15
1
nx
+
sin
dx = 0
n 5
5
Z
nx
1
nx 15
1 15
(10 x) sin
dx = (10 x) cos
/
bn =
5 5
5
n
5 5
Z 15
1
nx
10
cos
dx = (1)n
n 5
5
n
Atunci f (x) =
10
(1)n
n1
nx
1
sin
.
n
5
158
Exemplul 7.11. Sa se dezvolte n serie Fourier functia f (x) =

IR.
1
2+cos x
pe
Demonstratie. f e para , deci bk = 0, k 1.

Z
2
dx
2
a0 =
=
0 2 + cos x
3
(s-a facut schimbarea de variabil
a tg x2 = t)
X
Fie f (x) = a20 +
an cos nx (1)
n=1
Inmultim ambii membri ai egalitatii (1) cu 2(2 + cos x) si obtinem:

2 = 2a0 + a0 cos x + 4
an cos nx +
n=1
= 2 = 2a0 + a0 cos x + 4
2an cos x cos nx =
n=1
an cos nx+
n=1
an [cos(n + 1)x + cos(n 1)x]
n=1
Functia g(x) = 2 poate fi considerata ca o functie para , deci dezvoltabil

a
n serie Fourier de cosinusuri pe toata axa reala . Tinand seama de egalitatea
a doua serii Fourier obtinem:
2 = 2a0 + a1
0 = a0 + 4a1 + a2
0 = 4ak + ak+1 + ak1
(k = 1, 2, . . .)
Sirul ak este un sir ce verific
a relatia de recurent
a liniara
ak = 4ak1 ak2
cu a0 = 23 = 2 3 3 si a1 = 2 2a0 = 643 3
Ecuatiacaracteristica
atasat
a este r2 + 4r + 1 = 0 cu solutiile
r1 = 2 + 3, r2 = 2
3.
Atunci ak = c1 (2 3)k + c2 (2 + 3)k , constantele c1 , c2 determinandu-se din a0 si a1 . Deci obtinem sistemul:
2 3
c1 + c2 =
3
64 3
c1 (2 3) + c2 (2 + 3) =
3
7.1. SERII FOURIER

Asadar, c1 = 0 si c2 =
159
2 3
3 .

Obtinem ak de forma ak = 2 3 3 ( 3 2)k .
3
2 3
Deci f (x) = 3 + 3
( 3 2)n cos nx.
n=1
Exemplul 7.12. Sa se calculeze:

Z
lim n2
n
sin x
dx.
+ x3
n3
Demonstrat
a x = nt n integrala
R n ie. xFacem schimbarea deRvariabil
1 sin nt
bn = n2 0 nsin
dx
s
i
obt
inem
b
=
dt.
n
3 +x3
0 1+t3
1
Functia f (t) = 1+t
e
continu
a
pe
[0,1] si bn fiind coeficientul ei Fourier
3
si seria Fourier fiind convergenta , rezulta bn 0, cand n .
Exemplul 7.13. Fie f si F doua functii de patrat integrabile definite pe
[, ] si
a0 X
f (x) =
+
(an cos nx + bn sin nx)
2
n=1
F (x) =
A0 X
+
(An cos nx + Bn sin nx)
2
n=1
seriile Fourier atasate lor. Sa se arate ca

1
a0 A0 X
+
(an An + bn Bn ).
f (x)F (x)dx =
2
n=1
Demonstratie. Seriile Fourier atasate functiilor f + F si f F sunt
a0 + A0 X
f (x) + F (x) =
+
[(an + An ) cos nx + (bn + Bn ) sin nx]
2
n=1
a0 A0 X
f (x) F (x) =
+
[(an An ) cos nx + (bn Bn ) sin nx]
2
n=1
Deoarece f si F sunt functii de patrat integrabile, atunci si f + F si

f F sunt functii de patrat integrabile.
Egalitatea lui Parseval ne conduce la:
X
R
2
1
2 dx = (a0 +A0 ) +
[f
(x)
+
F
(x)]
[(an + An )2 + (bn + Bn )2 ]

2
1
[f (x)
F (x)]2 dx =
(a0 A0 )2
2
n=1
[(an An )2 + (bn Bn )2 ]
n=1
Scazand cele doua egalitati obtinem:
160
a0 Ao X
+
(an An + bn Bn ) =
f (x)F (x)dx = 4
2
n=1
Z
1
a0 A0 X
=
+
f (x)F (x)dx =
(an An + bn Bn )

2
"
n=1
7.2
Integrala Fourier
In aceasta sectiune vom prezenta n liniile esentiale consideratiile remarcabile, desi lipsite de rigurozitate, care au condus pe Fourier la formula sa
integrala . Vom demonstra formula integralei Fourier ca un caz limita al
seriei Fourier. Parametrul m ce lua valori naturale va fi nlocuit aici cu un
parametru z variind continuu, iar seria infinita va devini o integral
a.
Daca functia f este data n intervalul [l, l], ea poate fi reprezentat
a,
n anumite conditii care nu ne intereseaz
a aici, n acest interval, prin seria
trigonometrica
f (x) =
mx
mx
a0 X
+
am cos
+ bm sin
,
2
l
l
m=1
unde
am
1
=
l
si
bm
1
=
l
f (u) cos
l
mu
du, m = 0, 1, 2, . . .
l
f (u) sin
l
mu
du, m = 1, 2, . . .
l
Atunci putem scrie

f (x) =
1
2l
f (u)du +
l
X
1
m=1
f (u) cos
m
(u x)du.
l
(7.15)
Presupunem acum ca functia f este definita n tot intervalul (, ). In

acest caz, oricare ar fi x, valoarea corespunzatoare a lui f se exprima prin
dezvoltarea (7.15), pentru orice l > |x|. Trec
and aici la limita cand l ,
vom ncerca sa stabilim forma limita a acestei dezvolt
ari.
Primul termen al membrului drept al egalitatii (7.15) este natural sa
se considere
ca tinde catre 0 (lucru evident, daca se presupune ca inteR
grala f (u)du este convergent
a ). In seria infinita putem privi mu
l
m
drept valori discrete z1 = l , z2 = 2
,
.
.
.
,
z
=
,
.
.
.
ale
unei
varim
l
l
abile oarecare z, variind continuu de la 0 la . In acest caz, cresterea
7.2. INTEGRALA FOURIER
161
zm = zm+1 zm = l tinde catre 0 cand l . Cu aceste notatii seZ l
X
ria se transcrie 1
zm1
f (u) cos zm (u x)du. Ea aminteste de suma
l
m=1 R
Riemann a functiei 1 f (u) cos z(u x)du de variabil

a z n intervalul
[0, ]. Trecand la limita cand l , n locul seriei obtinem o integral
a
si astfel ajungem la formula integral
a a lui Fourier
Z
Z
1
f (x) =
dz
f (u) cos z(u x)du.
(7.16)
0
Dezvoltand cosinusul diferentei obtinem

Z
f (x) =
[a(z) cos zx + b(z) sin zx]dz,
0
R
R
unde a(z) = 1 f (u) cos zudu, b(z) = 1 f (u) sin zudu.
Coeficientii a(z) si b(z) amintesc prin structura lor de coeficientii Fourier.
Toate aceste consideratii au numai un caracter de inductie, conditiile
reale de valabilitate a formulei lui Fourier vor fi stabilite, urmand principalele
etape ale rationamentelor n legatur
a cu seriile Fourier.
Presupunem ca functia f este absolut integrabil
a n intervalul (, )
si consideram integrala
1
J(A) =
dz
0
f (u) cos z(u x0 )du,
unde A este un numar pozitiv arbitrar, iar x0 o valoare oarecare fixata a lui
x. Aceasta integrala reprezinta un analog al sumei partiale a seriei Fourier;
integrala Fourier
Z
Z
1
dz
f (u) cos z(u x0 )du
(7.17)
0
se obtine cand A .
Cum f este absolut integrabila si pe [B, B], B > 0, schimb
am ordinea
de intregare si obtinem
Z
dz
0
f (u) cos z(u x0 )du =
f (u)du
B
sin A(u x0 )
cos z(u x0 )dz =
f (u)
du
u x0
B
Dar
Z
Z
f (u) cos z(u x0 )du
|f (u) cos z(u x0 )|du
(7.18)
|f (u)|du,
162
R
deci integrala f (u) cos z(u x0 )du este majorata de integrala converR
genta |f (u)|du si prin urmare este uniform convergent
a n raport cu z.
RB
Asadar, integrala B f (u) cos z(ux0 )du n care B , va tinde uniform
R
catre limita sa f (u) cos z(u x0 )du. De aceea, trecand la limita cand
B n egalitatea (7.16), se poate efectua n prima integral
a trecerea
la limita sub semnul integral si obtinem
Z
1
sin A(u x0 )
du
J(A) =
f (u)

u x0
Integrala se poate aduce la forma
Z
1
sin At
J(A) =
dt =
f (x0 + t)

t
Z
sin At
1
[f (x0 + t) + f (x0 t)]
dt
0
t
(7.19)
Avem un rezultat analog Lemei 7.1 :

Lema 7.3. Dac
a g este absolut integrabil
a n intervalul [a, ), atunci
Z
lim
g(t) sin ptdt = 0
p a
si
Z
lim
p a
g(t) cos ptdt = 0.
Inmultim ambii membri ai egalitatii

Z
2 sin At
1=
dt
0
t
cu numarul S0 , valoarea presupusa a integralei (7.17), si scadem rezultatul
membru cu membru din egalitatea (7.19) si obtinem
Z
1
sin At
J(A) S0 =
dt
(7.20)
[f (x0 + t) + f (x0 t) 2S0 ]
0
t
Daca functia f este continu
a n punctul x0 , atunci S0 = f (x0 ), iar daca f
(x0 t)
.
are n x0 dicontinuitate de prima spet
a , atunci S0 = f (x0 +t)+f
2
Criteriul 7.5. (Criteriul lui Dini) Integrala Fourier a functiei f n punctul x0 este convergent
a si are valoarea S0 , dac
a pentru h > 0 oarecare, integrala
Z h
|f (x0 + t) + f (x0 t) 2S0 |
dt
t
0
este convergent
a.
7.2. INTEGRALA FOURIER
163
Scriem integrala (7.20) sub forma

1
Z
sin At
1 h
sin At
[f (x0 +t)+f (x0 t)2S0 ]
dt =
[f (x0 +t)+f (x0 t)2S0 ]
dt+
t
0
t
Z
1
sin At
+
[f (x0 + t) + f (x0 t) 2S0 ]
dt.
h
t
Prima integrala tinde catre 0 cand A conform Lemei 7.1. Cea de-a
doua integrala o descompunem astfel
Z
1
sin At
dt =
[f (x0 + t) + f (x0 t) 2S0 ]
h
t
Z
Z
1 f (x0 + t) + f (x0 t)
2
sin At
=
sin Atdt S0
dt.
h
t
t
h
(x0 t)
Cum functia f este absolut integrabil
a , atunci f (x0 +t)+f
este absolut
R f (x0 +t)+ft (x0 t)
integrabila si conform Lemei 7.3, integrala h
sin Atdt tinde
R sin At
R sin tz
catre 0 cand A . Integrala h
atre 0, din
t dt = Ah z dz tinde c
definitia integralei improprii.
De aici putem obtine ca si n cazul seriilor Fourier criterii mai simple:
Criteriul 7.6. (Criteriul lui Dirichlet-Jordan) Integrala Fourier a functiei

f n punctul x0 este convergent
a si are valoarea S0 , dac
a ntr-un interval
oarecare [x0 h, x0 + h], functia f are variatie m
arginit
a.
R
Demonstratie. Daca scriem integrala J(A) = 1 0 [f (x0 +t)+f (x0 t)] sintAt dt
ca suma de doua integrale
1
Z
0
sin At
1
[f (x0 + t) + f (x0 t)]
dt +
t
[f (x0 + t) + f (x0 t)]
sin At
dt,
t
am stabilit anterior ca cea de-a doua integral

a tinde catre 0 cand A .
1
Prima integrala tinde catre 2 [f (x0 + 0) + f (x0 0)] = S0 conform Lemei
7.2. Intr-adevar, functia f (x0 + t) + f (x0 t) are n intervalul [0, h] variatie
marginita , deci ea se reprezinta ca diferenta a doua functii crescatoare,
fiecareia aplicandu-i-se separat Lema 7.2.
Avand n vedere ca integrala interioar
a din (7.17) este o functie para de
variabila z, aceasta formula se poate transcrie astfel :
Z
Z
1
dz
f (u) cos z(u x)du.
(7.21)
f (x) =
2
Capitolul 8
Transformarea Fourier
8.1
Transformarea Fourier a functiilor integrabile

pe IR
In cele ceR urmeaza se va nota cu L1 (IR) multimea functiilor f : IR C
pentru care |f (t)|dt <

Definitia 8.1. Se numeste transformarea Fourier a functiei f L1 (IR)
o functie F[f ] : IR C definita prin
Z
F[f ]() =
f (t)eit dt
(8.1)
Functia F[f ]() se mai numeste functia spectral

a sau spectrul (n
frecvent
a) al semnalului f (t); prin transformarea Fourier semnalelor n
timp le corespund spectrele lor.
Daca f este o functie para , atunci (8.1) se scrie sub forma:
Z
F[f ]() = 2
f (t) cos tdt, IR
(8.2)
0
si se numeste transformarea Fourier prin cosinus a functiei f , iar daca

f este impara , atunci:
Z
F[f ](w) = 2i
f (t) sin t, IR
(8.3)
0
si se numeste transformarea Fourier prin sinus a functiei f .

Teorema 8.1. (formula Fourier Rde inversare) Fie f : IR IR o functie
din L1 (IR). Not

and cu F[f ]() = f (t)eit dt transformata Fourier a
R
lui f si presupun
and c
a |F[f ]()| < , rezult
a
Z
1
F[f ]()eit d, pentru orice t IR
(8.4)
f (t) =
2
164
ILE TRANSFORMARII
8.2. PROPRIETAT
FOURIER
8.2
165
Propriet
atile transform
arii Fourier
1. (Liniaritatea) Daca f (t) F (), g(t) G() , iar , C, atunci

f (t) + g(t) F () + G().
2. (Simetria) Daca f (t) F (), atunci F (t) 2f ().
3. (Schimbarea de scal
a) Pentru C si f (t) F () avem
1
F ( ).
||
f (t)
Exemplul 8.1.
Sa se calculeze transformata Fourier a functiei
f (t) = ea|t| , a > 0.
Demonstratie. Avem
Z
Z
|t| it
F () =
e e
dt =
Z
=2
0
e|t| (cos t i sin t)dt =
Z
et cos tdt =
et (eit +eit )dt =
1
2
1
+
= 2
.
i 1 i + 1
+1
Conform schimbarii de scala obtinem :

1
2
2a
F[f ]() = F
= 2
= 2
a
a
+ a2
a( a2 + 1)
4. (Translatia timpului) Dac

a f (t) F () si t0 IR, atunci
f (t t0 ) F ()eit0 .
Exemplul 8.2.
Sa se calculeze transformata Fourier a functiei
7|t+4|
f (t) = e
, a > 0.
Demonstratie. Conform teoremei de translatie a timpului si exemplului 8.1 avem:
14e4i
F () = 2
+ 49
5. (Translatia frecventei) Daca f (t) F () si 0 IR, atunci

ei0 t f (t) F ( 0 ).
166
CAPITOLUL 8. TRANSFORMAREA FOURIER
6. (Derivarea n raport cu timpul) Dac

a f (t) F () si f este de n
n
ori derivabila, atunci ddtnf (i)n F ().
7. (Derivarea n raport cu frecventa)
Daca functiile f (t), tf (t), . . . tn f (t) sunt integrabile pe IR, iar
f (t) F (), atunci
(it)n f (t)
dn F ()
.
d n
Exemplul 8.3.
S
a se calculeze transformata Fourier a functiei
2
f (t) = tet , > 0.
Demonstratie. Calcul
am transformata Fourier a semnalului gaussian
2
f1 (t) = et .
Z
Z
Z
2
2
2
F1 () =
et eit dt =
et cos tdt i
et sin tdt =
Z
Z
1
2
2
=2
et cos tdt = F10 () = 2
et t sin tdt = F1 ()
2
0
0
(s-a integrat prin parti)
S-a obtinut o ecuatie cu variabile separabile a carei solutie este:
F1 () = ce
Z
c = F1 (0) =
t2
Scriem e
et dt =
2
4
2
= F1 () = e 4
2
e( t)
si folosind schimbarea de scala obtinem:
1 2
1
t2
=
F[e
]() = F1
e 4
Conform teoremei de derivare n raport cu frecventa avem:

r
r
2
i
2
e 4 =
e 4
F[f ]() = i
2
2 3
8. (Transformata complex conjugatei) Dac

a f (t) este complex con
jugata functiei f si f (t) F (), atunci f (t) F ().
9. (Teorema de convolutie n Rtimp) Daca f (t) F () si g(t)
G(), iar h(t) = f g(t) = f ( )g(t )d este produsul de

convolutie al functiilor f si g, atunci f g(t) F ()G().
ILE TRANSFORMARII
8.2. PROPRIETAT
FOURIER
167
10. (Teorema de convolutie n Rfrecventa) In conditiile proprietatii
1
precedente avem f (t)g(t) 2
F (y)G( y)dy.
11. Daca f (t) F (), atunci F este uniform continu
a pe IR si, n plus,
lim |F ()| = 0.
||
12. Daca fn : IR IR, n IN este un sir de functii convergent catre

functia f : IR IR, n spatiul L1 (IR), adica
Z
lim
|fn (t) f (t)|dt = 0,
iar fn (t) Fn (), f (t) F (), atunci sirul Fn converge catre F

uniform pe IR, adica lim sup |Fn () F ()| = 0.
nIR
Exemplul 8.4. Sa se calculeze transformata Fourier a functiei
a |t| T
1 |t|
T , dac
qT (t) =
0,
daca |t| > T
(impulsul triunghiular de lungime 2T )
Demonstratie. Cum qT e functie para , atunci
Z T
Z T
sin t
t
cos tdt = 2
dt =
F () = 2
1
T
T
0
0
Z T
4 sin2 T2
1
2(1 cos T )
=2
sin tdt =
=
T 0
T 2
T 2
(integrala s-a rezolvat prin parti)
Exemplul 8.5. Sa se calculeze transformata Fourier a functiei
sin c(t) =
sin t
(sinusul cardinal).
t
Demonstratie. Cum sin c(t) e functie para avem

Z
Z
sin t
sin t(1 + ) + sin t(1 )
F () = 2
cos tdt =
dt =
t
t
0
0
= [sgn (1 + ) + sgn (1 )]
2
R
(am folosit relatia 0 sint at dt = 2 sgn a)
Exemplul 8.6. Sa se rezolve ecuatia integral
a:
Z
1
y(t) cos txdt = 2
.
x +1
0
168
Demonstratie. Prelungim y(t) prin paritate la (, ) si obtinem:

Z
2
y(t) cos txdt = 2
x
+1
Cum
y(t) sin txdt
1
2
= 0 avem:
Z
y(t)eitx dt =
1 2
2 x2 + 1
Inmultim aceast
cu 1 si conform formulei de inversare obtinem
h a egalitate
i
R
ca y(t) = F (x21+1) (t), adica y(t) = 1 x21+1 eitx dx
Rezolvam integrala cu teorema reziduurilor si avem: y(t) = e|t|
Utilizand definitia transformarii Fourier si proprietatile precedente se
pot deduce transformatele Fourier ale unor functii remarcabile, pe care le
dam n tabelul 8.1.
Tabelul 8.1
Nr.
f (t)
F[f ]()
h(t + t0 ) h(t t0 ), t0 > 0
2t0 Sa (t0 )
0
Sa (0 t), 0 > 0
h( + 0 ) h( 0 )
h(t) h(t0 ), t0 > 0
e0 t , 0 > 0
h(t + t0 ) + 2h(t) h(t t0 ), t0 > 0
e0 t h(t), 0 > 0
e0 |t| sgn t, 0 > 0
|t|
(h(t+t0 )h(tt0 )), t0 > 0
1
t0
e0 t , 0 > 0
2 2
1
t0 Sa (t0 )+ t20 Sa2
2i
t0
2
20
+ 2
1 2 2 t0
t0 Sa
i
2
02
02
0
1
+ 2
2
i 0 + 2
+
2
2
i 0 + 2
t0
t0 Sa2
2
2 /402
e
0
8.3. DISTRIBUT
II
169
a) Functia lui Heaviside h : IR IR
0, dac
at<0
h(t) =
1, dac
at0
b) Functia sinus atenuat Sa : IR IR
Sa (t) =
sin t
t ,
1,
dac
a t 6= 0
dac
at=0
c) Functia semn sgn : IR IR
at<0
1, dac
0,
dac
a
t=0
sgn t =
1, dac
at>0
8.3
Distributii
Definitia 8.2. Se numeste functie test o functie : IR IR indefinit

derivabila si nula n afara unui interval compact.
Notam cu D multimea functiilor test.
Exemplul 8.7. Functia : IR IR
(
2
exp( 2x2 ), pentru |x| <
(x) =
0,
pentru |x|
definita pentru orice > 0 este o functie test.
Definitia 8.3. Spunem ca sirul (n )n1 de functii test converge c
atre
zero, daca acest sir se anuleaza n afara unui compact (acelasi pentru toate)
si daca el converge uniform catre zero mpreun
a cu sirul derivatelor de orice
ordin.
Definitia 8.4. Se numeste distributie o aplicatie liniara f : D IR
cu proprietatea ca daca un sir de functii test (n )n1 converge catre zero,
atunci lim f (n ) = 0.
n
Multimea distributiilor pe D se noteaza D0 .

Un spatiu de distributii cu valori reale este un spatiu vectorial peste IR
daca se definesc operatiile:
1. (adunarea) Fiind date distributiile f si g se defineste distributia suma
f + g prin relatia:
(f + g)() = f () + g()
pentru orice functie test .
170
2. (nmultirea cu scalari) Fiind data distributia f si IR, distributia

f se defineste prin relatia:
(f )() = f () = f ()
Exemplul 8.8.
Distributia Dirac n punctul a este functionala
a : D IR, a () = (a). Daca a = 0, atunci se scrie simplu n loc
de 0 .
Demonstratie. Aplicatia a este IR-liniar
a , deoarece , D si , IR,
a ( + ) = (a) + (a) = a () + a ().
Daca n 0 (n D), atunci exista un interval marginit I IR astfel
ncat toate n se anuleaz
a n afara lui I, n converg uniform (mpreun
a cu
toate derivatele) catre 0 pentru n .
Daca a I rezulta ca n (a) 0, adica a (n ) 0, iar daca a nu
apartine lui I, atunci n (a) = 0 si a (n ) 0.
Exemplul 8.9. Distributia lui O. Heaviside
Z
H : D IR, 7
(x)dx
0
Demonstratie. Evident H este IR-liniar

a.
Daca n 0 (n D), atunci sirul (n )n1 converge uniform catre 0 pe
un interval compact I n afara caruia functiile n se anuleaz
a , deci
Z
Z
Z
lim H(n ) = lim
n (x)dx =
lim n (x)dx = 0dx = 0.
n
n I
I n
Exemplul 8.10. Distributia f = V P 1t , numit

a valoarea principal
a a
lui 1t definita prin
Z
Z
Z
1
(t)
(t)
f () = v.p.
(t)dt = lim
dt +
dt , pentru orice D.
0,>0
t
t
t
Demonstratie. Deoarece este nul
a m afara unui interval [R, R], iar
Z
Z R
(0)
(0)
lim
dt +
dt = 0
0,>0
t
t
R
rezulta ca
Z
f () =
lim
0,>0
(t) (0)
dt +
t
(t) (0)
dt
t
(8.5)
8.3. DISTRIBUT
II
171
In general, daca u : IR IR este o functie de clasa C k , k 1, functia
v(x) =
u(x)u(0)
,
x
0
u (0),
dac
a x 6= 0
dac
ax=0
Rx
R1
este de clasa C k ; de fapt v(x) = x1 0 u0 (t)dt = 0 u0 (x )d . In plus, pentru
orice R > 0 si pentru orice x [R, R] avem |v(x)| sup |u0 (x)|.
x[R,R]
Folosind aceasta observatie, deoarece D, rezulta ca functia
(t) =
(t)(0)
,
x
0 (0),
dac
a t 6= 0
dac
at=0
este continua si satisface conditia |(t)| M pentru orice

t [R, R],
RR
R
0
unde M = sup | (t)|. Atunci R (t)dt + (t)dt 2RM si limita
t[R,R]
(8.5) exista si defineste un num

ar real f () bine determinat. Asocierea
RR
7 f () = v.p. R (t)dt data de (8.5) este evident liniara . In plus,
daca n 0 (n D), atunci toate n sunt nule n afara unui interval [R, R]
si avem |f (n )| 2RMn , unde Mn = sup |0n (t)|. Dar 0n 0 uniform
t[R,R]
pe [R, R], deci Mn 0 si atunci lim f (n ) = 0. Asadar, functionala

n
f = V P 1t este o distributie.
Definitia 8.5. O functie f : IR C se numeste local integrabil

a dac
a
este marginita si integrabila pe orice compact. Multimea acestor functii se
noteaza cu L1loc .
In exemplul urmator vom da un procedeu de fabricare a distributiilor.
Exemplul 8.11. Fie u : IR IR o functie local integrabil
a . Pentru orice
functie test D luam
Z
u(x)(x)dx.
u() =
Atunci u este o distributie. O distributie definita n acest fel este numit

a
distributie regulat
a (asociata functiei local integrabile u) (sau de tip
functie).
Demonstratie. Deoarece este continu
a si se anuleaz
a n afara unui interval
compact J, integrala se calculeaza de fapt pe J. Obtinem astfel o aplicatie
IR-liniara u : D IR asociata functiei u. Daca n 0 (n D), atunci
n = 0 n afara unui interval compact I si n 0 converge uniform pe I,
deci
Z
Z
lim u(n ) = lim
u(x)n (x)dx = lim
u(x)n (x)dx =
n
n I
172

Z
=
I
Z
u(x) lim n (x)dx =
n
u(x) 0dx = 0.
I
Deci u este o distributie.

Definitia 8.6. O distributie care nu este regulata este numit
a singular
a.
Observatia 8.1. Distributia a lui Dirac este singulara .
Demonstratie. Presupunem ca ar fi o distributie regulata asociata unei
functii u L1loc . Deci = u, adica
Z
() = u() = (0) =
u(x)(x)dx, () D
Fie
, pentru x n1 , n1 , n 1
0,
n rest
R
unde cn sunt constante care pot fi alese astfel nc
at n (x)dx = 1,
R
R1
n 1. Rezulta n (0) = u(x)n (x)dx, adica cen = 1 u(x)n (x)dx,
n 1. Cum u este marginit
a pe [1, 1], fie M = sup |u(x)|, deci
t[1,1]
R1
cn
lim cn = , deoarece
e M 1 n (x)dx = M . Ar rezulta cn M e, dar n
2

pentru orice x n1 , n1 avem e n2 x2 1 1e , deci
n (x) =
2
n2 x2 1
1=
adica cn
cn e
n (x)dx =
1
n
1
n
cn e
2
n2 x2 1
Z
dx cn
1
n
1
n
2cn
1
dx =
,
e
ne
ne
2 .
Alte operatii cu distributii mai sunt :

1. (produsul cu o functie din C (IR)) Daca f este o distributie si
a C (IR), atunci af este distributia definita prin:
(a f )() = f (a)
2. (derivarea distributiilor) Pentru orice distributie f D0 se definesc
derivatele f 0 , f 00 , . . . , f (n) , . . . (care sunt distributii) prin
f 0 () = f (0 ), f 00 () = f 00 ), . . . , f (n) () = (1)n f ((n) )
pentru orice n 1 si D.
Asadar, orice distributie este indefinit derivabil
a.
Exemplul 8.12. Derivata distributiei Heaviside este distributia a
lui Dirac : H 0 = .
8.3. DISTRIBUT
II
173
Demonstratie. Aratam ca H 0 () = (), adica H(0 ) = (). Dar

Z
Z
0
0
H( ) =
H(x) (x)dx =
0 (x)dx = (x)|
0 = (0) = (),
deci rezulta ca H 0 = .
Exemplul 8.13. Sa se arate ca daca C (IR), atunci
()0 = (0) 0 .
Demonstratie. Fie D. Arat
am ()0 () = (0) 0 () :
()0 () = ()(0 ) = (0 ) = (0 )(0) =
= (0)0 (0) = (0)((0 )) = (0) 0 ()
Exemplul 8.14. Sa se calculeze H 00 , unde (x) = x2 .

Demonstratie. Conform formulei Leibniz-Newton avem:
(x2 H)00 = C20 H 2 + C21 H 0 2x + C20 H 00 x2 = 2H + 4x + 0 x2 = 2H,
deoarece :
(4x)() = (4x) = (4x)(0) = 0
( 0 x2 )() = 0 (x2 ) = ((x2 )0 ) = (2x + x2 0 ) =
= [(2x)(0) + (x2 0 )(0)] = 0,
pentru D
Exemplul 8.15. Sa se calculeze urmatoarele derivate distributionale:
a) sgn x0 ;
b) |x|0 ;
c) |x| sin x(3)
Demonstratie.
Z
0
a)sgn x () = sgn x( ) =
Z
sgn x (x)dx =
Z
0
0 (x)dx+
0
0 (x)dx = (x)/
0 + (x)/ = (0) + (0) = 2(0) =
= 2(), D
174

b) Putem scrie |x| = x sgn x
|x|0 = (x sgn x)0 = (x sgn x)0 = C10 sgn x x0 + C11 sgn x0 x =
= sgn x + sgn x0 x = sgn x + 2x = sgn x
c)|x| sin x(3) = (sin x |x|)(3) = C30 |x| cos x + C31 |x|0 ( sin x)+
+ C32 |x|00 cos x + C33 |x|000 sin x = |x| cos x 3 sin x sgn x+
+ 6 cos x + (2)0 sin x = |x| cos x 3 sin x sgn x + 4
Exemplul 8.16. Fie a IR fixat, f : IR IR o functie continu

a pe
portiuni, de clasa C 1 pe (, a) si pe (a, ). Fie
sa = f (a + 0) f (a 0)
saltul lui f n punctul a. Sa se arate ca (f )0 = f 0 + sa a .
Demonstratie.
Z
f (x)0 (x)dx =
D, (f )0 () = f (0 ) =
Z a
Z
0
0
f (x) (x)dx +
f (x) (x)dx =
=
a
Z a
Z
a
0
= f /
f + f /a
f 0 =
a
Z
Z
0
= f (a 0)(a) + f (a + 0)(a) +
f = sa (a) +
f 0 =
= sa a () + f 0 ()
Definitia 8.7. Se spune ca o distributie f D0 se anuleaz

a pe
un deschis U IR daca f () = 0 pentru orice functie test D
care se anuleaza n afara lui U . Suportul lui f este multimea nchis
a
Suppf =complementara celui mai mare deschis pe care f se anuleaz
a.
3. (produsul de convolutie) Fie f, g D0 doua distributii, una av
and
suport compact (de exemplu, Suppf = K este compact). Alegem
o functie test : IR IR egala cu 1 ntr-un deschis care contine
K. Atunci convolutia h = f g este o distributie definita prin
h() = f (), unde este functia definita prin aplicarea distributiei g
pe functia y (y)(x + y), adica (x) = g(y)((y)((x + y))).
Propriet
ati ale produsului de convolutie
a) f g = g f pentru f, g distributii
b) f = f = f pentru f distributie
8.4. TRANSFORMAREA FOURIER A DISTRIBUT

IILOR
175

Demonstratie. Cum are suport compact K = 0 rezult
a ca D,
(f )() = f (), unde (x) = (y)((y) (x + y)) = (0) (x) =
(x), deci (f )() = f (), adica f = f .
c) f (m) g = (f g)(m) = f g (m) , m 1 pentru f, g distributii
Demonstratie. Demonstram prin inductie si e suficient sa consideram
cazul m = 1. Din definitie rezulta ca (f g)0 = f 0 g si aplicand a),
rezulta f g 0 = g 0 f = (g f )0 = (f g)0 .
d) f (m) = f (m) , m 1 pentru orice distributie f
Demonstratie. Avem f (m) = ( f )(m) = (m) f = f (m)
Observatia 8.2. Asociativitatea convolutiei distributiilor nu are loc
ntotdeauna. De exemplu, luand f = 1, g = 0 , h = H, rezulta
(f g) h = (1 0 ) H = 10 H = 0 H = 0,
n timp ce
f (g h) = 1 ( 0 H) = 1 H 0 = 1 = 1.
e) Fie f, g D0 astfel ncat sa existe f g. Atunci a, b IR,
f (t a) g(t b) = f (t a b) g.
In particular, au loc formulele de nt
arziere
(t a) f = f (t a)
si
(t a) (t b) = (t a b).
8.4
Transformarea Fourier a distributiilor
Definitia 8.8. Se numeste functie rapid cresc

atoare o functie f : IR C
i
(k)
de clasa C si pentru care toate produsele x f (x) de puteri naturale ale
lui x si derivate ale lui f sunt functii marginite. Notam cu S multimea
acestor functii.
Definitia 8.9. Un sir (n )n1 de functii din S este convergent c
atre
zero (si se scrie n 0 n S) daca pentru orice ntregi j, k 0 sirul de
(k)
functii (xj n )n1 converge uniform catre zero pe IR.
176
Definitia 8.10. Se numeste distributie temperat

a orice aplicatie
C-liniara f : S C astfel nc
at ori de cate ori n 0 n S, rezulta
lim f (n ) = 0. Se noteaza cu S 0 spatiul tuturor distributiilor temperate.
n
Definitia 8.11. Fie o distributie f S 0 . Se numeste transformata

Fourier a distributiei f , distributia Ff : S C definita prin
Ff () = f (F ()), S
(8.6)
Exemplul 8.17. Sa se determine transformata Fourier a distributiei .
Demonstratie. Conform (8.6) avem :
Z
F () = (F ()) = F ()|=0 =
Z
it
(t)e
dt|=0 =
(t)dt = 1()
pentru orice S. Deci F = 1.

Analog F(k) = (i)k , k 1.
Transformatele Fourier ale unor distributii sunt date n tabelul 8.2 :
Tabelul 8.2
8.4. TRANSFORMAREA FOURIER A DISTRIBUT

IILOR
177
Nr.
f (t)
F [f ]
ei0 t , 0 > 0
2( 0 )
2()
cos 0 t, 0 > 0
[( 0 ) + ( + 0 )]
sin 0 t, 0 > 0
i[( + 0 ) ( 0 )]
sgn t
2
i
h(t)
ei0 t h(t), 0 > 0
h(t) cos 0 t, 0 > 0
i
[(0 )+(+0 )]+ 2
2
0 2
h(t) sin 0 t, 0 > 0
[(0 )+(+0 )]+ 2

2i
0 2
10
() +
(0 )+
2in
1
i
1
i( 0 )
dn ()
d n
Capitolul 9
Transformata Laplace
9.1
Definitie si formule de inversare
Definitia 9.1.
Se numeste functie original Laplace orice functie
f : IR C cu urmatoarele proprietati:
a) f (t) = 0 pentru t < 0;
b) f este derivabila pe portiuni pe intervalul [0, );
c) exista constantele M > 0 si s0 0 astfel nc
at
|f (t)| M es0 t , t 0.
(9.1)
Conditia c) se numeste conditia de crestere exponential

a (cu s0
indicele de crestere al functiei f ).
Exemplul 9.1. Cea mai simpla functie original este functia unitate u
definita prin
0, pentru t (, 0)
1
, pentru t = 0
u(t) =
2
1, pentru t (0, )
Functia unitate joaca un rol important n cele ce urmeaza datorita faptului ca , data fiind o functie care ndeplineste numai conditiile b) si c),
prin nmultirea cu u devine o functie original, cu pastrarea valorilor sale pe
(0, ).
Definitia 9.2. Transformata Laplace(sau functia imagine)
a unei
functii original f este functia complexa F : s0 C| Rep > s0 C:

Z
F (p) =
f (t)ept dt
(9.2)
0
adica
Z
F (p) = lim
&0
R%
178
f (t)ept dt
(9.3)
9.1. DEFINIT
IE SI FORMULE DE INVERSARE
179
Se demonstreaza ca functia imagine F este olomorfa (analitica) n semiplanul Rep > s0 si vom nota F = L[f ].
Teorema 9.1. (formula de inversare Mellin-Fourier) Fie f o functie
original, F = L[f ] si s0 indicele de crestere al functiei f , atunci are loc
egalitatea
Z +i
1
F (p)ept dp = f (t),
(9.4)
2i i
cu > s0 arbitrar, oricare t (0, ) n care f este continu
a . In orice
punct de discontinuitate al functiei f , valoarea functiei din membrul st
ang
este egal
a cu media limitelor laterale ale functiei f n acel punct.
Demonstratie. Consideram functia definit
a pe IR prin
1
(t) = et [f (t 0) + f (t + 0)], t IR, > s0 .
2
(9.5)
Evident, (t) = et f (t), n orice punct t n care f este continu

a . Aceasta
functie are urmatoarele proprietati evidente:
1) este derivabila pe portiuni;
2) are aceleasi puncte de discontinuitate ca functia f si n orice punct c
de discontinuitate (c) = 12 [(c 0) + (c + 0)];
3) este absolut integrabila pe [0, ) si fiind nul
a pe (, 0) este absolut
integrabila pe IR. Intr-adevar, tinand seama de (9.1), |(t)| et M es0 t =
M e(s0 )t , t [0, ] cu > s0 , prin ipoteza . Functia t e(s0 )t
fiind integrabila pe [0, ), (t) este absolut integrabil
a pe acest interval.
Functia poate fi reprezentat
a printr-o integral
a Fourier,
Z
Z
1
d
f ( )e ei(t ) d.
(t) =
2
0
Am putut nlocui n integrala ( ) cu e f ( )
Rb
in loc de 21 e [t( 0)+f ( +0)], deoarece integrala Riemann a g( )d , pe
un interval marginit [a, b], nu-si schimb
a valoarea daca se modifica valorile
functiei g ntr-un numar finit de puncte din acest interval.
Din ultima egalitate rezulta
Z
Z
1
(+i)t
e (t) =
e
d
f ( )e(+i) d.
2
0
Inlocuind + i = p, integrala din stanga se transforma ntr-o integral
a pe
dreapta s = ,
1
2i
+i
Z
pt
e dp
i
f ( )ep d = et (t)
180
CAPITOLUL 9. TRANSFORMATA LAPLACE
sau, tinand seama de (9.2) si de (9.5),

1
2i
+i
1
F (p)ept dp = [f (t 0) + f (t + 0)], t (0, ).
2
(9.6)
Presupunem ca transformata Laplace F admite o prelungire n C cu

exceptia unui numar finit de puncte singulare izolate p1 , p2 , . . . pn si ca
lim sup |F (p)| = 0.
n |p|n
Daca sunt ndeplinite conditiile n care relatia (9.6) este adevarat

a, atunci:
f (t) =
n
X
Rez(F (p)ept , pk )
(9.7)
k=1
In particular, daca p1 , p2 , . . . sunt poli de ordin n1 , n2 , . . . respectiv, atunci

(9.7) devine:
f (t) =
n
X
k=1
1
dnk 1
lim
[F (p)(p pk )nk ept ]
(nk 1)! ppk dpnk 1
(9.8)
In cazul particular, deosebit de frecvent n aplicatii, al functiei F (p) =

A(p)
si B(p) sunt polinoame cu coeficienti reali, iar gradul
B(p) , unde A(p)
numaratorului este mai mic decat gradul numitorului, formula (9.7) se mai
scrie
X
A(p) pt
A(p) pt
2ReRez
(9.9)
Rez
e , pk +
e , pk
f (t) =
B(p)
B(p)
k
A(p)
Prima suma din formula (9.9) se refera la toti polii reali ai functiei B(p)
, cea
de-a doua la toti polii complecsi cu partea imginara pozitiva .
A(p)
Cand toti polii functiei F (p) = B(p)
sunt de ordinul unu formula (9.9)
devine:
X A(pk )
X
A(pk ) p t
p t
f (t) =
e
k
+
2Re 0
e k
(9.10)
0
B (pk )
B (pk )
k
IILE TRANSFORMARII
9.2. PROPRIETAT
LAPLACE
181
Tabelul 9.1
Nr.
f (t)
F (p)
h(t)
1
p
tn
pn+1
et
1
p
sin t, > 0
p2 + 2
cos t, > 0
p
p2 + 2
sh t, > 0
p2 2
ch t, > 0
p2
n!
Jn (t), (functie Bessel)
sin t
t
10
1
(sin tt cos t)
2
p
2
p
( p2 + 1 p)n
p
p2 + 1
arcctgp
(p2
1
+ 1)2
Functiile de la nr. 2-10 care apar n tabelul 9.1. sunt subntelese a fi

nmultite cu u(t), pentru ca , n caz contrar, nu ar fi functii original; astfel,
de exemplu, prin tn se ntelege tn u(t). Aceasta conventie va fi utilizata si n
continuare.
9.2
Propriet
atiile transform
arii Laplace
In continuare sunt date proprietatiile transformarii Laplace cu denumirile

uzuale.
1. (liniaritatea) Daca , IR atunci:
L[f + g] = L[f ] + L[g]
182

Demonstratie.
L[f + g](p) =
[f (t) + g(t)]ept dt =
pt
f (t)e
dt +
g(t)ept dt =
f (t)ept dt +
f (t)ept dt =
= L[f ](p) + L[g](p)
Exemplul 9.2. S
a se determine transformata Laplace a functiei
f (t) = 3t4 2t3 + 4e3t 2 sin 5t.
Demonstratie.
L[f (t)](p) = 3L[t4 ](p) 2L[t3 ](p) + 4L[e3t ](p) 2L[sin 5t](p) =
4!
5
3!
1
2 2
2 4 +4
5
p
p
p+3
p + 25
(conform linearitatii si tabelului 9.1)
=3
2. (teorema asem
an
arii) Daca a > 0 si F (p) = L[f (t)](p), atunci:
1 p
L[f (at)](p) = F
a
a
R
Demonstratie. Avem L[f (at)](p) = 0 f (at)ept dt. Cu schimbarea
de variabila at = , obtinem
Z
p
1 p
1
L[f (at)](p) =
f ( )e a d = F
a 0
a
a
3. (teorema nt
arzierii) Daca > 0 si F (p) = L[f (t)](p), atunci:
L[f (t )](p) = ep F (p)
Demonstratie. Cum f (t) = 0, t < 0, rezulta ca f (t ) = 0 pentru
orice t < . Avem
Z
Z
pt
L[f (t )](p) =
f (t )e dt =
f (t )ept dt.
0
Cu schimbarea de variabil
a t = , integrala devine
Z
Z
L[f (t )](p) =
f ()ep( +) d = ep
f ()ep d = ep F (p).
0
IILE TRANSFORMARII
9.2. PROPRIETAT
LAPLACE
183
4. (teorema deplas
arii) Dac
a F (p) = L[f (t)](p), atunci
L[et f (t)](p) = F (p + )
Demonstratie.
Z
t
L[e
f (t)](p) =
f (t)et ept dt =
Z
=
f (t)e(+p)t dt = F ( + p).
Exemplul 9.3.
f (t) = sh2t sin 5t.
Sa se determine transformata Laplace a functiei
Demonstratie. Scriem f (t) =
e2t e2t
2
sin 5t
Atunci, conform liniaritatii si teoremei deplasarii avem:

1
1
L[f (t)](p) = L[e2t sin 5t](p) L[e2t sin 5t](p) =
2
2
1
1
5
1
5
1
,
= F (p 2) F (p + 2) =
2
2
2
2 (p 2) + 25 2 (p + 2)2 + 25
unde F (p) = L[sin 5t](p) =
5
p2 +25
5. (derivarea imaginii) Daca F (p) = L[f (t)](p) si n IN , atunci:

L[tn f (t)] = (1)n
dn F
dpn
Demonstratie. Demonstratia se face prin inductie.

Exemplul 9.4. Sa se determine transformata Laplace a functiei
f (t) = (t 1)2 et1 .
Demonstratie. Conform teoremei nt
arzierii avem L[f (t)](p) = ep F (p),
unde
F (p) = L[t2 et ](p) =
2
,
(p 1)3
conform teoremei derivarii imaginii si tin

and cont ca L[et ](p) =
1
p1 .
184
6. (derivarea originalului) Daca f este o functie original si presupunem

ca exista f 0 , f 00 , . . . , f (n) pe (0, ), f (n) este o functie original si
f (k) (0 + 0) = lim f (k) (t), 0 k n, iar F (p) = L[f (t)](p), atunci:
t0,t>0
n
d f (t)
L
(p) = pn F (p)(pn1 f (0+0)+pn2 f 0 (0+0)+. . .+f (n1) (0+0))
dtn
R 0
pt
Demonstratie. Avem L[f 0 (t)](p)
=
am prin parti
R 0 fpt(t)e dt. Integr
0
pt
L[f (t)](p) = [f (t)e ]/0 + p 0 f (t)e dt.

Tinand seama de (9.1), |f (t)ept | = |f (t)|est M e(ss0 )t , s > s0 ,
deci lim [f (t)ept ] = 0. Atunci
t
L[f 0 (t)](p) = pF (p) f (0).
(9.11)
Inlocuim n (9.11) pe f 0 , succesiv cu f 00 , f 000 , . . . , f (n) ,

L[f 00 (t)](p) = pL[f 0 (t)](p) f 0 (0)
L[f 000 (t)](p) = pL[f 00 (t)](p) f 00 (0)
...
L[f (n) (t)](p) = pL[f (n1) (t)](p) f (n1) (0)
Inmultim egalitatea (9.11) cu pn1 , prima egalitate din sirul de mai
sus cu pn2 , a doua cu pn3 etc. , ultima cu p0 = 1. Prin adunare
obtinem egalitatea din teorema .
7. (integrarea originalului) Dac
a F (p) = L[f (t)](p), atunci:
Z
f ( )d (p) =
L
0
F (p)
p
Rt
Demonstratie. Not
am g(t) = 0 f ( )d. Evident g este functie original
si g 0 = f aproape peste tot, deci L[g 0 (t)] = F (p). Adic
a
Z
Z
F (p) =
g 0 (t)ept dt = g(t)ept |
+
p
g(t)ept dt =
0
0
= pL[g(t)](p) g(0 + 0) = pL[g(t)](p),

deoarece g(0 + 0) = 0.
Exemplul
9.5.
Rt
f (t) = 0 e d .
S
a se determine transformata Laplace a functiei
IILE TRANSFORMARII
9.2. PROPRIETAT
LAPLACE
185
Demonstratie. Conform teoremei integr

arii originalului avem L[f (t)] =
F (p)
t ] = (1)F 0 (p)(conform teoremei deriv
,
unde
F
(p)
=
L[te
arii
1
p
1
1
t
imaginii), unde F1 (p) = L[e ] = p+1 . Atunci F (p) = (p+1)2 si rezulta
L[f (t)] =
1
.
p(p+1)2
8. (integrarea imaginii) Dac

a f (t)
este functie original, iar F este
t
transformata Laplace a functiei f , atunci
Z
f (t)
(p) =
F (v)dv
L
t
p
Demonstratie. Fie g(t) = f (t)
si cont , t > 0, deci f (t) = t g(t)
0
form teoremei derivarii imaginii rezulta F (p) = G (p), unde G(p) =
0
L[g(t)](p). Daca L[ f (t)
t ](p) = H(p), atunci H (p) = F (p), deci H +G =
c constant. Dar G() = 0 si H() = 0, deci c = 0 si ca atare H = G,
deci L[ f (t)
t ](p) = G(p) = H(p).
Exemplul 9.6.
f (t) = sht
t .
Sa se determine transformata Laplace a functiei
Demonstratie. Conform teoremei integr

arii imaginii avem
Z
Z
1
dq =
L[f (t)](p) =
dq =
2 2
q
(q
)(q
+ )
p
p
1
q 1 p
=
ln
/ = ln
2 q + p
2 p+
9. (teorema de convolutie) RFie h = f g produsul de convolutie al

t
functiilor f si g, i.e. h(t) = 0 f ( )g(t )d si fie F (p) = L[f (t)](p),
G(p) = L[g(t)](p) transformatele Laplace ale functiilor original f si g,
atunci
H(p) = F (p)G(p),
unde H(p) = L[h(t)](p).
Demonstratie. Se poate verifica usor ca functia h este functie original.
R
Cum F (p) = L[f (t)](p), adica F (p) =R 0 f ( )ep d . Inmultim n
ambii membri cu G(p), F (p)G(p) = 0 f ( )eRp G(p)d . Conform
teoremei ntarzierii,
ep RG(p) = L[g(t )](p) = 0 g(t )ept dt, deci
R
pt
F (p)G(p) = 0 f ( )d 0 g(t )e dt. Se poate schimba ordinea
186

R
R
de interare si rezulta F (p)G(p) = 0 ept dt 0 f ( )g(t )d . Cum
g este functie original, g(t ) = 0 pentru > t, deci
Z
Z
f ( )g(t )d =
f ( )g(t )d = (f g)(t).
0
Rezulta F (p)G(p) =
R
0
(f g)(t)ept dt.
Exemplul 9.7. Sa se rezolve urmatoarea ecuatie diferential

a
x00 x = tht, x(0) = 1, x0 (0) = 1.
Demonstratie. Fie X(p) = L[x(t)](p). Conform teoremei derivarii
originalului avem:
L[x00 (t)](p) = p2 X(p) px(0) x0 (0) = p2 X(p) + 1.
Ecuatia devine:
p2 X(p) + 1 X(p) = L[tht](p) = X(p)(p2 1) + 1 = L[tht](p) =
= X(p) = p211 L[tht](p) p211 si atunci, conform teoremei de
convolutie obtinem
Z t
x(t) =
sh(t )th d sht
0
10. (formula lui Duhamel) Fie f si g functii original cu g derivabil

a si g 0
functie original. Fie F (p) si G(p) transformatele Laplace ale functiilor
f si g. Atunci
Z t
0
L f (t)g(0) +
f ( )g (t )d (p) = pF (p)G(p)
0
Rt
Demonstratie. Luam h = f g. Cum h(t) = 0 f ( )g(t )d rezult
a
conform formulei de derivare a integralelor cu parametru,
Z t
0
h (t) = f (t)g(0) +
f ( )g 0 (t )d.
0
Deoarece h(0 + 0) = 0, rezulta

L[h0 (t)](p) = pL[h(t)](p) h(0 + 0) = pF (p)G(p),
conform teoremei de derivare a originalului
si teoremei de convolut
h
i ie.
Rt
Pe de alta parte, L[h0 (t)](p) = L f (t)g(0) + 0 f ( )g 0 (t )d (p),
deci exact ceea ce trebuia demonstrat.
IILE TRANSFORMARII
9.2. PROPRIETAT
LAPLACE
187
Exemplul 9.8. Sa se calculeze ecuatia integral

a
Z t
dx( )
sin t = t +
(t )d.
d
0
Demonstratie. Din formula lui Duhamel avem
Z t
dx( )
X(p)
1
L
(t )d = pX(p) 2 =
.
d
p
p
0
Aplicand transformata Laplace ecuatiei integrale obtinem
1
p2 +1
1
p2
X(p)
p
= X(p) =
p
p2 +1
1
p
= x(t) = cos t 1
Exemplul 9.9. Sa se determine functia original a carei imagine

2 +p+4
Laplace este F (p) = p4 +p2p3 +2p
2 p+3 .
Demonstratie.
1
1
1
+
=
p2 p + 1 p2 + 2p + 3
(p 12 )2 +
2 t
3
1
2
= f (t) = e sin
t + et sin 2t
2
3
2
F (p) =
3
4
1
=
(p + 1)2 + 2
(conform teoremei deplasarii)

p
Laplace este F (p) = (p2 +4)(p
2 +1) .
Demonstratie.
1
p
= L[cos 2t](p)L[sin t](p) = L[cos 2t sin t](p) =
2
+4p +1
Z t
1
= f (t) =
cos 2 sin(t )d = (cos t cos 2t)
3
0
F (p) =
p2
(conform teoremei de convolutie)

Laplace este F (p) = p23p4
.
p6
Demonstratie. Vom folosi formula (9.7).
p1 = 3, p2 = 2 sunt poli simpli
3p4 pt
pt , 3 + Rez
Atunci f (t) = Rez p23p4
e
e
,
2
.
2
p6
p p6
3p 4 pt
e (p 3) = e3t .
Calculam Rez p23p4
ept , 3 = lim 2
p6
p3 p p 6
Analog Rez p23p4

,
2
= 2e2 . Deci f (t) = e3t + 2e2t .
p4
188

Exemplul 9.12. Sa se rezolve ecuatia integrodiferential
a
Z t
y 0 (t) =
y( ) cos(t )d
0
cu conditia y(0) = 1.
Demonstratie. Conform teoremei derivarii originalului avem
L[y 0 (t)](p) = pY (p) 1.
Membrul drept al ecuatiei este produsul de convolutie y(t) cos t;
aplicand transformata Laplace ecuatiei obtinem:
p
pY (p) 1 = Y (p) 2
.
p +1
Atunci Y (p) =
p2
p3
1
p
1
p3
= y(t) = 1 +
t2
2.
Exemplul 9.13. Cu ajutorul transformatei Laplace sa se determine

solutia ecuatiei cu argumente nt
arziate
3y(t) 4y(t 1) + y(t 2) = t, daca y = 0 pentru t < 0.
Demonstratie. Not
am L[y(t)](p) = Y (p)
Conform teoremei nt
arzierii avem:
L[y(t 1)] = ep Y (p)
L[y(t 2)] = e2p Y (p)
Dupa ce aplicam transformata Laplace, ecuatia devine:
1
1
= (1 ep )(3 ep )Y (p) = 2 =
2
p
p
1
1
1
1
1
1
1
= Y (p) = 2
= 2
=
2p
1 ep 3 ep
2p
1 ep 3 1 ep
(3 4ep + e2p )Y (p) =
1
ep e2p
1
= 2 [1 + ep + e2p + . . . + enp + . . . (1 +
+ 2 + ...+
2p
3
3
3
enp
1 2
1
1
+ n + . . .)] = 2 [ + 1 2 ep + 1 3 e2p + . . . +
3
2p 3
3
3
np
1
1
1X
1
e
+ 1 n+1 enp + . . .] = 2 +
1 n+1
=
3
3p
2
3
p2
n=1

X
1
t
1
1 n+1 (t n)
= y(t) = +
3 2
3
n=1
(am folosit teorema nt

arzierii)
Capitolul 10
Transformarea Z
Definitia 10.1. Se numeste semnal discret o functie x : ZZ C, n xn
(sau x(n) sau x[n]). Multimea semnalelelor discrete se va nota cu Sd . Daca
xn = 0 pentru orice n < 0, se spune ca semnalul x este cu suport pozitiv,
iar multimea acestor semnale se noteaza cu Sd+ .
Exemplul 10.1. Se noteaza cu k , k ZZ fixat, semnalul definit prin:
1, daca n = k
k (n) =
0, daca n 6= k
si numit impulsul unitar discret la momentul k si vom pune 0 = .
Definitia 10.2. Daca x Sd , atunci pentru orice k ZZ fixat, semnalul
y = (xnk )nZZ se numeste nt
arziatul lui x cu k momente. Daca x, y Sd
X
xnk yk este convergent
a pentru orice n ZZ cu suma zn , atunci
si seria
k=
semnalul z = (zn )nZZ se numeste convolutia semnalelor x si y si se noteaza

z = x y.
Daca x, y Sd+ , atunci x y exist
a si avem x y = y x, de asemenea:
x = x si (x k )(n) = x(n k)
Pentru orice functie f : IR C si T > 0(pas de esantionare) se poate
obtine un semnal discret punand xn = f (nT ), n ZZ.
Definitia 10.3. Fie s Sd , s = (an )nZZ . Se numeste transformata Z
(sau transformata Laplace discreta) a acestui semnal, functia complexa
Ls definita prin:
X
Ls (z) =
an z n
n=
definita n domeniul de convergent

a al seriei Laurent respective.
Indicam principalele proprietati ale transformarii Z:
1. Exista R, r > 0 astfel ncat seria care defineste transformarea Z converge n coroana r < |z| < R.
189
190
CAPITOLUL 10. TRANSFORMAREA Z
2. (Liniaritatea) Asocierea s Ls este C-liniara si injectiva , asadar:

L1 s1 +2 s2 (z) = 1 Ls1 (z) + 2 Ls2 (z), 1 , 2 C, s1 , s2 Sd .
3. Daca s Sd+ , s = (an )nIN , atunci lim Ls (z) = a0 , iar daca exista
z
z1
lim an = l, atunci lim
Ls (z) = 1.
n
z1 z
4. (Inversarea transform
arii Z) Fie s Sd+ , s = (an )nIN si se presupune
ca functia Ls (z) este olomorfa n domeniul r < |z| < R. Pentru orice
r < < R, fie frontiera discului |z| parcurs
a n sens pozitiv o
singura data. Atunci avem:
Z
1
an =
z n1 Ls (z)dz, n IN
2i
5. (Teorema de convolutie) Dac
a s, t Sd+ , atunci s t Sd+ si avem:
Lst = Ls Lt
In particular,
Lsk (z) = z k Ls (z),
k ZZ
In tabelul 10.1 sunt date transformatele Z ale semnalelor uzuale.
191
Tabelul 10.1.
Nr.
Ls
h = (hn )nZZ unde hn = 0

pentru n < 0 si hn = 1
pentru n 0
z
z1
k , k ZZ
1
zk
s = (n)nIN
z
(z 1)2
s = (n2 )nIN
z(z + 1)
(z 1)3
s = (an )nIN , a C
z
za
s = (ean )nIN , a IR
z
z ea
s = (sin n)nIN , IR
z sin
z 2 2z cos + 1
z(z cos )
z 2 2z cos + 1
Exemplul 10.2. Sa se arate ca urmatorul semnal nu admite transformata
Z:
2
x Sd+ , xn = 2n h(n).
8
s = (cos n)nIN , IR
Demonstratie. Raza de convergent

a a seriei
R=
lim
2n z n este
n=0
1p
n
2n2
= 0 , deci Dx = .
Exemplul 10.3. Sa se determine semnalul x Sd+ a carui transformata

z
Z este data de Ls (z) = z 2 +2az+2a
2 , a > 0 dat.
Demonstratie. z1 ,2 = a(1 i) sunt poli simpli, pe care i putem scrie si
astfel
3
3
+ i sin )
z1 = a(1 + i) = a 2(cos
4
4
3
3
z2 = a(1 i) = a 2(cos
i sin )
4
4
192
Atunci xn =
2
X
Rez(
i=1
zn
an (1 + i)n an (1 i)n
,
z
)
=
+
=
i
(z 2 + 2a + 2a2 )
2z1 + 2a
2z1 + 2a
n
i
= 2a
(z1n z2n ). Deci xn = 2 2 an1 sin 3n
4 .
Exemplul 10.4. Fie x = (xn )n0 din Sd+ si y = (yn )n0 , unde yn =
z
x0 + x1 + . . . + xn . Sa se arate ca Y (z) = z1
X(z).
Demonstratie. Fie Y (z) =
+... +
xn1 z n +
n=0
Dar X(z) =
n=0
x0 z n +
n=0
x1 z n + . . . +
n=0
xn z n
n=0
xn z n ,
n=0
yn z n =
xn1 z n =
n=0
1
1X
xn z n = X(z) (deoarece
z
z
n=0
1
1
x1 = 0);
xn2 z n = 2 z n = 2 X(z) etc. =
z
z
n=0
1
1
z
= Y (z) = X(z) 1 + z + z 2 + . . . = X(z) z1
Exemplul 10.5. Daca x, y Sd+ si n ZZ, yn = xn +xn+1 , sa se calculeze
Y (z)
.
H(z) = X(z)
Demonstratie. Avem y = x + x ? 1 = Y (z) = X(z) + X(z)z =
= H(z) = 1 + z
Exemplul 10.6. Cu ajutorul transformarii Z, sa se rezolve n multimea
semnalelor cu suport pozitiv ecuatia y a = x n urmatorul caz
a = 2 + 1 6, xn = n h(n), n ZZ
Demonstratie. Deoarece x Sd+ , ecuatia data are solutie y Sd+ si aceasta
este unica . Intr-adevar, ecuatia de convolutie se scrie
L[f 0 (t)](p) = pF (p) f (0).yn+2 + yn+1 6yn = n h(n), n ZZ.
(10.1)
Cu x, y Sd+ , relatia (10.1) este identic satisfacut

a pentru n 3, iar
pentru n = 2 si n = 1 ea furnizeaza valorile lui y0 , respectiv y1 : y0 =
0, y1 = 0. Pentru n 0 relatia de recurent
a (10.1) devine:
yn+2 + yn+1 6yn = n, n ZZ,
cu solutia unica (yn )nIN de ndat
a ce y0 si y1 sunt cunoscuti.
Deoarece membrul drept al ecuatiei de convolutie este un semnal care
admite transformata Z, aplicam transformarea Z acestei ecuatii, n ipoteza
ca si semnalul y Sd+ are transformata Z, Ly (z).
193
Rezulta Ly (z) =
z
.
(z1)2 (z 2 +z6)
Rezolvam ca n exemplul 10.3:

z2
Rez(z n1 Ls (z), 1) = lim [(z 1)2
1)2 (z 2
(z
+ z 6)
n1
2
n
nz
(z + z 6) z (2z + 1)
4n + 3
= lim
=
.
2
2
z1
(z + z 6)
16
z1
2n
5
(3)3
80 ,
Analog Rez(z n1 Ls (z), 2) =

n
]0 =
si Rez(z n1 Ls (z), 3) = (3)

80 .
2
Deci yn = 4n+3
n IN.
16 + 5
Astfel am gasit un semnal y Sd+ cu proprietatea ca Lya (z) = Lx (z).
Din injectivitatea aplicatiei L rezult
a y a = x si din unicitatea n
Sd+ a solutiei ecuatiei de convolutie rezulta ca semnalul gasit cu ajutorul
transformarii Z este cel cautat.
Exemplul 10.7.
Cu ajutorul transformarii Z, sa se determine sirul
(xn )nIN definit prin relatia de recurent
a
x0 = 0, x1 = 1, xn+2 4xn+1 + 3xn = (n + 1)4n , n IN.
Demonstratie. Consideram sirul (xn )nIN ca fiind restictia unui semnal
x Sd+ la IN si transcriem informatiile despre sirul dat sub forma unei ecuatii
de convolutie a x = y, pe care o rezolvam n Sd+ procedand ca la exemplul
10.6.
Avem a x = y, a = 2 41 + 3, yn = 0, n 2, y1 = 1,
yn = (n + 1)4n , n IN.
Fie s1 = (n4n )nIN si s2 = (4n )nIN
4
4z
z 0
) = z( (z4)
Ls1 (z) = zL0s2 (z) = z( z4
2 ) = (z4)2
Deci Lx (z)(z 2 4z + 3) =
4z
(z4)2
z
z4
+z =
z2
(z4)2
+ z =
z(z 2 7z+16)
(z4)2 (z1)(z3)
= Lx (z) =
Descompunem n fractii simple si gasim
1
xn = [18 3n + (3n 13)4n 5], n IN.
9
Exemplul 10.8. Sa se determine sirurile (an )nIN si (bn )nIN cu

a0 = 1, b0 = 1 si an1 + 7an bn = 0, bn+1 + an + 5bn = 0, n IN.
Demonstratie.
an1 + 7an bn =
0, dac
a n 0 sau n 2
1, daca n = 1
194
bn+1 + an + 5bn =
0, daca n 0 sau n 2
1, dac
a n = 1
Atunci a 1 + 7a b = 1 si b 1 + a + 5b = 1 .
Asadar,
La (z)z + 7La (z) Lb (z) = z
Lb (z)z + La (z) + 5Lb (z) = z
Rezulta La (z) =
z
z+6 , Lb (z)
z
z+6
= an = bn = (6)n .
Capitolul 11
Functii speciale
11.1
Polinoame ortogonale
11.1.1
Functii si polinoame ortogonale
Consideram spatiul liniar E al functiilor reale de variabil

a reala care
pe intervalul [a, b], finit sau infint, sunt netede sau netede pe portiuni si
au numai puncte de discontinuitate se speta nt
ai. Produsul scalar al
elementelor f si g este numarul real
Z
(f, g) =
(x)f (x)g(x)dx, (x) > 0 pondere.

a
Functiile f si g se numesc ortogonale daca (f, g) = 0.

Rb
Expresia kf k2 = (f, f ) = a (x)f 2 (x)dx este patratul normei lui f .
Prin distanta d(f, g) dintre f si g ntelegem
Z
d(f, g) = kf gk =
(x)[f (x) g(x)]2 dx.
Numarul d(f, g) se numeste uneori abaterea p

atratic
a medie a functiilor
f si g pe [a, b]. Convergenta (n norma ) a sirului de functii f1 , f2 , . . . , fn , . . .
din E catre functia f , o vom numi convergenta n medie. Spunem ca
sirul (fn (x))nIN din E converge n medie catre f dac
a pentru orice > 0
Rb
arbitrar dat, exista N () astfel nc
at sa avem a (x)[fn (x) f (x)]2 dx <
pentru orice n > N (). Presupunem ca n spatiul E orice sir fundamental
are o limita apartinand tot lui E, spatiul liniar astfel organizat fiind deci
complet.
Sistemul de functii e0 , e1 , e2 , . . . , en , . . . din E se numeste ortonormat
daca functiile sistemului sunt ortogonale doua cate doua , iar fiecare din ele
are norma 1, i.e.
0, c
and m 6= n
(em , en ) =
1, c
and m = n
195
196
CAPITOLUL 11. FUNCT

II SPECIALE
Un asemenea sistem este nchis n raport cu multimea functiilor din E,

daca nu exista n E niciun element nenul care sa fie ortogonal cu toate
elementele sistemului. Se poate arata ca un sistem ortonormat nchis al
spatiului E formeaza o baza n sensul ca pentru fiecare element f E
X
exista dezvoltarea (Fourier generalizata )
ck ek (x) convergent
a n medie
k=0
catre f (x). Coeficientii Fourier generalizati ck se calculeaza cu formula

Z
ck = (f, ek ) =
(x)f (x)ek (x)dx,
ei fiind legati de functia f prin formula lui Parseval

kf k2 =
c2k .
k=0
Sirul puterilor 1, x, x2 , . . . , xn , . . . sta la baza catorva sisteme ortogonale particulare, polinoame ortogonale, pe care le vom studia n continuare. Ele se
obtin ortogonalizand sirul anterior n situatii particulare convenabile pentru
a, b, (x). De exemplu,
pentru a = 1, b = 1, (x) = 1, obtinem polinoamele lui Legendre;
1
, polinoamele lui Cebsev;
pentru a = 1, b = 1, (x) = 1x
2
x
pentru a = 0, b = , (x) = e , polinoamele lui Laguerre,
2
pentru a = , b = , (x) = ex , polinoamele lui Hermite.
Notiunile introduse se extind si asupra spatiului functional E alcatuit
din functii complexe de parametru real t [a, b]. Definim produsul scalar al
elementelor f si g ca fiind num
arul complex
Z
(f, g) =
f (t)g(t)dt,
a
unde g(t) nseamna conjugata lui g(t). De aici

Z
kf k2 =
|f (t)|2 dt > 0.
11.1.2
Polinoamele lui Legendre
In teoria potentialului se nt
alneste functia g : [0, 1)[1, 1] IR definita
prin
1
.
(11.1)
g(r, x) =
1 2rx + r2
Se pune problema dezvolt
arii functiei g n serie de puteri ale lui r pentru
r < 1. In prealabil, observam ca x [1, 1] implica existenta unui unghi
11.1. POLINOAME ORTOGONALE

[0, ] astfel ncat x = cos =
197
ei +ei
,
2
deci
1
1
1
1
=p
=
.
2
i
i
i
2
1 2rx + r
1 re
1 rei
1 r(e + e ) + r
Deoarece |rei | = |rei | = r, [0, ], fiecare dintre acesti doi factori
poate fi dezvoltat n serie binomiala , serie de puteri ale lui r, pentru r [0, 1)
cu x [1, 1] arbitrar. Obtinem astfel o serie de forma
X
Pn (x)rn , r [0, 1), x [1, 1].
(11.2)
g(r, x) =
n0
Vom obtine coeficientii Pn (x) pe o cale indirecta . Notam u = r(2x r) si

1
1
g(r, x) = (1 2rx + r2 ) 2 devine (1 u) 2 . Pentru |u| < 1 avem
1
(1 u) 2 = 1 +
X 1 3 5 . . . (2n 1)
n1
2n n!
un .
Inlocuim u cu r(2x r) si strangem termenii n rn . Ultimul termen care

contine pe rn este un . Un termen unk va contine pe rn dac
a si numai daca
k
k
n2k
n
2k n. Contributia sa este (1) Cnk (2x)
r , deci
Pn (x) =
k
(1)k Cnk
0k n
2
1 3 5 . . . (2n 2k 1) n2k
x
, k IN (11.3)
2k (n k)!
Coeficientii dezvoltarii n seria (11.2) sunt polinoame care contin numai

puteri pare sau impare, dupa cum n este num
ar par sau impar.
Definitia 11.1. Polinoamele Pn definite prin (11.3) se numesc polinoamele lui Legendre, iar functia g definit
a prin (11.1), a carei dezvoltare
n serie (11.2) are coeficientii Pn (x), se numeste functia generatoarea polinoamelor Legendre.
Teorema 11.1. Polinoamele lui Legendre mai pot fi exprimate prin formula lui Olinde-Rodrigues
1
dn
n (x2 1)n
(11.4)
n
n!2 dx
X
Demonstratie. Din egalitatea (x2 1)n =
(1)k Cnk x2n2k deducem
Pn (x) =
0kn
X
dn 2
n
(x
1)
=
(1)k Cnk (2n 2k)(2n 2k 1) . . . (n 2k + 1)x2n2k .
dxn
n
0k 2
Coeficientul lui xn2k se mai poate scrie, abstractie fac

and de semn,
n!
(2n 2k)!
(2n 2k)!
1 3 5 . . . (2n 2k 1)2nk
k
k
= n!Cnk
=
n!C
,
nk
k!(n k)! (n 2k)!
[(n k)!]2
(n k)!
198
CAPITOLUL 11. FUNCT

II SPECIALE
deci
X
dn 2
1 3 5 . . . (2n 2k 1) n2k
n
n
k
(x
1)
=
n!2
x
(1)k Cnk
n
dx
(n k)!2k
n
0k 2
Comparand cu (11.3) rezulta (11.4).

Teorema 11.2. Polinoamele lui Legendre au toate r
ad
acinile reale, distincte
si cuprinse n intervalul (-1,1).
Demonstratie. Ecuatia (x2 1)n = 0 are rad
acinile -1 si 1, multiple de
d
ordinul n. Conform teoremei lui Rolle, ecuatia dx
(x2 1)n = 0 are, n afara
de radacinile -1,1, multiple de ordinul n 1, o rad
acin
a n intervalul (-1,1).
d2
2
n = 0
Aplicand din nou teorema lui Rolle, rezulta ca ecuatia dx
2 (x 1)
admite doua radacini distincte n intervalul (-1,1), celelalte rad
acini fiind
dn
2 1)n = 0 echivalent
-1,1, multiple de ordinul n 2 etc. Ecuatia dx
(x
a
n
cu ecuatia Pn (x) = 0 are toate cele n r
ad
acini reale, distincte si situate n
intervalul (-1,1).
Teorema 11.3. Intre polinoamele lui Legendre exist
a
(n + 1)Pn+1 (x) (2n + 1)xPn (x) + nPn1 (x) = 0, n = 1, 2, . . .
(11.5)
Demonstratie. Egalitatea (11.2), scrisa sub forma

X
1
(1 2rx + r2 ) 2 =
Pn (x)rn ,
n0
o derivam n raport cu r. Obtinem

3
(1 2rx + r2 ) 2 (x r)
nPn (x)rn1
n1
sau echivalent
(x r)
Pn (x)rn = (1 2rx + r2 )
n0
nPn (x)rn1 .
n1
Identificand coeficientii lui rn , rezulta

xPn (x) Pn1 (x) = (n + 1)Pn+1 (x) 2nxPn (x) + (n 1)Pn1 (x)
egalitate echivalenta cu (11.5).
Teorema 11.4. Polinomul lui Legendre Pn , n IN este solutie a ecuatiei
diferentiale
(x2 1)y 00 + 2xy 0 n(n + 1)y = 0
(11.6)
199
d
Demonstratie. Derivam relatia evident
a (x2 1) dx
(x2 1)n = 2nx(x2 1)n
de n + 1 ori, folosind formula lui Leibniz,
(x2 1)
dn+2 2
dn+1 2
dn 2
n
n
(x
1)
+
2(n
+
1)x
(x
1)
+
n(n
+
1)
(x 1)n =
dxn+2
dxn+1
dxn
dn+1 2
dn
(x 1)n + 2n(n + 1) n (x2 1)n
n+1
dx
dx
n
Impartim ambii membri cu n!2 si tinem seama de (11.4). Obtinem
= 2nx
(x2 1)Pn00 (x)+2(n+1)xPn0 (x)+n(n+1)Pn (x) = 2nxPn0 (x)+2n(n+1)Pn (x)

sau
(x2 1)Pn00 (x) + 2xPn0 (x) n(n + 1)Pn (x) = 0.
Deci Pn este solutie a ecuatiei (11.6).
Teorema 11.5. Polinoamele lui Legendre formeaz
a un sistem de functii
ortogonale pe intervalul [-1,1]. Mai mult,
Z 1
0,
pentru k =
6 n
Pk (x)Pn (x)dx =
2
1
2n+1 , pentru k = n
Demonstratie. Pn si Pk sunt solutii ale unor ecuatii diferentiale de forma
d
(11.6), pe care o scriem sub forma echivalent
a dx
((x2 1)y 0 ) = n(n + 1)y.
Deci
d
[(x2 1)Pn0 (x)] = n(n + 1)Pn (x)
dx
d
[(x2 1)Pk0 (x)] = k(k + 1)Pk (x)
dx
Inmultim n prima egalitate cu Pk (x), n a doua cu Pn (x) si apoi le scadem.
Obtinem
d
[(x2 1)(Pk (x)Pn0 (x) Pk0 (x)Pn (x))] = (n(n + 1) k(k + 1))Pn (x)Pk (x)
dx
De aici rezulta
Z
(n(n + 1) k(k + 1))

1
Pn (x)Pk (x)dx = 0,
R1
care pentru k 6= n se reduce la 1 Pn (x)Pk (x)dx = 0. Deci, polinoamele Pn
formeaza un sistem de functii ortogonale pe intervalul [-1,1].
Pentru a verifica egalitatea din enunt n cazul cand k = n, vom scrie pe
langa relatia de recurenta (11.5) si relatia obtinut
a din aceasta nlocuind n
cu n 1. Avem
(n + 1)Pn+1 (x) (2n + 1)xPn (x) + nPn1 (x) = 0, n = 1, 2, 3, . . .
200
CAPITOLUL 11. FUNCT

II SPECIALE
nPn (x) (2n 1)xPn1 (x) + (n 1)Pn2 (x) = 0, n = 2, 3, . . .
Inmultim n prima relatie cu Pn1 (x), n doua cu Pn (x) si integr

am pe
intervalul [-1,1]. Datorita proprietatii de ortogonalitate, rezulta
Z
n
1
2
Pn1
(x)dx
1
n
1
= (2n + 1)
1
Z
Pn2 (x)dx
xPn (x)Pn1 (x)dx, n = 1, 2, 3, . . .
= (2n 1)
1
xPn (x)Pn1 (x)dx, n = 2, 3, . . .
Din compararea acestor doua egalitati, deducem

Z
Z 1
2n 1 1 2
2
Pn (x)dx =
P
(x)dx, n = 2, 3 . . .
2n + 1 1 n1
1
R1
Notam In = 1 Pn2 (x)dx si avem I2 =
2n1
2n+1 In1 .
3
De aici rezulta In = 2n+1
I1 .
3
5 I1 , I3
5
7 I2 , I4
7
9 I3 , . . . , In
R1
Din (11.4) deducem P0 (x) = 1, P1 (x) = x si avem 1 P02 (x)dx =
R1
R1
a
2, 1 P12 (x)dx = 1 x2 (x)dx = 32 , deci egalitatea din enunt este verificat
pentru k = n = 0 si pentru k = n = 1. Pentru k = n 2 avem
In =
3
2
2
3
I1 =
=
.
2n + 1
2n + 1 3
2n + 1

Z 1
(1 x2 )[Pn0 (x)]2 dx.
1
Demonstratie. Integram prin parti si tinem seama de Teorema 11.4. Avem

Z 1
I=
(1 x2 )Pn0 (x)Pn0 (x)dx = (1 x2 )Pn0 (x)Pn (x)|11
1
Pn (x)
d
[(1 x2 )Pn0 (x)]dx = n(n + 1)
dx
[Pn (x)]2 dx =
2n(n + 1)
2n + 1
(conform Teoremei 11.5)

Exemplul 11.2. In relatia (11.2) luam x = cos si r = ei . Sa se obtin
a
pentru 0 < < dezvolt
arile
cos 2
Pn (cos ) cos n = p
2(cos cos )
201
sin 2
Pn (cos ) sin n = p
2(cos cos )
din care sa se deduca suma seriei
Pn (cos ).
n0
Demonstratie. Tinand seama ca ei + ei = 2 cos putem scrie

p
p
p
1 2xr + r2 = 1 2ei cos + e2i = ei 2 ei 2 cos + ei =
= ei 2
2(cos cos )
Atunci conform relatiei (11.2) si notatiilor din enuntul problemei,
X
p
=
Pn (cos )ein .
2(cos cos ) n0
ei 2
Identificand partile reale si imaginare ale celor doi membri obtinem

cos 2
p
Pn (cos ) cos n =
2(cos cos )
sin 2
Pn (cos ) sin n = p
2(cos cos )
In prima dezvoltare luam = 0 si obtinem

X
Pn (cos ) =
n0
1
.
2 sin 2
Exemplul 11.3. Sa se deduca formulele de recurent

a
0
0
a) Pn (x) = Pn+1
(x) + Pn1
(x) 2xPn0 (x)
0
0
b) (2n + 1)Pn (x) = Pn+1
(x) Pn1
(x)
0
c) Pn+1
(x) = (n + 1)Pn (x) + xPn0 (x)
0
(x) nxPn (x)
d) (1 x2 )Pn0 (x) = nPn1
Demonstratie. a) Derivam relatia (11.2) n raport cu x si nmultim egalitatea

obtinuta cu 1 2xr + r2 :
X
r
= (1 2xr + r2 ) Pn0 (x)rn .

1 2xr + r2
n0
202
CAPITOLUL 11. FUNCT

II SPECIALE
Relatia se mai poate scrie

X
X
r Pn (x)rn = (1 2xr + r2 ) Pn0 (x)rn .
n0
n0
Identificand coeficientii lui rn+1 din ambii membri obtinem a).

b) Derivam formula (11.5) si eliminam termenul xPn (x) din acesta si din
formula a).
0
c) Derivam relatia (11.5) si eliminam Pn1
(x) din aceasta si din formula
a).
0
d) Din c) avem Pn+1
(x) = (n+1)Pn (x)+xPn0 (x) si Pn0 (x) = (n)Pn1 (x)+
0
0
0
xPn1 (x). Cu acestea formam expresia xPn+1
(x) xPn1
(x) si o egalam cu
cea pe care o obtinem din b).
Exemplul 11.4. Sa se arate ca functia generatoare g dat
a de (11.1)
g
g
and cu ajutorul acesteia relatia de
satisface ecuatia r r = (x r) x obtin
recurenta
0
xPn0 (x) Pn1
(x) = nPn (x).
(11.7)
Demonstratie. Ecuatia diferential
a din enunt se verific
a prin calcul direct.
Folosind (11.2) scriem ecuatia diferential
a sub forma
X
X
(x r) Pn0 (x)rn = r nPn (x)rn1
n1
n1
si identificand coeficientii lui rn din ambii membri obtinem relatia de recurent

a
0
xPn0 (x) Pn1
(x) = nPn (x). Calcul
am
Pn0 (x)
1
=
p
x cos
n1
2
d
1+
n(x + x 1 cos )
x2 1
si amplificam ambii membri cu x2 1 grupand convenabil termenii din

dreapta. Obtinem
Z
Z
p
p
1
1
2
0
n
2
(x+ x 1 cos ) dn
(x+ x2 1 cos )n1 d
(x 1)Pn (x) = nx
0
0
sau
(1 x2 )Pn0 (x) = nPn1 (x) nxPn (x)
(vezi Exemplul 11.3 d)).
11.1.3
Polinoamele lui Cebsev
Din formula lui Moivre

cos n + i sin n = (cos + i sin )n
(11.8)

rezulta
cos n =
203
(1)k Cn2k cosn2k sin2k .
0k n
2
Cu notatia x = cos , egalitatea devine

X
cos(n arccos x) =
(1)k Cn2k xn2k (1 x2 )k
0k n
2
Definitia 11.2. Polinoamele Tn definite prin

Tn (x) = cos(n arccos x), n IN
(11.9)
se numesc polinoamele lui Cebsev.

Teorema 11.6. Polinoamele lui Cebsev au urm
atoarele propriet
ati :
1. admit functia generatoare (, x) =
(, x) =
1x
,
12x+ 2
adic
a
Tn (x) n , || < 1
n0
2. exist
a
Tn+1 (x) 2xTn (x) + Tn1 (x) = 0, n = 1, 2, 3, . . .
3. polinomul Tn este solutie a ecuatiei diferentiale
(1 x2 )y 00 xy 0 + n2 y = 0, n IN
4. exist
a relatiile
Z
Demonstratie. 1.
0, pentru k 6= n
1
Tk (x)Tn (x)dx =
2 , pentru k = n 6= 0
2
1x
, pentru k = n = 0
Consideram seria Taylor
Tn (x) n n care nlocuim
n0
Tn (x) = cos(n arccos x) prin cos n. Avem

X
n0
Tn (x) n =
X
n0
cos n n =
1 X in
(e + ein ) n .
2
n0
Pentru orice C cu || < 1, seria este convergent

a , deoarece este suma
i
i
a doua serii geometrice cu ratiile |e | = || < 1, |e | = || < 1. Rezulta
X
1
1
1 cos
1
n
+
=
.
cos n =
i
i
2 1 e
1 e
1 2 cos + 2
n0
204
CAPITOLUL 11. FUNCT

II SPECIALE
Revenind la variabila x, obtinem

X
Tn (x) n =
n0
1 x
, || < 1.
1 2x + 2
2. Din identitatea
cos(n + 1) 2 cos cos n + cos(n 1) = 0,
nlocuind = arccos x, se obtine relatia de recurent
a din enunt .
3. Deoarece Tn (x) = cos(n arccos x), avem
p
1 x2 Tn0 (x) = n sin(n arccos x),
p
x
n2
Tn0 (x) + 1 x2 Tn00 (x) =

cos(n arccos x).
1 x2
1 x2
Inmultind cu 1 x2 si nlocuind cos(n arccos x) cu Tn (x), rezulta

(1 x2 )Tn00 (x) xTn0 (x) + n2 Tn (x) = 0.
4. In integrala din membrul stang, pe care o vom nota cu I(n, k), facem
substitutia x = cos ,
Z
Z
1
I(n, k) =
cos k cos nd =
[cos(k + n) + cos(k n)]d.
2 0
0
h
i
sin(kn)
Pentru k 6= n, I(n, k) = 12 sin(k+n)
+
|0 = 0.
k+n
kn

1 sin 2n
Pentru k = n 6= 0, I(n, k) = R2
2n + |0 = 2 .
Pentru k = n = 0, I(0, 0) = 0 d = .
Observatia 11.1. Polinoamele lui Cebsev formeaza un sistem ortogonal
1
cu ponderea p, pe intervalul [-1,1], unde p(x) = 1x
, x (1, 1).
2
11.1.4
Polinoamele lui Hermite
Consideram functia : C IR C definita prin

(, x) = e(
2 +2x)
= ex e(+x)
(11.10)
Aceasta functie este olomorfa pe C, n raport cu , x IR, deci admite

dezvoltarea n serie Taylor
(, x) =
Hn (x)
n0
n
,
n!
(11.11)
11.2. FUNCT
IILE LUI BESSEL
205
unde Hn (x) este derivata de ordinul n n punctul = 0 a functiei 7

2
2
e(+x) , nmultita cu ex ,
2
Hn (x) = ex
dn x2
e , n IN.
dxn
(11.12)
Hn este un polinom de gradul n.

Definitia 11.3. Polinoamele Hn definite prin (11.12) se numesc polinoamele lui Hermite, iar functia definita de (11.10) se numeste functia
generatoare a polinoamelor lui Hermite.
Teorema 11.7. Polinoamele lui Hermite au urm
atoarele propriet
ati:
1. verific
a:
Hn+1 (x) + 2xHn (x) + 2nHn1 (x) = 0, n = 1, 2, 3, . . .
2. Hn este solutie a ecuatiei diferentiale :
y 00 2xy 0 + 2ny = 0
3. au loc relatiile :
Z
2
0,
pentru k 6= n
ex Hk (x)Hn (x)dx =
n , pentru k = n
n!2
11.2
Functiile lui Bessel
11.2.1
Ecuatia lui Bessel. Functiile lui Bessel de prima spet

a
si de speta a doua

a
x2 y 00 + xy 0 + (x2 2 )y = 0
(11.13)
unde este un parametru cu valori reale sau complexe, se numeste ecuatia

lui Bessel, iar solutiile acestei ecuatii se numesc functii Bessel sau functii
cilindrice.
Observatia 11.2. Denumirea de functii cilindrice este justificata prin
faptul ca se ntalnesc n probleme la limita din teoria potentialului pentru
domenii cilindrice.
Observatia 11.3. Ecuatia lui Bessel poate aparea sub diverse forme, iar
forma (11.13) se numeste forma canonic
a . Cea mai apropiata de forma
(11.13) este ecuatia
x2 y 00 + xy 0 + (k 2 x2 2 )y = 0
(11.14)
care poate fi adusa la forma canonica prin schimbarea de variabil

a = kx.
206
CAPITOLUL 11. FUNCT

II SPECIALE
O familie de ecuatii care pot fi aduse la forma (11.13) este
x2 y 00 + axy 0 + (bxn + c)y = 0
cu a, b, c, n constante reale sau complexe. Pentru a ajunge la forma canonica

2
se face mai ntai schimbarea de variabil
a x = t n si apoi y = t z, unde
urmeaza sa fie determinat astfel nc
at sa se obtin
a o ecuatie de forma (11.14).
Vom considera ecuatia (11.13) pentru functii complexe de o variabil
a
complexa si cautam solutii de forma
X
y(x) = xr
ck xk , x C
(11.15)
k0
exponentul
r si constantele ck urmand a fi determinate. Presupunem ca
X
k
ck x are raza de convergent
a 6= 0. Pentru orice x interior discului
seria
k0
de convergenta ,
y 0 (x) = xr1
(r + k)ck xk
k0
y 00 (x) = xr2
(r + k)(r + k 1)ck xk
k0
Introducem n ecuatia (11.13) si simplificam cu xr . Obtinem

X
X
[(r + k)(r + k 1) + (r + k)]ck xk + (x2 2 ) ck xk = 0
k0
k0
sau echivalent
X
[(r + k)2 2 ]ck xk = ck xk+2 .
k0
k0
Rezulta
(r2 2 )c0 = 0, [(r + 1)2 2 ]c1 = 0
(11.16)
[(r + k)2 2 ]ck = ck2 , k = 2, 3, 4 . . .
(11.17)
Putem presupune c0 6= 0. Daca c0 = 0, seria (11.15) va ncepe cu termenul

r+1
c1 xX
si cu schimbarea de notatie r + 1 = r1 , k = p + 1 am avea y =
r
x1
cp xp , adica o serie de aceeasi forma cu (11.15). Din prima egalitate
p0
(11.16) rezulta
r2 2 = 0.
(11.18)
Aceasta ecuatie, numita ecuatia determinat

a a ecuatiei diferentiale (11.13),
are radacinile s
i .
a prin patratul
Cum intervine n ecuatia diferential
sau, 2 C \ 0 , arg0 ( 2 ) [0, 2) si putem preciza pe 6= 0 prin
arg0 () [0, ). Deci, daca IR, atunci 0.
11.2. FUNCT
IILE LUI BESSEL
207
Pentru r = , a doua relatie (11.16) devine (2 + 1)c1 = 0. Deoarece

nu poate lua valori strict negative, 2 + 1 6= 0 si c1 = 0. Tot pentru r = ,
relatiile (11.17) devin
k(2 + k)ck = ck2 , k = 2, 3, . . .
(11.19)
Pentru k = 3, 5, . . ., tinand seama ca c1 = 0, rezulta ca toti coeficientii ck

de indice impar sunt nuli. Pentru k = 2, 4, . . . not
am k = 2p, p = 1, 2, 3, . . .
si obtinem din (11.19)
4p( + p)c2p = c2p2 , p = 1, 2, 3, . . .
(11.20)
din care se pot deduce toti coeficientii cu indice par n functie de c0 . Din
primele p relatii
( + 1)c2 = c0
( + 2)c4 = c2
............
( + p)c2p = c2p2
rezulta
p!22p ( + 1)( + 2) . . . ( + p)c2p = (1)p c0
Tinand seama de proprietatile functiei a lui Euler, avem
( + 1)( + 2) . . . ( + p) =
Rezulta
c2p =
( + p + 1)
.
( + 1)
(1)p ( + 1)c0
, p = 1, 2, 3, . . . .
p!22p ( + p + 1)
Astfel (11.15) devine

y(x) = x
c2p x2p = ( + 1)c0
p0
X
(1)p
p0
x+2p
.
p!22p ( + p + 1)
Ecuatia (11.13) fiind omogena , solutiile sale pot fi determinate n afara unui
1
factor constant. Vom lua c0 = 2 (+1)
si obtinem functia
y(x) =
X
p0
x +2p
(1)p
p!( + p + 1) 2
Vom determina multtimea pe care suma acestei serii exista si este solutie a
ecuatiei diferentiale. Vom scrie
x X
x 2p
(1)p
y(x) =
.
2
p!( + p + 1) 2
p0
208
CAPITOLUL 11. FUNCT

II SPECIALE
In aceasta serie notam
x 2
2
= si avem de studiat seria de puteri
X
p0
(1)p
p.
p!( + p + 1)
Raza de convergent
a a acestei serii este
(1)
(p
+
1)!(
+
p
+
2)
= lim (p+1)| +p+1| =
= lim
p
p p!( + p + 1)
(1)p+1
Fie functia definita prin
() =
X
p0
(1)p
p , C.
p!( + p + 1)
(1)p
p poate fi derivat
a de cate ori este necesar; la fel si
p!( + p + 1)
p0
x 2p
X
(1)p
seria
= f (x) a carei suma este f .
p!( + p + 1) 2
p0
x
Functia y obtinuta mai sus are valorile
x y(x) = 2 f (x).
Pentru = n IN, primul factor, 2 defineste o functie olomorfa pe
C, deci y este o functie olomorfa pe C si verific
a ecuatia lui Bessel pe C.
Daca nu este num
ar natural, este sau un num
ar strict pozitiv diferit
de un ntreg
sau
un
num
a
r
complex
cu
partea
imaginar
a strict pozitiva ,

x
deci 2 ia mai multe valori pentru x C \ 0 dat.
Fie T o semidreapta cu originea n O, T = x = rei |r

x 0 cu
[0, 2) constant. Consideram ramura corespondentei x 2
definit
a
(ln| x2 |+iarg ( x2 ))
pe D = C \ T cu valorile e
iile de
. Pentru a evita
complicat
scriere vom nota aceste valori tot cu x2 . Functia x 7 x2 este olomorfa
a
pe D = C \ T , deci x 7 y(x) = x2 f (x) este olomorfa pe D si verific
ecuatia (11.13) pe D.
Definitia 11.5. Functia J definit
a prin
Seria
J (x) =
X
p0
x +2p
(1)p
p!( + p + 1) 2
(11.21)
este solutie a ecuatiei lui Bessel (11.13).

In continuare vom ncerca sa obtinem o a doua solutie particulara a
ecuatiei (11.13) corespunzatoare lui r = , fiind cealalta solutie a
ecuatiei determinate, n ipoteza 6= 0.
A doua relatie (11.16) devine (2 + 1)c1 = 0, iar relatiile (11.17) vor
avea forma k(2 + k)ck = ck2 , k = 2, 3, . . .. Vom scrie aceste relatii
separat, pentru k par si pentru k impar.
( + 1)c2 = c0 , (2 + 1)c1 = 0
( + 2)c4 = c2 , 3(2 + 3)c3 = c1
11.2. FUNCT
IILE LUI BESSEL
209
...............
( + p)c2p = c2p2 , (2p + 1)(2 + 2p + 1)c2p+1 = c2p1
Cazul 1. nu este numar natural. Avem + p 6= 0, p IN si din
primele p relatii de mai sus rezulta
c2p =
(1)p ( + 1)c0
, p = 1, 2, 3, . . .
p!22p ( + p + 1)
Relatiile de pe a doua coloana pot fi satisfacute luand c2p+1 = 0, p =

0, 1, 2, . . . si seria (11.15) devine
X
y(x) = x
c2p x2p .
p0
2
Luand c0 = (+1)
, obtinem functia J care poate fi dedusa din (11.21)
nlocuind cu ,
J (x) =
X
p0
x +2p
(1)p
p!( + p + 1)) 2
(11.22)

x
x
cu conventia de mai sus, x2 = e (ln| 2 |+iarg ( 2 )) . Functia J este olomorfa pe D = C \ T si este solutia a ecuatiei lui Bessel pe domeniul D.
Se poate verifica usor ca J si J sunt liniar
xindependente.
Intr-adev
a
r,
J
s
i
J
sunt
de
forma
J
(x)
=
(a0 +a2 x2 +. . .), J =
2
x
(b0 + b2 x2 + . . .) cu a0 6= 0, b0 6= 0, deci nu exista C astfel nc
at
2
J = J sau J = J . Avem deci urmatorul rezultat:
Teorema 11.8. Cu conventia arg0 () [0, ), dac
a nu este num
ar natural, atunci solutia general
a a ecuatiei lui Bessel pe domeniul D = C \ T
este
y = aJ + bJ
unde J si J sunt functiile definite prin (11.21) s(11.22), iar a si b sunt
constante complexe arbitrare.
Cazul 2. = n IN. In acest caz, 2n + 2p + 1 6= 0, p N si din
relatiile scrise mai sus, rezulta c1 = c3 = . . . = c2p+1 = . . . = 0.
Daca = 0, cele doua radacini si nu sunt distincte, deci nu putem
obtine o a doua solutie pe aceasta cale.
Daca = n IN , n relatiile de mai sus de pe prima coloana , coeficientul lui c2n este nul si rezulta c2n2 = c2n4 = . . . = c0 = 0, fapt ce contrazice
ipoteza c0 6= 0, deci nu putem avea o a doua solutie de forma (11.15) liniar
independenta fata de prima. De altfel, considerand n continuare relatiile
de pe prima coloana pentru p = n + 1, n + 2, . . . obtinem o solutie de forma
(11.15), care difera de solutia Jn printr-un factor constant.
210
CAPITOLUL 11. FUNCT

II SPECIALE
Evident, pentru = n, (11.21) devine
Jn =
X (1)p x n+2p
p!(n + p)! 2
(11.23)
p0
deoarece (n + p + 1) = (n + p)!.
In acest caz va trebui sa caut
am o a doua solutie particulara a ecuatiei
lui Bessel pe alta cale.
Teorema 11.9. Fie Jn si Jn functiile obtinute din (11.21) si (11.22) pentru = n. Intre aceste functii exist
a relatia
Jn = (1)n Jn , n IN.
Demonstratie. Avem Jn (x) =
X
p0
(11.24)
x n+2p
(1)p
. Cum
p!(n + p + 1) 2
1
(n+p+1)
0 pentru n + p + 1 = 0, 1, 2 . . ., adica pentru p = n 1, n 2, . . . , 1, 0

x n+2p
X
(1)p
(deoarece p 0). Ram
ane Jn (x) =
sau cu
p!(n + p + 1) 2
p0
schimbarea p = n + q a indicelui de nsumare,

Jn (x) =
X
q0
x n+2q
X (1)q x n+2q
(1)n+q
= (1)n
(n + q)!(q + 1) 2
q!(n + q)! 2
q0
Comparand cu (11.23) rezulta (11.24).

Teorema 11.10. Wronskianul functiilor J , J are valorile
J (x) J (x)
= sin
w(x) = 0
0
J (x) J (x)
x
(11.25)
Demonstratie. Pornim de la faptul ca J si J sunt solutii ale ecuatiei lui

Bessel (11.13), deci
x2 J00 (x) + xJ0 (x) + (x2 2 )J (x) = 0
00
0
x2 J
(x) + xJ
(x) + (x2 2 )J (x) = 0
Inmultim prima egalitate cu J (x), iar a doua cu J si adunam :

00
0
x2 (J (x)J
(x) J (x)J00 (x)) + x(J (x)J
(x) J (x)J0 (x)) = 0
Am obtinut xw0 + w = 0. Rezulta w(x) = xk , unde k este o constant

a
complexa pe care o vom determina din calcul direct. Conform (11.21) si
(11.22),
x
x
1
1
+ . . . , J (x) =
+ ...
J (x) =
( + 1) 2
( + 1) 2
11.2. FUNCT
IILE LUI BESSEL
J0 (x) =
211
x 1
x 1
1
0
+. . . , J
(x) =
+. . .
2 ( + 1) 2
2 ( + 1) 2
0 (x)
In produsele J (x)J
si J (x)J0 (x), singurii termeni n x1 sunt cei dati
de produsele primilor termeni din dezvolt
arile de mai sus. Asadar,
w(x) =
2
1
.
( + 1)(1 ) x
Tinand seama de proprietatile functiei rezulta ca w(x) are forma din

enunt
Corolarul 11.1. Functiile J si J sunt liniar dependente dac
a si numai
dac
a IN.
Formula (11.25) sugereaza sa caut
am o noua solutie Y , combinatie
liniara a functiilor J si J astfel nc
at wronskianul functiilor J si Y
sa nu mai contina factorul sin . Evident, Y de forma
Y =
1
[a()J (x) + b()J (x)]
sin
este solutie a ecuatiei Bessel, pentru n nenatural, oricare a(), b() C.

Putem alege a(), b() astfel nc
at wronskianul functiilor J , Y sa nu se
anuleze pentru nicio valoare a lui , sa existe Yn = lim Y (x), n IN si Yn
n
sa fie solutie a ecuatiei Bessel pentru = n.
Teorema 11.11. Functia
Y =
1
(J (x) cos J (x)), nenatural
sin
are urm
atoarele propriet
ati :
J (x) Y (x)
1. W (J (x), Y (x)) = 0
J (x) Y0 (x)
2
x ,
(11.26)
n nenatural
2. cu restrictia IR \ IN exist
a Yn (x) = lim Y (x), n IN, anume :
n
1 J (x)
J (x)
Yn (x) =
(1)
(11.27)
=n
3. Yn este solutie a ecuatiei lui Bessel pentru = n, n IN.

Demonstratie. 1. Avem
1 J (x) J (x) cos J (x)

W (J (x), Y (x)) =
0 (x)
sin J0 (x) J0 (x) cos J
=
1
W (J (x), J (x))
sin
212
CAPITOLUL 11. FUNCT

II SPECIALE
2
Comparand cu (11.25) rezulta W (J (x), Y (x)) = x
.
2. Restrictia impusa , n calculul limitei, este posibila , deoarece ne
intereseaza o solutie particulara Yn liniar independent
a fat
a de Jn , indiferent
pe ce cale o obtinem. Avem
Yn (x) =
lim
J (x) cos J (x)

=
sin
n,[0,)\IN
lim
J (x)
n,[0,)\IN
(x)
cos J
sin
cos
J (x)
Evident cos n = (1)n , n IN si am folosit relatia (11.24). Calculand

ultima limita obtinem egalitatea din enunt .
3. Daca scriem ca J si J sunt solutii ale ecuatiei lui Bessel (11.13) si
derivam n raport cu , prin schimbarea ordinei de derivare, obtinem
2
d J
J
J
2 d
+x
+ (x2 2 )
2J = 0
x
2
dx
dx
d2 J
d J
J
x2 2
+x
+ (x2 2 )
2J = 0
dx
dx
Inmultim prima egalitate cu
1
,
a doua cu 1 (1) si adunam. Obtinem
x2 U00 + xU0 + (x2 2 )U
2
(J (1) J ) = 0
J . Trec
Am notat U = 1 J
(1)
and la limita pentru n si
tinand seama de (11.27) si (11.24), obtinem

x2 Yn00 + xYn0 + (x2 n2 )Yn = 0,
deci Yn este solutie a ecuatiei lui Bessel pentru = n IN arbitrar.
Definitia 11.6. Functiile J si J definite pentru = 0 si pentru orice
cu arg0 () [0, ) prin (11.21) si (11.22) se numesc functiile lui Bessel
de prima spet
a si de ordinul , respectiv . Functia Y definit
a
de (11.26) pentru num
ar nenatural si prin (11.27) pentru = n IN se
numeste functia lui Bessel de speta a doua si de ordinul .
Corolarul 11.2. Solutia general
a a ecuatiei lui Bessel (11.13) se poate scrie
sub forma y = aJ + bY cu a, b constante complexe arbitrare.
Observatia 11.4. In aplicatii se nt
alnesc combinatiile liniare particulare
H(1) = J + iY , H(2) = J iY
numite functiile lui Bessel de speta a treia sau functiile lui Hankel.
11.2. FUNCT
IILE LUI BESSEL
213
Pentru nenatural aceste functii pot fi exprimate numai prin functiile

lui Bessel de prima speta :
H(1) = i
J ei J
J ei J
, H(2) = i
sin
sin
Schimband pe cu se obtin relatiile

(1)
(2)
H = ei H(1) , H = ei H(2)
11.2.2
Relatii de recurent
a
Teorema 11.12. Intre functiile lui Bessel de prima spet

a si derivatele lor,
exist
a urm
atoarele relatii de recurent
a:
d
d
[x J (x)] = x J1 (x),
[x J (x)] = x J+1 (x)
dx
dx
(11.28)
sau echivalent cu acestea

J1 (x) + J+1 (x) =
2
J (x)
x
J1 (x) J+1 (x) = 2J0 (x)

Demonstratie. Seria (11.21) poate fi derivat
a termen cu termen pe domeniul
de olomorfie al functiei J , deci
X (1)p 2
d x 2+2p
d
[x J (x)] =
=
dx
p!( + p + 1) dx 2
p0
X (1)p 2 ( + p) x 2+2p1
p0
p!( + p + 1)
= x
X
p0
(1)p x 1+2p
= x J1 (x)
p!( + p) 2
Analog,
X (1)p 2
d
d x 2p X (1)p 2 p x 2p1
[x J (x)] =
=
dx
p!( + p + 1) dx 2
p!( + p + 1) 2
p0
p0
Termenul corespunzator lui p = 0 este nul, deoarece este derivata unei constante. Simplificam cu p n expresia termenului general si schimb
am indicele
de nsumare p n q + 1
x +1+2q
X (1)q+1 2 x 2q+1
X
d
(1)p
[x J (x)] =
= x
dx
q!( + q + 2) 2
q!( + 1 + q + 1) 2
q0
deci si a doua relatie (11.28) este demonstrata .
q0
214
CAPITOLUL 11. FUNCT

II SPECIALE
Efectuam operatiile de derivare n (11.28)
x1 J (x) + x J0 (x) = x J1 (x)
x1 J (x) + x J0 (x) = x J+1 (x)
Inmultim prima egalitate cu x si cea de-a doua cu x . Obtinem
J (x) + J0 (x) = J1 (x)

x
J (x) + J0 (x) = J+1 (x)

x
Din acestea rezulta celelalte relatii din enunt .
Observatia 11.5. Relatiile de recurent
a (11.28) sunt satisfacute si de
functiile de speta a doua Y .
Teorema 11.13. Functiile lui Bessel J , pentru = n + 21 , n IN, pot

fi exprimate prin functii elementare
r

2
1
1
J (x) =
An
cos x + Bn
sin x
(11.29)
x
x
x
unde An si Bn sunt polinoame de grad cel mult n.
Demonstratie. Conform formulei (11.21), J 1 (x) =
2
x 1 +2p
(1)p
2
1
.
p! 2 + p + 1 2
p0
Avem

1
1
1
1 1
1 3 5 . . . (2p + 1)
+p+1 =
+p
+ p 1 ...
=
2
2
2
2 2
2p+1
sau, amplificand cu 2 4 6 . . . (2p) = p!2p ,
(2p + 1)!
1
+p+1 =
.
2
p!22p+1
Astfel,
r
J 1 (x) =
2
r
2 X (1)p 22p+1 x 2p+1
2 X (1)p x2p+1
=
,
x
(2p + 1)!
2
x
(2p + 1)!
p0
p0
deci
r
J 1 (x) =
2
2
sin x.
x
Folosind proprietatea functiei : (z) = z1 (z + 1), avem
1
2
1
(2p)!
+p+1 =
+p+1 =
.
2
2p + 1
2
p!22p
11.2. FUNCT
IILE LUI BESSEL
215
Se va obtine
r
J 1 (x) =
2
2 X
x2p
(1)p
=
x
(2p)!
p0
2
cos x
x
In relatiile din Teorema 11.12 nlocuim cu 21 si apoi cu 12 si rezulta

r
1
2 1
sin x cos x
J1+ 1 (x) = J 1 (x) J 1 (x) =
2
2
x 2
x x
r
1
2
1
J1 1 (x) = J 1 (x) J 1 (x) =
sin x cos x
2
2
x 2
x
x
Cazul general din enunt se obtinem prin inductie, folosind relatiile de recurent
a
11.2.3
Reprezent
ari integrale
Teorema 11.14. Functiile lui Bessel Jn , n IN admit urm

atoarea reprezentare
1
Jn (x) =
2i
Z
C
( 1 )
e2
d
n+1
(11.30)
unde C este un cerc cu centrul n origine si cu raza > 0 arbitrar

a.
x ( 1 )
2
Demonstratie. Functia 7 f (, x) = e n+1 , unde x este un parametru

cu valori complexe, nuare n C alte singularitati decat = 0, punct singular
esential, x C \ 0 .
R
1
Conform definitiei reziduului, 2i
C f (, x)d = Rez(f, 0).
Pentru calculul reziduului, dezvolt
am functia f n serie Laurent n jurul
originii,
1 X 1 x p p X
1 x k 1
1 x x 1
(1)k
k
f (, x) = n+1 e 2 e 2 = n+1
p!
2
k!
2
p0
k0
Efectuand produsul celor doua serii, avem

XX
1 x p+k
1
f (, x) =
(1)k
n+kp+1 .
p!k!
2
p0 k0
Termenii n
se obtin pentru p = n + k, k = 0, 1, 2, . . ., deci

Rez(f, 0) =
X
k0
(1)k
x n+2k
1
.
k!(n + k)!
2
Comparand cu (11.23), observam ca Rez(f, 0) = Jn (x) si formula (11.30)

este demonstrata .
216
CAPITOLUL 11. FUNCT

II SPECIALE
In cazul cand x = 0,
f (, 0) =
Rez(f, 0) =
1
n+1
1, pentru n = 0
0, pentru n > 0
n concordanta cu faptul ca J0 (0) = 1 si Jn (0) = 0 pentru n IN , asa cum

rezulta din (11.23).
x
( 1 )
, unde x
Observatia 11.6. Consider
am functia 7 (, x) = e 2
este un parametru cu valori complexe. Ca si functia f de maisus,
are n
C numai singularitatea = 0, punct singular esential, x C 0 .
Dezvoltarea n serie Laurent n jurul originii are forma
x
( 1 )
2
1
=
cn , cn =
2i
<n<
( 1 )
e2
d.
n+1
Comparand cu (11.30) avem cn = Jn (x), n IN.

Vom demonstra ca cn = Jn (x) si pentru n = 1, 2, 3, . . .. Din (11.23)
rezulta Jn (x) = (1)n Jn (x) si datorita egalitatilor (11.24) si (11.30) avem
1
Jn (x) = Jn (x) =
2i
Z
C
( 1 )
e2
d.
n+1
In aceasta integrala facem schimbarea de variabil

a = z1 care transforma
cercul C, cu centrul n origine si cu raza , n cercul C1 , cu centrul n origine
si cu raza 1 = 1 . Deci
1
Jn (x) =
2i
C1
( 1 )
e2
d = cn , n = 1, 2, 3, . . .
n+1
(11.31)
deoarece, datorita teoremei lui Cauchy, cercul C1 poate fi nlocuit cu C.

Asadar, avem dezvoltarea n serie Laurent n jurul originii :
x
e2
( 1 )
Jn (x) n
(11.32)
<n<
x
( 1 )
Pentru acest motiv 7 (, x) = e 2

se numeste functia generatoare a functiilor lui Bessel de prima spet
a si de ordin ntreg, notate cu
Jn .
Egalitatea (11.32)ram
ane adevarat
a si pentru x = 0, deoarece J0 (0) = 1
si Jn (0) = 0, n ZZ 0 .
11.2. FUNCT
IILE LUI BESSEL
217
Teorema 11.15. Functiile Jn , n ZZ mai pot fi reprezentate prin urm

atoarele
integrale :
Z 2
1
Jn (x) =
eix sin ein d
(11.33)
2 0
Z 2
1
in Jn (x) =
eix cos ein d
(11.34)
2 0
Demonstratie. Comparand formula (11.31), valabil
a pentru n = 1, 2, 3, . . .
cu (11.30), unde n IN, putem afirma ca egalitatea (11.30) are loc pentru
orice n ZZ.
In (11.30) vom lua raza = 1. Notand = ei , integrala pe C se
transforma ntr-o integrala pe intervalul [0, 2],
Z 2 x (ei ei )
Z 2
e2
1
1
i
ie d =
eix sin ein d
Jn (x) =
2i 0
2 0
ei(n+1)
si formula (11.33) este demonstrata .
Daca n (11.33) facem schimbarea de variabil
a=
1
Jn (x) =
2
3
2
ix cos in( 2 )
1
d = (1)
2
n
, rezulta
3
2
eix cos ein d
Functia de sub
integral este periodica de perioada 2, deci intervalul
semnul
nlocuit cu [0, 2]. Inmultind apoi cu in n

de integrare 3
,
2 2 poate fi
ambii membri obtinem egalitatea (11.34).
Corolarul 11.3. Functiile Jn , n IN admit si urm
atoarele reprezent
ari :
Z
1
Jn (x) =
cos(x sin n)d
(11.35)
0
Z
1 ix cos
in Jn (x) =
e
cos nd
(11.36)
0
Demonstratie. In (11.33) si (11.34), functiile de sub semnul integral au perioada 2, deci intervalul de integrare [0, 2] poate fi nlocuit cu [, ]. In
(11.33) avem eix sin ein = ei(x sin n) , deci
Z
Z
1
1
cos(x sin n)d + i
sin(x sin n)d.
Jn (x) =
2
2
Sub semnul integral avem n primul termen o functie para n raport cu , n
al doilea o functie impara , deci
Z
Z
Z
cos(x sin n)d = 2
cos(x sin n)d,
sin(x sin n)d = 0
si formula (11.35) este demonstrata . Egalitatea (11.36) se obtine analog

din (11.34).
218
CAPITOLUL 11. FUNCT

II SPECIALE
11.2.4
Functiile lui Bessel modificate
In diverse probleme de fizica si tehnica se nt

alneste ecuatia lui Bessel
sub forma
x2 y 00 + xy 0 (x2 + 2 )y = 0, IR.
(11.37)
Cu schimbarea de variabil
a = ix, ecuatia (11.37) va avea forma canonica
2 00 + 0 ( 2 2 ) = 0,
(11.38)
unde (ix) = y(x).

Conform Corolarului 11.2, solutia generala a ecuatiei (11.38) are forma
() = aJ () + bY ()
cu a si b constante complexe arbitrare, deci ecuatia (11.37) va avea solutia
generala
y(x) = aJ (ix) + bY (ix).
Inlocuind n (11.21) pe x cu ix, obtinem
J (ix) = i
(1)k
p0
x +2p
1
.
p!( + p + 1)
2
Observam ca
I (x) = ei 2 J (ix) =
X
p0
(1)k
x +2p
1
p!( + p + 1)
2
(11.39)
ia valori reale pentru IR. Functia I este solutie a ecuatiei (11.37).

Daca nu este num
ar natural, o a doua solutie particulara a ecuatiei
(11.37), liniar independent
a fat
a de prima, se obtine analog din J (ix) sau
direct din (11.39) schimb
and cu . In acest caz solutia generala a ecuatiei
(11.37) se poate scrie sub forma
y(x) = aI (x) + bI (x)
cu a, b constante reale arbitrare (n ipoteza IR, x IR).
Daca N , datorita relatiilor
Jn (ix) = ein 2 In (x), Jn (ix) = ein 2 In (x), x IR,

(11.24) devine
In = In , n IN.
(11.40)
Pentru a construi solutia generala a ecuatiei (11.37), n ipoteza N , se

considera functia K , de valori
K (x) =
I (x) I (x)
, [0, ) \ IN
2
sin
(11.41)
11.2. FUNCT
IILE LUI BESSEL
219
care mpreuna cu I formeaza un sistem fundamental de solutii pentru

ecuatia (11.37), [0, ) \ IN. Daca = n IN, K se nlocuieste
cu functia Kn , definita prin
1
I
n I
Kn (x) = lim K (x) = (1)
.
(11.42)
n
2
=n
Definitia 11.7. Functiile I , I av
and valorile
I (x) = ei 2 J (ix), I (x) = ei 2 J (ix)

x IR cu [0, ) se numesc functiile lui Bessel de prima spet
a
modificate.
Functiile K definite prin (11.41) si (11.42) se numesc functiile lui
Bessel de speta a doua modificate.
Functiile lui Bessel modificate se mai numesc si functii Bessel de argument pur imaginar.
Rezultatele obtinute pot fi formulate astfel :
Teorema 11.16. Solutia general
a a ecuatiei (11.37) cu [0, ) poate fi
scris
a sub forma
y(x) = aI (x) + bK (x),
unde I si K sunt functiile lui Bessel modificate de prima spet
a , respectiv
de speta a doua, iar a, b sunt constante reale arbitrare.
Observatia 11.7. In electrotehnica se nt
alneste functia de valori
I0 (xei 4 ) =
x 2p
X
1
ip
, x IR.
(p!)2
2
p0
Punand n evidenta partea reala si partea imaginara se obtin functiile lui

Thomson (Lord Kelvin), notate ber, bei (se citeste bessel-real, respectiv
bessel-imaginar),
ber(x) = 1
bei(x) =
x 4
x 8
1
1
+
+ ...
(2!)2
2
(4!)2
2
x 2
x 6
x 10
1
1
1
+ ...
(1!)2
2
(3!)2
2
(5!)2
2
Analog se definesc functiile ker si kei (kelvin-real, kelvin-imaginar)
K0 (xei 4 ) = ker(x) + ikei(x).

Exemplul 11.5. Sa se dezvolte n serie Fourier n raport cu functiile
eix sin , cos(x sin ), sin(x sin ).
220
CAPITOLUL 11. FUNCT

II SPECIALE
Demonstratie. Vom dezvolta n serii de puteri ale lui t functia

"
#"
#
xt 2 xt 3
x 2 x 3
xt
x
xt x
xt
x
e 2 2t = e 2 e 2t = 1 +
+ 2 + 2 + ... 1
+ 2t 2t + . . . =
2
2!
3!
2t
2!
3!
= c0 + c1 t + c2 t2 + c3 t3 + . . . + c1 t1 + c2 t2 + c3 t3 + . . .
Fiecare dintre coeficientii cn este o serie infinita
x n+4
x n+6
x n x n+2
2
cn =
n!
(n + 1)! 2!(n + 2)! 3!(n + 3)!
+. . . =
X
k=0
(1)k x n+2k
k!(n + k) 2
Deci cn = Jn (x). Asadar,

xt
e 2 2t = J0 (x)+tJ1 (x)+t2 J2 (x)+t3 J3 (x)+. . .+t1 J1 (x)+t2 J2 (x)+t3 J3 (x)+. . . =

= J0 (x) + J1 (x)(t t1 ) + J2 (x)(t2 t2 ) + . . . .
Fie t = ei = cos + i sin . Atunci
t2 = cos 2 + i sin 2
t2 = cos 2 i sin 2
...............
Avem e
xt
x
2t
2
=e
x i
(e ei )
2
= eix sin , deci
eix sin = J0 (x)+2[J2 (x) cos 2+J4 (x) cos 4+. . .]+2i[J1 (x) sin +J3 (x) sin 3+. . .]
sau
X
eix sin = J0 (x) + 2 [J2k (x) cos 2k + iJ2k1 (x) sin(2k 1)].
(11.43)
k=1
Pentru a dezvolta celelalte functii observam ca

eix sin = cos(x sin x) + i sin(x sin x)
deci
X
cos(x sin x)+i sin(x sin x) = J0 (x)+2 [J2k (x) cos 2k+iJ2k1 (x) sin(2k1)]
k=1
Egaland partile reale si cele imaginare obtinem
X
cos(x sin x) = J0 (x) + 2 J2k (x) cos 2k
k=0
11.2. FUNCT
IILE LUI BESSEL
221
X
sin(x sin x) = 2 J2k1 (x) sin(2k 1)
k=0
Daca n (11.43) nlocuim cu

ix cos
obtinem
X
= J0 (x) + 2 ik cos kx,
k=1
de unde rezulta
X
cos(x cos x) = J0 (x) + 2 (1)k J2k (x) cos 2k
k=1
sin(x cos x) = 2
X
(1)k J2k+1 (x) sin(2k + 1)
k=0
Exemplul 11.6. Sa se determine solutia ecuatiei diferentiale

x2 y 00 + (1 2)xy 0 + 2 (x2 + 1 2 )y = 0.
Demonstratie. Facem schimbarea de variabil
a x = t , urmand ca s
a fie
determinat convenabil astfel ncat ecuatia sa se reduca la o ecuatie Bessel.
Avem
dy
dy dt
dy 1 1
y0 =
=
=
t
dx
dt dx
dt
dy 0 dt
d 1 1 dy
1 1
dy 0
00
=
=
t
t
=
y =
dx
dt dx
dt
dt
1
1 1 d2 y
1 1
dy
=
(1 )t
+ t
t
dt
dt2
Ecuatia devine
1 1 d2 y
1 1
dy 1 1
2 1
dy
t
(1 )t
+ t
t
+ (1 2)t
t
+
2
dt
dt
dt
+ 2 (t2 + 1 2 )y = 0
sau
t2
Vom lua =
dy
d2 y
+ (1 2)t + 2 2 (t2 + 1 2 )y = 0
dt2
dt
pentru a avea t2 n ultima parantez
a . Ecuatia se scrie
t2
d2 y
dy
t + (t2 + 1 2 )y = 0.
2
dt
dt
(11.44)
222
CAPITOLUL 11. FUNCT

II SPECIALE
Vom face schimbarea de functie y = t z(t), iar va fi determinat din

conditia ca coeficientul lui t dy
a fie 1.
dt s
Avem
dy
dz
= t1 z + t
dt
dt
2
2
d y
2
1 dz
1 dz
d z
=
(
1)t
z
+
t
+
t
+
t
dt2
dt
dt
dt2
Inlocuind n ecuatia (11.44) si simplificand cu t obtinem ecuatia

dz
d2 z
+ (2 1)t + z( 2 2 + 1 + t2 2 ) = 0
2
dt
dt
Din conditia 2 1 = 1, rezulta = 1, iar ecuatia este
t2
d2 z
dz
+ t + z(t2 2 ) = 0.
2
dt
dt
Aceasta ultima ecuatie este forma canonica a ecuatiei Bessel, deci solutia ei
este z(t) = c1 J (t) + c2 Y (t). Atunci solutia generala a ecuatiei date este
y(x) = x [c1 J (x ) + c2 Y (x )].
t2

xy 00 2py 0 cxy = 0.
Demonstratie. Facem schimbarea de functie y(x) = x z(x). Avem
y0 =
y 00 =
dz
dy
= x1 z(x) + x
dx
dx
dy 0
dz
d2 z
= ( 1)x2 z + 2x1
+ x 2
dx
dx
dx
Ecuatia devine
x2 z 00 + (2 2p)xz 0 + (2 2p cx2 )z = 0.
Vom lua 2 2p = 1 pentru ca xz 0 sa aiba coeficientul 1, deci = p + 21 si
ecuatia se scrie
"
2 #
1
x2 z 00 + xz 0 + (i cx)2 p +
z = 0.
2
Daca n ultima ecuatie se face schimbarea de variabil

a i cx = t, se obtine
ecuatia
"
2 #
2z
d
dz
1
t2 2 + t + t2 p +
z = 0.
dt
dt
2
2
Ecuatia a fost adusa la formna canonica Bessel cu 2 = p + 12 , iar solutia
esi este
h
i
1
y = xp+ 2 c1 Jp+ 1 (i cx) + c2 Yp+ 1 (i cx) .
2
11.2. FUNCT
IILE LUI BESSEL
223

x2 y 00 + (x + 2)x2 ctg xy 0 + (xctg x 2 )y = 0.
Demonstratie. Facem schimbarea de functie y(x) =
y0 =
y 00 =
1
sin x z(x).
Avem
cos x
1 0
z+
z
sin x
sin x
1 00
cos x 0 1 + cos2 x
z
z 2
z +
sin x
sin x
sin3 x
Astfel ecuatia devine :

x2 z 00 + xz 0 + (x2 2 )z = 0
si are solutia z(x) = c1 J (x) + c2 Y (x). Deci y(x) =
1
sin x [c1 J (x) + c2 Y (x)].
Bibliografie
[1] Th. Angheluta , Curs de teoria functiilor de variabil
a complex
a Ed.
Tehnica , Bucuresti, 1957 .
[2] A. Angot, Complemente de matematici pentru inginerii din electrotehnic
a si din telecomunicatii, Editura Tehnic
a , Bucuresti, 1966.
[3] Gh. Atanasiu, Gh. Munteanu, M. Postolache, Algebr
a liniar
a . Geometrie analitic
a , diferential
a . Ecuatii diferentiale. Culegere de probleme,
Editura ALL, Bucuresti, 1994.
[4] V. Barbu, Ecuatii diferentiale, Editura Junimea, Iasi, 1985.
[5] V. Branzanescu, O. Stan
asil
a , Matematici speciale. Teorie, exemple,
aplicatii, Editura ALL, Bucuresti, 1994.
[6] P. Cocarlan, M. Rosculet , Serii trigonometrice si aplicatii, Editura
Academiei Romane, Bucuresti, 1991.
[7] Mariana Craiu, M.N. Rosculet , Ecuatii diferentiale aplicative. Probleme de ecuatii cu derivate partiale de ordinul I, Editura Didactica si
Pedagogica , Bucuresti, 1971.
[8] Tania-Luminita Costache, Gh. Oprisan, Transform
ari integrale, Editura Printech, Bucuresti, 2004.
[9] Tania-Luminita Costache, Analiz
a matematic
a . Notiuni teoretice.
Aplicatii, Editura Printech, Bucuresti, 2006.
[10] Tania-Luminita Costache, Matematici speciale. Culegere de probleme,
Editura Printech, Bucuresti, 2008.
[11] V. Ditkine, A. Proudnikov, Transformations integrales et calcul
operationnel, Editions MIR-Moscou, 1978.
[12] G. M. Fihtenholt , Curs de calcul diferential si integral, Editura Tehnic
a
Bucuresti, 1965.
[13] A. Halanay, Ecuatii diferentiale, Editura Didactica si Pedagogic
224
BIBLIOGRAFIE
225
[14] D. V. Ionescu, Ecuatii diferentiale si integrale, editia a doua, Editura

Didactica si Pedagogica , Bucuresti.
[15] D. V. Ionescu, C. Kalik, Ecuatii diferentiale ordinare si cu derivate
partiale, Editura Didactica si Pedagogic
[16] O. Kreindler, Curs de matematici superioare, Editura Tehnic
[17] Ioana Luca, Gh. Oprisan, Matematici avansate, Editura Printech, Bucuresti, 2001.
[18] Gh. Marinescu, Teoria ecuatiilor diferentiale si integrale, Editura Didactica si Pedagogica , Bucuresti, 1963.
[19] O. Mayer, Teoria functiilor de o variabil
a complex
a , vol.1, Ed.
academiei R.S.R., Bucuresti, 1981.
[20] Gh. Micula, Paraschiva Pavel, Ecuatii diferentiale si integrale prin probleme si exercitii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989.
[21] Gh. Mocica , Probleme de functii speciale, Editura Didactica si Pedagogica , Bucuresti, 1988.
[22] G. Morosanu, Ecuatii diferentiale. Aplicatii, Editura Academiei, Bucuresti, 1989.
[23] Luminita Lemnete-Ninulescu, Alina Nit
a , Ana Nit
a , Matematici speciale. Teorie. Exemple. Probleme rezolvate , Editura Printech, Bucuresti, 2006.
[24] S. Nistor, I. Tofan, Introducere n teoria functiilor complexe, Ed. Univ.
Al. I. Cuza, Iasi, 1997.
[25] Alina Nita , Tania-Luminita Costache, Raluca Dumitrescu, Matematici
speciale. Notiuni teoretice. Aplicatii., Editura Printech, Bucuresti, 2007.
[26] V. Olariu, Tatiana Stanasila , Ecuatii diferentiale si cu derivate partiale,
Editura Tehnica , Bucuresti, 1982.
[27] V. Olariu, V. Prepelita , Teoria distributiilor. Functii complexe si
aplicatii, Ed. Stiintifica si Enciclopedica , Bucuresti, 1986.
[28] M. Olteanu, Analiz
a matematic
a . Notiuni teoretice si probleme rezolvate, Editura Printech, Bucuresti, 2004.
[29] A. Papoulis, The Fourier integral and its applications, McGraw Hill
Book Co., New York, 1962.
226
BIBLIOGRAFIE
[30] Garofita Pavel, Floare Tomuta, I. Gavrea, Matematici speciale, Ed.

Dacia, Cluj-Napoca, 1981.
[31] E. Rogai, Exercitii si probleme de ecuatii diferentiale si integrale, Editura Tehnica , Bucuresti, 1965.
[32] V. Rudner, Probleme de matematici speciale, Editura Didactica si Pedagogica , Bucuresti, 1970.
[33] I. A. Rus, Paraschiva Pavel, Ecuatii diferentiale, Editia a doua, Editura
Didactica si Pedagogic
[34] V. I. Smirnov, Curs de matematici superioare II, Editura Tehnic
a ,
Bucuresti, 1954.
[35] V. I. Smirnov, Curs de matematici superioare III. Partea II, Editura
Tehnica , Bucuresti, 1955.
[36] D. Stanomir, O. Stan
asil
a, Metode matematice n teoria semnalelor,
Editura Tehnica, Bucuresti, 1980.
[37] V. V. Stepanov, Curs de ecuatii diferentiale, Editura Tehnic
[38] M. Stoka, Culegere de probleme de functii complexe, Ed. Tehnic
[39] M. Stoka, Functii de variabil
a real
a si functii de variabil
a complex
a ,
Ed. Didactica si Pedagogic
[40] R. D. Stuart, Introducere n analiza Fourier cu aplicatii n tehnic
a ,
Editura Tehnica , Bucuresti, 1971.
[41] I. Gh. Sabac, Matematici Speciale, Ed. Didactica si Pedagogic
[42] N. Teodorescu, V. Olariu, Ecuatii diferentiale si cu derivate partiale,
vol. II, Editura Tehnic
[43] Rodica Trandafir, Probleme de matematici pentru ingineri, Editura
Tehnica , Bucuresti, 1977.
[44] C. Tudosie, Probleme de ecuatii diferentiale, Editura Dacia, ClujNapoca, 1990.
[45] S. Turbatu, Functii complexe de variabil
a complex
a , Universitatea Bucuresti, Facultatea de Fizica , 1980.
[46] N. Wiener, Integrala Fourier si unele aplicatii, Gosudarstvennoe Izd.,
Moskva, 1963.

Analiza Matematica 2 Costache Luminita

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiza Matematica 2 Costache Luminita

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MATEMATICA

1 Ecuatii diferentiale de ordinul nt

2 Sisteme de ecuatii diferentiale

4 Ecuatii cu derivate partiale de ordinul nt

Definitia 1.5. Daca solutia generala a ecuatiei diferentiale y 0 = f (x, y) se

Ecuatii cu variabile separabile

Definitia 1.6. Se numeste ecuatie diferential

unde functiile f, g, X, X1 , Y, Y1 sunt date , iar functia necunoscuta este y de

care este o familie de curbe ce depinde de constanta arbitrara c, familie ce

ceea reprezinta solutia generala a ecuatiei (1.2).

2 ln |x| + ln(1 + y 2 ) = c1 sau x2 (1 + y 2 ) = c, c > 0.

Demonstratie. Grupam termenii convenabil si scriem y 0 = (1 + x1 ) yy2 +1

= (1 + x1 )dx. Prin integrare obtinem solutia generala

Ecuatii diferentiale omogene

Definitia 1.7. Ecuatia diferential

Exemplul 1.4. ydx + (2 xy x)dy = 0

Separand variabilele obtinem z1 13 dz = dx

Exemplul 1.5. (3x 7y 3)y 0 + 7x 3y 7 = 0

Solutia ei generala este 2x + u + 2 ln |u 1| = c1 , respectiv

sau (x + y 1)2 = ce(3x+y) .

Ecuatii diferentiale liniare de ordinul nt

Definitia 1.8. Se numeste ecuatie diferential

Daca functia q(x) 6= 0, ecuatia (1.4) se numeste ecuatie diferential

si rezulta c0 (x) = q(x)e

Asadar, solutia generala a ecuatiei (1.4) este

Exemplul 1.8. y 0 + y cos x = sin x cos x, x0 = 0, y0 = 1

Demonstratie. Ecuatia omogena asociata este y 0 =

yp (x) = c(x) arcsin x.

este yp (x) = arcsin2 x.

Demonstratie. Luam pe y drept variabil

Ecuatia omogena atasata este x0 +

= 0 si solutia sa generala este

x(y) = x(y) + xp (y) = ce y y 2 + y 2 .

Exemplul 1.11. y 0 = 1 + ex+2y

respectiv ecuatia diferentiala z 0 + 3z = 2.

t(x) fiind noua functie necunoscuta .

Demonstratie. Impartind cu x, multiplic

Ecuatii diferentiale reductibile la ecuatii diferentiale

Definitia 1.9. O ecuatie diferential

Demonstratie. = 12 si facem schimbarea z(x) = y 2 . Obtinem ecuatia

Solutia generala a ecuatiei diferentiale date este y = cx2 + x2 ln |x|.

Demonstratie. Scriem ecuatia astfel :

Definitia 1.10. O ecuatie diferential

Introducand n ecuatie avem

Cum yp0 = p(x)yp2 +q(x)yp +r(x), rezulta ca z 0 = (2p(x)yp (x)+q(x))zp(x),

Exemplul 1.18. 2(x x2 x)y 0 + 2 xy 2 y x = 0, yp (x) = x

Demonstratie. Facem substitutia y(x) = x +

si gasim ecuatia liniara

Facem schimbarea de variabil

Solutia generala a ecuatiei date va fi y(x) = x +

Definitia 1.11. Fie D IR2 un domeniu si P, Q : D IR continue. Se

unde f : D IR, f C 0 (D) are proprietatea ca pentru orice punct (x, y)

Definitia 1.14. Forma diferential

Uneori forma diferentiala = P (x, y)dx + Q(x, y)dy nu este nchis

este o functie numai de variabila x, atunci factorul integrant este o functie

= (yexy 4xy)dx+(xexy 2x2 )dy este nchis

Deci solutia este exy 2x2 y = c.

ex (x cos t t sin t)dt =

= e (x sin y sin y + y cos y) e (x0 sin y0 sin y0 + y0 cos y0 )

Ecuatii diferentiale pentru care solutiile sunt

Definitia 1.15. O ecuatie diferential

unde , C 1 (I), I = (a, b) IR si 6= 1 se numeste ecuatie Lagrange.

x0 (p (p)) = x0 (p) + 0 (p).

definita pe un interval J IR. Deci o solutie a sa este x = x(p, c), c IR.