Matematici Asistate de Calculator, Constantin Milici

CONSTANTIN MILICI
MATEMATICI ASISTATE
DE
CALCULATOR
2
Prefata
Prezentul ndrum ator de laborator este destinat studentilor
din anul II al Facultatii de Mecanica din Timisoara.
Dupa modelul teoretic lucrarea de laborator este scrisa
ntr-un limbaj MAPLE, MATEMATICA sau MATLAB.
Uneori se face referire la DERIVE care este un limbaj mai
putin utilizat n Universitatea Politehnica.
Materialul poate folosit si de studentii din ani terminali,
din acest motiv autorul a introdus unele materiale care nu fac
obiectul programei n curs (7 sem + 7 laboratoare).
Autorul
3
CUPRINS
1 EVALUAREA FUNC TIILOR SI INTERPOLAREA
LAGRANGE. 6
1.1 Evaluarea valorii functiilor cu formula lui
Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
1.1.1 Functii de o variabila . . . . . . . . 6
1.1.2 Functii de mai multe variabile . . 10
1.1.3 Probleme computerizate . . . . . . 12
1.1.4 Probleme propuse . . . . . . . . . . 14
1.2 Interpolarea Lagrange. . . . . . . . . . . . 14
2 METODE NUMERICE PENTRU ECUA TII DIFEREN TIALE 17
2.1 Metoda liniilor poligonale a lui Euler . . 17
2.2 Metoda modicata a lui Euler . . . . . . 19
2.3 Metoda Runge-Kutta de ordinul IV . . . 21
2.4 Metoda Adams . . . . . . . . . . . . . . . . 24
2.5 Probleme computerizate . . . . . . . . . . 26
2.6 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . 33
3 FUNC TII COMPLEXE 36
3.1 Functii complexe. . . . . . . . . . . . . . . 36
3.2 Functii olomorfe . . . . . . . . . . . . . . . 37
3.3 Integrala n complex . . . . . . . . . . . . . 42
4 TRANSFORM
ARI INTEGRALE 46
4
4.1 Transformata Fourier . . . . . . . . . . . . 46
4.1.1 Probleme rezolvate . . . . . . . . . 47
4.2 Transformata Laplace . . . . . . . . . . . . 50
4.3 Transformata Z . . . . . . . . . . . . . . . . 64
4.3.1 Probleme rezolvate . . . . . . . . . 66
5 CALCUL VARIA TIONAL 70
5.1 Extremul functionalei F(x,y,y) . . . . . . 70
5.2 Extremul functionalei F(x, y, y
, . . . , y
(n)
) . 73
5.3 Extremul functionalei F(x, y, z, y
, z
) . . . 73
5.4 Extreme legate . . . . . . . . . . . . . . . . 74
5.5 Extremul functionalei F(x,y,z,p,q) . . . . 75
5.7 Metoda lui Ritz-Rayleigh . . . . . . . . . 78
6 METODA CELOR MAI MICI PATRATE 84
6.1 Metoda celor mai mici patrate . . . . . . 84
6.4 Metoda lui Ritz . . . . . . . . . . . . . . . 89
6.5 Metoda lui Galerkin . . . . . . . . . . . . . 90
7 CALCULUL PROBABILIT
A TILOR 92
7.1 Variabile aleatoare . . . . . . . . . . . . . 92
7.2 Probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . 93
7.5 Variabile aleatoare bidimensionale. . . . 106
7.5.1 Variabile discrete. . . . . . . . . . . 106
7.5.2 Variabile aleatoare continue. . . . 108
8 STATISTICA MATEMATIC
A 110
8.1 Linia de regresie si corelatie . . . . . . . . 110
8.2 Regresia liniara. . . . . . . . . . . . . . . . 110
8.4 Legea de regresie multiliniara. . . . . . . 113
5
6
1 EVALUAREA FUNC TIILOR SI
INTERPOLAREA LAGRANGE.
1.1 Evaluarea valorii functiilor cu formula
lui Taylor
1.1.1 Functii de o variabila
Fie f(x) o functie indenit derivabil a n intervalul
|x x
0
| < r, atunci are loc formula lui Taylor
f(x) = f(x
0
) +
x x
0
1!
+
(x x
0
)
2
2!
+ . . .
(x x
0
)
n
n!
+R
n
Functia exponentiala.
e
x
= 1 +
x
1!
+
x
2
2!
+ . . . +
x
n
n!
+ R
n
unde
R
n

x
n
n!
_
x
n + 1
+
x
2
(n + 1)(n + 2)
+ . . .
deci putem majora

R
n

x
n
n!
_
x
n + 1
+
x
2
(n + 1)
2
+ +
x
3
(n + 1)
3
+ . . .
sau cu formula progresiei geometrice innit descrescatoare

R
n

x
n
n!
_
x
n + 1 x
Exemplu.
Sa se calculeze
3
e, cu o aproximatie de 0,00001.
7
Solutie.
Calculam R
n
=
x
n
n!
x
n + 1 x
, cu x =
1
3
R
n

1
n!
1
3
n
1
3n + 1
Pentru f(n) =
1
n!
1
3
n
1
3n + 1
,
se obtine f(4) = 0, 0000395, iar f(5) = 0, 0000021
3
e = 1 +
1
1!3
+
1
2!3
2
+
1
3!3
3
+
1
4!3
4
+
1
5!3
5
= 1, 400232
Functia logaritmica cu baza e.
In acest caz se considera urmatoarea formul a
ln(t+1) = ln(t)+2
_
1
2t + 1
+
1
3(2t + 1)
3
+
1
5(2t + 1)
5
+. . .+
1
(2n 1)(2t + 1)
2n1
+R
n
cu restul
R
n
= 2
_
1
(2n + 1)(2t + 1)
2n+1
+
1
(2n + 3)(2t + 1)
2n+3
+
1
(2n + 5)(2t + 1)
2n+5
+. . .
R
n
<
2
2n + 1
_
1
(2t + 1)
2n+1
+
1
(2t + 1)
2n+3
+
1
(2t + 1)
2n+5
+. . .
cu formula progresiei geometrice innit descrescatoare

R
n
<
1
2(2n + 1)t(t + 1)(2t + 1)
2n1
Exemplu.
Sa se calculeze ln 2, cu o aproximatie de 0,00001.
Solutie.
ln 2 = 2
_
1
3
+
1
3 3
3
+
1
5 3
5
+
1
7 3
7
+ . . .
_
R
n
=
1
4(2n + 1)3
(
2n 1)
8
pentru f(n) =
1
4(2n + 1)3
(
2n 1)
, se obtine
f(4) = 0, 0000012,
ln 2 = 2(
1
3
+
1
3 3
3
+
1
5 3
5
+
1
7 3
7
= 0, 69314
Functia logaritmica cu baza 10.
Logaritmul unui numar n baza 10 poate usor calculat
daca se scrie num arul sub forma unei serii de forma
a
0
+
a
1
q
+
a
2
q
2
+
a
3
q
3
+ . . .
Exemplu.
Sa se calculeze log 13.
Solutie.
13 = 10
a
0
+
a
1
3
+
a
2
3
2
+ . . .
10
a
0
13 a
0
= 1
10
a
1
+
a
2
3
+
a
3
3
2
+ . . .
= (1, 3)
3
= 2, 197
10
a
1
2, 197 a
1
= 0
10
a
2
+
a
3
3
+
a
4
3
2
+ . . .
= (2, 197)
3
= 10, 6045599373; a
2
= 1
10
a
3
+
a
4
3
+
a
5
3
2
+ . . .
= (1, 6045599373)
3
a
3
= 0
Analog a
4
= 0 , a
5
= 0 , a
6
= 2 , a
7
= 0 , a
8
= 0
a
9
= 1 , astfel
log 13 = 1 +
1
3
2
+
2
3
6
+
1
3
9
+ . . .
9
prin urmare
1
3
2
+
2
3
6
+
1
3
9
log 13
1
3
2
+
2
3
6
+
2
3
9
log 13 = 1, 1139434
Functiile trigonometrice.
A. Functiile sinus si cosinus.
Formulele de reducere permit a considera argumentul x n
intervalul x [0,

2
]
Daca 0 x

4
, avem
sin x =
n=0
(1)
n
x
2n+1
(2n + 1)!
dar si pentru

4
x

2
, cu z =

2
x, si 0 z
4
sin x = cos z =
n=0
(1)
n
z
2n
(2n)!
Pentru a calcula suma este comod a scrie:
sin x = u
1
+ u
2
+ . . . + u
n
+ R
n
u
1
= x, u
k
=
x
2
2k(2k + 1)
u
k
iar pentru
cos z = v
1
+ v
2
+ . . . + v
n
+ R
n
v
1
= 1, v
k
=
x
2
(2k 1)2k
v
k
Deoarece seriile sunt alternante n acest caz avem
|R
n
| |u
n+1
|; |R
n
| |v
n+1
|
10
Exemplu.
Sa se calculeze sin 20
0
30
, cu o precizie de 10
5
.
Solutie.
x = arc20
0
30
=

9
+

360
= 0, 3490066 + 0, 008727 =
0, 357793
u
1
= x = 0, 357793
u
2
=
x
2
u
1
2 3
= 0, 007634
u
3
=
x
2
u
2
2 3
= 0, 000049
u
4
=
x
2
u
3
6 7
= 0, 00000
astfel
sin 20
0
30
= 0, 35021
1.1.2 Functii de mai multe variabile
Fie functia f(x,y) indenit deivabil a n vecinatea punctului
M(x
0
, y
0
)
f(x, y) = f(x
0
, y
0
) +
k
1
1
k!
_
x
dx +

y
dy
_
(k)
f(x
0
, y
0
) + R
n
Exemplu.
Sa se calculeze (2, 2)
3,3
.
Solutie.
Aplicam formula lui Taylor de ordinul trei cu x
0
= 2, y
0
=
3, pentru functia f(x, y) = x
y
;
f(x, y) = f(2, 3)+
1
1!
_
f
x
(2, 3)+
f
y
(2, 3)
_
+
1
2!
_
2
f
x
2
(2, 3)+2

2
f
xy
(2, 3)+
2
f
y
2
(2, 3)
_
+
11
+
1
3!
_
3
f
x
3
(2, 3) + 3

3
f
x
2
y
(2, 3) + 3

3
f
xy
2
(2, 3) +

3
f
y
3
(2, 3)
_
f
x
= yx
y1
;
f
x
(2, 3) = 12
f
y
= x
y
ln x;
f
y
(2, 3) = 5, 5417
2
f
x
2
= x
y2
(y
2
y);

2
f
x
2
(2, 3) = 12;
2
f
xy
= x
y1
(y ln x + 1);

2
f
xy
(2, 3) = 12, 3177
2
f
y
2
= x
y
ln
2
x;

2
f
y
2
(2, 3) = 3, 84362
3
f
x
3
= yx
y3
(y 2)(y 1);

3
f
x
3
(2, 3) = 6
3
f
x
2
y
= x
y2
(y(y 1) ln x+2y 1);

3
f
x
2
y
(2, 3) = 18, 3177
3
f
xy
2
= x
y1
(y ln
2
x + 2 ln x);

3
f
xy
2
(2, 3) = 11, 3106
3
f
y
3
= x
y
ln
3
x;

3
f
y
3
(2, 3) = 2, 66419
Inlocuind aceste derivate n formula lui Taylor cu
x = 2, 2; y = 3, 3, obtinem valoarea (2, 2)
3,3
= 13, 1514
Observatie.
Valoarea exacta data de calculator este (2, 2)
3,3
= 13, 4894,
procesul este foarte slab convergent.
Daca se calculeaza si termenul de ordinul patru al seriei
Taylor am obtine pentru acesta valoarea 0, 00606350.
MAPLE
restart:
f:=mtaylor(x
y
,[x=2,y=3],3);
g:=subs(x=2.2,y=3.3,f);
evalf(g);
12
1.1.3 Probleme computerizate
a) Functii de o variabila
Ex1. Sa se calculeze
e, cu o exactitate de 0,00001.
Solutie.
Din formula lui Taylor

in origine avem
e
x
= 1 +
x
1!
+
x
2
2!
. . . + +
x
n
n!
+ R
n
(x)
dar se stie ca
R
n
(x) <
x
n
n!
x
n + 1 x
astfel pentru x =
1
2
, avem
R
n
<
1
n!2
n
1
2n + 1
cu R
n
< 0, 00001, obtinem n = 6.
MAPLE
f(x):= e
x
;
g(x):=taylor(f(x),x,7);
g(1/2);
R: 1,678719
MATHEMATICA
Clear[f]
f[x ]:=Exp[x];
Series[f[x],x,0,6];
f[1/2];
N[%]
Ex2. Sa se calculeze cos 18
0
, cu o exactitate de 0,0001.
Solutie.
18
0
=

10
, radiani.
13
Avand n vedere ca dezvoltarea Taylor este alternanta,
n acest caz avem
|a
2n+1
| < 0, 0001
astfel avem
a
3
=
1
6!
_

10
_
6
< 0, 0001
MAPLE
f(x):= cos x;
g(pi/10);
R:0,9511
MATHEMATICA
Clear[f]
f[x ]:=Cos[x];
Series[f[x],x,0,4];
f[Pi/10];
N[%];
Ex3. Sa se calculeze ln 1, 05, cu o exactitate de 0,0001.
Solutie.
Seria Taylor pentru ln(1 + x) este alternanta.
Este sucent sa luam patru termeni a = 0,05
MAPLE
f(x):= ln(1 + x);
g(0.05);
R:0,0392
MATHEMATICA
Clear[f]
f[x ]:=Log[1+x];
14
Series[f[x],x,0,4];
f[0.05];
N[%];
1.1.4 Probleme propuse
1.Sa se calculeze ln 1, 1, cu o exactitate de 0,0001.
2.Sa se calculeze sin 9
0
, cu o exactitate de 0,0001.
Raspunsuri. 1)0,00953; 2)0,1564.
1.2 Interpolarea Lagrange.
Sa se determine un polinom P
n
(x), astfel ca
P
n
(x) = y
i
; (i = 0, 1, . . . n);
Se demonstreaza ca daca
(x) = (x x
0
)(x x
1
) . . . (x x
n
)
P
n
(x) = (x)
n
k=0
y
k
(x x
k
)
(x
k
)
Exemplu.
Sa se calculeze polinomul de interpolare Lagrange pentru
X -1 1 2 3
Y -11 -3 1 13
P
3
(x) = y
0
(x x
1
)(x x
2
)(x x
3
)
(x
0
x
1
)(x
0
x
2
)(x
0
x
3
)
+y
1
(x x
0
)(x x
2
)(x x
3
)
(x
1
x
0
)(x
1
x
2
)(x
1
x
3
)
+
+y
2
(x x
0
)(x x
1
)(x x
3
)
(x
2
x
0
)(x
2
x
1
)(x
2
x
3
)
+y
3
(x x
0
)(x x
1
)(x x
2
)
(x
3
x
0
)(x
3
x
1
)(x
3
x
2
)
P
3
(x) = x
3
2x
2
+ 3x 5
15
Sa se determine polinomul de interpolare Lagrange pentru
X 1 2 3 4
Y 2 3 4 5
Solutie.
MAPLE
xlista:=[1,2,3,4];
ylista:=[2,3,4,5];
interp(xlista,ylista,x);
R: x + 1
MATHEMATICA
InterpolatingPolynomial[{{1,2},{2,3},{3,4},{4,5}},x];
Factor[%];
1. Sa se determine polinomul de interpolare Lagrange
pentru tabloul
X 0 1 2 3
Y 0 3 1 3
Raspuns:
3
2
x
3
7x
2
+
17
2
2. Sa se determine polinomul de interpolare Lagrange
pentru tabloul
X 2 4 6 8 10
Y 0 3 5 4 1
Raspuns:
1
32
(x
4
26x
3
+ 220x
2
664x + 640)
Observatie. Principalele functii de baza sunt
MAPLEexp(x)-exponentiala, cos(x),sin(x),tan(x),cot(x),arcsin(x),arccos(x),
16
arctan(x),ln(x),log(x),sqrt(x);
MATHEMATICAExp[x],Log[x],Cos[x],Sin[x],Tan[x],ArcSin[x],ArcCos[x],
ArcTan[x],Sqrt[x]
MATLAB exp(x),log(x),sin(x),asin(x),cos(x),acos(x),..
Constantele de baz a:
MAPLE Pi = 3.14159, E = 2.71828, I = radical(-1), in-
nity = innit
MATHEMATICA Pi , E, I , Innity = innit
MATLAB pi,exp(x), i,j = radical(-1), inf = innit
17
2 METODE NUMERICE PENTRU
ECUA TII DIFEREN TIALE
2.1 Metoda liniilor poligonale a lui Euler
Fie ecuatia diferential a
y
= f(x, y); y(x

0
) = y
0
Metoda lui Euler consta n determinarea solutiei pe inter-
valul [x
0
, b], cu pasul h.
Se presupune ca pe intervalul [x
0
, x
0
+h], functia y pastreaza
o valoare constant a f(x
0
, y
0
).
Metoda lui Euler consta n determinarea sirului
y
1
= y
0
+hf(x
0
, y
0
);
y
2
= y
1
+ hf(x
1
, y
1
); x
1
= x
0
+h
y
3
= y
2
+ hf(x
2
, y
2
); x
2
= x
1
+h
.............
y
n+1
= y
n
+ hf(x
n
, y
n
); x
n
= x
n1
+h
Exemple.
Ex1. Cu ajutorul metodei lui Euler sa se determine primele
patru valori ale solutiei ecuatiei
y
=
y x
y + x
; y(0) = 1; h = 0, 1
Solutie.
y
1
= y
0
+ hf(x
0
, y
0
) = 1, 1
18
y
2
= y
1
+ hf(x
1
, y
1
) = 1, 183
y
3
= y
2
+ hf(x
2
, y
2
) = 1, 254
y
4
= y
3
+ hf(x
3
, y
3
) = 1, 315
deci am obtinut tabloul
x 0 0,1 0,2 0,3 0,4
y 1 1,1 1,18 1,25 1,31
Ex2. Cu ajutorul metodei lui Euler sa se determine pe
intervalul [1, 2], cu pasul h = 0,2 solutia sistemului
dx
dt
=
y x
t
;
dy
dt
=
y + x
t
daca x(1) = 1; y(1) = 1;
Solutie.
Se aplica metoda lui Euler pentru ecare ecuatie.
x
1
= x
0
+hf
1
(x
0
, y
0
); f
1
(x, y, t) =
y x
t
y
1
= y
0
+ hf
2
(x
0
, y
0
); f
2
(x, y, t) =
x + y
t
cu x
0
= 1; y
0
= 1; t
0
= 1
x
1
= 1 + 0, 2
y
0
x
0
t
0
= 1
y
1
= 1 + 0, 2
y
0
+ x
0
t
0
= 1, 4
t
1
= 1 + 0, 2 = 1, 2
x
2
= x
1
+ hf
1
(x
1
, y
1
) = 1 + 0, 2
1, 4 1
1, 2
= 1, 07
y
2
= y
1
+ hf
2
(x
1
, y
1
) = 1 + 0, 2
1, 4 + 1
1, 2
= 1, 8
Procedeul continuu a, si se obtine tabloul
19
t 1 1,2 1,4 1,6 1,8 2
x 1 1 1,07 1,17 1,30 1,45
y 1 1,4 1,8 2,21 2,63 3,06
2.2 Metoda modicata a lui Euler
Deoarece metoda lui Euler da erori mari fat a de solutia adevarata
ea a fost modicata prin metoda predictor - corector.
Algoritmul predictor - corector consta n calculul n punc-
tul x
m+1
, a valorilor
y
p
m+1
= y
m
+ hf(x
m
, y
m
); m = 0, 1, . . .
y
c
m+1
= y
m
+
h
2
_
f(x
m
, y
m
) + f(x
m+1
, y
p
m+1
)
; ; m = 0, 1, . . .
apoi se evalueaza
|y
c
m+1
y
p
m+1
|
o valoare sucent de mica.
Exemplu.
Sa se determine cu ajutorul metodei Euler modicata solutia
ecuatiei
y
= y
2x
y
; y(0) = 1; h = 0, 2
pe intervalul [0, 1].
Solutie.
x
0
= 0; y
0
= 1
m = 0
y
p
1
= y
0
+ hf(x
0
, y
0
) = 1, 2
y
c
1
= y
0
+
h
2
_
f(x
0
, y
0
) + f(x
1
, y
p
1
)
= 1, 18666
|y
c
1
y
p
1
| = 0, 01334
20
m = 1
y
p
2
= y
c
1
+ hf(x
1
, y
c
1
) = 1, 35657
y
c
2
= y
c
1
+
h
2
_
f(x
1
, y
c
1
) + f(x
2
, y
p
2
)
= 1, 29161
|y
c
2
y
p
2
| = 0, 06496
m = 2
y
p
3
= y
c
2
+ hf(x
2
, y
c
2
) = 1, 42605
y
c
3
= y
c
2
+
h
2
_
f(x
2
, y
c
2
) + f(x
3
, y
p
3
)
= 1, 41728
|y
c
3
y
p
3
| = 0, 00877
m = 3
y
p
4
= y
c
3
+ hf(x
3
, y
c
3
) = 1, 53139
y
c
4
= y
c
3
+
h
2
_
f(x
3
, y
c
3
) + f(x
4
, y
p
4
)
= 1, 52299
|y
c
4
y
p
4
| = 0, 00839994
m = 4
y
p
5
= y
c
4
+ hf(x
4
, y
c
4
) = 1, 61747
y
c
5
= y
c
4
+
h
2
_
f(x
4
, y
c
4
) + f(x
5
, y
p
5
)
= 1, 60832
|y
c
5
y
p
5
| = 0, 00915
m = 5
y
p
6
= y
c
5
+ hf(x
5
, y
c
5
) = 1, 68127
y
c
6
= y
c
5
+
h
2
_
f(x
5
, y
c
5
) + f(x
6
, y
p
6
)
= 1, 67017
|y
c
6
y
p
6
| = 0, 0111
Observatie.
Pentru aceasta ecuatie avem solutia exacta y =
2x + 1,
astfel ca se poate tabela
x 0 0,2 0,4 0,6 0,8 1
y 1 1,1832 1,3416 1,4832 1,6124 1,7320
21
Se observa ca pasul h = 0, 2, trebuie micsorat pentru a
obtine o precizie mai mare.
Datorita num arului imens de calcule este recomandabil a
se utiliza metoda Runge - Kutta.
2.3 Metoda Runge-Kutta de ordinul IV
Metoda Runge - Kutta pentru ecuatia diferentiala
y
= f(x, y); y(x

0
) = y
0
consta n determinarea a patru numere
k
1
= hf(x, y); k
2
= hf
_
x +
h
2
, y +
k
1
2
_
k
3
= hf
_
x +
h
2
, y +
k
2
2
_
; k
4
= hf(x + h, y + k
3
)
Daca se ia y(x +h) = y(x) +y, atunci se poate arata ca
y =
1
6
(k
1
+ 2k
2
+ 2k
3
+ k
4
)
Schema de calcul va
x y k
j
= hf(x, y) =
1
6
(k
1
+ 2k
2
+ 2k
3
+k
4
)
x
0
+
1
2
h y
0
+
1
2
k
1
k
2
x
0
+
1
2
h y
0
+
1
2
k
2
k
3
x
0
+ h y
0
+ k
3
k
4
x
1
= x
0
+ h y
1
= y
0
+ k4
Metoda Runge - Kutta pentru sisteme
x
(t) = f(x, y, t);

y
(t) = g(x, y, t);

22
x(t
0
) = x
0
, y(t
0
) = y
0
Se calculeaza analog
k
1
= hf(x, y, t); k
1
= hg(x, y, t)
k
2
= hf
_
x+
k
1
2
, y +
k
1
2
, t +
h
2
_
; k
2
= hg
_
x+
k
1
2
, y +
k
1
2
, t +
h
2
_
;
k
3
= hf
_
x+
k
2
2
, y +
k
2
2
, t +
h
2
_
; k
3
= hg
_
x+
k
2
2
, y +
k
2
2
, t +
h
2
_
;
k
4
= hf(x + k
3
, y + k
3
, t + h); k
4
= hg(x + k
3
, y + k
3
, t + h);
x
1
= x
0
+ x; y
1
= y
0
+ y
Ex.1
Sa se determine solutia ecuatiei
y
= y
2x
y
; y(0) = 1; h = 0, 2
pe intervalul [0, 1].
Solutie.
x
0
= 0; y
0
= 1
k
1
= hf(x, y) = 0, 2
_
1
2 0
1
_
= 0, 2
k
2
= hf
_
x +
h
2
, y +
k
1
2
_
= 0, 2f(0, 1; 1, 1) = 0, 1836
k
3
= hf
_
x +
h
2
, y +
k
2
2
_
= 0, 2f(0, 1; 1, 0918) = 0, 1817
k
4
= hf(x + h, y + k
3
) = 0, 2f(0, 2; 1, 1817) = 0, 1686
y =
1
6
(0, 2 + 0, 3672 + 0, 3634 + 0, 1686) = 0, 1832
y
1
= 1 + 0, 1832 = 1, 1832
23
Analog determinam y
2
, etc.
Calculele le putem organiza n tabloul
i x y f(x,y) k
j
= hf(x, y) y
1 0 1 1 0,2+
2 0,1 1,1 0,0918 0,1838+
3 0,1 1,0918 0,0908 0,1817+
4 0,2 1,1817 0,0843 0,1686 = 0,1832
1 0,2 1,1832 0,8451 0,1690+
2 0,3 1,2677 0,7944 0,1589+
3 0,3 1,2626 0,7874 0,1575+
4 0,4 1,3407 0,7440 0,1488= 1,1584
1 0,4 1,3416 0,7453 0,1491+
.. .. .. .. .. ..
Ex.2 Sa se rezolve sistemul
x
= y
y
= x + y; x(0) = 2, y(0) = 1
Solutie.
k
1
= 0, 2 1 = 0, 2; k
1
= 0, 2(2 + 1) = 0, 6
k
2
= 0, 2
_
1 +
0, 2
2
_
; k2
= 0, 2(2 + 0, 3 + 1 + 0, 3) = 0, 72
k
3
= 0, 2
_
1+
0, 22
2
_
= 0, 222; k
3
= 0, 2(2+0, 36+1+0, 36) = 0, 744
k4 = 0, 2(1+0, 222) = 0, 2214; k
4
= 0, 2(2+0, 744+1+0, 744) = 0, 8976
x =
1
6
(0, 2 + 0.44 + 0, 744 + 0, 2444) = 0, 2214
y =
1
6
(0, 6 + 1, 44 + 1, 488 + 0, 8976) = 0, 7376
x
1
= x
0
+ x = 2, 2214; y
1
= y
0
+ y = 1, 7376
Calculele continua pentru x
2
, y
2
, . . .
24
2.4 Metoda Adams
Metoda Adams pentru ecuatia diferential a
y
= f(x, y); y(x

0
) = y
0
consta n determinarea a trei valori a functiei y(x) prin
metoda Runge-Kutta, sau o alta metoda mai exacta (n nici
un caz metoda Euler) precum si a numerelor
q
i
= hf(x
i
, y
i
); i = 0, 1, 2, 3
si apoi se alcatuieste tabloul:
x y y q q
2
q
3
q
x
0
y
0
q
0
y
0
q
0
x
1
y
1
q
1

2
q
0
y
1
q
1

3
q
0
x
2
y
2
q
2

2
q
1
y
2
q
2
x
3
y
3
q
3
.. .. .. .. .. .. ..
Dupa formula lui Adams se gaseste
y
3
= q
3
+
1
2
q
2
+
5
12
2
q
1
+
3
8
3
q
0
y
4
= y
3
+ y
3
Cunoscand y
4
, se calculeaza
q
4
= hf(x
4
, y
4
);
apoi urmatoarea linie:
q
3
= q
4
q
3
;
2
q
2
= q
3
q
2
;
3
q
1
=
2
q
2
2
q
1
25
apoi dupa formula lui Adams:
y
4
= q
4
+
1
2
q
3
+
5
12
2
q
2
+
3
8
3
q
1
deci
y
5
= y
4
+ y
4
si procedeul continua.
Exemplu.
Utilizand metoda Adams sa se determine valoarea solutiei
ecuatiei diferentiale
y
= x
2
+ y
2
; y(0) = 1;
n x = 0, 4 cu o exactitate de 0,01.
Solutie.
Scriem primi patru termeni ai seriei Taylor n punctul
x = 0:
y(x) = y(0) + y
(0)x +
1
2
y(0)x
2
+
1
6
y
(3)
(0)x
3
+ . . .
Cu conditia initial a y(0) = 1, calculamy
(0); y(0); y
(3)
(0) :
y
= x
2
+ y
2
; y
(0) = 0
2
+ (1)
2
= 1
y = 2x + 2yy
; y(0) = 0 + 2 (1) 1 = 2
y
(3)
= 2+2y
2
+2yy; y
(3)
(0) = 2+2(1)
2
+2(1)(2) = 8
astfel avem
y(x) = 1 +x x
2
+
4
3
x
3
+ . . .
si prin urmare putem calcula pentru
x
1
= 0, 1; x
2
= 0, 2; x
3
= 0, 3
26
valorile aproximative
y
1
= 0, 909; y
2
= 0, 829; y
3
= 0, 754
si putem alcatui tabloul:
x y y q q
2
q
3
q
0 -1 0,1
0,091 -0,017
0,1 -0,909 0,083 0,006
0,080 -0,011 -0,002
0,2 -0,89 0,072 0,04
0,075 -0,07
0,3 -0,754 0,065
.. .. .. .. .. .. ..
y
3
= q
3
+
1
2
q
2
+
5
12
2
q
1
+
3
8
3
q
0
y
3
= 0, 065+
1
2
(0, 007)+
5
12
0, 004+
3
8
(0, 002) = 0, 062
y
4
= y
3
+ y
3
= 0, 754 + 0, 062 = 0, 692
2.5 Probleme computerizate
DERIVE
1.Sa se determine solutia ecuatiei
y
=
x
y
x
2
; y(1) = 1
a) cu metoda lui Euler pe [1, 2], h = 0,2
b) cu metoda Runge-Kutta pe [1, 2], h = 0,2
c) sa se determine y(1,8) cu metoda lui Adams.
27
Solutie.
a) Se ncarc a sierul Ode appr.mth
cu succesiunea de comenzi
Transfer,Enter,Load,Enter,Derive,Enter,Ode appr.mth
Euler(x/y x
2
, x, y, 1, 1, 0.2, 5)
Se obtin urmatoarele rezultate:
x 1 1,2 1,4 1,6 1,8 2
y 1 1 0,952 0,854117 0,716773 0,571027
b) se introduce comanda:
RK[[x/y x
2
], [x, y], [1, 1], 0.2, 5]
Se obtin urmatoarele rezultate:
x 1 1,2 1,4 1,6 1,8 2
y 1 0,978946 0,914246 0,811115 0,687594 0,572953
c) Folosind primele trei valori din Runge - Kutta
y
1
= 0, 978946; y
2
= 0, 811115; y
3
= 0, 687594
se obtine tabloul:
x y y q q
2
q
3
q
1 1 0
-0,0210540 -0,0428383
1,2 0,978946 -0,0428383 0,0388805
-0,167830 -0,00395779 0,0347354
1,4 0,811115 -0,0467961 0,041448
-0,123521 0,0001871
1,6 0,687594 -0,0466090
y
3
= q
3
+
1
2
q
2
+
5
12
2
q
1
+
3
8
3
q
0
y
3
= 0, 0319043
y
4
= y
3
+ y
3
= 0, 6556897
28
2. Sa se rezolve sistemul:
_
_
dx
dt
=
x y
t
dy
dt
=
x + y
t
x(1) = 1, y(1) = 1
cu pasul h = 0,2 pe intervalul [1,2] cu metoda
Runge-Kutta.
Solutie.
Se introduce comanda:
RK[[(x y)/t, (x + y)/t], [t, x, y], [1, 1, 1], 0.2, 6]
si se obtine tabloul:
t 1 1,2 1,4 1,6 1,8 2
x 1 0,962534 0,859267 0,701870 0,49974 0,260526
y 1 1,39770 1,78374 2,15116 2,49608 2,81644
MAPLE
Comenzi pentru rezolvarea unei ecuatii:
restart;
ec:={se introduce ecuatia}:
init:={se introduc conditiile initiale};
G:=dsolve({ec union init},y(x),type = numeric);
Pe ecranul monitorului apare proc(rkf45 x)..end
se executa procedura pas cu pas sau
for i from 1 to k do G(i) od;.
Comenzile necesare pentru a obtine solutia unui sistem de
ecuatii diferentiale sunt:
restart;
ec:={se introduc ecuatiile sistemului}:
fcns:={functiile sistemului};
init:={se introduc conditiile initiale};
29
F:=dsolve({ec union init},fcns,type = numeric);
Pe ecranul monitorului apare proc(rkf45 x)..end
se executa procedura pas cu pas sau
for i from 1 to k by pas do F(i) od;.
Ex1. Sa se rezolve prin metoda Runge-Kutta de ordin IV
ecuatia:
y
= y
2x
y
; y(0) = 1
pe intervalul [0, 1], cu pasul h = 0, 2.
Solutie
restart;
ec:=di(y(x),x) = y(x) - 2*x/y(x);
G:=dsolve({ec,y(0)=1},y(x),type = numeric);
for i from 1 to 5 by 0.2 do G(i) od;
Se obtin rezultatele
G x y
0,2 0,2 1,1832
0,4 0,4 1,3416
0,6 0,6 1,4832
0,8 0,8 1,6124
1 1 1,7320
Ex2. Sa se rezolve prin metoda Runge-Kuta de ordin IV
sistemul
_
x
= y; x(0) = 2
y
= x + y; y(0) = 1
Solutie
restart:
g:=dsolve(di(x(t),t) = y(t),di(y(t),t) = x(t) +y(t),
x(0) = 2, y(0) = 1},{x(t),y(t)},type = numeric);
30
Succesiv se obtin rezultatele
G t y x
0,2 0,2 1,6901 2,2658
0,4 0,4 2,6081 2,6911
0,6 0,6 3,8452 3,33027
0,8 0,8 5,5270 4,2588
1 1 7,8268 5,5821
Ex3 a) Cu ajutorul metodei lui Euler ,b) Runge-Kutta si
c) a seriilor de puteri sa se determine pe
intervalul [1, 2], cu pasul h = 0,2 solutia sistemului:
dx
dt
=
y x
t
;
dy
dt
=
y + x
t
daca x(1) = 1; y(1) = 1;
Solutie.
restart;
ec:=(x(t)-y(t))/t,(x(t)+y(t))/t,x(1)=1,y(1)=1;
g:=dsolve(ec,numeric,method=classical[foreuler]);
for i from 1 to 2 by 0.2 do g(i) od;
h:=dsolve(ec,{x(t),y(t)},type=numeric);
for i from 1 to 2 by 0.2 do h(i) od;
l:=dsolve(ec,{x(t),y(t)},method=taylorseries);
for i from 1 to 2 by 0.2 do l(i) od;
MATHEMATICA
Rezolva problemele prin interpolare:
Ex1. Sa se rezolve ecuatia diferentiala:
y
= y
2x
y
; y(0) = 1
Solutie
31
Clear[ec,y]
ec=y(x)==y(x)-
2x
y
y=NDSolve[{ec,y(0)==1},y,{x,0,1}]
Plot[y[x]/.,{x,0,1]
Table[y[i/10]/.g,{i,0,10}]
Ex2. Sa se rezolve sistemul
_
x
= y; x(0) = 2
y
= x + y; y(0) = 1
Solutie
solutie=NDSolve[{x[t]==y[t],y[t]==x[t]+y[t],x[0]==2,y[0]==1,{x,y},{t,0,1}]
p1=Plot[x[t]/.solutie,{t,0,1}]
p2=Plot[y[t]/.solutie,{t,0,1}]
Show[p1,p2]
Ex3 Cu ajutorul metodei Runge-Kutta sa se determine pe
intervalul [1, 2], cu pasul h = 0,2 solutia sistemului:
dx
dt
=
y x
t
;
dy
dt
=
y + x
t
daca x(1) = 1; y(1) = 1;
Solutie.
Clear[ec1,ec2]
ec1=x[t]==(x[t]-y[t])/t;
ec2=x[t]==(x[t]+y[t])/t;
sol=NDSolve[{ec1,x[1]==1,ec2,y[1]==1,x,y,{t,1,2}]
p1:=Plot[x[t]/.sol,{t,0,2}]
p2:=Plot[y[t]/.sol,{t,0,2}]
Show[p1,p2]
MATLAB
32
Ex1. Cu ajutorul metodei lui Euler sa se determine primele
patru valori ale solutiei ecuatiei
y
=
y x
y + x
; y(0) = 1; h = 0, 1
Solutie.
Se construieste un sier cu numele euler.m
function(xv,yv)=euler(f,x0,xn,y0,n)
dx=(xn-x0)/n;
x(1)=x0;
y(1)=y0;
for k=1:n
x(k+1)=x(k)+dx
y(k+1)=y(k)+f(x(k),y(k))dx
end
xv=x;
yv=y;
In alt sier se introduce
f=inline((y-x)/(y+x))
[x,y]=euler(f,0,1,1,10)
plot(x,y)
Ex2. Sa se rezolve prin metoda Runge-Kuta de ordin IV
ecuatia:
y
= y
2x
y
; y(0) = 1
Solutie
Intr-un sier numit de noi exemplu.m scriem instructiu-
nile:
function dy=exemplu(x,y)
dy = y 2 x/y
33
in alt sier (tot de tip .m) avem
t=0:0.2:1;
[x,y]=ode45(exemplu,x,1)
plot(x,y)
grid
Ex3. Cu ajutorul metodei lui Runge-Kutta sa se deter-
mine pe
intervalul [1, 2], cu pasul h = 0,2 solutia sistemului
dx
dt
=
y x
t
;
dy
dt
=
y + x
t
daca x(1) = 1; y(1) = 1;
Solutie.
Intr-un sier exempla.m scriem comenzile:
function dy=exempla(t,y)
dy=zeros(2,1)
dy(1)=(y(2)-y(1))/t;
dy(2)=(y(2)+y(1))/t;
In alt sier scriem comenzile:
t=1:0.2:2 [t,y]=ode45(@exempla,t,[1,1])
2.6 Probleme propuse
Sa se determine prin metoda Runge-Kuta solutiile pentru:
1) x
2
y
xy = 1; y(1) = 2
2) 4y
= y
2
+ 4x
2
; y(0) = 1
3)
_
_
x
= z +y x; x(0) = 1
y
= z +x y; y(0) = 0
z
= x + y + z; z(0) = 0
34
cu pasul h = 0,1
R.
1) y
1
= 0, 18; y
2
= 0, 33, etc.
4. Sa se determine solutia ecuatiei
y
=
1
x
+
1
y
; y(1) = 1
a) cu metoda lui Euler pe [1, 2], h = 0,2
b) cu metoda Runge-Kutta pe [1, 2], h = 0,2
R.
a)
x 1 1,2 1,4 1,6 1,8 2
y 1 1,4 1,70952 1,96937 2,19592 2,39811
b)
x 1 1,2 1,4 1,6 1,8 2
y 1 1,35263 1,64047 1,88739 2,10535 2,30148
_
_
dx
dt
= 3x + 8y
dy
dt
= x 3y
x(0) = 6, y(0) = 2
cu pasul h = 0,2 pe intervalul [1,2] cu metoda Runge-
Kutta.
35
_
_
dx
dt
= 3x y + z
dy
dt
= x + 5y z
dz
dt
= x y + 3z
x(0) = 1, y(0) = 1, z(0) = 1
cu pasul h = 0,2 pe intervalul [1,2] cu metoda RK.
36
3 FUNC TII COMPLEXE
3.1 Functii complexe.
O functie complexa
f(z) = u(x, y) + iv(x, y)
denita ntr-un domeniu complex este monogena n punctul
z
0
D, daca
lim
zz
0
f(z) f(z
0
)
z z
0
exista (n C).
Functia este olomorfa n D daca este monogena n orice
punct din D.
Daca functiile u(x, y) si v(x, y) admit derivate partiale de
ordinul nt ai, continue n D si daca sunt vericate conditiile
Cauchy-Riemann n D
u
x
=
v
y
,
u
y
=
v
x
atunci f este olomorfa n D, iar derivata sa este
f
(z) =
u
x
+ i
v
x
Teorema lui Cauchy.
Integrala unei functii olomorfe ntr-un domeniu simplu
conex D, de-a-lungul unei curbe simple, recticabile, nchise
(C) situata n ntregime n D este nula.
Formulele lui Cauchy.
Daca f(z) este olomorfa
intr-un domeniu conex si (C) este o

curba simplanchis a, recticabila continut an D, care margineste
37
un domeniu , pentru orice z
0
, avem
f(z
0
) =
1
2i
_
C
f(z)
z z
0
dz
si
f
(n)
(z
0
) =
n!
2i
_
C
f(z)
(z z
0
)
n+1
dz
Daca a este un punct singular izolat al lui f, se numeste
reziduul functiei f n punctul a num arul:
rezf(a) =
1
2i
_
C
f(z)dz
unde (C) este o curba simpla, recticabila care margineste
un domeniu , care nu contine decat punctul a drept punct
singular a lui f.
Teorema reziduurilor.
Daca f aren interiorul domeniului marginit de curba simpla,
nchisa, rectcabila (C) un num ar de puncte singulare izolate
a
1
, a
2
, . . . , a
p
atunci
_
C
f(z)dz = 2i
p
k=1
rezf(a
k
)
3.2 Functii olomorfe
Ex1. Sa se determine functia olomorfa
f(z) = u(x, y) + iv(x, y)
careia i se cunoaste:
Ex1.
u(x, y) = x
3
3xy
2
, f(0) = 0
38
Solutie.
De ecare data vom verica daca u sau v este armonica
(f) =

2
f
x
2
+

2
f
y
2
= 0
pentru u(x,y) sau v(x,y).
1. Pentru u(x, y) = x
3
3xy
2
, se obtine
u
x
= 3x
2
3y
2
;
u
y
= 6xy
2
u
x
2
= 6x;

2
f
y
2
= 6x
Metoda I
Deoarece
u
x
=
v
y
, avem
v
y
= 3x
2
3y
2
Prin integrare

in raport cu y obtinem
v(x, y) = 3x
2
y y
3
+ (x)
u
y
=
u
x
, implica
6xy = 6xy
(x); (x) = C
astfel
v(x, y) = 3x
2
y y
3
+ C
f(z) = u(x, y) + iv(x, y) = x
3
3xy
2
+ i(3x
2
y y
3
+ C)
pentru x = z si y = 0 obtinem
f(z) = z
3
+ C, f(0) = 0 f(z) = z
3
39
Metoda II
f
(z) =
u
x
i
u
y
= 3x
2
3y
2
i(6xy)
Pentru x = z si y = 0
f
(z) = 3z
2
+ C f(z) = z
3
+C
Metoda III
Aplicand formula
v(x, y) =
_
x
x
0
u(x, y)
y
dx +
_
y
y
0
u(x
0
, y)
x
dy + C
Deoarece nu avem discontinuitate

in origine luam
x
0
= y
0
= 0
v(x, y) =
_
6xydx
_
3y
2
+ C = 3x
2
y y
3
+ C
Observatie pentru determinarea functiei u avem formula
u(x, y) =
_
y
y
0
v(x
0
, y)
x
dy +
_
x
x
0
v(x, y)
y
dx +C
Ex2.
v(x, y) := x
2
y
2
Solutie.
v
x
= 2x;
v
y
= 2y
2
v
x
2
= 2;

2
v
y
2
= 2
f
(z) =
v
y
+i
v
x
= 2y + i2x
Pentru x = z si y = 0
f
(z) = 2iz +C f(z) = z

3
+ C
40
Probleme computerizate
MAPLE
restart:
u := x
3
3 x y
2
;
di(u,x$2) + di(u,y$2);
f1:=di(u,x) - di(u,y)*I;
f2:=subs(x=z,y=0,f1);
int(f2,z);
restart:
v := x
2
y
2
;
di(v,x$2) + di(v,y$2);
f1:=di(v,y) + di(v,x)*I;
f2:=subs(x=z,y=0,f1);
int(f2,z);
MATHEMATICA
u := x
3
3 x y
2
D[D[u,x],x] + D[D[u,y],y]
f1=D[u,x] - D[u,y]*I
f2=f1/.{x > z, y > 0}
Integrate[f2,z]
v := x
2
y
2
D[D[v,x],x] + D[D[v,y],y]
f1=D[v,y] + D[v,x]*I
f2=f1/.{x > z, y > 0}
Integrate[f2,z]
MATLAB
clc clear format short g
syms x y ;
u = x
3
3 x y
2
;
41
di(u,x,2) + di(u,y,2);
f1=di(u,x) - di(u,y)*I;
f2=subs(f1,{x,y},{z,0});
int(f2,z);
syms x y ;
v = x
2
y
2
;
di(v,x,2) + di(v,y,2);
f1:=di(v,y) + di(v,x)*I;
f2:=subs(f1,{x,y},{z,0});
int(f2,z);
1) v(x, y) = 3x
2
y y
3
, f(i) = i;
2) v(x, y) =
y
x
2
+ y
2
, f(1) = 1;
3)u(x, y) =
x
x
2
+y
2
, f(i) = i;
4) v(x, y) = e
x
(y cos y + x sin y), f(0) = 0;
5) u(x, y) = e
x
(x cos y y sin y), f(0) = 0;
6) u(x, y) = ln(x
2
+y
2
) +x
2
y
2
, f(1) = 1;
Solutii.
1) f(z) = z
3
; 2) f(z) =
1
z
; 3) f(z) =
1
z
; 4) f(z) = ze
z
;
5) f(z) = ze
z
; 6) f(z) = 2 ln z + z
2
;
42
3.3 Integrala n complex .
Ex. Sa se calculeze integrala:
Int =
_
1
(z 1)(z + 3)
2
dz
pe curbele ( :)a)|z| = 2, b)|z| = 4 Solutie.
Consideram curba () : |z| = 2
Metoda I
I =
_
|z|=2
1
(z 1)(z + 3)
2
dz =
_
|z|=2
1
(z + 3)
2
z 1
dz = 2i
_
1
4
_
2
=
i
8
Metoda II
utilizam formula reziduurilor
rezf(a) =
1
(n 1)!
lim
za
[(z a)
n
f(z)]
(n1)
I = 2i rezf(1) =
i
8
Consideram curba () : |z| = 4
Metoda I
I =
_
|z|=4
1
(z 1)(z + 3)
2
dz =
_
|z|=2
1
(z + 3)
2
z 1
dz+
_
|z+3|=1
1
z 1
(z + 3)
2
dz =
=
i
8
+ 2i
_
1
z 1
_
=
i
8
+ 2i
_
1
16
_
= 0
Metoda II
utilizam formula reziduurilor
I = 2i rez(f(1) + rezf(3)) = 0
43
Ex.1 Sa se calculeze integrala:
Int =
_
|z|=4
1
(z 1)(z + 3)
2
dz
MAPLE
cu formula Cauchy:
restart:
f := 1/((z 1) (z + 3)
2
);
R1 := subs(z = 1, simplify((z 1) f));
R2 := subs(z = 3, diff((z + 3)
2
f, z));
Int = 2*Pi*(R1 + R2)*I;
cu teorema rezidurilor:
restart:
f := 1/((z 1) (z + 3)
2
);
R1:=residue(f,z=1);
R2:=residue(f,z=-3);
Int = 2*Pi*(R1 + R2)*I;
MATHEMATICA
Clear[f]
f[z ] := 1/((z 1) (z + 3)
2
)
R1 = 1/(z + 3)
2
/.{z > 1}
R2 = D[1/(z + 1), z]/.{z > 3}
Int = 2*Pi*(R1 + R2)*I
Clear[f]
f[z ] := 1/((z 1) (z + 3)
2
)
R1= Residue[f[z],{z,1}]
R2= Residue[f[z],{z,-3}]
Int = 2*Pi*(R1 + R2)*I
44
MATLAB
syms z
f(z) = 1/((z 1) (z + 3)
2
);
R1 = subs(1/(z + 3)
2
, {z}, {1});
R2 = subs(diff(1/(z + 1), z), {z}, {3});
Int = 2*Pi*(R1 + R2)*I
Ex.2 Sa se calculeze cu teorema rezidurilor integrala:
Int =
_
|z|=4
1 z
2
(z
2
+ 1)(z 3)
2
dz
MAPLE
restart:
f := sqrt(1 z
2
)/((z
2
+ 1) (z 3)
2
);
R1:=residue(f,z=I);
R2:=residue(f,z=-I);
R3:=residue(f,z=3);
Int = 2*Pi*(R1 + R2 + R3)*I;
MATHEMATICA
Clear[f]
f[z ] := Sqrt[1 x
2
]/((z 1) (z + 3)
2
)
R1= Residue[f[z],{z,1}]
R2= Residue[f[z],{z,-3}]
Int = 2*Pi*(R1 + R2)*I
Sa se calculeze (dupa diverse curbe nchise, netede ).
1)
_
e
z
z
2
iz
dz; 2)
_
cos z
4z
2
1
dz; 3)
_
e
z
z
2
2
dz;
45
4)
_
cos z
(z + 2)
2
dz; 5)
_
1
(z
2
+ 1)(z + 3)
2
dz; 6)
_
1
z
4
+ 2z
3
dz;
7)
_
cos z
z
3
dz; 8)
_
e
1
z
dz; 9)
_
cos
2
z
z
dz;
10)
_
sin
3
z
z
2
dz 11)
_
z
4
sh
_
1
z
_
dz; 12)
_
z
3
ch
_
2
z
2
_
dz;
46
4 TRANSFORM
ARI INTEGRALE
4.1 Transformata Fourier
Fie o functie f(x) denita pe R cu valori reale sau complexe
cu urmatoarele proprietati:
a) functia satisface conditia lui Dirichlet (vezi serii Fourier)
pe orice interval nit al axei Ox;
b) este absolut integrabil a pe R;
c)n punctele de discontinuitate x
0
, de prim ordin , avem
f(x
0
) =
f(x
0
0) + f(x
0
+ 0)
2
)
Atunci are loc formula integral a a lui Fourier
f(x) =
1
_

0
dz
_

f(u) cos z(u x)du

Avem urmatoarele transformari integrale:
1) Transformata Fourier generala
F(z) =
1
2
_

e
izx
f(x)dx (directa)
f(x) =
1
2
_

e
izx
F(z)dz (inversa)
2) Transformata Fourier cosinus( functie para)
f
c
(z) =
_
2
_

0
f(x) cos zxdx (directa)
f(x) =
_
2
_

0
f
c
(z) cos zxdz (inversa)
3) Transformata Fourier sinus( functie impara)
f
s
(z) =
_
2
_

0
f(x) sin zxdx (directa)
47
f(x) =
_
2
_

0
f
s
(z) sin zxdz (inversa)
4.1.1 Probleme rezolvate
1. Fie functia f(x) = e
x
, se cere
- sa se determine transformatele sinus si cosinus
- sa se deduca integralele Laplace
_

0
cos(zx)
z
2
+ 1
dz =

2
e
x
;
_

0
z sin(zx)
z
2
+ 1
dz =

2
e
x
Solutie.
f
c
(z) =
_
2
_

0
e
u
cos(zu)du
dar
_

0
e
u
cos zudu =
1
z
2
+ 1
, deci
f
c
(z) =
_
2
1
z
2
+ 1
analog se determina
f
s
(z) =
_
2
z
z
2
+ 1
f(x) = e
x
=
_
2
_

0
_
2
cos(zx)
z
2
+ 1
dz
_

0
cos(zx)
z
2
+ 1
dz =

2
e
x
2. Fie functia
48
f(x) =
_
_
1; x [0, a)
1
2
; x = a
0; x > 0
- sa se determine transformarile sinus si cosinus
- sa se deduca valoarea integralelor
I
1
=
2
_

0
sin az
z
cos xzdz; I
2
=
2
_

0
1 cos az
z
sin xzdz
Solutie
f
c
(z) =
_
2
_

0
f(u) cos zudu =
_
2
_
a
0
cos zudu =
_
2
sin az
z
Analog
f
s
(z) =
_
2
1 cos az
z
Se obtine usor
I
1
= I
2
=
_
_
1; x [0, a)
1
2
; x = a
0; x > 0
3. Sa se determine transformata Fourier pentru functia:
f(x) =
_
_
x + 1; x [1, 1/2]
1; |x| < 1/2
x + 1; x [1/2, 1]
0; x > 1
Solutie
Dupa formula Fourier
F(z) =
1
2
_

e
izx
f(x)dx (directa)
49
avem
2F(z) =
_
1
0 e
izu
du +
_
1/2
1
(u + 1)e
izu
du+
+
_
1/2
1/2
1 e
izu
du +
_
1
1/2
(u + 1)e
izu
du +
_

1
0 e
izu
du
I
1
=
_
1/2
1
(u + 1)e
izu
du =
1
2zi
e
zi/2
+
1
z
2
e
zi/2
1
z
2
e
zi
I
2
=
_
1/2
1/2
1 e
izu
du =
1
zi
(e
zi/2
e
zi/2
) =
2sin(z/2)
z
I
3
=
_
1
1/2
(u + 1)e
izu
du =
1
z
2
e
zi
1
2zi
e
zi/2
+
1
z
2
e
zi/2
astfel
F(z) =
1
2
_
2 cos z
z
2
+
sin(z/2)
z
+
2 cos(z/2)
z
2

1. Fie functia
f(x) =
_
_
1; x [1,
1
2
]
0; x [
1
2
,
1
2
]
1; x [
1
2
, 1]
- sa se determine transformarile sinus si cosinus
R.f
c
(z) =
_
2
sin z sin
z
2
z
f
s
(z) =
_
2
cos z + cos
z
2
z
2. Sa se determine transformarea Fourier pentru functia
50
f(x) =
_
_
e
x
; x [1, 0)
e
x
; x [0, 1]
0; |x| > 1
R.F(z) +
2i
2
ze sin z z cos z
e(1 +z)
2
Sa se determine transformata Fourier a functiei f(x) = e
x
2
,
si transformata Fourier invers a pentru F(z) = e
|z|
.
MAPLE
restart:
with(inttrans):
fourier(exp(x
2
), x, z);
invfourier(exp(abs(z)), z, x);
MATHEMATICA
FourierTransform[Exp[x
2
], x, z]
InverseFourierTransform[Exp[Abs[z]], z, x]
MATLAB
syms x z
fourier(exp(x
2
))
ifourier(exp(abs(z))
4.2 Transformata Laplace
O functie f(t) se numeste functie original, daca
1) f(t) 0 pentru t < 0
2) |f(t)| < Me
s
0
t
pentru t > 0 cu M > 0, s
0
R
51
3) Pe orice interval [a, b], satisface coditiile lui Dirichlet
a) e marginit a
b)sau e continua, sau are un num ar nit de puncte
de discontinuitate de prima spet a
c) are un num ar nit de extreme
Fie s = + i, cu Re(s) = s
1
s
0
, atunci
F(s) =
_

0
e
st
f(t)dt
se numeste integrala Laplace sau imaginea lui f(t).
Tabelul imaginilor functiilor elementare de baza
nr originalul imaginea nr originalul imaginea
1 1
1
s
6 e
t
cos t
s
(s )
2
+
2
2
t
n
n!
1
s
n+1
7 e
t
sin t

(s )
2
+
2
3 e
t
1
s
8
t
n
n!
e
t
1
(s )
n+1
4 cos t
s
s
2
+
2
9 t cos t
s
2
2
(s
2
+
2
)
2
5 sin t

s
2
+
2
10 t sin t
2s
(s
2
+
2
)
2
Determinarea imaginii
Ex1. f(t) = a
t
Cum a = e
lna
, avem f(t) = e
t ln a
cu formula (3), rezulta
imaginea
F(s) =
1
s ln a
Ex.2 f(t) = cos
3
(t)
Cu formula cos 3t = 4 cos
3
t 3 cos t, deducem
52
cos
3
t =
1
4
cos 3t +
3
4
cos t
F(s) =
1
4
s
s
2
+ 9
+
3
4
s
s
2
+ 1
=
s(s
2
+ 7)
(s
2
+ 1)(s
2
+ 9)
Ex3. f(t) =
1
2
te
bt
+
1
2
te
bt
F(s) =
1
2(s b)
2
+
1
2(s + b)
2
=
s
2
+ b
2
(s
2
b
2
)
2
MAPLE
restart:
with(inttrans):
laplace((cos(t))
3
, t, s);
MATHEMATICA
<< CalculusLaplaceTransform
LaplaceTransform[(Cos[t])
3
, t, s]
MATLAB
syms t s
g = (cos(t))
3
laplace(g)
Determinarea functiei original
Daca L(f(t)) = F(s), atunci considerand toate
reziduurile functiei F(s)e
st
; r
1
, r
2
, . . . r
n
avem teorema
f(t) = r
1
+ r
2
+ . . . + r
n
53
Ex.1 Sa se determine functia original pentru imaginea
F(s) =
1
((s + 3)
2
(s 1))
Solutie. Calculam rezidurile functiei F(s)e
st
R1 = lim
t1
(s 1)
e
st
(s + 3)
2
(s 1)
=
e
t
16
R2 = lim
t3
d
ds
_
e
st
s 1
_
R2 =
te
3t
e
3t
16
f(t) = R1 + R2 =
e
t
16
+
te
3t
e
3t
16
Ex.2 Sa se determine functia original pentru imaginea
F(s) =
s
2
s
4
1
Solutie.
F are singularitatile -1,1,-i,i si
r
1
= rez
1
F(s)e
st
= lim
s1
(s 1)
s
2
e
st
(s 1)(s + 1)(s
2
+ 1)
=
e
t
4
r
2
= rez
1
F(s)e
st
= lim
s1
(s+1)
s
2
e
st
(s 1)(s + 1)(s
2
+ 1)
=
e
t
4
r
3
= rez
i
F(s)e
st
= lim
si
(s+i)
s
2
e
st
(s
2
1)(s i)(s + i)
=
e
it
4i
r
4
= rez
i
F(s)e
st
= lim
si
(s + i)
s
2
e
st
(s
2
1)(s i)(s + i)
=
e
it
4i
f(t) =
1
2
_
e
t
e
t
2
_
+
1
2
_
e
it
e
it
2i
_
f(t) =
1
2
(sht + sin t)
54
MAPLE
restart:
with(inttrans):
F := 1/((s + 3)
2
(s 1));
invlaplace(F, s, t);
MATHEMATICA
F = 1/((s + 3)
2
(s 1));
InverseLaplaceTransform[F, s, t]
MATLAB
syms t s
F = 1/((s + 3)
2
(s 1));
invlaplace(F)
Aplicatii ale calcului operational.
Rezolvarea ecuatiilor diferentiale si integrale
Teoreme de derivare si integrare
L(f
(k)
(t)) = s
k
F(s)
_
s
k1
f(0)+s
k2
f
(0)+. . . +f
(k1)
(0)
_
In particular
L(f
(t)) = sF(s) f(0)

L(f(t)) = s
2
F(s) sf(0) f
(0)
L(
_
t
0
f()d) =
F(s)
s
55
F
(s) = L(tf(t))
F
(n)
(s) = L((t)
n
f(t))
Teorema produsului de convolutie
Pentru L(f
1
(t)) = F
1
(s); L(f
2
(t)) = F
2
(s), avem
L
__
t
0
f
1
(t )f
2
()d
_
= F
1
(s)F
2
(s)
Ex.1 Sa se rezolve ecuatia
y(t) 2y
(t) 3y(t) = e
3t
; y(0) = y
(0) = 0
Solutie.
s
2
Y (s) sy(0) y
(0) 2(sY (s) y(0)) 3Y (s) =

1
s 3
Y (s) =
1
(s + 1)(s 3)
2
=
1
4(s 3)
2

1
16(s 3)
+
1
16(s + 1)
f(t) =
1
4
te
3t
1
16
e
t
+
1
16
e
t
y(t) +y
(t) 2y(t) = e
t
; y(0) = 0, y
(0) = 0
Solutie
s
2
Y (s) sy(0) y
(0) + (sY (s) y(0)) 2Y (s) =

1
s + 1
Y (s) =
1
s
1
y = sht
56
Ex.3 Sa se rezolve ecuatia integrala
y =
_
t
0
ydt + 1
Solutie
Y (s) =
Y (s)
s
+
1
s
Y (s) =
1
s 1
y = e
t
Ex.4. Sa se rezolve ecuatia integral a
_
t
0
y() sin(t )d = 1 cos t
Solutie
Y (s)
1
s
2
+ 1
=
1
s

s
s
2
+ 1
=
1
s(s
2
+ 1)
Y (s) =
1
s
y(t) = 1
Ex.5 Sa se rezolve ecuatia integrala
_
t
0
y()e
t
d = y(t) e
t
Solutie
Y (s)
1
s 1
= Y (s)
1
s 1
; Y (s) =
1
s 2
y(t) = e
2t
_
_
x
(t) = x(t) + 2y(t)

x(0) = 0; y(0) = 5
y
(t) = 2x(t) +y(t) + 1

57
Solutie
_
_
_
sX(s) = X(s) + 2Y (s)
sY (s) 5 = 2X(s) + Y (s) +
1
s
Rezolvand sistemul se obtine
X(s) =
10s + 2
s(s + 1)(s 3)
; Y (s) =
5s
2
4s 1
s(s + 1)(s 3)
_
_
x(t) =
2
3
2e
t
+
8
3
e
3t
y(t) =
1
3
+ 2e
t
+
8
3
e
3t
_
_
x(t) = e
2t
+
_
t
0
y()d
y(t) = 1
_
t
0
x(t)e
2(t)
d
Solutie
Prin aplicarea transformatei Laplace se obtine
_
_
X =
1
s 2
+
Y
s
Y =
1
s

X
s 2
rezolvnd sistemul se obtine
X =
s + 2
s(s 1)
, Y =
s 4
(s 2)(s 1)
_
x(t) = 2 + 3e
t
y(t) = 2e
2t
+ 3e
t
58
y(t) 2y
(t) 3y(t) = e
3t
; y(0) = y
(0) = 0
MAPLE
restart:
with(inttrans):
ec := diff(y(t), t$2)2diff(y(t), t)3y(t) = exp(3t);
dsolve({ec,y(0)=0,D(y)(0)=0},y(t),method=laplace);
MATHEMATICA
Clear[y,ec]
ec=y[t] - 2*y[t] - 3*y[t]==Exp[3*t]
lec=LaplaceTransform[ec,t,s]
inis = lec/.{y[t] > Y, y[0] > 0, y
[0] > 0}
Solve[inis==0,Y]
InverseLaplaceTransform[s/((s 3) (s
2
2 s 3)), s, t]
_
_
x
(t) = x(t) + 2y(t)

x(0) = 0; y(0) = 5
y
(t) = 2x(t) +y(t) + 1

MAPLE
restart:
with(inttrans):
ec1 := diff(x(t), t) = x(t) + 2 y(t);
ec2 := diff(y(t), t) = 2 x(t) + y(t) + 1;
dsolve({ec1, ec2, x(0) = 0, y(0) = 5}, {x(t), y(t)}, method =
laplace);
MATHEMATICA
59
Clear[x,y,ec1,ec2,regula]
ec1=x[t] - x[t] - 2*y[t];
ec=y[t] - 2*x[t] - y[t]
regula = {x[t] > X, x
[t] > s X x[0], y[t] >

Y, y
[t] > s Y y[0]};

ec={ec1,ec2}/.regula
solutie=Solve[ec=={0,1},{X,Y}]
conds = solutie/.{x[0] > 0, y[0] > 5}
x[t ]InverseLaplaceTransform[conds[[1, 1, 2]], s, t]
y[t ]InverseLaplaceTransform[conds[[1, 2, 2]], s, t]
Plot[{x[t],y[t]},{t,0,1}]
Ex.3 MAPLE
restart:
with(inttrans):
f:=Y*laplace(exp(t),t,s)=Y-laplace(exp(t),t,s);
g:=solve(f,Y);
invlaplace(g,s,t);
_
_
x(t) = e
2t
+
_
t
0
y()d
y(t) = 1
_
t
0
x(t)e
2(t)
d
MAPLE
restart:
with(inttrans):
f1:=X = laplace(exp(2*t,t,s) - Y*laplace(1,t,s);
f2:=Y=laplace(1,t,s) - X*laplace(exp(2*t),t,s);
g:=solve(f1,f2,X,Y);
invlaplace(g,s,t);
60
Probleme propuse
1. Sa se determine imaginile urmatoarelor functii original
(presupuse nmultite cu (t),):
cos(3t); t sin t; e
t
cos t; cos
2
t; sin
2
t; te
t
cos
2
t; sht; cht sin t;
e
t
sin(t+); te
t
cos(t+); t
3
e
t
cos t; t
2
sht; t
2
e
t
sht; sin t cos 3t;
sin t
t
;
e
t
e
t
t
;
sin
2
t
t
;
sh
2
t
t
;
1 cos t
t
;
sin
2
t
t
2
;
sh
2
t
t
2
;
1 cos t
t
2
;
, , , C
2. Sa se gureze grac si apoi sa se obtina imaginea
urmatoarelor functii original:
t(t); (t 1)(t); (t 1)(t 1); t(t 1); e
t
(t 2);
sin 2t(t +); (t) +(t +1); (t 1) +(t); t(t) +(t 1);
3. Sa se calculeze direct si apoi prin intermediul transfor-
matei Laplace, urmatoarele produse de convolutii:
e
t
e
t
; e
t
cos t; e
t
sin t; sin tcos t; cos t(t); te
t
; tcos t; t(t); t
2
(t);
, , , C
4. Sa se determine functiile original ale urmatoarelor imag-
ini:
F
1
(s) =
s
2
s
4
1
; F
2
(s) =
s
2
s
4
1
e
s
; F
3
(s) =
s
2
+ 2s + 3
(s + 1)(s 2)(s 1)
;
F
4
(s) =
s
3
s
2
2
; F
5
(s) =
s
s
2
2
e
s
; F
6
(s) =
s
(s
2
+
2
)(s
2
+
2
)
;
F
7
(s) =
se
2s
(s
2
+
2
)(s
2
+
2
)
; F
8
(s) =
s
(s 2)
3
(s 1)
; F
9
(s) =
s
(s
2
+ 1)
3
(s + 1)
2
;
61
F
10
(s) =
s + a
(s b)
3
(s c)
; F
11
=
s + 2
s
2
+ 2s + 2
; F
12
=
s + 2
s
2
+ 2s + 2
e
3s
;
a, b, c, , C
5. Sa se integreze urmatoarele ecuatii (sisteme de ecuatii)
diferentiale cu conditiile initiale impuse
5.1) x + x = 2 sin t; x(0) = 1, x
(0) = 2;
5.2) x 2x
+ x = 9e
2t
; x(0) = 2, x
(0) = 1
5.3) x + 6x
+ 9x = 9e
3t
; x(0) = 0, x
(0) = 0
5.4) x + a
2
x = k[(t) (t a)]; x(0) = 0, x
(0) = 0
5.5) x
(3)
+ x
= te
t
; x(0) = x
(0) = 1, x(0) = 1
5.6) x
(3)
+ x
= cos
2
t; x(0) = 1, x
(0) =
1
3
, x(0) = 1
5.7) 2x + 2x = 2; x(0) = 2, x
(0) = 1;
tx + 2x
= t 1; x(0) = 0, x
(0) =
1
2
5.8) x + tx
x = 0; x(0) = 0, x
(0) = 1
5.9) (1+t)x+(12t)x
+(t2)x = 3e
t
; x(0) = 0, x
(0) = 1
5.10)
_
_
_
x
x + 2y = 0; x(0) = 0, x
(0) = 1
x + 2y
= 2t cos t; y(0) =
1
2
5.11)
_
x
+ 4x + 4y = 0; x(0) = 3
y
+ 2x + 6y = 0; y(0) = 15
5.12)
_
_
x
= z + y x; x(0) = 1
y
= z + x y; y(0) = 0
z
= x + y +z; z(0) = 0
5.13)
_
x + x
+ x + y + 2y
+ y = 1; x(0) = 2, x
(0) = 2
x + 2x
+ 2y
+ 2y = 2t; y(0) = 1, y
(0) = 2
5.14)
_
x + x
+ y y = e
t
; x(0) = 0, x
(0) = 0
x
+ 2x y
+y = e
t
; y(0) = 0, y
(0) = 0
6. Sa se integreze urmatoarele ecuatii integrale
62
1) x(t) +
_
t
0
x()d = e
(ta)
(t a)
2) x(t) + 3
_
t
0
x()d = t(t) (t 2)(t 2)
3) x(t) + b
_
t
0
x()d = e
b(ta)
(t a)
4) x(t)
_
t
0
ch2(t )x()d = 4 4t 8t
2
5) x(t)
_
t
0
(t )e
t
x()d = cos t
6) x(t) 2
_
t
0
x() sin (t )d = cos t
7) x(t) +
_
t
0
x()x(t )d = e
t
+ te
t
8) x(t) +
_
t
0
x()x(t )d = t +
t
3
6
Raspunsuri n MAPLE
Sa se rezolve coputerizat exercitiile precedente.
1) Determinarea imaginii:
se introduc comenzile:
with(inttrans):
laplace(f(t),t,s)
2) Determinarea originalului:
with(inttrans):
invlaplace(F(s),s,t);
Exemple:
with(inttrans);
laplace((cos(3*t),t,s):
invlaplace(s
2
/(s
4
1) exp(s), s, t);
invlaplace((s
2
+ 2 s + 3)/((s + 1)(s 2)(s 1)), s, t);
invlaplace((s
2
+2 s +3)/((s +1) (s 2) (s 1)), s, t);
invlaplace(s
3
/(s
2
a
2
), s, t);
invlaplace(s/(s
2
a
2
) exp(s), s, t);
invlaplace(s/((s
2
+ a
2
) (s
2
+ b
2
)), s, t);
invlaplace(s exp(2 s)/((s
2
+ a
2
) (s
2
+ b
2
)), s, t);
invlaplace(s/((s 2)
3
(s 1)), s, t);
invlaplace(s/((s
2
+ 1) (s + 1)
2
), s, t);
63
invlaplace((s +a)/((s b)
3
(s c)), s, t);
invlaplace((s + 2)/(s
2
+ 2 s + 2), s, t);
invlaplace((s + 2) exp(3 t)/(s
2
+ 2 s + 2), s, t);
Rezolvarea ecuatilor cu transformata laplace.
ec3 := diff(x(t), t2) + 6 diff(x(t), t) + 9 x(t) = 9
exp(3 t);
dsolve({ec3, x(0) = 0, D(x)(0) = 0}, x(t), method = laplace);
ec5 := diff(x(t), t3) + diff(x(t), t) = t exp(t);
dsolve({ec5, x(0) = 1, D(x)(0) = 1, D(D(x))(0) = 1}, x(t), method =
laplace);
ec6 := diff(x(t), t3) + diff(x(t), t) = (cos(t))
2
;
dsolve({ec6, x(0) = 0, D(x)(0) = 1/3, D(D(x))(0) = 1}, x(t), method =
laplace);
ec9 := (1 +t) diff(x(t), t2) +(1 2 t) diff(x(t), t) +
(t 2) x(t) = 3 exp(t);
dsolve({ec9, x(0) = 0, D(x)(0) = 1}, x(t), method = laplace);
sis := diff(x(t), t) +4 x(t) +4 y(t) = 0, diff(y(t), t) +
2 x(t) + 6 y(t) = 0;
fcns := {x(t), y(t)} :
dsolve({sis, x(0) = 3, y(0) = 15}, fcns, method = laplace);
ec12 := diff(x(t), t) = z(t) + y(t) x(t), diff(y(t), t) =
z(t) + x(t) y(t),
diff(z(t), t) = x(t) + y(t) z(t);
fcns := {x(t), y(t), z(t)} :
dsolve({ec12, x(0) = 1, y(0) = 0, z(0) = 0}, fcns, method =
laplace);
sis := diff(x(t), t2)+diff(x(t), t)+x(t)+diff(y(t), t2)+
2 diff(y(t), t) + y(t) = 1,
diff(x(t), t2) +2diff(x(t), t) +x(t) +2diff(y(t), t) +
2 y(t) = 2 t;
64
fcns := {x(t), y(t)};
dsolve({sis, x(0) = 0, D(x)(0) = 2, y(0) = 1, D(y)(0) =
2}, fcns, method = laplace);
4.3 Transformata Z
Un sir
_
f
n
_
n
Z se numeste sir original sau semnal dis-
cret, daca
1) f
n
0 pentru n < 0
2) |f
n
| Ma
n
pentru n > 0 cu M, a > 0
Fie E
a
= {z C
|z| > a}
Operatorul liniar Z[f
n
] : E
a
C, denit prin relatia
Z[f
n
](z) =
n=0
f
n
z
n
se numeste transformata Z sau transformata Laplace
discreta.
Se numeste transformata Z inversa a functiei
F : E
a
C, sirul
f
n
=
1
2i
_
F(z)z
n1
dz
unde (), este o curbanchisa al carei interior contine
toate punctele singulare ale functiei de sub integrala.
Au loc urmatoarele teoreme:
Teorema ntarzierii sau translatiei drepte
Z[f
nk
](z) = z
k
Z[f
n
]; k > 0;
Teorema deplasarii sau translatiei stangi
65
Z[f
n+k
](z) = z
k
[Z[f
n
]
k1
m=0
f
m
z
m
]; k > 0;
Teorema amortizarii
Z[f
n
e
an
](z) = Z[f
n
](za
n
)
Teorema imagini diferentei
Z[f
n
](z) = (z 1)Z[f
n
](z) f
0
Teorema derivarii imagini
F
(z) =
1
z
F[nf
n
](z)
Teorema imagini sumei
Pentru g
n
=
n
k=0
f
n
avem
Z[g
n
](z) =
z
z 1
Z[f
n
](z)
Teorema valorii initiale
limZ[f
n
](z) = f
0
Teorema valorii nale
lim[f
n
] = lim(z 1)F(z)
pentru z 1, daca prima limita exista.
Tabelul cu transformata Z a unor semnale discrete de baza
66
nr s.discret Z nr s.discret Z
1 1
z
z 1
6
n
[k]
k!
z
(z 1)
k+1
2 n
z
(z 1)
2
7
1
n!
e
1/z
3 a
n1
1
z a
8 (
k
))n z
k
4 a
n
z
z a
9 sin(an)
z sin a
z
2
2z cos a + 1
5 na
n1
z
(z a)
2
10 cos(an)
z(z cos a)
z
2
2z cos a + 1
4.3.1 Probleme rezolvate
1) Sa se calculeze transformata Z a sirului cu termenul
general n
2
.
Solutie
Z[1](z) =
n=0
z
n
= 1 +
1
z
+
1
z
2
+ . . . =
z
z 1
cu teorema de derivare avem
Z[n 1](z) = zF
(z) = z
_
z
z 1
_
=
z
(z 1)
2
Z[n
2
](z) = Z[n n](z) = z
_
z
(z 1)
2
=
z(z + 1)
(z 1)
3
2) Sa se calculeze transformata Z inversa a functiei
F(z) =
z
(z 1)
2
(z + 1)
Solutie.
67
Descompunem F(z) n fractii simple
F(z) =
2
9(z + 2)
+
1
3(z 1)
2
+
2
9(z 1)
Cu ajutorul tabelului avem
2
9
(1)
n1
+
n 1
3
+
2
9
Ex.1 Sa se determine transformata Z pentru n
3
Solutie.
MAPLE
restart:
with(inttrans):
ztrans(n
3
,n,z);
R.z/(z 3)
MATHEMATICA
ZTransform[n
3
, n, z]
MATLAB
syms n
ztransform(n
3
)
Ex.2 Sa se determine inversa transformatei Z pen-
tru
f(z) =
z
z 2
Solutie
MAPLE
restart:
with(inttrans):
invztrans(z/(z-2),z,n);
R. 2
n
68
MATHEMATICA
InverseZTransform[z/(z-2),z,n]
MATLAB
syms z
iztrans(z/(z-2))
Ex.3Sa Se determine sirul recurent
y
0
= 0, y
1
= 2, y
n+2
4y
n+1
+ 4y
n
= 3
n
MAPLE
restart:
with(inttrans):
ec := y(n + 2) 4 y(n + 1) + 4 y(n) = 3
n
;
rsolve(ec,y(0)=0,y(1)=2,y);
MATHEMATICA
RSolve[{y[n+2]4y[n+1]+4y[n] = 3
n
, y[0] = 0, y[1] =
2}, y[n], n]
Ex.4 Sa se determine sirurile recurente
x
n+1
y
n
= 2 3
n
+ 4n
y
n+1
x
n
= 3
n
+ 4 + n
x(0) = 1, y(0) = 0
MAPLE
restart:
with(inttrans):
ec1 := x(n + 1) y(n) = 2 3
n
+ 4 n;
ec2 := y(n + 1) + x(n) = n + 4 + 3
n
;
rsolve({ec1,ec2,x(0)=1,y(0)=0},x,y);
MATHEMATICA
RSolve[{x[n + 1] y[n] = 2 3
n
+ 4 n, x[0] = 1}, {y[n +
1] x[n] = 3
n
+ 4 + n, y[0] = 0}, y[n], n]
69
1) Sa se determine transformata Z pentru
a3
n
n!
R.ae
3/z
2) Sa se determine inversa transformatei Z pentru
f(z) =
6z
2
13z
z
2
5z + 6
R.2
n
+ 3 5
n
3) Sa se determine sirul x
n+2
5x
n+1
+ 6x
n
= 0, x
0
=
x
1
= 1
R. 2
n
+ 3
n
4) Sa se determine sirurile (a
n
), si (b
n
) denite de
relatiile
a
n+1
5a
n
+b
n+1
= 0
b
n1
3a
n
b
n
= 0
daca a
0
= b
0
= 1
R. a
n
= b
n
=
1
4
n
70
5 CALCUL VARIA TIONAL
5.1 Extremul functionalei F(x,y,y)
Extremul functionalei
v[y(x)] =
_
x
1
x
0
F(x, y, y
)dx
se reduce la rezolvarea ecuatiei lui Euler
F
y

d
dx
F
y
= 0
ecuatie care se mai scrie
F
y
F
xy
F
yy
y
F
y
y
y = 0
Cazuri particulare
1) F este independenta de y F = F(x, y),
(n general ecuatia nu are solutie)
Exemplu. Sa se determine extremul functionalei
v[y(x)] =
_
1
0
(x sin y + cos y)dx; y(0) = 0, y(1) =

4
F = x sin y + cos y, F
y
= x cos y siny = 0
Functia y = arctgx, este solutia problemei
2) F este liniar dependenta de y:
f(x, y, y
) = P(x, y) + Q(x, y)y
Atunci ecuatia lui Euler are forma

P
y

Q
x
= 0
71
(ecuatie care n general nu are solutie, numai daca
F(x, y, y
) = P(x, y)dx + Q(x, y)dy

este o diferentiala totala exacta)
v[y(x)] =
_

[(xy
+ 1)e
y
+ x
2
y
2
y
]dx; y() = a, y() = b

Expresia (x
2
+e
y
)dx+((xe
y
y
2
)dy, este o diferentiala
totala, si nu depinde de drumul de integrare.
3) Functia este de forma
F = F(y
)
atunci avem ecuatia lui Euler
y
F
y
y
= 0
Daca F
y
y
= 0, avem solutia y = C
1
x + C
2
v[y(x)] =
_
1
0
(y
2
+ y
+ 1)dx; y(0) = 1, y(1) = 2.

Obtinem solutia y = x + 1.
4) Functia este de forma F = F(x, y
), atunci avem
ecuatia lui Euler F
y
= C
1
_
e
1
(xy
2
2y
)dx; y(1) = 1, y(e) = 2.

F = xy
2
2y
; 2xy
2 = C
1
; y =
1
2
(C
1
+ 2) ln x + C
2
Folosind conditiile la limita gasim C
1
= 0; C
2
= 1.
72
5) Functia este de forma
F = F(y, y
)
atunci avem ecuatia lui Euler F y
F
y
= C
1
(suprafata minima de revolutie)
v[y(x)] = 2
_
x
1
x
0
y
_
1 +y
2
dx
y
_
1 +y
2
yy
_
1 + y
2
= C
1
y = C
1
_
1 + y
2
Cu substitutia y
= sht, se obtine solutia paramet-

rica
_
x = C
1
t +C
2
y = C
1
cht
Cazul general.
v[y(x)] =
_
ln2
0
(y
2
+ 2y
2
+ 2y)e
x
dx; y(0) = y(ln 2) = 0.
F = (y
2
+ 2y
2
+ 2y)e
x
Ecuatia lui Euler devine
y y
2y = 1
care are solutia
y = c
1
e
2x
+ C
2
e
2x
1
2
Din conditiile la limita se obtine
C
1
=
1
14
, C
2
=
3
7
73
5.2 Extremul functionalei F(x, y, y
, . . . , y
(n)
)
v[y(x)] =
_
x
1
x
0
F(x, y, y
, . . . , y
(n)
)dx
y(x
0
) = y
0
, y
(x
0
) = y
0
, . . . , y
(n1)
(x
0
) = y
(n1)
0
y(x
1
) = y
1
, y
(x
1
) = y
1
, . . . , y
(n1)
(x
1
) = y
(n1)
1
se reduce la solutia ecuatiei Euler - Poisson
F
y

d
dx
F
y
+
d
2
dx
2
F
y
+ . . . + (1)
n
d
n
dx
n
F
y
(
n)
= 0
v[y(x)] =
_

0
(16y
2
y
2
+ x
2
)dx
y(0) = y() = 0, y
(0) = y
() = 1
Ecuatia Euler Poisson devine y
(4)
16y = 0, cu solutia
y =
1
2
sin(2x)
5.3 Extremul functionalei F(x, y, z, y
, z
)
v[y(x)] =
_
x
1
x
0
F(x, y, z, y
, z
)dx
y = y(x), z = z(x); y, z C
(1)
[x
0
, x
1
], si satisface
y(x
0
) = y
0
; y(x
1
) = y
1
; z(x
0
) = z
0
; z(x
1
) = z
1
74
Extremul se reduce la rezolvarea sistemului
_
F
y
F
xy
F
yy
y
F
y
y
y = 0
F
z
F
xz
F
zz
z
F
z
z
z = 0
v[y(x)] =
_

0
(y
2
2y
2
+ 2yz z
2
)dx
y(0) = 0; y() = 1; z(0) = 0; z() = 1
Se obtine sistemul
_
y + 2y z = 0
z + y = 0
eliminand z se obtine ecuatia
y
(iv)
+ 2y +y = 0
care are solutia generala
y = C
1
cos x + C
2
sin x + x(C
2
cos x + C
4
sin x)
Din conditiile initiale se determina
C
1
= C
4
= 0, C
3
=
1
, iar C
2
, este arbitrar.
5.4 Extreme legate
v[y(x)] =
_
x
1
x
0
f(x, y, y
)dx
cu conditia de legatura
_
x
1
x
0
g(x, y, y
)dx = C
75
se reduce la rezolvarea ecuatiei lui Euler
F(x, y, y
) = f(x, y, y
) +g(x, y, y
)
Exemplu. Extremul functionalei
v[y(x)] =
_
1
0
(y
)
2
dx
cu conditia de legatura
_
1
0
dx = 1, y(0) = 0, y(1) = 5
Solutie. F(x, y, y
) = (y
)
2
+xy implica ecuatia lui Eu-
ler x 2y
= 0 care integrata da solutia

y(x) =

12
x
3
+C
1
x + C
2
Din conditiile la limita si legatura se obtin
C
1
= C
2
= 0, = 60.
5.5 Extremul functionalei F(x,y,z,p,q)
J =
_ _
D
F
_
x, y, z, p, q)dxdy; p =
z
x
; q =
z
y
;
se reduce la ecuatia Euler - Ostrogradski
F
z

x
_
F
p
_

y
_
F
q
_
= 0
Exemplu. Sa se determine ecuatia Euler - Ostro-
gradski pentru
J =
_ _
D
_
1 + p
2
+ q
2
dxdy
76
F =
_
1 + p
2
+ q
2
Cu r =

2
z
x
2
, s =

2
z
xy
, t =

2
z
y
2
, obtinem
r(1 +q
2
) + t(1 + p
2
) 2pqs = 0
Ex.1 Sa se determine extremul functionalei
v[y(x)] =
_
ln2
0
(y
2
+ 2y
2
+ 2y)e
x
dx; y(0) = y(ln 2) = 0.
F = (y
2
+ 2y
2
+ 2y)e
x
MAPLE
restart;
with(VariationalCalculus):
g:=((diff(y(x), x)
2
+ 2 y(x)
2
+ 2 y(x)) exp(x)
simplify(EulerLagrange(g,x,y(x)));
ec:=2*y(x)+1-di(y(x),x$2)+di(y(x),x)=0;
dsolve(ec,y(0)=0,y(ln(2))=0);
MATHEMATICA
sol=DSolve[2*y[x]+1-y[x]+y[x]==0,y[0]==0,y[[Log[2]]==0,y,x]
Plot[y[x]/.sol,{x,-3,3}]
MATLAB
Ecuatia lui Euler trbuie transformata ntr-un sis-
tem:
y=z
z=2y + z;
In sierul exemplu1.m se scriu comenzile:
77
function dy=exemplu3(x,y)
dy=zeros(2,1);
dy(1)=y(2);
dy(2)=2*y(1)+y(2);
In alt sier cu extensia .m avem
[x y]=ode45(exemplu3,[0.1 0.12 0.15 0.2],[0 0])
Ex.2 Sa se determine extremul functionalei
v[y(x)] =
_

0
(y
2
2y
2
+ 2yz z
2
)dx
y(0) = 0; y() = 1; z(0) = 0; z() = 1
Avem functionala F(x, y, z) = y
2
2y
2
+ 2yz z
2
MAPLE
restart;
with(VariationalCalculus):
f:=diff(y(x), x)
2
2y(x)
2
+2y(x)z(x)diff(z(x), x)
2
;
simplify(EulerLagrange(f,x,[y(x),z(x)]);
ec1:=2*y(x)+z(x)-di(y(x),x$2)=0;
ec2:=y(x)+di(z(x),x$2)=0;
ini:=y(0)=0,y(Pi)=1,z(0)=0,z(Pi)=1;
dsolve(ec1,ec2,ini);
Observatie.
In MATHEMATICA si MATLAB trebuie dedus
sistemul:
_
y + 2y z = 0
z + y = 0
eliminand z se obtine ecuatia
y
(iv)
+ 2y +y = 0
MATHEMATICA
78
sol=NDSolve[y[x]+2*y[x]-z[x]==0,z[x]+y[x]==0,y[0]==0,y[Pi]==1,z[0]==0,
z[Pi]==1,y,z,{x,0,Pi}]
p1=Plot[y[x]/.sol,{x,0,Pi}]
p2+Plot[z[x]/.sol,{x,0,Pi}]
Show[p1,p2]
Ex.3 Sa se determine ecuatia Euler - Ostrogradski
pentru
J =
_ _
D
_
8x
2
z + p
2
q
2
+ 2pxdxdy
F = 8x
2
z + p
2
q
2
+ 2px
Se obtine ecuatia Euler - Ostrogradski
2
z
x
2

2
z
y
2
= 4x
2
1
MAPLE
restart:
ec:=di(z(x,y),x$2)-di(z(x,y),y$2)=4*x
2
- 1;
pdsolve(ec);
5.7 Metoda lui Ritz-Rayleigh
Metoda lui Ritz-Rayleigh este o metoda directa n
determinarea aproximativa a extremului functionalei
v[y(x)] =
_
x
1
x
0
f(x, y, y
)dx
Metoda consta n a determina sirul
y
n
(x) =
n
1
C
i
g
i
funtiile (ponderile) g
i
sunt independente.
Inlocuind y
n
(x) se obtine
79
v[y
n
(x)] = F(C
1
, C
2
, . . . C
n
), iar conditia de extrem
conduce la sistemul de ecuatii
F
C
i
= 0, i = 1 . . . n
Exemplu. Sa se determine primele doua extremale
din sirul lui Ritz pentru
v[y(x)] =
_
1
0
(y
2
y
2
2xy)dx, y(0) = y(1) = 0
Consideram y
n
(x) = x(1 x)(C
1
+ C
2
x + . . . + C
n
x
n
)
Pentru y
1
(x) = C
1
x(1 x) se obtine
F
1
(C
1
) =
3
10
C
2
1

1
6
C
1
.
dF
1
dC
1
= 0 implica C
1
=
5
18
deci y
1
(x) =
5
18
x(1 x)
Pentru y
2
(x) = x(1 x)(C
1
+ C
2
x) se obtine
F
2
(C
1
, C
2
) =
1
6
C
1
1
10
C
2
+
3
10
C
1
C
2
+
3
10
C
2
1
+
13
105
C
2
2
F
2
C
1
= 0,
F
2
C
2
= 0
implica C
1
=
71
369
C
2
=
7
41
MAPLE
f(x):=x*(1-x)*(a+b*x);
ec:=diff(f(x), x)
2
f(x)
2
2 x f(x);
g:=int(ec,x=0..1);
solve(di(g,a)=0,di(g,b)=0,a,b);
MATHEMATICA
Clear[f]
f[x
]
= x (1 x) (a + b x)
ec = (D[f[x], x])
2
(f[x])
2
2 x f[x]
g=Integrate[ec,x,0,1]
Solve[D[g,a]==0,D[g,b]==0,a,b]
80
1. Sa se determine extremele functionalelor
1.1) I(y) =
_
x
0
e
x
_
1 +y
2
dx, A(0, 0), B(1, 2);
1.2) I(y) =
_
x
0
_
1 + y
2
x
dx, A(0, 0), B(1, 3);
1.3) I(y) =
_
x
2
x
0
y
y
dx;
1.4) I(y) =
_
x
2
x
1
y
_
1 + y
2
dx, A(0, 0), B(1, 2);
1.5) I(y) =
_
x
2
x
1
(y
2
+ 2yy
+ 9y
2
4e
3x
y
)dx;
1.6) I(y) =
_
x
2
x
1
(y
2
+ 2yy
+ 9y
2
x
2
y
)dx;
1.7) I(y) =
_
x
2
x
1
(y
2
+y
2
2y sin 2x)dx;
1.8) I(y) =
_
x
2
x
1
(x
2
y
2
+ 12y
2
2xy
ln x)dx;
1.9) I(y) =
_
x
2
x
1
(x
2
y
2
+ 12y
2
144y
x ln
2
x)dx;
1.10) I(y) =
_
x
2
x
1
(x
2
y
2
+ 12y
2
2x
3
y
)dx;
Solutii.
1.5) y 9y = 6e
3x
1.6) y 9y = x
1.7) y y = sin 2x
1.8) x
2
y + 2xy
12y = ln x + 1
1.9) x
2
y + 2xy
12y = 72 ln
2
x + 144 ln x
1.10) x
2
y + 2xy
12y = 3x
2
2.1) I(y) =
_
x
2
x
1
(y
2
2y +y
2
+ 2y
)dx;
2.2) I(y) =
_
x
2
x
1
(x
2
y
2
+ 6xy
+ 2y
)dx;
81
2.3) I(y) =
_
x
2
x
1
(x
4
y
2
+ 20x
2
y
+ 2y
)dx;
2.4) I(y) =
_
x
2
x
1
(x
4
y
2
+ 2x
2
y
4xy)dx;
2.5) I(y) =
_
x
2
x
1
(e
x
y
2
+ 2xy
2x
2
)dx;
Solutii.
2.1) y
IV
y = 0;
2.2)
d
2
dx
2
(x
2
y) = 3;
2.3)
d
2
dx
2
(x
4
y) 20
d
dx
(x
2
y
) = 0;
2.4)
d
2
dx
2
(x
4
y) = 4x
2.5)
d
2
dx
2
(e
x
y) = 1
3.1) I(y, z) =
_
x
2
x
1
(y
2
z
2
+y sin x+z cos x+2yy
zz
+yz
+2y
z)dx;
3.2) I(y, z) =
_
x
2
x
1
(y
2
+z
2
+y cos xz sin x+yy
2zz
+2yz
+3y
z))dx;
3.3) I(y, z) =
_
x
2
x
1
(y + z)(1 + y
2
z
2
)dx
Solutii.
3.1)
_
2y + z
= sin x
2z + y
= cos x
4y
(3)
y
= 3 cos x
3.2)
_
2y +z
= cos x
2z y
= sin x
4y
(3)
+ y
= sin x
3.3)
_
(y
+ z
)
2
+ (y +z)(y + z) = 0
1 (y
+ z
)
2
2y(y + z) = 0
82
y + z =
_
C
1
x + C
2
4. Sa se determine extremalele functionalelor cu
legaturi
4.1) I(y, z) =
_
1
0
(y
2
+ z
2
4xz
4z)dx;
(L)
_
1
0
(y
2
xy
z
2
)dx = 2;
_
A(0, 0, 0)
B(1, 1, 1)
4.2) I(y, z) =
_
1
0
(y
2
4xz
z
2
)dx;
(L)
_
1
0
(y
2
+ z
2
+ 2xy
+ 4xz
)dx = 5;
_
A(0, 0, 0)
B(1, 1, 1)
Solutii.
4.1)
_
_
2
2
15 = 0
y(x) = x
2
+ (1 )x
z(x) = x
4.2)
_
2
+ 1 = 0
y(x) = x
2
+ (1 )x
z(x) = x
2
+ 2x
5. Sa se determine extremalele functionalelor
5.1) I(z) =
_ _
D
(8x
2
z p
2
+ q
2
+ qy)dxdy;
5.2) I(z) =
_ _
D
pqdxdy;
83
6.3) I(z) =
_ _
D
(p
2
+ 2pq +q
2
xyz)dxdy
5.4) I(z) =
_ _
D
(p
2
4pq + 3q
2
+ 2p 2q xz)dxdy
5.5) I(z) =
_ _
D
ln(p 2q)dxdy
5.6) I(z) =
_ _
D
4
p + qdxdy
5.7) I(z) =
_ _
D
(ap + q)
dxdy
5.8) I(z) =
_ _
D
ln(ap +bq)dxdy (a, b, R
Solutii.
5.1)

2
z
x
2

2
z
y
2
= 4x
2
+
1
2
5.2)

2
z
xy
= 0
5.3)

2
z
x
2
+ 2

2
z
xy
+

2
z
y
2
=
xy
2
5.4)

2
z
x
2
4

2
z
xy
+ 3
2
z
y
2
=
x
2
5.5) r 4s + 4t = 0
5.6) r + 2s + t = 0
5.7) ar
2
+ 2abs + b
2
t = 0
84
6 METODA CELOR MAI MICI PA-
TRATE
6.1 Metoda celor mai mici patrate
Se da o legatura ntre marimile x,y prin perechile de
valori (x
1
; y
1
), (x
2
; y
2
), . . . (x
n
; y
n
), si o formula de tipul
y = f(x, a
1
, a
2
, . . . , a
m
); (m < n)
unde trebuie sa determinam parametrii
1
, . . . ,
m
.
Cea mai buna aproximare o da minimul sumei
n
k=1
[f(x
k
, a
1
, a
2
, . . . , a
m
) y
k
]
2
Aceasta conditie se exprima matematic prin sistemul
n
k=1
[f(x
k
, a
1
, a
2
, . . . , a
m
)y
k
]
f(x
k
, a
1
, a
2
, . . . , a
m
)
a
j
= 0, (1)
(j = 1, 2, . . . , m)
Cazuri particulare
a) polinom y = a
0
x
m
+ a
1
x
m1
+ . . . + a
m
Sistemul (1) devine
_
_
a
0
n
k=1
x
m
k
+ a
1
n
k=1
x
m1
k
+ . . . + na
m
=
n
k=1
y
k
a
0
n
k=1
x
m+1
k
+a
1
n
k=1
x
m
k
+ . . . + a
m
n
k=1
x
k
=
n
k=1
x
k
y
k
a
0
n
k=1
x
m+2
k
+a
1
n
k=1
x
m+1
k
+ . . . + a
m
n
k=1
x
2
k
=
n
k=1
x
2
k
y
k
. . .
a
0
n
k=1
x
2m
k
+ a
1
n
k=1
x
2m1
k
+ . . . + a
m
n
k=1
x
k
m2 =
n
k=1
x
m
k
y
k
85
b) y = Ae
cx
Prin logaritmare obtinem log y = log A + cx log e
Sistemul (1) devine
_
_
c log e
n
k=1
x
k
+ nlog A =
n
k=1
log y
k
c log e
n
k=1
x
2
k
+ log A
n
k=1
x
k
=
n
k=1
x
k
log y
k
c) y = Ax
q
Logaritmand avem log y = log A + q log x
Sistemul (1) devine
_
_
q
n
k=1
log x
k
+nlog A =
n
k=1
log y
k
,
q
n
k=1
log
2
x
k
+ log A
n
k=1
log x
k
=
n
k=1
log x
k
log y
k
3. Uneori este indicat sa se aplice minimul inte-
gralei
_
b
a
[(x)f(x)]
2
dx =
_
b
a
[a
0
x
m
+a
1
x
m1
+. . . +a
m
f(x)]
2
dx
minim care se reduce la rezolvarea sistemului
_
b
a
[a
0
x
m
+a
1
x
m1
+ . . . + a
m
f(x)]x
m
dx = 0
_
b
a
[a
0
x
m
+ a
1
x
m1
+ . . . + a
m
f(x)]x
m1
dx = 0
. . .
_
b
a
[a
0
x
m
+a
1
x
m1
+ . . . + a
m
f(x)]dx = 0
86
Ex1. Utilizand metoda celor mai mici patrate sa
se determine un polinom de tipul (x) = a
0
x
2
+a
1
x+a
2
,
pentru tabelul
x 7 8 9 10 11 12 13
y 7,4 8,4 9,1 9,4 9,5 9,5 9,4
Solutie.
_
_
728a
0
+ 70a
1
+ 7a
2
= 62, 2
7840a
0
+ 728a
1
+ 70a
2
= 635, 6
87096a
0
+ 7840a
1
+ 728a
2
= 6683, 4
Rezolvand sistemul obtinem
a
0
= 0, 04, a
1
= 1, 10, a
2
= 2, 12
Ex2. Cu metoda celor mai mici patrate sa se deter-
mine o functie de tipul S = At
q
, pentru tabelul
t 1 2 3 4 5
S 7,1 27,8 62,1 110 161
Se obtine sistemul
_
2, 0792q + 5 log A = 8, 3366
1, 1693q + 2, 0792 log A = 4, 0637
Se obtine q = 1, 958, log A = 0, 8532
A = 7, 132
Ex3. Cu metoda celor mai mici patrate sa se de-
termine o functie de tipul S = Ae
ct
, pentru tabelul
t 0 2 4 6 8 10 12
S 1280 635 324 162 76 43 19
Se obtine sistemul
_
42c log e + 7 log A = 15, 4230
364c log e + 42 log A = 75, 6304
87
Se obtine c log e = 0, 1509, log A = 3, 1087
A = 1284, c = 0, 347
Ex.4. Sa se determine cea mai buna aproximatie
pentru functia f(x) = sin(
x
2
), 0 x 1
Solutie.
Pentru (x) = a
0
x
3
+a
1
x
2
+a
2
x+a
3
, obtinem sistemul
_
_
_
1
0
_
a
0
x
3
+ a
1
x
2
+a
2
x +a
3
sin
x
2
_
x
3
dx = 0
_
1
0
_
a
0
x
3
+ a
1
x
2
+a
2
x +a
3
sin
x
2
_
x
2
dx = 0
_
1
0
_
a
0
x
3
+ a
1
x
2
+ a
2
x + a
3
sin
x
2
_
xdx = 0
_
1
0
_
a
0
x
3
+ a
1
x
2
+ a
2
x +a
3
sin
x
2
_
dx = 0
Prin integrare se obtine sistemul
_
_
1
7
a
0
+
1
6
a
1
+
1
5
a
2
+
1
4
a
3
=
12
2

96
4
1
6
a
0
+
1
5
a
1
+
1
4
a
2
+
1
3
a
3
=
8
2

16
3
1
5
a
0
+
1
4
a
1
+
1
3
a
2
+
1
2
a
3
=
4
2
1
4
a
0
+
1
3
a
1
+
1
2
a
2
+ a
3
=
2
2
Rezolvand sistemul se obtine
a
0
= 0, 40, a
1
= 0, 24, a
2
= 1, 64, a
3
= 0, 05
Utilizand metoda celor mai mici patrate sa se deter-
mine un polinom de gradul unu si doi, pentru tabelul
88
x 7 8 9 10 11 12 13
y 7,4 8,4 9,1 9,4 9,5 9,5 9,4
MAPLE
restart:
listax:=[7,8,9,10,11,12,13];
listay:=[7.4,8.4,9.1,9.4,9.5,9.5,9.4]([listax,listay]);
fit[leastsquare[[x, y], y = a+xb, {a, b}]]]([listax, listay]);
fit[leastsquare[[x, y], y = a +x b + x
2
c, {a, b, c}]]];
MATHEMATICA
puncte={{7,7.4},{8,8.4},{9,9.1},{10,9.4},{11,9.5},{12,9.5},{13,9.4}}
f1[t]=Fit[puncte,{1,t},t]
g1=Plot[%,{t,0,10}]
f2[t] = Fit[puncte, {1, t, t
2
}, t]
g2=Plot[Show[g1,g2]
MATLAB
polyt(listax,listay,1)
polyt(listax,listay,2)
Observatie 1,2 reprezinta gradul polinoamelor.
1. Utilizand metoda celor mai mici patrate sa se de-
termine un polinom de tipul (x) = a
0
x
2
+ a
1
x + a
2
,
pentru tabelul
x 7 8 9 10 11 12 13
y 3,1 4,9 5,3 5,8 6,1 6,4 5,9
R. y = 0, 145x
2
+ 3, 324x 12, 794
2. Utilizand metoda celor mai mici patrate sa se
determine o functie de tipul S = At
q
, pentru tabelul
89
t 1 2 3 4 5
S 7,1 15,2 48,1 96,3 150,1
R. S = 5, 7t
1,97
3. Sa se determine cea mai buna aproximatie pen-
tru functia
f(x) = ln(4 + x), 0 x 1
R. (x) = 0, 2723x
3
+ 0, 5003x + 1, 3424
6.4 Metoda lui Ritz
Fie ecuatia
y
+ x
2
y = x, y(0) = y(1) = 1
Cu metoda celor mai mici patrate cautam minimul
functionalei
_
1
0
(y
+x
2
y x)
2
dx
cu metoda lui Ritz cu
y
2
= x(x 1)(a + bx)
MAPLE
restart:
y(x):= x*(1 - x)*(a + b*x);
f := diff(y(x), x$2) + x
2
y(x) x;
g:=int(f*f,x=0..1);
evalf(solve({di(g,a)=0,di(g,b)=0},{a,b}));
Se obtine a=0,17111, b=0,171964.
MATHEMATICA
y=x*(1 - x)*(a + b*x)
90
f = D[D[y, x], x] + x
2
y x
g=Integrate[f*f,{x,0,1}]
NSolve[{D[g,a]==0,D[g,b]==0},{a,b}]
MATLAB
syms x a b
y(x)=x*(1 - x)*(a + b*x)
f(x) = diff(y(x), x, x) +x
2
y(x) x
g=int(f(x)*f(x),x,0,1)
solve(di(g,a)=0,di(g,b)=0)
6.5 Metoda lui Galerkin
Fie ecuatia diferentiala
L[y] = f(x), y(x
0
) = y
0
, y(x
1
) = y
1
Metoda lui Galerkin consta n a construi sirul
y
n
(x) =
n
x=1
a
i
v
i
(x)
cu ponderile v
i
(x), ortogonale si v
i
(x
0
) = 0, v
i
(x
1
) = 0
astfel ca
_
x
1
x
0
[L[
n
i=1
a
n
v
i
(x)] f(x)] v
i
(x)dx = 0
Se poate alege
v
1
(x) = (xx
0
)(xx
1
), v
2
(x) = (xx
0
)
2
(xx
1
), . . . , v
n
(x) = (xx
0
)
n
(xx
1
)
Ex. Fie ecuatia
y
+xy = x, y(0) = y(1) = 1

91
MAPLE
restart:
F1(x) := x (x 1);
F2(x) := x
2
(x 1);
y(x):=a*F1(x) + b*F2(x);
G:=di(y(x),x$2) + x*y(x) - x;
int(G*F1(x),x=0..1);
int(G*F2(x),x=0..1);
solve({-9/56*b-3/105*a+1/2=0,-163/1260*b-9/56*a+1/20=0},{a,b});
MATHEMATICA
F1 = x (x 1)
F2 = x
2
(x 1)
y=a*F1+b*F2
F=D[D[y,x],x]+x*y-x
g1=Integrate[F*F1,{x,0,1}]
g2=Integrate[F*F2,{x,0,1}]
Solve[{g1==0,g2==0},{a,b}]
92
7 CALCULUL PROBABILIT
A TILOR
7.1 Variabile aleatoare
O variabila aleatoare discreta este data
X =
_
x
1
. . . x
n
p
1
. . . p
n
_
cu
n
i=1
p
i
= 1, pentru care se calculeaza
valoarea medie M(X), dispersia D
2
(X), abaterea
medie patratica (X), astfel
M(X) =
n
i=1
x
i
p
i
;
M(X
2
) =
n
i=1
x
2
i
p
i
;
D
2
(X) = M(X
2
) M
2
(X)
(X) =
_
D
2
(X)
O variabila aleatoare continua este data prin densi-
tatea f(x) daca
1) f(x) 0
2)
_

f(x)dx = 1
Probabilitatea ca variabila aleatoare X sa e

in
(a, b) se exprima
P(a < X < b) =
_
b
a
f(x)dx
93
Functia
F(x) =
_
x
f(x)dx
se numeste functie de repartitie
f(x) = F
(x); F(x) = P(X < x)

Variabila aleatoare este continua daca F(x) este
continua.
Valoarea medie M(X), dispersia D
2
(X) si abaterea
(X) a unei variabile aleatoare continue sunt date de
formulele:
M(X) =
_

xf(x)dx
M(X
2
) =
_

x
2
f(x)dx
D
2
(X) = M(X
2
) M
2
(X)
(X) =
_
(D
2
(X))
7.2 Probleme rezolvate
Exemple.
Ex.1 Pentru variabila aleatoare discreta
X =
_
0 1 2 3 4
0, 2 0, 4 0, 3 0, 08 0, 02
_
a) sa se calculeze valoarea medie, dispersia si abaterea
medie patratica.
b) Sa se determine F(x)
Solutie
M(X) = 0 0, 2 +1 0, 4 +2 0, 3 +3 0, 08 +4 0, 02 = 1, 32
94
M(X
2
) = 0
2
0, 2+1
2
0, 4+2
2
0, 3+3
2
0, 08+4
2
0, 02 = 2.64
D
2
(X) = M(X
2
) M
2
(X) = 2, 64 (1, 32)
2
= 0, 8976
(X) =
0.8976 = 0, 95
x 0 F(x) = P(X < x) = 0
0 < x 1 F(x) = P(X < x) = 0, 2
1 < x 2 F(x) = P(X < x) = 0, 2 + 0, 4 = 0, 6
2 < x 3 F(x) = P(X < x) = 0, 2 + 0, 4 + 0, 3 = 0, 9
3 < x 4 F(x) = P(X < x) = 0, 2 + 0, 4 + 0, 3 +
0, 08 = 0, 98
x > 4 F(x) = P(X < x) = 0, 2 + 0, 4 + 0, 3 + 0, 08 +
0, 02 = 1
Ex.2 Se dau variabilele aleatoare discrete
X =
_
2 3 5
0, 2 0, 3 0, 5
_
, Y =
_
1 4 6
0, 6 0, 2 0, 2
_
Sa se calculeze
a) X
2
, 2Y, X + Y, X Y
b) M(X), D(X), (X), M(X +Y )
c) p(X 3), p(1 < Y 4), p(4 < Y 6), p(X + Y 5))
Solutie.
X
2
=
_
2
2
3
2
5
2
0, 2 0, 3 0, 5
_
, 2Y =
_
2 8 12
0, 6 0, 2 0, 2
_
Pentru suma variabilelor aleatoare X, Y obtinem
variabila suma notata
X + Y
X +Y =
_
3 4 6 7 8 9 11
0, 12 0, 18 0, 34 0, 06 0, 04 0, 16 0, 1
_
P(X+Y = 3) = P(X = 2Y = 1) = P(X = 2)P(Y = 1) = 0, 20, 6 = 0, 12
95
P(X+Y = 4) = P(X = 3Y = 1) = P(X = 3)P(Y = 1) = 0, 30, 6 = 0, 18
P(X + Y = 6) = P(X = 2 Y = 4 X = 5 Y = 1) =
= P(X = 2)P(Y = 4)+P(X = 5)P(Y = 1) = 0, 20, 2+0, 50, 6 = 0, 34
P(X+Y = 7) = P(X = 3Y = 4) = P(X = 3)P(Y = 4) = 0, 30, 2 = 0, 06
P(X+Y = 8) = P(X = 2Y = 6) = P(X = 2)P(Y = 6) = 0, 20, 2 = 0, 04
P(X + Y = 9) = P(X = 3 Y = 6 X = 5 Y = 4) =
= P(X = 3)P(Y = 6)+P(X = 5)P(Y = 4) = 0, 30, 2+0, 50, 2 = 0, 16
P(X+Y = 11) = P(X = 5Y = 6) = P(X = 5)P(Y = 6) = 0, 50, 2 = 0, 1
X Y =
_
2 3 5 8 12 18 20 30
0, 12 0, 18 0, 3 0, 04 0, 1 0, 06 0, 1 0, 1
_
P(XY = 2) = P(X = 2y = 1) = P(X = 2)P(Y = 1) = 0, 20, 6 = 0, 12
P(XY = 3) = P(X = 3Y = 1) = P(X = 3)P(Y = 1) = 0, 30, 6 = 0, 18
P(XY = 5) = P(X = 5Y = 1) = P(X = 5)P(Y = 1) = 0, 50, 6 = 0, 30
P(XY = 8) = P(X = 2Y = 4) = P(X = 2)P(Y = 4) = 0, 20, 2 = 0, 04
P(XY = 12) = P(X = 3Y = 4X = 2Y = 6) = P(X = 3)P(Y = 4)+
+P(X = 2)P(Y = 6) = 0, 3 0, 2 + 0, 2 0, 2 = 0, 1
P(XY = 18) = P(X = 3Y = 6) = P(X = 3)P(Y = 6) = 0, 30, 2 = 0, 06
P(XY = 20) = P(X = 5Y = 4) = P(X = 5)P(Y = 4) = 0, 50, 2 = 0, 1
P(XY = 300) = P(X = 5Y = 6) = P(X = 5)P(Y = 6) = 0, 50, 2 = 0, 1
M(X) = 2 0, 2 + 3 0, 3 + 5 0, 5 = 3, 8
M(X
2
) = 2
2
0, 2 + 3
2
0, 3 + 5
2
0, 5 = 16
D
2
(X) = M(X
2
) M(X) = 1, 56
96
(X) =
_
1, 56 = 1, 25
P(X 3) = 1 P(X < 3) = 1 0, 2 = 0, 8
1 < Y 4 P(Y ) = 0, 6
4 < Y 6 P(Y ) = 0, 2 + 0, 6 = 0, 8
P(X +Y 5) = 1 P(X + Y < 5) = 0, 7
P(X + Y < 5) = 0, 12 + 0, 18
Ex.3 Variabila aleatoare X este data prin funtia de
distributie
F(x) =
_
_
0, x < 1
x 1
2
, 1 x 3
1, x > 3
Sa se determine probabilitatea ca X sa e n inter-
valele (1, 5; 2, 5), (2, 5; 3, 5)
p
1
= F(2, 5)F(1, 5) =
2, 5 1
2

1, 5 1
2
= 0, 750, 25 =
0, 5
p
2
= F(3, 5) F(2, 5) = 1
2, 5 1
2
= 1 0, 75 = 0, 25
Ex.4 Functia f : R R este data prin
f(x) =
_
_
0, x < 0
a(3x x
2
) 0 x 3
0, x > 3
a) Sa se determine a astfel ca f(x), sa e densitate
b) Sa se calculeze M(X), D
2
(X), (X)
c) Care este probabilitatea ca X sa e n intervalul
(1, 2)
Solutie.
97
a)
_
3
0
a(3x x
2
)dx = 1 a =
2
9
b) M(X) =
_
3
0
2x
9
(3x x
2
)dx = 1, 5
M(X
2
) =
_
3
0
2x
2
9
(3x x
2
)dx = 2, 7
D
2
(X) = M(X
2
) M
2
(X) = 1, 2
(X) = 1, 095
c) P(1 < X < 2) =
_
2
1
_
2
3
x
2
9
x
2
_
dx = 0, 481
Ex.5 Fie functia F
i
: R R
F(x) =
_
_
0, x (, 0]
2x
x + 1
, x (0, 1)
1, x [1, )
Se cere
a) Sa se reprezinte grac, sa se verice proprietatile
functiei de repartitie
b) Sa se determine densitatea de probabilitate core-
spunz
toare, grac
c) Media, dispersia, abaterea medie patratica
Solutie.
F
(x) = f(x) =
_
_
0, x (, 0]
2
(x + 1)
2
, x (0, 1)
0, x (0, )
M(X) =
_

xf(x)dx =
_
1
0
2x
(x + 1)
2
dx = ln 4 1
M(X
2
) =
_

x
2
f(x)dx =
_
1
0
2x
2
(x + 1)
2
dx = 3 2 ln 4
D
2
(X) = M(X
2
) M
2
(X) = 0, 078
_
M
e
f(x) =
1
2
M
e
= 5
98
Ex.6 Fie functiile f
i
: R R
f(x) =
_
0, x (, 0]
ae
x
, x (0, )
Se cere
a) Determinarea constantei a pentru ca f sa e den-
sitate de probabilitate, gracul functiei f pentru a de-
terminat
b) Determinarea functiei de probabilitate corespunzatoare,
gracul functiei
c) Media, dispersia, abaterea medie patratica
Solutie.
F(x) =
_
x
f(t)dt
_

xf(x)dx = 1
_

0
ae
x
dx = 1 a = 1
F(x) =
_
x
0
e
t
dt = 1 e
x
M(X) =
_

xf(x)dx =
_

0
xe
x
dx = 1
M(X
2
) =
_

x
2
f(x)dx =
_

0
x
2
e
x
dx = 2
D
2
(X) = M(X
2
) M
2
(X) = 1
(X) = 1
99
Ex.1 Sa se calculeze functia de repartitie pentru vari-
abila aleatoare discreta.
X =
_
10 20 30 40 50
0, 2 0, 3 0, 35 0, 1 0, 05
_
MAPLE
restart;
with(linalg):
X:=array(1..2,1..5,[[10,20,30,40,50],[0.2,0.3,0.35,0.1,0.05]]);
f := x > if x <= 10 then0 elif
x <= 20 then X[2, 1] elif
x <= 30 then X[2, 1] + X[2, 2] elif
x <= 40 then X[2, 1] + X[2, 2] + X[2, 3] elif
x <= 50 then X[2, 1]+X[2, 2]+X[2, 3]+X[2, 4] else 1 fi :
with(plots):
plot(f,-10..50);
f(x) := piecewise(x < 10, 0, 10 <= x, f(20), 20 <= x, f(30), 30 <=
x, f(40), 40 <= x, f(50), 50 <= x, 1);
MATHEMATICA
Clear[f]
X={{10,20,30,40,50},{0.2,0.3,0.35,0.1,0.05}}
MatrixForm[X]
f[x ] := 0/; x < 10;
f[x ] := X[[2, 1]]/; 10 < x <= 20;
f[x ] := X[[2, 1]] + X[[2, 2]]/; 20 < x <= 30;
f[x ] := X[[2, 1]] + X[[2, 2]] + X[[2, 3]]/; 30 < x <= 40;
f[x ] := X[[2, 1]] + X[[2, 2]] + X[[2, 3]] + X[[2, 4]]/; 40 <
x <= 50;
100
f[x ] := 1/; 50 < x;
Plot[f[x],{x,-10,60}]
MATLAB
X=[10 20 30 40 50;0.2 0.3 0.35 0.1 0.05]
s=0;
for i=1:5
y(i)=s + X(2,i);
s=y(i);
end
x1 = [10 20 30 40 50];
y1 = [ y(1) y(2) y(3) y(4) y(5)];
h=gure
plot(x1,y1)
Ex.2 Pentru variabila aleatoare discreta
X =
_
1 3 5 7 9
0, 1 0, 4 0, 2 0, 2 0, 1
_
sa se calculeze valoarea medie, dispersia si abaterea
medie patratica.
MAPLE
restart;
with(linalg):
X:=array(1..2,1..5,[[1,3,5,7,9],[0.1,0.4,0.2,0.2,0.1]]);
MX:=add(X[1,i]*X[2,i],i=1..5);
evalf(MX);
M2X := add(X[1, i]
2
X[2, i], i = 1..5);
evalf(M2X);
D2X := M2X MX
2
;
evalf(D2X);
101
sigma:=sqrt(D2X);
evalf(sigma);
MATEMATICA
X = {{1,3,5,7,9},{0.1,0.4,0.2,0.2,0.1}}
MatrixForm[X]
MX=0
For[i = 1, i < 6, i + +, MX+ = X[[1, i]] X[[2, i]]];
Print[MX]
M2X=0
For[i = 1, i < 6, i + +, M2X+ = X[[1, i]]
2
X[[2, i]]];
D2X = M2X MX
2
Print[D2X]
sigma=Sqrt[D2X]
Print[Sigma]
MATLAB
X=[1 3 5 7 9;0.1 0.4 0.2 0.2 0.1]
MX=0
for i=1:5
MX=MX + X(1,i)*X(2,i)
end
displ(MX)
M2X=0
for i=1:5
M2X = M2X + X(1, i)
2
X(2, i)
end
D2X=M2X MX
2
disp(D2X)
sigma=sqrt(D2X)
disp(sigma)
102
Ex.3 Pentru variabila aleatoare continua, se da functia
f(x) =
1
1
1 + x
2
a) sa se verice ca f(x) este densitate pe R
b) sa se determine functia de repartitie
MAPLE
restart:
f(x) :=
1
1
1 + x
2
;
int(f(x),x=-innity..innity);
with(plots):
plot(f(x),x=-innity..innity);
F(x) := int(
1

1
1 + t
2
, t = infinity..x);
plot(F(x),x=-innity..10);
MATHEMATICA
Clear[f]
f[x ] :=
1
1
1 + x
2
;
Plot[f[x],{x,-Innity,Innity];
Integrate[f,{x,-Innity,Innity}]
F[x ] := Integrate[
1

1
1 + t
2
, {t, Infinity, x}]
Plot[F,t,-Innity,10]
MATLAB
clc, clear, format short g
syms x t
f =
1
1
1 + x
2
;
int(f,x,-inf,inf)
g =
1

1
1 +t
2
F=int(g,t,-inf,x)
x=0:10
103
plot(x,f,x,F)
Ex.4 Functia f : R R este data prin
f(x) =
_
_
0, x < 0
a(3x x
2
) 0 x 3
0, x > 3
a) Sa se determine a astfel ca f(x), sa e densitate
b) Sa se calculeze M(X), D
2
(X), (X)
Solutie.
MAPLE
restart:
f1(x) := a (3 x x
2
);
g(a) := int(f1(x), x = 0..3);
h := solve(g(a) = 1, a);
f2(x) := subs(a = h, f1(x));
with(plots):
plot(f2(x), x = 0..3);
MX := int(x f2(x), x = 0..3);
M2X := int(x
2
f2(x), x = 0..3);
D2X := M2X MX
2
;
sigma := sqrt(D2X);
media:=evalf(MX);
dispersia:=evalf(D2X);
abaterea:=evalf(sigma);
MATHEMATICA
Clear[f]
f[x ] := a (3 x x
2
);
g = Integrate[f[x], {x, 0, 3}]
h=Solve[g==1,a]
f2=f[x]/.{a->2/9}
104
Plot[f2,{x,0,3}]
MX=Integrate[x*f2,{x,0,3}]
M2X=Integrate[x
2
*f2,{x,0,3}]
D2X = M2X MX
2
sigma=Sqrt[D2X]
Print[Media->MX//N]
Print[Dispersia->D2X//N]
Print[Abaterea->sigma//N]
MATLAB
clc clear
format short g
syms x a
f = a (3 x x
2
)
g=int(f,x,0,3)
h=solve(g-1,a)
f2=subs(f,{a},{h})
MX=int(x*f2,x,0,3)
M2X=int(x
2
*f2,x,0,3)
D2X=M2X-MX
2
sigma=sqrt(D2X)
Ex.1 Fie functia F
i
: R R
F
1
(x) =
_
_
0, x (, 0]
ax
x + 1
, x (0, 1)
1, x [1, )
F
2
(x) =
_
_
0, x (, 0]
sin x, x (0, 1)
1, x [
2
, )
105
F
3
(x) =
_
_
0, x (, 1]
3
x 1
x + 1
, x (1, 2)
1, x [2, )
F
4
(x) =
_
_
0, x (, 0]
4
arctgx, x (0, 1)
1, x [1, )
F
5
(x) =
_
_
_
0, x (, 1]
1
1
x
3
, x [1, )
Se cere
a) Sa se reprezinte grac, sa se verice proprietatile
functiei de repartitie
b) Sa se determine densitatea de probabilitate core-
spunz
toare, grac
c) Media, dispersia, abaterea medie patratica.
Ex.2 Fie functiile f
i
: R R
f
1
(x) =
_
0, x (, 0]
ae
x+1
, x (0, )
f
2
(x) =
_
_
0, x (, 1)
1
a
1 x
2
, x (1, 1)
0, x [1, )
f
3
(x) =
_
_
0, x (, 0]
1
a
x + 1
, x (0, 3)
0, x [3, )
f
4
(x) =
_
_
0, x (, 0]
a arcosx, x (0, 1)
0, x [1, )
f
5
(x) = ae
|x|
,
f
6
(x) =
a
(x
2
+ 1)
2
, f
7
(x) = ae
x
2
106
(x R,
_
R
e
x
2
dx =
)
Se cere
a) Determinarea constantei a pentru ca f sa e den-
sitate de probabilitate, gracul functiei f
i
pentru a
determinat
b) Determinarea functiei de probabilitate corespunzatoare,
gracul functiei
c) Media, Dispersia, M(X
k
)
7.5 Variabile aleatoare bidimensionale.
7.5.1 Variabile discrete.
Variabilele discrete se dau printr-un tablou de forma
X \ y y
1
y
2
. . . y
n
x
1
p
11
p
12
. . . p
1n
x
2
p
21
p
22
. . . p
2n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
x
m
p
m1
p
m2
. . . p
mn
m
i=1
n
j=1
= 1
m
x
= M(X) =
m
i=1
n
j=1
x
i
p
ij
m
y
= M(Y ) =
m
i=1
n
j=1
y
j
p
ij
M(X
2
) =
m
i=1
n
j=1
x
2
i
p
ij
M(Y
2
) =
m
i=1
n
j=1
y
2
j
p
ij
107
D
2
(X) =
m
i=1
n
i=1
p
ij
(x
i
m
x
)
2
= M(X
2
) M
2
(X)
D
2
(Y ) =
m
i=1
n
i=1
p
ij
(y
j
m
y
)
2
= M(Y
2
) M
2
(Y )
X
=
_
D
2
(X)
Y
=
_
D
2
(Y )
M(XY ) =
m
i=1
n
j=1
x
i
y
j
p
ij
C
XY
= M(XY )M(X)M(Y ), - moment de corelatie
r
XY
=
C
XY
Y
, - coecient de corelatie
Exemplu.
Sa se determine valorile medii,dispesiile si coe-
centul de corelatie pentru variabila aleatoare bidimen-
sionala data prin tabloul
X \ Y 1 2 3
1
1
18
1
12
1
36
2
1
9
1
6
1
18
3
1
6
1
4
1
12
m
x
= 1
1
18
+2
1
9
+3
1
6
+1
1
12
+2
1
6
+3
1
4
+1
1
36
+2
1
18
+3
1
12
=
7
3
m
y
= 1
1
18
+2
1
12
+3
1
36
+1
1
9
+2
1
6
+3
1
18
+1
1
6
+2
1
4
+3
1
12
=
11
6
D
2
(X) =
5
9
; D
2
(Y ) =
17
36
X
=
5
3
;
Y
=
17
6
C
XY
= 0; r
XY
= 0
108
7.5.2 Variabile aleatoare continue.
Variabilele aleatoare continue sunt exprimate printr-o
densitate f(x, y), ncat 1) f(x, y) 0
2)
_

f(x, y)dxdy = 1
m
x
= M(X) =
_

xf(x, y)dxdy
m
y
= M(Y ) =
_

yf(x, y)dxdy
M(X
2
) =
_

x
2
f(x, y)dxdy
M(Y
2
) =
_

y
2
f(x, y)dxdy
M(XY ) =
_

xyf(x, y)dxdy
D
2
(X) = M(X
2
) M
2
(X);
X
=
_
D
2
(X)
D
2
(Y ) = M(Y
2
) M
2
(Y );
Y
=
_
D
2
(Y )
C
XY
= M(XY ) M(X)M(Y ); r
xy
=
C
XY
Y
Exemplu.
Sistemul (X,Y) are legea de densitate n D = [0, 3]
[0, 3]
f(x, y) =
_
a(x + y), (x, y) D
0, (x, y) / D
Se cere
1) Sa se determine a ncat sa e densitate
2) P(1 X 2, 1 Y 2)
3) m
x
; m
y
4)
X
;
Y
Solutie.
1) a
_ _
D
(x + y)dxdy = 1 a =
1
27
109
2)
1
27
_
2
1
_
2
1
(x +y)dxdy =
1
5
3) m
x
=
1
27
_
3
0
_
3
0
x(x + y)dxdy =
7
4
m
y
=
7
4
4)
X
=
Y
=
11
4
1. Sa se determine valorile medii,dispesiile si coef-
icentul de corelatie pentru variabila aleatoare bidi-
mensionala data prin tabloul
X \ Y 1 0 1
0 0,01 0,04 0,05
1 0,06 0,24 0,10
2 0,05 0,15 0,10
3 0,04 0,07 0,09
R.m
x
= 1, 6; m
y
= 0, 18; D
x
= 0, 84; D
y
= 0, 47; r
xy
=
0, 11;
2. Sistemul variabilelor aleatoare (X,Y) este dat
prin legea de distributie
f(x, y) =
_
a(x
2
+ y
2
) pentru x
2
+ y
2
r
2
0 pentru x
2
+ y
2
> r
2
Se cere
1) Sa se determine a ncat sa e densitate
2) Coecentul de corelatie
110
8 STATISTICA MATEMATIC
A
8.1 Linia de regresie si corelatie
Fie variabilele aleatoare discrete X, Y si
x = M(X) =
1
n
n
i=1
x
i
; y = M(Y ) =
1
n
n
i=1
y
i
;
2
x
=
1
n
_
n
i=1
x
2
i
_
x
2
;
2
y
=
1
n
_
n
i=1
y
2
i
_
y
2
;
C
xy
=
1
n
_
n
i=1
x
i
y
i
_
xy
r
xy
=
c
xy
y
Daca |r
xy
|
n 1 3, atunci legatura ntre X si Y

este sucent de probabila, si avem dreptele de regresie
y
x
y = r
xy
x
(x x); x
y
x = r
xy
y
(y y)
8.2 Regresia liniara.
with(stats):
listax:=[datele pentru variabila x];
listay:=[datele pentru variabila y];
t[leastsquare[[x,y],y = a*x + b,{a,b}]]([listax,listay]);
2. Regresia parabolica.
with(stats):
111
t[leastsquare[[x,y],y = ax
2
+bx+c,{a,b,c}]]([listax,listay]);
3. Coecientul de corelatie.
with(stats):
describe[linearcorrelation](listax,listay);
Exemple.
1. Sa se determine liniile de regresie, coedicientul
de corelatie, intersectia lor pentru datele:
Nr 1 2 3 4 5 6 7 8 9
X 0,25 0,37 0,44 0,55 0,60 0,62 0,68 0,70 0,73
Y 2,57 2,31 2,12 1,92 1,75 1,71 1,60 1,51 1,50
Nr 10 11 12 13 14 15 16 17
X 0,75 0,82 0,84 0,77 0,88 0,90 0,95 1,00
Y 1,41 1,33 1,31 1,25 1,20 1,19 1,15 1,00
Solutie
with(stats):
listax:=[0.25,0.37,0.44,0.55,0.60,0.62,0.68,0.70,0.73,0.75,0.82,0.84,0.77,0.88,0.90,0.95,1,00];
listay:=[2.57,2.31,2.12,1.92,1.75,1.71,1.60,1.51,1.50,1.41,1.33,1.31,1.35,1.20,1.19,1.15,1.00];
t[leastsquare[[x,y],y = a*x + b,{a,b}]]([listax,listay]);
Calculatorul da raspunsul
y = 2.094378171x + 3.0381400078
describe[linearcorrelation](listax,listay);
da coecientul de corelatie
r = 0.9897800221
ceace
inseamna ca legatura este puternica ( deoarece

|r| trebuie sa e cat mai aproape de 1)
112
Comanda:
t[leastsquare[[y,x],x = a*y + b,{a,b}]]([listay,listax]);
da raspunsul
x = 0.4677593072y + 1.435293071
Comenzile
describe[mean](listax);
describe[mean](listay);
dau punctul de intersectie al dreptelor de regresie
(x = 0, 7029; y = 1, 5782)
2. Sa se determine linia de regresie parabolica pen-
tru fdatele de la exemplul 1.
Solutie.
Se introduce comanda
t[leastsquare[[x,y],y = ax
2
+bx+c,{a,b,c}]]([listax,listay]);
Calculatorul da raspunsul
y = 0.0676641454x
2
0.7058947986x + 1.630373289
iar pentru comanda
t[leastsquare[[y,x],x = ay
2
+by+c,{a,b,c}]]([listay,listax]);
da raspunsul
x = 0.847217950y
2
3.174057282y + 3.344928860
Sa se calculeze ecuatiile liniare de regresie (ntre x si
y) ,coecientul de corelatie pentru datele din tabloul:
113
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
x 0,01 0,05 0,08 0,15 0,28 0,21 0,1 0,06 0,03 0,03
y 0,01 0,04 0,09 0,18 0,23 0,20 0,13 0,07 0,03 0,02
8.4 Legea de regresie multiliniara.
Fie n R
n
, vectorii
x
1
= (x
11
, x
12
, . . . , x
1n
)
x
2
= (x
21
, x
22
, . . . , x
2n
)
. . .
x
k
= (x
k1
, x
k2
, . . . , x
kn
)
y = (y
1
, y
2
, . . . , y
n
)
Problema celor mai mici patrate sau analiza de re-
gresie consta n gasirea minimul espresiei
n
i=1
(y
i
b
0
x
1i
b
1
x
2i
b
2
. . . x
ki
b
i
)
2
unde parametri b
0
, b
1
, . . . , b
k
, trebuie determinati.
O conditie necesara de extrem o reprezinta conditiile
_
_
nb
0
+ b
1
n
i=1
x
1i
+b
2
n
i=1
x
2i
+ . . . + b
k
n
i=1
x
ki
=
n
i=1
y
i
b
0
n
i=1
x
1i
+ b
1
n
i=1
x
2
1i
+ b
2
n
i=1
x
1i
x
2i
+ . . . + b
k
n
i=1
x
1i
x
ki
=
n
i=1
x
1i
y
i
b
0
n
i=1
x
2i
+ b
1
n
i=1
x
1i
x
2i
+b
2
n
i=1
x
2
2i
+ . . . + b
k
n
i=1
x
2i
x
ki
=
n
i=1
x
2i
y
i
. . .
b
0
n
i=1
x
ki
+ b
1
n
i=1
x
1i
x
ki
+b
2
n
i=1
x
2i
x
ki
+ . . . + b
k
n
i=1
x
2
ki
=
n
i=1
x
ki
y
i
114
Daca notam
X =
_
_
1 x
11
. . . x
k1
1 x
12
. . . x
k2
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
1 x
1n
. . . x
kn
_
_
Y =
_
_
y
1
y
2
.
.
.
y
n
_
_
B =
_
_
b
0
b
1
b
2
.
.
.
b
n
_
_
Avem
X
T
XB = X
T
Y
B = (X
T
X)
1
X
T
Y
Exemplu:
Sa se determine ecuatia de regresie multiliniara
pentru vectorii:
x
1
= (0, 1; 0, 2; 0, 3; 0, 4);
x
2
= (0, 2; 0, 1; 0, 4; 0, 3);
x
3
= (0, 2; 0, 2; 0, 5; 0, 1); y = (0, 5; 0, 2; 0, 1; 0, 3);
DERIVE.
1.Author/Enter
2.X:=[[1,0.1,0.2,0.3],[1,0.2,0.1,0.2],[1,0.3,0.4,0.5],[1,0.4,0.3,0.1]];
3.B:=(X
t
X)
(1)
X
t
Y ;
R. 0, 816666 2, 5x
1
+ 2, 1666x
2
1, 6666x
3
MAPLE
restart:
115
with(linalg):
X:=matrix([[1,0.1,0.2,0.3],[1,0.2,0.1,0.2],
[1,0.3,0.4,0.5],[1,0.4,0.3,0.1]]):
Y:=matrix([[0.5],[0.2],[0.1],[0.3]]):
B:=multiply(transpose(X),X):
C:=inverse(B):
multiply(C,transpose(X),Y);
MATHEMATICA
xx1 = {0.1; 0.2; 0.3; 0.4}
xx2 = {0.2; 0.1; 0.4; 0.3}
xx3 = {0.2; 0.2; 0.5; 0.1}
yy = {0.5; 0.2; 0, 1; 0.3}
n=Length[yy]
data=Table[{xx1[[i]],xx2[[i]],xx3[[i]],yy[[i]]},{i,1,n}];
TableForm[data]
<< StatisticsLinearRegresion
(reg = Regress[data, {1, x1, x2, x3}, {x1, x2, x3}];
Chop[reg,10
6
])
func=Fit[data,{1,x1,x2,x3},{x1,x2,x3}]
PROBLEME
In turnatoria unei inteprinderi constructoare de
masini sau cercetat 130 de sarje de fonta neagra.Pentru
ecare sarja sau cercetat urmatoarele caracteristici:
rezistenta la rupere
r
: kg/mm
2
;
continutul de carbon (C) exprimat n %;
continutul de carbon (Si) exprimat n %;
continutul de carbon (Mn) exprimat n %;
Continutul de carbon %
116
1 2 3 4 5 6
I (1,70;1,90) (1,90;2) (2;2,10) (2,10;2,20) (2,20;2,30) (2,30;2,40)
n
x
8 5 9 17 33 28
7 8 9
I (2,40;2,50) (2,50;2,60) (2,60;2,80)
n
x
16 9 5
Continutul de siliciu %
1 2 3 4 5 6
I (0,70;0,80) (0,80;0,90) (0,90;1,00) (1,00;1,10) (1,10;1,20) (1,20;1,30)
n
x
5 7 9 16 20 19
7 8 9 10 11 12
I (1,30;1,40) (1,40;1,50) (1,50;1,60) (1,60;1,70) (1,70;1,80) (1,80;1,90)
n
x
15 16 14 6 1 1
Continutul de mangan %
1 2 3 4 5 6
I (0,11;0,15) (0,15;0,19) (0,19;0,23) (0,23;0,27) (0,27;0,31) (0,31;0,35)
n
x
13 21 34 37 8 9
7 8 9
I (0,35;0,39) (0,39;0,43) (0,43;0,87)
n
x
4 3 1
Rezistenta la rupere kg/mm
2
.
1 2 3 4 5 6
I (30;32) (32;34) (34;36) (36;38) (38;40) (40;42)
n
x
4 12 22 30 20 18
117
7 8 9 10
I (42;44) (44;46) (46;48) (48;50)
n
x
11 7 5 1
Se cere:
a) sa se arate ca datele sunt normal distribuite;
b) sa se determine ecuatia de regresie multipla.
Observatie. Datele sunt preluate din A.Lukomskii:,
Teoria korelatii i ee primenenie k analizu proizvodstva,
Moskva,1958.
sau N. Raicu, Tovisi:
Statistica matematica cu aplicatii n productie, Ed.Academiei,
Bucuresti,
Indicatie.
a) Vom verica mai ntai ca sunt normal distribuite
dupa ce n prealabil le transformamn camp de prob-
abilitate.
Continutul de carbon %
1 2 3 4 5 6
X 1,8 1,95 2,05 2,15 2,25 2,35
w 0,06 0,04 0,07 0,13 0,25 0,22
7 8 9
X 2,45 2,55 2,70
w 0,12 0,07 0,04
M(X) = 1, 8 0, 06 + . . . + 2, 70 0, 04 = 2, 269 = m
M(X
2
) = 1, 8
2
0, 06 + . . . + 2, 70
2
0, 04 = 5, 18923
D
2
(X) = M(X
2
) M
2
(X) = 0, 0408693
(X) =
_
1, 11914 = 0, 202161;
2 = 0.285898
P(a < x < b) = 0, 5
_
_
b m
2
_
_
a m
2
__
118
astfel
P(1, 70 < x < 1, 90) = 0, 5
_
_
1, 90 2, 269
0, 285898
_
_
1, 70 2, 269
0, 285898
__
=
= 0, 5
_
(1, 29067) + (1, 99022)
Observatie. In DERIVE pot utilizate comenziile:

ERF(z):=
2
_
z
0
e
t
2
dt; ERF(z,w):=ERF(w) - ERF(Z);
NORMAL(z,m,) := 0, 5
_
_
b m
2
_
+ 1
astfel erf(1,90) = 0,99271;

Nr X Xm w P
1 1, 7 < X < 1, 9 1,8 0,06 0,0315376
2 1, 9 < X < 2 1,95 0,04 0,0576771
3 2 < X < 2, 10 2,05 0,07 0,109929
4 2, 10 < X < 2, 20 2,15 0,13 0,164847
5 2, 20 < X < 2, 30 2,25 0,25 0,194501
6 2, 30 < X < 2, 40 2,35 0,22 0,180570
7 2, 40 < X < 2, 50 2,45 0,12 0,131901
8 2, 50 < X < 2, 60 2,55 0,07 0,0758090
9 2, 60 < X < 2, 80 2,70 0,04 0,0464709
unde:
P(1, 7 < X < 1, 9) = normal(1.9, 2.269, 0.202161)normal(1.7, 2.269, 0.202161) = 0, 0315376
P(1, 9 < X < 2) = normal(2, 2.269, 0.202161)normal(1.9, 2.269, 0.202161) = 0, 0576771
2
= 130
9
i=1
(w
i
P
i
)
2
P
i
= 9, 79846
119
prin interpolare avem pt. r = 9 3 = 6, din tabela lui
2
:
2
(9, 79846)
2
P y
2
(9) 0,1736 0,0489
2
(10) 0,1247
q =
9, 79846 9
10 9
= 0, 79846
2
(9, 79846) = 0, 1736 + 0, 79846 0, 0489 =
= 0, 212644 > 0, 1 deci ipoteza se accepta.
Analog se procedeaza cu restul datelor.
Prin urmare datele au fost corect masurate.
b) y = 6, 6404 + 13, 21464x
1
3, 94126x
2
+ 124, 6763x
3
Legea de distributie uniforma
Se deneste cu densitatea
f(x) =
_
_
0 x < a
1
b a
a x b
0 x > b
- valoarea medie M(X) =
a + b
2
- dispersia D
2
(X) =
(b a)
2
12
- abaterea medie patratica (X) =
b a
2
3
_
a + b = 2M(X)
b a = 2
3(X)
Se aplica criteriul lui Pearson,
2
= n
l
i=1
(w
i
p
i
)
2
p
i
- w
i
, sunt frecventele relative date de tabelele statis-
tice
120
- p
i
, sunt probabilitatile obtinute cu distr.uniforma
- r = lt, l - nr. seriilor statistice, t = 3 (nr.gradelor
de libertate)
Cu ajutorul tabelelor stabilim prin interpolare prob-
abilitatea p, corespunzatoare lui
2
,
daca p > 0, 1, ipoteza se accepta

in caz contrar se
respinge.
Exemplu. 1. Se da tabelul statistic
I (1,3) (3,5) (5,7) (7,9) (9,11)
n
x
7 4 5 8 6
Sa se verice daca datele sunt sau nu distribuite
uniform.
Solutie.
n = 30 = 7 + 4 + 5 + 8 + 6
X 2 4 6 8 10
w
7
30
= 0.23
4
30
= 0.13
5
30
= 0.17
8
30
= 0.27
6
30
= 0.2
M(X) = 20, 23+40, 13+60, 17+80, 27+100, 2 =
6, 16
M(X
2
) = 2
2
0, 23 + 4
2
0, 13 + 6
2
0, 17 + 8
2
0, 27 +
10
2
0, 2 = 46, 4
D
2
(X) = M(X
2
) M
2
(X) = 46, 4 37, 95 = 8, 45
(X) = 2, 91 =

8, 45
_
a + b = 12, 32
a +b = 10, 08
a = 1, 12, b = 11, 20, obtinem functia uniforma
f(x) =
_
_
0, x < 1, 12
0, 099 1, 12 x 11, 20
0 x > 11, 20
121
Calculam probabilitatile
P(1 < X < 3) = P(1, 12 < X < 3) = (3 1, 12) 0, 099 =
0, 18612
P(3 < X < 5) = 2 0, 099 = 0, 198
P(5 < X < 7) = 2 0, 099 = 0, 198
P(7 < X < 9) = 2 0, 099 = 0, 198
P(9 < X < 11) = P(9 < X < 11, 20) = (11, 20 9)
0, 099 = 0, 2178
Formam tabloul
w P w P (w P)
2
(w P)
2
P
0,23 0,186 0,044 0,001936 0,0104086
0,13 0,198 -0,068 0,004624 0,0233535
0,17 0,198 -0,028 0,000784 0,0039595
0,27 0,198 0,072 0,005184 0,0261818
0,2 0,22 -0,02 0,0004 0,0018181
1 0.0657215
2
= 30 0, 0657215 = 1, 971645 = (apr.)1, 19716
l = 5, t = 3, r = 5 3 = 2
Cautam din tabelele lui
2
, la cazul r = 2
2
= 1 P = 0, 6065
2
= 2 P = 0, 3679
Vom interpola cu polinomul lui Newton
( e sucent sa aplicam diferenta divizata de ordin
unu)
P
n
(x) = y
n
+qy
n1
+
q(q + 1)
2

2
y
n2
+
q(q + 1)(q + 2)
3

3
y
n3
+. . .
2
= 1, 9766
122
2
P y
1 0,6065 -0,239
2 0,3679
q =
1, 9716 1
1
= 0, 9716
P = 0, 6065 0, 239 0, 971 = 0, 3745
Deoarece P = 0, 3745 > 0, 1, ipoteza se accepta.
2. Se da tabelul statistic
I (0,10) (10,20) (20,30) (30,40) (40,50)
n
x
11 14 15 14 10
Sa se verice daca datele sunt sau nu distribuite
uniform.
Legea normala.(Clopotul lui Gauss)
(x) =
2
_
x
0
e
t
2
dt
P(a < x < b) = 0, 5
_
_
b m
2
_
_
a m
2
__
M(X) = m, D
2
(X) =
2
Curba este simetrica pentru x = m.
1. Sa se verice ca datele culese n tabloul de mai
jos sunt distribuite dupa legea normala.
1 2 3 4 5 6 7 8 9
I (4,1;4,2) (4,2;4,3) (4,3;4,4) (4,4;4,5) (4,5;4,6) (4,6;4,7) (4,7;4,8) (4,8;4,9) (4,9;5)
n
x
1 2 3 4 5 8 8 9 10
10 11 12 13 14 15 16 17 18
I (5;5,1) (5,1;5,2) (5,2;5,3) (5,3;5,4) (5,4;5,5) (5,5;5,6) (5,6;5,7) (5,7;5,8) (5,8;5,9)
n
x
10 9 9 7 5 4 3 2 1
n = 100
123
Atentie, trebuie sa avem camp de probabilitate
(suma probabilitatilor trebuie sa e 1).
Nr 1 2 3 4 5 6 7 8 9
X 4,15 4,25 4,35 4,45 4,55 4,65 4,75 4,85 4,95
w 0,01 0,02 0,03 0,04 0,05 0,08 0,08 0,09 0,1
Nr 10 11 12 13 14 15 16 17 18
X 5,05 5,15 5,25 5,35 5,45 5,55 5,65 5,75 5,85
w 0,1 0,09 0,09 0,07 0,05 0,04 0,03 0,02 0,01
M(X) = 4, 999
D
2
(X) = 0, 1404
(X) = 0, 375;
2 = 0.530
P(a < x < b) = 0, 5
_
_
b m
2
_
_
a m
2
__
P(4, 1 < x < 4, 2) = 0, 5
_
_
4, 2 4, 999
0, 530
_
_
4, 1 4, 999
0, 530
__
= 0, 5((1, 51)+(1, 70))
Vom interpola (1, 51)
P y
(1, 50) 0,9661 0,0023
(1, 52) 0,9684
q =
1, 51 1, 50
1, 52 1, 50
= 0, 5
(1, 51) = 0, 9661 + 0, 5 0, 0023 = 0, 96725
P(4, 1 < X < 4, 2) = 0, 00825 = apr = 0, 01
Analog se calculeaza celelalte probabilitati, care
sunt n tabloul
Nr 1 2 3 4 5 6 7 8 9
w 0,01 0.02 0.03 0.04 0.05 0.08 0.08 0.09 0.10
P 0,01 0,02 0,02 0,04 0,05 0,07 0,09 0,010 0,10
124
Nr 10 11 12 13 14 15 16 17 18
w 0,10 0,09 0,09 0,07 0,05 0,04 0,03 0,02 0,01
P 0,10 0,10 0,09 0,07 0,05 0,04 0,02 0,02 0,01
Se calculeaza
2
= 100
18
i=1
(w
i
P
i
)
2
P
i
Se obtine
2
= 1, 4, l = 18, t = 3, r = 18 3 = 15
Din tabelul lui
2
, pentru r = 15, gasim daca:
2
= 1 P = 1
deci ipoteza se accepta.
MAPLE
with(linalg):
restart:
prob:=proc(a,b,m,sig)
local p;
p:=0.5*(erf((b-m)/(sig*sqrt(2)))-erf((a-m)/(sig*sqrt(2))));
RETURN(evalf(p));
end;
Digits := 3;
a:=4.1;
b:=4.2;
proba:=array(1..18);
for i from 1 by 1 to 18 do
proba[i]:=prob(a,b,4.999,0.375):
a:=a+0.1;
b:=b+0.1;
od:
w:=array(1 .. 18);
125
w[1]:=0.01:w[2]:=0.02:w[3]:=0.03:w[4]:=0.04:w[5]:=0.05:
w[6]:=0.08:w[7]:=0.08:w[8]:=0.09:w[9]:=0.1:w[10]:=0.1:
w[11]:=0.09:w[12]:=0.07:w[13]:=0.05:w[14]:=0.04:w[15]:=0.03:
w[16]:=0.02:w[17]:=0.09:w[18]:=0.1:
print(proba);
print(w);
type(proba,vector);
type(w,vector);
Hi := add(100 (w[i] proba[i])
2
/proba[i], i = 1..18);
Legea de distributie Charles.
Legea uniforma este simetrica prin raport cu x =
m.
In practica se obtin deseori curbe nesimetrice, curbe
la care trebuie sa tinem seama de excentricitate si ex-
ces, o stfel de curba este curba lui Charles
f
c
= f(x) +
1
[
S
k
(X)
6
z
u
(u
3
3u) +
E
x
(X)
24
z
u
(u
4
6u
2
+ 3)]
f(x) este densitatea distribuita normal
u =
x m
; z
u
=
1
2
e
u
2
2
ea poate scrisa si alfel
P =
h
6
z
u
_
1 +
S
k
(X)
6
(u
3
3u) +
E
x
(X)
24
(u
4
6u
2
+ 3)
_
S
k
(X), - asimetria; E
x
(X), - excentricitatea;
1. Sa se verice ca datele culese n tabloul de mai
jos sunt distribuite dupa legea normala.
126
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
I (0;3) (3;6) (6;9) (9;12) (12;15) (15;18) (18;21) (21;24) (24;27) (27;30)
n
x
1 5 8 15 28 21 10 6 3 3
w 0,01 0,05 0,08 0,15 0,28 0,21 0,1 0,06 0,03 0,003
h = 3; M(X) = 14, 58; (X) = 5, 49; S
k
(X) = 0, 32;
E
x
(X) = 0, 12; u =
x 14, 58
5, 49
w =
3
5, 49
z
u
_
1 +
0, 32
6
(u
3
3u) +
0.12
24
(u
4
6u
2
+ 3)
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
x 1,5 4,5 7,5 10,5 13,5 16,5 19,5 22,5 25,5 28,5
w 0,01 0,05 0,08 0,15 0,28 0,21 0,1 0,06 0,03 0,03
P 0,01 0,04 0,09 0,18 0,23 0,20 0,13 0,07 0,03 0,02
Se obtine
2
= 100 0, 034 = 3, 4
s = 10; t = 5; r = 10 5 = 5
Din tabelul lui
2
, la r = 5; P = 0, 700
Pentru
2
= 4; P = 0, 5494
Astfel prin interpolare se obtine
2
= 3, 4; P = 0, 700 0, 4 0, 1506 = 0, 63476 > 0, 1
ipoteza se accepta.
Observatie. In mod analog se lucreaza cu alte legi
de distributie.
127
2
\r 1 2 3 4 5 6 7 8
1 0,3173 0,6065 0,8013 0,9098 0,9626 0,9856 0,9948 0,9982
2 0,1574 0,3679 0,5724 0,7358 0,8491 0,9197 0,9598 0,9810
3 0,0833 0,2231 0,3916 0,5578 0,7000 0,8088 0,8850 0,9344
4 0,0455 0,1353 0,2615 0,4060 0,5494 0,6767 0,7798 0,8571
5 0,0254 0,0821 0,1718 0,2873 0,4159 0,5438 0,6600 0,7576
6 0,0143 0,0498 0,1116 0,1191 0,3062 0,4232 0,5398 0,6472
7 0,0081 0,0302 0,0719 0,1359 0,2206 0,3208 0,4289 0,5366
8 0,0047 0,0183 0,0460 0,0916 0,1562 0,2381 0,3326 0,4335
9 0,0027 0,0111 0,0293 0,0611 0,1091 0,1736 0,2527 0,3423
10 0,0016 0,0067 0,0186 0,0404 0,0752 0,1247 0,1886 0,2650
11 0,0009 0,0041 0,0117 0,0266 0,0514 0,0884 0,1386 0,2017
12 0,0005 0,0025 0,0074 0,0174 0,0348 0,0620 0,1006 0,1512
13 0,0003 0,0015 0,0046 0,0113 0,0234 0,0430 0,0721 0,1119
14 0,0002 0,0009 0,0029 0,0073 0,0156 0,0296 0,0512 0,0818
15 0,0001 0,0006 0,0018 0,0047 0,0104 0,0203 0,0360 0,0591
16 0,0001 0,0003 0,0011 0,0030 0,0068 0,0138 0,0251 0,0424
17 0,0000 0,0002 0,0007 0,0019 0,0045 0,0093 0,0174 0,0301
18 0,0000 0,0001 0,0004 0,0012 0,0029 0,0062 0,0120 0,0212
19 0,0000 0,0001 0,0003 0,0008 0,0019 0,0042 0,0082 0,0149
20 0,0000 0,0000 0,0002 0,0005 0,0013 0,0028 0,0056 0,0103
21 0,0000 0,0000 0,0001 0,0003 0,0008 0,0018 0,0038 0,0071
22 0,0000 0,0000 0,0000 0,0002 0,0005 0,0012 0,0025 0,0049
23 0,0000 0,0000 0,0000 0,0001 0,0003 0,0008 0,0017 0,0034
24 0,0000 0,0000 0,0000 0,0001 0,0002 0,0005 0,0011 0,0023
25 0,0000 0,0000 0,0000 0,0001 0,0001 0,0003 0,0008 0,0016
26 0,0000 0,0000 0,0000 0,0000 0,0001 0,0002 0,0005 0,0010
27 0,0000 0,0000 0,0000 0,0000 0,0001 0,0001 0,0003 0,0007
28 0,0000 0,0000 0,0000 0,0000 0,0000 0,0001 0,0002 0,0005
29 0,0000 0,0000 0,0000 0,0000 0,0000 0,0001 0,0001 0,0003
30 0,0000 0,0000 0,0000 0,0000 0,0000 0,0000 0,0001 0,0002
128
BIBLIOGRAFIE
[1] B. Kovacs, G. Tigan, L. Kovacs, C. Milici Matem-
atici Superioare
Asistate de Calculator, Ed.Politehnica, Timisoara,
2006.
[2] C. Milici
Geometrie analitica si algebra liniara computerizata,CD
Ed.Politehnica, Timisoara, 2004.
[3] C.C Milici, N. Cofan
MAC, Indrumator de Seminar si Laborator
Ed. Solnees,Timisoara, 2006.
[4] M. Neagu, C. Milici, N. Cofan, MAC, In-
drumator de Seminar si Laborator
Ed. Politehnica, Timisoara, 2006.
[5] P. Naslau, R. Negrea, L. Cadariu, B. Caruntu
D. Popescu, M. Balmez, C. Dumitrascu
Matematici Asistate de Calculator
Ed.Politehnica, Timisoara, 2005.
[6] V. Anisiu
Calcul formal cu DERIVE, Ed. Albastra, Cluj -
Napoca, 2001.
[7] O. A. Blajina
MAPLE in matematica asistata de calculator, Ed.
Albastra, Cluj - Napoca, 2001.

Matematici Asistate de Calculator, Constantin Milici

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Matematici Asistate de Calculator, Constantin Milici

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CONSTANTIN MILICI

deci putem majora

sau cu formula progresiei geometrice innit descrescatoare

cu formula progresiei geometrice innit descrescatoare

= f(x, y); y(x

= f(x, y); y(x

(t) = f(x, y, t);

(t) = g(x, y, t);

= f(x, y); y(x

intr-un domeniu conex si (C) este o

(z) = 2iz +C f(z) = z

f(u) cos z(u x)du

4.1.2 Probleme propuse

(t)) = sF(s) f(0)

(0) 2(sY (s) y(0)) 3Y (s) =

(0) + (sY (s) y(0)) 2Y (s) =

(t) = x(t) + 2y(t)

(t) = 2x(t) +y(t) + 1

(t) = x(t) + 2y(t)

(t) = 2x(t) +y(t) + 1

[t] > s X x[0], y[t] >

[t] > s Y y[0]};

) = P(x, y) + Q(x, y)y

Atunci ecuatia lui Euler are forma

) = P(x, y)dx + Q(x, y)dy

]dx; y() = a, y() = b

+ 1)dx; y(0) = 1, y(1) = 2.

)dx; y(1) = 1, y(e) = 2.

= sht, se obtine solutia paramet-

= 0 care integrata da solutia

+xy = x, y(0) = y(1) = 1

(x); F(x) = P(X < x)

n 1 3, atunci legatura ntre X si Y

inseamna ca legatura este puternica ( deoarece

Observatie. In DERIVE pot utilizate comenziile:

astfel erf(1,90) = 0,99271;

S-ar putea să vă placă și