See

discussions, stats, and author profiles for this publication at: http://www.researchgate.net/publication/234136880

ANALIZA NUMERICA
BOOK DECEMBER 2012

DOWNLOADS

VIEWS

599

405

1 AUTHOR:
Daniel Stanica
University of Bucharest
14 PUBLICATIONS 2 CITATIONS
SEE PROFILE

Available from: Daniel Stanica

Retrieved on: 09 July 2015

 NUMERICA

ANALIZA

Daniel STANIC
A
Bucuresti, 2012

(In memoria tatalui meu, Constantin.)

Referenti stiintifici:
Prof. dr. Gavriil Paltineanu
Conf. Dr. Gheorghe Grigore

Tehnoredactare - Daniel Stanica

Cuprins
Prefat
a

xi

1 Preliminarii de analiz
a functional
a
2 Sisteme de ecuatii liniare
2.1 Preliminarii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.1.1 Norme matriceale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.1.2 Descompunerea valorilor singulare . . . . . . . . . . . . . . .
2.1.3 Stabilitatea sistemelor de ecuatii liniare . . . . . . . . . . . .
2.2 Metode directe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.2.1 Metoda lui Gauss . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.2.1.1 Metoda lui Gauss cu pivotare partiala . . . . . . . .
2.2.1.2 Metoda lui Gauss cu pivotare totala . . . . . . . . .
2.2.2 Metoda Gauss-Jordan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.2.3 Descompunerea LU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.2.4 Descompunerea Cholesky . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.2.5 Descompunerea QR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.2.6 Metoda directiilor conjugate . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.2.7 Metoda gradientului conjugat . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.3 Metode iterative stationare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.3.1 Denirea si convergenta metodelor stationare . . . . . . . . .
2.3.2 Metoda lui Jacobi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.3.2.1 Metoda Jacobi pentru matrice diagonal dominante
pe linii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.3.2.2 Metoda lui Jacobi pentru matrice diagonal dominante pe coloane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.3.3 Metoda Gauss-Seidel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.3.3.1 Metoda Gauss-Seidel pentru matrice simetrice si pozitiv denite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.3.3.2 Metoda Gauss-Seidel simetrica . . . . . . . . . . . .
2.3.4 Metoda Jacobi relaxata . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.3.4.1 Metoda relaxarii simultane . . . . . . . . . . . . . .
2.3.5 Metoda Gauss-Seidel relaxata (metoda relaxarii sucesive) . .
2.3.5.1 Metoda relaxarii succesive simetrica (SSOR) . . . .
v

1
9
9
16
23
26
34
34
36
38
41
46
50
53
60
65
74
74
79
79
80
81
83
84
87
89
90
97

vi

CUPRINS
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

100
101
102
106
109
121
122
124
125
128
139
142
145
147
154
157
161
163
166
171
172
172
174
178
178
179
180
182
185
186

3 Problema liniar
a a celor mai mici p
atrate
3.1 Preliminarii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.2 Pseudoinversa unei matrice . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.2.1 Metoda lui Greville . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.2.2 Metoda Fadeev-Decell . . . . . . . . . . . . . . . .
3.2.3 Algoritm de tip Gram-Schmidt . . . . . . . . . . .
3.2.4 Algoritmul lui Gh. Grigore . . . . . . . . . . . . .
3.2.5 O metoda directa . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.2.6 Metode iterative . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.2.7 Metode pentru determinarea rangului unei matrice
3.3 Metoda QR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.4 Metoda gradientului conjugat . . . . . . . . . . . . . . . .
3.5 Metoda iterativa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.6 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

191
191
194
200
203
206
210
214
217
223
225
226
230
232

2.4

2.5

2.6

2.7

2.3.6 Metoda Richardson . . . . . . . . . . . . . . . . .

Metode iterative nestationare . . . . . . . . . . . . . . .
2.4.1 Metoda celei mai rapide coborari . . . . . . . . .
2.4.2 Metoda iteratiilor Cebasev . . . . . . . . . . . .
2.4.3 Metoda gradientului conjugat . . . . . . . . . . .
2.4.4 Metoda ecuatiei normale . . . . . . . . . . . . . .
2.4.5 Metoda reziduului normal . . . . . . . . . . . . .
2.4.6 Metoda reziduului conjugat . . . . . . . . . . . .
2.4.7 Metoda orthomin . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.4.8 Metoda reziduului minim generalizat . . . . . . .
2.4.9 Metoda reziduului minim . . . . . . . . . . . . .
2.4.10 Metoda Lanczos simetrica . . . . . . . . . . . . .
2.4.11 Metoda Lanczos nesimetrica . . . . . . . . . . . .
2.4.12 Metoda gradientilor biconjugati . . . . . . . . . .
2.4.13 Metoda reziduului cvasi-minim . . . . . . . . . .
2.4.14 Metoda gradientului conjugat patratic . . . . . .
2.4.15 Metoda gradientului biconjugat stabilizat . . . .
2.4.16 Metoda reziduului cvasi-minim fara transpunere
2.4.17 Metoda reducerii dimensiunii induse . . . . . . .
Preconditionarea sistemelor de ecuatii liniare . . . . . .
2.5.1 Preconditionare diagonala . . . . . . . . . . . . .
2.5.2 Preconditionarea polinomiala . . . . . . . . . . .
2.5.3 Preconditionarea SSOR . . . . . . . . . . . . . .
Metode pentru aproximarea inversei unei matrice . . . .
2.6.1 Metoda Gauss-Jordan . . . . . . . . . . . . . . .
2.6.2 Metoda bazata pe descompunerea LU . . . . . .
2.6.3 Metoda lui Ritz . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.6.4 Metoda Leverrier-Fadeev . . . . . . . . . . . . .
2.6.5 Metoda lui Schultz . . . . . . . . . . . . . . . . .
Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

CUPRINS
4 Valori proprii
4.1 Preliminarii . . . .
4.2 Metoda rotatiilor .
4.3 Metoda puterii . .
4.4 Metoda Givens . .
4.5 Metoda LU . . . .
4.6 Metoda QR . . . .
4.7 Metoda proiectiilor
4.8 Metoda Arnoldi . .
4.9 Metoda Lanczos .
4.10 Exercitii . . . . . .

vii

. . . . . . .
. . . . . . .
. . . . . . .
. . . . . . .
. . . . . . .
. . . . . . .
ortogonale .
. . . . . . .
. . . . . . .
. . . . . . .

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

5 Ecuatii si sisteme neliniare

5.1 Ecuatii neliniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.1.1 Ecuatii algebrice . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.1.2 Metoda bisectiei . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.1.3 Metoda falsei pozitii . . . . . . . . . . . . . . . .
5.1.4 Metoda coardei . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.1.5 Metoda secantei . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.1.6 Metoda lui Newton . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.1.7 Metoda contractiei . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.1.8 Metode iterative de tip interpolator . . . . . . .
5.1.8.1 Metode iterative cu interpolare inversa
5.1.8.2 Metode iterative cu interpolare directa
5.1.9 Metoda lui Aitken de accelerare a convergentei .
5.2 Sisteme neliniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.2.1 Preliminarii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.2.2 Metoda contractiei . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.2.3 Metoda Gauss-Seidel neliniara . . . . . . . . . .
5.2.4 Functii strict monotone si lipschitziene . . . . . .
5.2.5 Metoda lui Newton . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.2.6 Metoda lui Newton simplicata . . . . . . . . . .
5.2.7 Metoda lui Broyden . . . . . . . . . . . . . . . .
5.2.8 Metoda Newton inexacta . . . . . . . . . . . . .
5.2.9 Metoda Newton-Kralov cu diferente nite . . . .
5.3 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6 Interpolare
6.1 Preliminarii . . . . . . . . . . . . . . . .
6.2 Interpolarea polinomiala Lagrange . . .
6.2.1 Formula lui Lagrange . . . . . .
6.2.2 Formula lui Newton . . . . . . .
6.2.3 Evaluarea erorii de aproximare .
6.2.4 Interpolarea cu noduri Cebasev .
6.2.5 Formule de interpolare cu puncte

. . . . . . .
. . . . . . .
. . . . . . .
. . . . . . .
. . . . . . .
. . . . . . .
echidistante

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

235
235
238
243
247
250
252
255
262
264
267

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

269
269
270
272
275
277
279
282
285
289
290
296
301
304
304
306
309
311
314
323
327
330
336
342

.
.
.
.
.
.
.

345
345
347
348
352
357
362
363

viii

CUPRINS
6.3

6.4
6.5

6.6

6.7
6.8

Interpolarea polinomiala Hermite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

6.3.1 Formula lui Hermite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.3.2 Formula lui Newton . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.3.3 Polinomul de interpolare Fejer-Hermite . . . . . . . . . . . .
6.3.4 Evaluarea erorii de aproximare . . . . . . . . . . . . . . . . .
Interpolarea polinomiala trigonometrica . . . . . . . . . . . . . . . .
Interpolarea cu functii spline . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.5.1 Interpolarea cu functii spline liniare . . . . . . . . . . . . . .
6.5.2 Interpolarea cu functii spline cubice . . . . . . . . . . . . . .
Aproximarea functiilor prin polinoame . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.6.1 Apoximarea uniforma a functiilor cu ajutorul polinoamelor .
6.6.2 Cea mai buna aproximare uniforma . . . . . . . . . . . . . .
6.6.3 Aproximare n sensul celor mai mici patrate. Polinoame ortogonale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.6.3.1 Polinoamele Legendre . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.6.3.2 Polinoamele Cebasev de primul tip . . . . . . . . . .
6.6.3.3 Polinoamele Cebasev de al doilea tip . . . . . . . . .
6.6.3.4 Polinoamele Jacobi . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.6.3.5 Polinoamele Laguerre . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.6.3.6 Polinoamele Hermite . . . . . . . . . . . . . . . . .
Convergenta procesului de interpolare . . . . . . . . . . . . . . . . .
Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

7 Derivare numeric
a
7.1 Preliminarii . . . . . . . . . . . . . . . . .
7.2 Aproximarea derivatei de ordinul 1 . . . .
7.3 Aproximarea derivatelor de ordin superior
7.4 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

8 Integrare numeric
a
8.1 Preliminarii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
8.2 Formule de cuadratura de tip interpolator . . . . . . . . . . . . . . .
8.3 Formulele de cuadratura Newton-Cotes . . . . . . . . . . . . . . . . .
8.3.1 Formule nchise . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
8.3.1.1 Formula de cuadratura a trapezului . . . . . . . . .
8.3.1.2 Formula de cuadratura Simpson . . . . . . . . . . .
8.3.1.3 Formula de cuadratura Newton . . . . . . . . . . . .
8.3.1.4 Formula de cuadratura Boole . . . . . . . . . . . . .
8.3.2 Formule deschise . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
8.3.2.1 Formula de cuadratura a dreptunghiului . . . . . . .
8.3.2.2 Formula de cuadratura Newton-Cotes deschisa pentru n = 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
8.3.2.3 Formula de cuadratura Milne . . . . . . . . . . . . .
8.3.2.4 Formula de cuadratura Newton-Cotes deschisa pentru n = 4 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

374
377
379
385
386
388
396
396
398
404
405
418
428
436
438
441
444
445
447
449
460
463
463
466
472
478
479
479
483
485
485
495
496
498
500
501
508
510
511
513

CUPRINS

ix

8.4
8.5
8.6
8.7

Formula de cuadratura Hermite . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Formula de cuadratura Euler-MacLaurin . . . . . . . . . . . . .
Formule de cuadratura obtinute prin integrarea functiilor spline
Formule de cuadratura de tip Gauss . . . . . . . . . . . . . . .
8.7.1 Formula de cuadratura Gauss-Legendre . . . . . . . . .
8.7.2 Formula de cuadratura Gauss-Cebasev de primul tip . .
8.7.3 Formula de cuadratura Gauss-Cebasev de al doilea tip .
8.7.4 Formula de cuadratura Gauss-Jacobi . . . . . . . . . . .
8.7.5 Formula de cuadratura Gauss-Laguerre . . . . . . . . .
8.7.6 Formula de cuadratura Gauss-Hermite . . . . . . . . . .
8.8 Formule de cuadratura cu puncte prestabilite . . . . . . . . . .
8.8.1 Formula de cuadratura Radau . . . . . . . . . . . . . .
8.8.2 Formula de cuadratura Lobatto . . . . . . . . . . . . . .
8.9 Convergenta formulelor de cuadratura . . . . . . . . . . . . . .
8.10 Metoda lui Romberg . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
8.11 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
9 Ecuatii diferentiale
9.1 Preliminarii . . . . . . . . . . . . . . . . . .
9.2 Metode de tip Runge-Kutta . . . . . . . . .
9.2.1 Consistenta, stabilitate convergenta
9.2.2 Constructia metodelor . . . . . . . .
9.2.3 Metoda Euler . . . . . . . . . . . . .
9.2.4 Metoda Euler ameliorata . . . . . .
9.2.5 Metoda Heun (Euler-Cauchy) . . . .
9.2.6 Metoda Runge-Kutta . . . . . . . .
9.3 Metode de tip Adams . . . . . . . . . . . .
9.3.1 Consistenta, stabilitate, convergenta
9.3.2 Constructia metodelor . . . . . . . .
9.3.3 Metoda Adams-Bashforth . . . . . .
9.3.4 Metoda Adams-Moulton . . . . . . .
9.3.5 Metoda predictor-corector . . . . . .
9.4 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

515
517
522
523
528
530
532
533
534
536
537
539
541
543
548
555

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

557
557
558
558
565
570
571
573
574
579
579
587
589
592
594
595

Bibliografie

597

Index

606

CUPRINS

Prefat
a
Analiza numerica este o ramura importanta a analizei matematice, care se ocupa
de construirea si fundamentarea teoretica a unor metode (algoritmi) de solutionare,
mai ales prin aproximatii, a problemelor aparute n aplicatii stiintice. Ea s-a dezvoltat n stransa legatura cu progresul tehnicii de calcul. Mai exact, necesitatea
analizei numerice, a calculului aproximativ n esenta, a aparut deoarece calculul
analitic nu dadea rezultate multumitoare. Astfel, aproximarea numerica devine una
dintre cele mai folosite metode de a rezolva o problema complexa, obtiunuta prin
modelarea matematica a unor fenomene din diverse domenii ale stiintei. Constructia
unor metode si algoritmi specici au fost si raman preocuparile multor matematicieni
care si-au legat numele de unele dintre aceste metode.
Prezenta monograe si propune o descriere teoretica detaliata a principalelor
capitole ale analizei numerice. Numarul foarte mare al metodelor numerice ne-a
determinat sa ne oprim doar la acelea pe care le consideram fundamentale. Nu am
inclus n lucrarea de fata metode numerice pentru rezolvarea ecuatiilor cu derivate
partiale, urmand ca tratarea acestora sa se realizeze ntr-un volum separat. Implementarea n calculatoarele electronice a algoritmilor obtinuti trebuie sa tina seama
si de precizia de calcul a acestora. O analiza a erorilor la implementare este necesara
pentru o mai mare acuratete a modelelor teoretice, atunci cand sunt puse n practica. Exista numeroase studii consacrate acestui fenomen, dintre care citam lucrarile
[17], [66], [95], [96], [144]. Deoarece principalul obiectiv al acestei monograi este
acela de a fundamenta teoretic metodele numerice, nu am mai cuprins aici o analiza
a teoriei erorilor.
Toate rezultatele teoretice ce tin de constructia unor metode numerice sunt
demonstrate detaliat, astfel nc
at cititorul sa aiba la ndemana un singur volum
pentru un studiu amanuntit. S-a urmarit, n acelasi timp, constructia atat a unor
metode generale, cat si a unora particulare, deduse din cele generale sau, mai rar,
independente. Am preferat o tratare unitara a metodelor specice unui capitol, cu
legaturi si comparatii ntre acestea. Majoritatea rezultatelor teoretice prezentate
este nsotita de exemple concrete. Fiecare capitol se ncheie asadar cu cateva recomandari bibliograce si o scurta lista de exercitii. Unele dintre metodele prezentate
reprezinta contributii ale autorului, publicate n reviste de specialitate.
Cu exceptia primului capitol, celelalte opt capitole ale cartii cuprind, ecare, cate
un subdomeniu al analizei numerice. Capitolele nu sunt independente deoarece,
n constructia unor metode dintr-un anumit subdomeniu, sunt necesare rezultate
xi

xii

PREFAT
A

apartinand altor subdomenii.

Primul capitol se concentreaza asupra principalelor elemente de analiza functionala necesare lucrarii. Expunerea este concisa, rezultatele ind prezentate fara
demonstratie, dar cu trimiteri bibliograce precise.
Capitolul al doilea trateaza diverse metode de rezolvare directa sau aproximativa
a sistemelor de ecuatii liniare. Pentru claritatea expunerii sunt oferite elemente de
teoria matricelor, utile nu numai acestui capitol, cat si celor urmatoare. Instabilitatea solutiei unor sisteme de ecuatii liniare la perturbari ale datelor initiale este un
fenomen de o amploare considerabila, care nu se poate neglija n aplicatiile practice.
De aceea, am considerat necesar sa introducem notiunea de numar de conditionare
al unei matrice ca ind o masura acceptabila a instabilitatii unei matrice, astfel
ncat sa cunoastem a priori daca rezolvarea unui anumit sistem pune probleme de
acuratete a solutiei. Metodele de rezolvare expuse se mpart n doua mari categorii: directe si iterative. Metodele directe, avand la baza, n general, metode de
descompunere matriceala sunt descrise unitar, ecare metoda deducandu-se din cea
precedenta. O atentie deosebita este acordata metodelor directiilor conjugate si
gradientului conjugat (metode ce fac trecerea de la metodele directe, la metodele
iterative). Din punct de vedere teoretic, aceste metode sunt directe, dar, n practica,
se folosesc ca metode iterative. Sistemele de ecuatii liniare de mari dimensiuni au
impus utilizarea metodelor iterative de aproximare a solutiei. In acest caz, chiar
daca numarul de operatii este mai mare, acuratetea solutiei este mai buna. La
randul lor, metodele iterative sunt stationare si nestationare. Expunerea metodelor
stationare a fost gandita plecand de la o metoda generala, din care toate celelalte
decurg ca ind cazuri particulare. Metodele nestationare au capatat, n ultimii ani,
o importanta deosebita, data de capacitatea acestora de a solutiona ecient sisteme
de ecuatii liniare de ordinul sutelor de mii sau chiar milioanelor de ecuatii. Ele sunt
n stransa legatura cu metodele de optimizare si majoritatea au la baza ideile dezvoltate la metoda gradientului conjugat. Ca si n cazul metodelor stationare, am pus
n evidenta conexiuni ntre metode, urmarind nu neaparat o evolutie cronologica, ci
una calitativa. Atat unele metode n ansamblul lor, cat si aspectele teoretice specice sunt prezentate pentru prima oara ntr-o lucrare de specialitate n limba romana.
Mai mult, metoda reducerii dimensiunii induse (metoda recenta, cu un real potential
de dezvoltare) nu a fost identicata n monograile de specialitate actuale, publicate
la noi sau n strainatate. Un aspect important n atenuarea instabilitatii unui sistem
de ecuatii liniare si, uneori, n reducerea numarului de operatii este preconditionarea
sistemelor. De aceea, am descris principalele tehnici de preconditionare, dand exemple sugestive privind rolul acestora. Capitolul secund se ncheie cu prezentarea unor
metode directe sau iterative pentru determinarea inversei unei matrice.
Capitolul al treilea este dedicat problemei liniare a celor mai mici patrate. La
baza solutionarii directe a acestei probleme se aa notiunea de pseudoinversa a unei
matrice. T
inand seama de importanta acestei notiuni si avand n vedere ca n literatura de specialitate din tara noastra pseudoinversa este tratata sumar, am realizat
o expunere n detaliu a constructiei si a proprietatilor acesteia. In afara metodelor
clasice, am prezentat un algoritm pentru determinarea pseudoinversei, ce apartine
matematicianului roman Gheorghe Grigore. De asemenea, sunt cuprinse n lucrare


PREFAT
A

xiii

si doua metode directe publicate deja de catre autor (a se vedea [130], [131]). Una
dintre cele doua metode, teoretic directa, a dat rezultate bune n aplicarea ca metoda
iterativ
a. Ca si n cazul sistemelor de ecuatii liniare cu matrice patratica inversabila,
n cadrul problemei celor mai mici patrate de mari dimensiuni, se dovedeste ecient
un algoritm de tip gradient conjugat. Capitolul al treilea contine si alte metode
iterative de solutionare a acestei probleme.
In capitolul al patrulea se trateaza aproximarea valorilor proprii ale unei matrice.
Imposibilitatea unor metode directe conduce la o clasa larga de metode iterative.
Sunt date trei tehnici principale, legate de transformari sau descompuneri ale matricei initiale si de proiectii pe anumite subspatii. O atentie deosebita este acordata
unei metode generale, numite metoda proiectiilor ortogonale, care include algoritmi
deveniti clasici n cazul matricelor de mari dimensiuni.
Capitolul al cincilea contine metode numerice pentru aproximarea solutiilor sistemelor de ecuatii neliniare. Domeniul vast al acestor metode ne-a determinat sa
ne oprim numai la studiul celor cu adevarat fundamentale. In cadrul rezolvarii
ecuatiilor neliniare reale, plecand de la metode intuitive avand interpretari geometrice concludente, ajungem sa descoperim metode generale, bazate pe interpolare,
capabile sa conduca la familii largi de metode particulare. Se realizeaza astfel un
studiu al convergentei locale si al ordinelor de convergenta. In cadrul sistemelor de
ecuatii neliniare, folosirea notiunii de contractie sta la baza constructiei majoritatii
metodelor. De asemenea, ca o metoda fundamentala n ceea ce priveste aplicabilitatea si viteza de convergenta, este studiata metoda lui Newton. Se prezinta mai
multe criterii de convergenta, o varianta simplicata a acestei metode si metoda lui
Broyden, ca metoda intermediara n raport cu acestea. Ca metode pentru sisteme de
ecuatii neliniare de mari dimensiuni am descris metoda Newton inexacta si metoda
Newton-Kralov cu diferente nite. Putem face si observatia ca unele dintre metodele
pentru ecuatii neliniare reale au extinderi naturale n cadrul sistemelor de ecuatii
neliniare.
Metodele de interpolare descrise n capitolul al saselea au la baza o tehnica
generala, construita si publicata de autor (a se vedea [132]). Astfel, sunt prezentate ntr-un cadru unitar interpolarea polinomiala si interpolarea trigonometrica.
Demonstratia existentei si unicitatii polinoamelor de interpolare (algebrice sau trigonometrice), constructia unor formule clasice de reprezentare (ca, de exemplu, formula lui Lagrange, a lui Newton sau a lui Hermite) sunt inedite, bazate pe o tehnica
matriceala ce se poate extinde si la alte tipuri de interpolare, chiar si n mai multe
dimensiuni. Evaluarea erorii de aproximare a unei functii cu un polinom de interpolare este descrisa folosind tehnica nucleului Peano, ce permite evaluari si n
cazul n care functia nu este sucient de regulata. O alta modalitate de interpolare
prezentata este cea cu functii spline, n care functiile spline liniare si cubice sunt
cele de referinta. Datorita simplitatii reprezentarii si usurintei calculelor cu polinoame (algebrice sau trigonometrice), problema aproximarii functiilor cu polinoame
a stat n atentia unor renumiti matematicieni. O parte consistenta a capitolului al
saselea este dedicata celei mai bune aproximari polinomiale. Pe langa teoremele de
tip Weierstrass si Jackson, care arata puterea de aproximare a polinoamelor, sunt
determinate efectiv si polinoame de cea mai buna aproximare, relative la norma

xiv

PREFAT
A

uniforma sau n sensul celor mai mici patrate. Aproximarea n sensul celor mai mici
patrate conduce catre notiunea de polinoame ortogonale, pentru care sunt prezentate constructii si proprietati detaliate. Capitolul se ncheie prin studiul convergentei
procesului de interpolare (polinomiala, trigonometrica sau spline), prezentand atat
rezultate pozitive, cat si rezultate negative.
In capitolul al saptelea, rezervat formulelor de derivare numerica, am urmarit
constructia unor formule interpolatoare cu grad maxim de exactitate. Sunt determinate atat formule pentru aproximarea derivatei de ordinul ntai, unde se arata ca
formulele interpolatoare sunt printre cele mai bune, cat si formule pentru aproximarea derivatelor de ordin superior. Metoda generala de constructie este exemplicata
prin numeroase cazuri particulare, obtinandu-se o paleta larga de formule specice
deriv
arii numerice.
Aproximarea integralelor denite face obiectul capitolului al optulea. Evaluarea
erorii de aproximare, ca si n cazul interpolarii sau al derivarii numerice, se realizeaza
cu ajutorul nucleului Peano (o abordare moderna ce conduce la un mod unitar de
a trata diferite formule de integrare numerica). Sunt redate atat formule ce au un
caracter interpolator, cat si formule care nu rezulta prin interpolare. Un studiu
amanuntit este dedicat formulelor de cuadratura Newton-Cotes, nchise si deschise,
stabilind semnul constant al nucleului Peano asociat si deducand formulele clasice de
cuadratura. Constructia unor formule cu grad maxim de exactitate, numite formule
de tip Gauss, este realizata cu ajutorul polinoamelor ortogonale. Tot n acest cadru
se prezinta si constructia unor formule cu puncte prestabilite. Este descrisa n acest
fel o gama larga de formule, unele valabile si n cazul integralelor improprii. Ca
tehnici speciale de constructie, sunt descrise formulele de cuadratura Hermite, EulerMacLaurin si formulele deduse prin integrarea functiilor spline cubice. O atentie
deosebita este acordata metodei lui Romberg, ca metoda de accelerare a convergentei
n constructia formulelor de cuadratura, si ca principala metoda neintepolatoare.
Ultimul capitolul, al noualea, este dedicat aproximarii solutiilor ecuatiilor diferentiale cu conditii la limita (problema Cauchy). Ca si n capitolele anterioare, am
pornit de la constructia unei metode generale, prezentand criterii de consistenta,
stabilitate si convergenta. Metoda generala permite deducerea unor cazuri particulare folosite cu predilectie n practica. Sunt descrise doua tipuri de metode: de tip
Runge-Kutta si de tip Adams. Studiul teoretic al ambelor metode este prezentat n
detaliu, deoarece nu se mai regaseste n alte monograi romanesti de specialitate o
analiza riguroasa a criteriilor specice metodelor de tip Adams.
Asadar, lucrarea se adreseaza tuturor celor interesati de o abordare riguroasa,
cu sufciente detalii teoretice, a metodelor analizei numerice. Este utila deopotriva
cercetatorilor n domeniu, specialistilor din diverse ramuri ale stiintei, care utilizeaza
analiza numerica, doctoranzilor si studentilor, pentru un bagaj cat mai amplu de
cunostinte n analiza numerica.
Nu n ultimul rand, trebuie sa multumesc sincer, aratandu-mi ntreaga recunostinta referntilor pentru grija deosebita cu care au citit manuscrisul, pentru sfaturile
si observatiile pertinente.