Optimizarea Fara Constrangeri

Este un caz particular al celei cu constrangeri. Ea isi poate gasi utilizarea in

cazuri simple, de optimizare a unor subsisteme ale motorului, prezentarea ei
avand inportanta didactica, de usurare a intelegeri metodei de optimizare cu
constrangeri. Functia obiectiv y este o functie de variabile x
1
,...,x
n.
y=y(x
1
,...,x
n)
Pentru ca nu exista parametri de tip , prin aplicarea metodei
multipilcatorilor Lagrange, conditia de optimizare devine: y=0
sau

Punctul in care derivatele sunt nule (punct critic) poate fi un maxim , un
minim, ori un punct de inflexiune. Sunt necesare aprofundari matematice
pentru stabilirea tipului de punct critic, desi in anumite aplicatii ale fizicii,
lucrurile se pot simplifica.Se va admite in cele ce urmeaza ca ecuatiile de mai
sus descriu un punct de maxim sau de minim.
O functie y de doua variabile x
1
si x
2
se poate reprezenta grafic. Punctul
extrem se afla prin anularea derivatelor functiei y in raport cu x
1
si x
2
.

Uneori e convenabil sa se transforme o problema de optimizare cu
constrangeri intr-una fara constrangeri, folosind metoda substitutiei.Aceasta
consta in rezolvarea in raport cu o variabila din ecuatia cu constrangeri,
inlocuind apoi expresia ei in celelalte ecuatii de constrangeri ramase, sau in
functia obiectiv in care ea apare.


Alteori, se poate ca explicitarea unei variabile din ecuatia de constragere sa
nu fie posibila si deci sa nu poata fi inlocuita in functia obiectiv. Cea mai
puternica tehnica ramane aceea a ecuatiilor cu multiplicatori Lagrange,
exprimate pe caz general.
Vectorul gradient este perpendicular pe conturul curbei sau suprafetei in
punctul in care gradientul este evaluat. Daca y este o functie de x
1
si x
2
curba
de contur din planul x
1,
x
2
este o curba de valori constanta, y=ct., cum se arata
in fig. 1.6. Din calcule, se reaminteste ca:

Prin urmare de-a lungul curbei constante, fie aceasta y=3

Oricare vector arbitrar in fig 1.6 este de forma
dx
1

1
+dx
2

2

iar fiecare versor arbitrar are forma:

Vectorul unitar Special T este tangent la curba y=ct. si are asociate
componentele unitare dx
1 si
dx
2
, prin inlocuire se gaseste:

Ecuatia T este un vector unitate tangent la curba y=ct.
Revenind la vectorul gradient, pentru obtinerea versorului G, trebuie
efectuata impartirea lui la valoarea lui absoluta:

||

Legatura dintre vectorii reprezentati de ecuatiile de mai sus, este
perpendicularitarea reciproca a lor. Dupa cum sea ara in fig. 1.7, vectorul Z are
componentele b si c, iar vectorul perpendicular Z
i
are componentele c si b.
Rezulta ca cele doua componente ale vectorilor perpendiculari sunt
interschimbabili, de semne contrare. Concluzia cea mai importanta gasita in
acest punc este ca deoarece vectorul gradient este perpendicular pe vectorul
tangent, vectorul gradient este normal la curba suprafata constanta y=ct. O
concluzie similara este valabila in sistemul cu trei sau mai multe dimensiuni, de
exemplu, pentru y=f(x
1
,x
2
,x
3
) la care curbele de valoare constanta y devin
suprafete. In acest caz vectorul gradient cu expresia:

este normal pe suprafata constanta y=ct. ce trece prin acel punct. Valoarea
absoluta a vectorului arata gradul modificarii variabilei dependente in functie
de variabila independenta. Deci daca suprafetele y=ct. din fig. 1.8 sunt mult
departate valoarea absoluta a gradientului este redusa. O clasificare a
ecuatiilor cu multiplicatori Lagrange e inlesnita de reprezentarea grafica a
problemei optimizarii functiei cu doua variabile de optimizare. Sa presupunem
ca devine necesara minimizarea functiei y, de forma
y=2x
1
+3x
2

supusa constrangerii: x
1
x
2
2
=48
Ecuatiile cu multiplicatori Lagrange sunt:
(2-x
2
2
)=i
1
+(3-2x
1
x
2
)i
2
=0 si x
1
x
2
2
=48
cu solutiile x
1
*
=3; x
2
*
=4; si y*=18.


Unele curbe de valoare y=ct. si constrangeri sunt reprezentate in fig. 1.9. Cu
un astfel de grafic se alege intuitiv valoarea perechii (x1, x2) care asigura
valoarea minima in punctul A. Procesul vizualizarii ce deriva din acest exemplu
poate fi unul de urmarire pe curba functiei de constrangere pana ce
constrangerea si curba y=ct. devin paralele. Este mai convenabil sa se caute
paralelismul vectorilor normali ai curbelor. Deoarece vectorul gradient este
normal pe curba de contur, expresia matematica este:
y+=0
Introducerea constantei este necesara deoarece valorile absolute ale
marimilor y si pot fi definite si vectorii pot avea directii diferite. Singura
necesitate este aceea ca cei doi vectori gradient sa fie coliniari. Ecuatia de
constrangere este satisfacuta deoarece singurul punct considerat se afla pe
curba ecuatiei de constrangere. In matematica ce trateaza optimizarile,
procedurile de stabilire a caracterului punctelor de minim, de maxim, de
concavitate, de convexitate, ori de inflexiune, au o importanta deosebita, dar in
aplicatiile fizice aceasta importanta se diminueaza, pentru ca experienta
inginerului ii permite acestuia sa aprecieze daca acel punct critic este minim
sau maxim.
Aparitia punctelor de inflexiune, a varfurilor sau a gropilor sunt rare in
fizica.In orice caz, testele bazate pe calcule pure devin prohibitive cand se
folosesc functii cu mai mult de trei variabile independente, cand de fapt,
interesul in domeniul termotehnicii este studiul sistemelor cu un mare numar
de variabile. Daca se face un test, acesta consta, in general, in cautarea de
puncte in jurul valorii optime. Dupa ce se determina punctul optim al functiei
obiectiv si caracterul de minim sau de maxim, exista, adesea, un alt pas valoros,
acela al sensibilitatii functiei optimizate la modificarea parametrului cercetat
(constrangerii studiate). Este firesc sa se puna problema importantei slabirii
unei constrangeri asupra functiei obiectiv. Un astfel de exemplu poate fi cel al
analizei influentei manifestate de majorarea unei performante caracteristice,
asupra capacitatii intregului sistem.