Unitatea de învăţare 2. Sisteme de forțe. Forța.

Momentul polar al
forței. Momentul axial al forței.

Cuprins
2.1. Introducere ............................................................................................................. 26
2.2. Competenţe ............................................................................................................ 26
2.3. Forţa ...................................................................................................................... 27
2.3.1. Expresia analitică a unei forţe................................................................27
2.4. Momentul polar al forţei………………………………………………………………...27
2.4.1. Proprietăţile momentului polar……………………………………………..28
2.4.2. Expresii analitice ale momentului polar…………………………………...29
2.5. Momentul axial al forţei…………………………………………………………………30
2.5.1. Proprietăţile momentului axial………………………………………...……31
2.6. Cuplul de forţe. Momentul unui cuplu...................................................................31
2.6.1. Proprietăţile cuplului de forţe.................................................................32
Rezumat.........................................................................................................................35
Test de evaluare a cunoștințelor...................................................................................36
Test de autoevaluare a cunoștințelor............................................................................36
Bibliografie...................................................................................................................38

2.1. Introducere
Unitatea de învățare 2 pune bazele însușirii mărimilor fundamentale utilizate în
Mecanică. Astfel, pe baza noțiunilor studiate în prima unitate de învățare, sunt
prezentate principalele mărimi vectoriale – forța, ca măsură a interacțiunii
mecanice dintre două sau mai multe corpuri și momentele forței, care cuantifică
tendința de rotație produsă de o forță în jurul unui punct fix sau în jurul unei axe
fixe a solidului rigid.

2.2. Competenţele unităţii de învăţare

În urma parcurgerii Unității de învățare 2, studenții vor:
- deprinde calculul cu mărimi vectoriale, aplicând noțiunile de algebră
vectorială;
- avea competența necesară rezolvării problemelor de mecanică în situații
concrete, din practică.

26
Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore.

2.3. Forţa
Forţa este o mărime vectorială care măsoară interacţiunea şi transmiterea
mişcării mecanice dintre corpuri.
Unitatea de măsură o constituie Newtonul (N), cu multipli și submultipli.
2.3.1. Expresia analitică a unei forţe

Fie forţa F , al cărei suport este dreapta ∆ (vezi figura 2.1.).

Expresia analitică a forţei F
este dată de următoarea
relaţie:
r r
F =Fe (2.1.)
r r r
F = F cosα i + F cos β j + (2.2.)
r
F cos γ k

În relaţia (2.2.) F cos α ,

F cos β şi F cos γ reprezintă
proiecţiile forţei pe axele
Fig. 2.1.

Fx = F cos α ; F y = F cos β ; Fz = F cos γ . (2.3.)

Modulul forţei se calculează ca rădăcina pătrată a sumei pătratelor celor trei

componente ortogonale:

F = Fx2 + F y2 + Fz2 (2.4.)

În cazul în care suportul forţei este definit de două puncte de coordonate

cunoscute, A (xA; yA; zA) şi B (xB; yB; zB), atunci expresia analitică a forţei se
determină cu ajutorul relaţiei:
→ r r r
r r AB (x B − x A ) i + ( y B − y A ) j + (z B − z A ) k
F = F e AB = F =F (2.5.)
AB ( x B − x A )2 + ( y B − y A )2 + ( z B − z A )2

2.4. Momentul polar al forţei

Momentul polar al unei forţe (momentul forţei în raport cu un punct) este o

mărime vectorială care măsoară tendinţa de rotaţie pe care forţa o produce

27
corpului asupra căruia acţionează, în jurul unui punct ce nu se află pe
suportul forţei.
Momentul polar al unei forţe în raport cu un punct O este definit de produsul
vectorial dintre vectorul de poziţie al punctului de aplicaţie al fortei şi vectorul
forţă.
M O = r × F (2.6.)
Momentul polar este un
vector legat (de punctul
faţă de care se
calculează), avînd
direcţia perpendiculară
pe planul definit de forţă
Fig. 2.2.
şi de vectorul de poziţie al punctului de aplicaţie al forţei, sensul obţinîndu-se cu
regula şurubului drept (sensul în care avansează un şurub drept aşezat în punctul
O, perpendicular pe planul (π) şi care ar fi rotit în sensul de rotire al vectorului de
poziţie r peste vectorul forţă F pe drumul cel mai scurt).
Modulul momentului polar are următoarea expresie:

M O = r ⋅ F ⋅ sin α (2.7.)

sau MO = d⋅F, observînd din figura 2.2. că r⋅sinα = d.

2.4.1. Proprietăţile momentului polar

Momentul polar al unei forţe în raport cu un pol de pe suportul acesteia este
nul (braţul este nul) (fig. 2.3.).
→ r
M A1 = | BA × F | = F ⋅ BA sin 0 =0 (2.8.)

Momentul polar al unei forţe în raport cu un pol nu se modifică dacă
punctul de aplicaţie al forţei alunecă pe suportul acesteia (braţul este
acelaşi).
r r r r → r r r → r r r r
M O = r1 × F = (r + AA1 ) × F = r × F + AA1 × F = r × F = M O (2.9.)
=0

28
 Fig. 2.3.

Fig. 2.4.

Momentul polar al unei forţe în raport cu un pol ce se deplasează pe o
dreaptă ∆' paralelă cu suportul forţei ( ∆ ) nu se modifică (braţul rămâne
acelaşi).
r r r → r r → r r r r
M O ' = r ' × F = (O' O + r ) × F = O' O × F + r × F = M O (2.10.)
=0

Momentul polar al forţei în raport cu poluri oarecare este diferit (fig. 2.4.).
r r r → r r → r r r → r r
M O1 = r " × F = ( O1O + r ) × F = O1O × F + r × F = O1O × F + M O ,
(2.11.)
r r → r
M O1 = M O + O1O × F .

2.4.2. Expresii analitice ale momentului polar

Considerînd expresia analitică a vectorului de poziţie:

r = xi + y j + z k (2.12.)
şi expresia analitică a forţei (cunoscute fiind componentele acesteia după cele
trei direcţii ale reperului cartezian):

F = Fx i + F y j + Fz k (2.13.)

expresia momentului polar va fi dată de relaţia:

i j k
M O = r×F = x y z = ( yFz − zF y )i + ( zFx − xFz ) j + ( xF y − yFx )k (2.14.)

Fx F y Fz

29
 Componentele momentului polar după cele trei direcţii au următoarele expresii:

M x = yFz − zF y ; M y = zFx − xFz ; M z = xF y − yFx ; (2.15.)

Direcţia momentului polar este dată de unghiurile pe care acesta le face cu cele
trei direcţii din spaţiu; cosinusurile directoare sînt date de următoarele expresii:

( )
cos M o ˆ; i =
Mx
M0
=
Mx
;
M x2 + M y2 + M z2
My My
( )
cos M o ˆ; j =
M0
= ;
M x2 + M y2 + M z2

( )
cos M o ˆ; i =
Mx
M0
=
Mz
M + M y2 + M z2
2
x

2.5. Momentul axial al forţei

Momentul axial al unei forţe (momentul unei forţe în raport cu o axă) este
definit ca fiind proiecţia pe axa respectivă a momentului polar al forţei, calculat
în raport cu un punct aparţinînd axei (fig. 2.9.).
Din figura 2.9. se observă expresia
scalarului moment axial:

()
M ∆ = M O F ⋅ cos α (2.17.)

relaţie în care s-a notat cu α unghiul

format de vectorul M O cu versorul

axei, e . Se observă că expresia

mărimii momentului axial mai poate fi
Fig. 2.9.
scrisă sub forma unui produs scalar şi anume:

M ∆ = M O (F ) ⋅ e (2.18.)
Într-adevăr, modulul versorului dreptei fiind 1, iar unghiul dintre vectorii

M O ( F ) şi e fiind α, rezultă:

M O ( F ) ⋅ e = M O ( F ) ⋅1⋅ cos α = M ∆ (2.19.)

Pe de altă parte, M O ( F ) = r × F , ceea ce conduce la altă expresie a modulului

momentului axial, ca produs mixt al vectorilor r , F şi versorul e al axei:

( )
M ∆ = r × F ⋅e (2.20.)
Pentru determinarea expresiei vectoriale a momentului axial, se înmulţeşte

30
modulul acestuia cu versorul dreptei suport, adică versorul e al axei (∆). Se
obţine relaţia:

(
M ∆ = M ∆ ⋅ e = M O (F ) ⋅ e ⋅ e ) (2.21.)
2.5.1. Proprietăţile momentului axial

Momentul axial al unei forţe rămîne neschimbat, oricare ar fi polul
de pe axă în care se calculează momentul polar (fig. 2.10.).
r r
M ∆ = M O F ( ) ⋅ e
r r r r r → r r r
M '∆ = M O ' ( F ) ⋅ e = ( r ' × F ) ⋅ e = [ (O′O + r ) × F ] ⋅ e =
r r r r r r
= ( O' O × F ) ⋅ e + ( r × F ) ⋅ e = M O ( F ) ⋅ e = M ∆
0

Fig. 2.10.

Momentul axial al unei forţe este nul dacă suportul forţei
intersectează axa sau este paralel cu aceasta, adică dacă forţa şi axa
r r r
sunt coplanare. În acest caz produsul mixt ( r × F ) ⋅ e = 0 deoarece
r r r r
r || F sau F || e .

Momentul axial al unei forţe este egal cu momentul polar al
proiecţiei forţei pe un plan perpendicular pe axă, moment polar ce
se calculează faţă de polul în care axa înţeapă planul, figura 2.11.
r
Se descompune forţa F în două
r r r
componente F = F1 + F2 în care
r
F1 || ( π ) şi F 2 ⊥ ( π ) .
r r r r r r r
M ∆ = ( r × F ) ⋅ e = [ ( r1 + P1 P ) × ( F1 + F2 )] ⋅ e =
r r r r r r r r r r
= ( r1 × F1 ) ⋅ e + ( P1P × F1 ) e + ( r1 × F2 )⋅ e + ( P1P × F2 )⋅ e =
= 0 = 0 = 0
r r r r r
= ( r1 × F1 ) ⋅ e = M O ( F 1 ) ⋅ e ;
Dar,
Fig. 2.11. M O ( F 1 ) ⋅ e = M O ( F 1 ) ⋅1⋅ cos( M O ( F 1
= M O ( F 1 ) ⋅1 ⋅ cos 0 o = M O ( F 1 )

M O ( F 1 ) ⋅ e = M O ( F 1 ) ⋅ 1 ⋅ cos( M O ( F 1 ); e) = M O ( F 1 ) ⋅ 1 ⋅ cos 0 o = M O ( F 1 )

Rezultă: M ∆ = M O ( F 1 ) .

2.6. Cuplul de forţe. Momentul unui cuplu

Două forţe egale în modul, aflate pe suporţi paraleli şi avînd sensuri contrare

31
formează un cuplu de forţe.

Cuplurile de forţe aplicate solidului rigid au numeroase aplicaţii în tehnică; de

exemplu, volanul unui automobil poate fi rotit în jurul axului său datorită
cuplului aplicat de mîinile conducătorului; dacă se roteşte o cheie în broască,
asupra sa se aplică tot un cuplu de forţe etc.

Distanţa dintre dreptele suport ale celor două forţe, d, se numeşte braţul
cuplului iar planul format de ele, (π), poartă denumirea de planul cuplului (fig.
2.12.). Cele două forţe, egale în modul, situate pe suporţi paraleli, avînd sensuri
contrare, imprimă rigidului asupra căruia acţionează o tendinţă de rotaţie.

Măsura acestei tendinţe de rotaţie este dată de către momentul cuplului.

Cuplul de forţe se caracterizează prin faptul că rezultanta forţelor este nulă, iar
momentul polar diferit de zero.
r r
Se consideră în planul (π) cuplul F , − F şi un pol oarecare O, faţă de care se
calculează momentul polar al cuplului de forţe, fig. 2.12.

r → r r → r
M O ( F ) = OA × F ; M O ( − F ) = OB × − F . ( ) (2.22.)
r r
Momentul polar al cuplului de forţe ( F , − F ) este:

r r r
M O = M O ( F ) + M O (− F )
→ r → r → → r
= OA × F + OB× (−F ) = (OA− OB) × F =
Deci,
r r
M O = BA × F . (2.23.)
Mărimea momentului polar
este:
Fig. 2.12.
M O = F ⋅ AB ⋅ sin α = F ⋅ d .(2.24.)

2.6.1. Proprietăţile cuplului de forţe

Momentul polar al unui cuplu de forţe este acelaşi în oricare punct

din spaţiu deoarece polul O s-a ales arbitrar; în consecinţă,
momentul polar al cuplului este un vector liber.

Mărimea momentului polar al cuplului este egală cu produsul dintre
mărimea unei componente a acestuia şi braţul cuplului; direcţia

32
 momentului polar este perpendiculară pe planul (π) determinat de
forţele cuplului; sensul este dat de regula şurubului drept aplicată
→ r
produsului vectorial BA × F . Astfel, un cuplu de forţe rămîne
neschimbat atîta timp cît momentul său nu se modifică. Acest fapt
presupune că un cuplu poate fi rotit şi deplasat oricum în planul său
sau într-un plan paralel cu el însuşi, fără ca efectul pe care îl
produce să se modifice. Cuplurile care au acelaşi vector moment
sînt echivalente din punct de vedere mecanic.

Momentul polar al unui cuplu de forţe mai poate fi definit ca fiind

momentul polar al uneia dintre forţele cuplului faţă de punctul de
aplicaţie al celeilalte forţe:
r → r → r r
M A (− F ) = AB × ( − F ) = BA × F = M O ;
r → r r
(2.25)
M B ( F ) = BA × F = M O .

Exemple
Asupra bielei mecanismului bielă manivelă acţionează trei forţe, ale căror
module sînt: F1=2000 N, F2=5000 N, respectiv F3=4000 N (fig. 2.16.). Cunoscînd
că AB = 200 mm, BC = 800 mm, BD = 400 mm şi DE = 100 mm, să se
determine:
a) Rezultanta forţelor care acţionează asupra bielei;
b) Componentele rezultantei după direcţia BC;
c) Momentul rezultant în punctul B.
Rezolvare:
Expresiile analitice ale celor trei
forțe sînt:
F 1 = − F1 cos 60 o i + F1 sin 60 o j
F 1 = −1000 i + 1732 j
F 2 = − F2 j = −5000 j

Fig. 2.13.

Pentru determinarea expresiei analitice a forţei F 3 este necesar să se

stabilească unghiul pe care forţa îl face cu direcţia axei Ox. În acest sens, se
aplică teorema sinusurilor în triunghiul ABC:

33
 BC AB
=
sin ACˆ B
o
sin 60
AB ⋅ sin 60 o 200 ⋅ 0,866
Rezultă: sin ACˆ B = = = 0,2165 ;
BC 800

∠(ACB) = arcsin0,2165 = 12,5039o.

Se observă că unghiul pe care forţa F 3 îl face cu direcţia axei Ox este 60o-

12,5039o= 47,496o.

Expresia analitică a forţei F 3 este:

F 3 = F3 cos 47,496o i + F3 sin 47,496o j = 4000 ⋅ 0,7372i + 4000 ⋅ 0,675 j =

= 2948,8 i + 2700 j

Rezultanta celor trei forţe care acţionează asupra bielei este:

R = F 1 + F 2 + F 3 = 1948,8 i − 568 j .

Efortul din cablul AB are mărimea 900 N. Să se determine componentele

fortei care se aplică în punctul B (fig. 2.14.)
Răspuns:
S = Sxi + Sy j =
9 2
− 900 ⋅ i − 900 ⋅ j;
85 85

Deci, Sx=-878,56 N;
Sy=-195,2 N.

Fig. 2.14.
 Forţa verticală F din articulație (fig. 2.15.), avînd modulul 10 kN, are două
componente, F1 după direcţia (a-a) – la 45o faţa de verticală şi F2 = 8 kN, după
direcţia ce trebuie determinată, (b-b).

Răspuns:
a. F1 = 10,812 kN → cos θ=0,955 ⇒ θ =
17,127o;
b. F1 = 3,329 kN → cos θ=0,294 ⇒ θ =
72,887o.

Fig. 2.15.

34
Să ne reamintim...
• Forţa este o mărime vectorială care măsoară interacţiunea şi transmiterea
mişcării mecanice dintre corpuri.
• Unitatea de măsură în S.I. pentru forță este N (Newtonul).
• Momentul polar al unei forțe în raport cu un pol este o mărime vectorială
care măsoară tendința de rotație pe care forța o produce corpului, în jurul
punctului fix.
• Momentul polar este definit ca produsul vectorial dintre vectorul de poziție al
forței, în raportul cu punctul fix și vectorul forță.
• Momentul axial al unei forţe (momentul unei forţe în raport cu o axă) este
definit ca fiind proiecţia pe axa respectivă a momentului polar al forţei,
calculat în raport cu un punct aparţinînd axei.
• Momentul axial al unei forțe este o mărime vectorială care măsoară tendința
de rotație pe care forța o produce corpului, în jurul axei fixe.
• Cuplul de forțe este constituit din două forţe egale în modul, aflate pe suporţi
paraleli şi avînd sensuri contrare.
• Cuplul de forțe imprimă rigidului asupra căruia acționează o tendință de
rotație, măsurată de momentul cuplului.

Rezumat
Unitatea de învățare 2 conține noțiunile teoretice cu privire la principalele mărimi
din Mecanică. Astfel, forța este mărimea vectorială care măsoară interacțiunea dintre
corpuri. Sînt prezentate expresiile analitice ale forțelor, precum și efectul mecanic
extern al acestora.
Față de un punct fix, o forță va genera o tendință de rotație a corpului, măsurată de
momentul polar, iar față de o axă fixă, forța va determina, de asemenea, o tendință
de rotație, măsurată de momentul axial.
Cuplul de forțe este constituit din forțe, de aceeași mărime, situate pe drepte suport
paralele și avînd sens contrar. Cele două forțe vor imprima rigidului asupra căruia
acționează, o tendință de rotație, măsurată de momentul cuplului.
Pe baza cunoștințelor dobîndite în cadrul Unității de învățare 1, cu privire la
algebra vectoarială, se evidențiază caracterul de vector alunecător al forței,
caracterul de vector legat al momentului polar și cel de vector liber, pentru

35
momentul cuplului.
Cunoștințele însușite în cadrul acestui capitol stau la baza noțiunilor prezentate în
Unitatea de învățare 3, în care se prezintă reducerea sistemelor de forțe.

Test de evaluare a cunoştinţelor

• Definiți forța. Dați exemple, din practică, cu privire la modul de acțiune al
unei forțe.
• Ce reprezintă momentul polar al unei forțe ? Care este unitatea de măsură,
în S.I. ?
• Definiți momentul axial al forței. Dați exemple din practică.
• Ce reprezintă cuplul de forțe?
• Care este efectul mecanic pe care cuplul de forțe îl produce asupra
corpului pe care acționează?
• Demonstrați caracterul de vector liber al momentului unui cuplu de forțe.

Test de autoevaluare a cunoştinţelor

La strunjirea unei piese cilindrice, asupra cuţitului se exercită o forţă

orizontală F 1 , în lungul cuţitului, numită forţă de respingere radială, o forţă

orizontală F 2 , în sens opus avansului cuţitului, denumită forţă de avans axială şi

o forţă verticală F 3 , numită forţă principală de aşchiere (fig. 2.16.).

Să se determine forţa totală de aşchiere care se exercită asupra cuţitului, precum
şi direcţia acesteia.
Se cunosc modulele celor trei forţe: F1=3500 N, F2=2000 N şi F3=5000 N.

Răspuns:
R = 6422,62 N.
Direcţia rezultantei este dată de
către cosinusurile directoare:
Rx 3500
cos θ x = = = 0,5449
R 6422,62

θx=arccos0,5449=56,9788o;
Ry 2000
Fig. 2.16. cos θ y = = = 0,3114
R 6422,62

θy = arccos0,3114 =
71,8564o;
Rz 5000
cos θ z = =− = −0,7785
R 6422,62

36
 Un cilindru de greutate G şi rază R (fig. 2.17.) se găseşte în faţa unui prag de
înălţime h.

Ce forţă orizontală F trebuie aplicată asupra cilindrului, pentru ca acesta să se

poată ridica deasupra pragului ?

Răspuns:

P 2 Rh − h 2
F≥
R−h

Fig. 2.17.

37
Bibliografie

1. Comănescu, I.S. – Mecanica aplicată în I.L., curs în format F.R., Brașov, 2015.
2. Comănescu, I.S. – Mecanica. Statica, Editura Lux Libris, Brașov, 2007.
3. Bălan, St. – Probleme de mecanică. Mecanica, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1977.
4. Cândea, I.; Constantinescu, D.; Macovei, M. – Mecanica. Statica, Universitatea
„Transilvania" din Braşov, 1992.
5. Cândea,I.; Constantin, F.; Pirnă, I.; Cotoros, D.; Comănescu, I.S. – Mecanica.
Statica. Teorie şi aplicaţii – Editura Universităţii “Transilvania”, Braşov, 2002.
6. Ceauşu, V.; Enescu, N. – Probleme de mecanică. Statica. Cinematica – Editura
Corifeu, Bucureşti, 2002.
7. David, L; McGill; Wilton, W.; King. – Engineering Mechanics. STATICS, ISBN 0-
534-9178-7.
8. Deliu, Gh. – Mecanica – Statica, Universitatea din Braşov, 1991.
9. Darabont, A.; Văiteanu, D.; Munteanu, M. – Mecanica tehnică, Culegere de
probleme, Statica şi cinematica, Editura Scrisul românesc, Craiova, 1983.
10. Hegedüs, A., Drăgulescu, D. – Probleme de Mecanică – Statică. Editura de Vest,
Timişoara, 1995.
11. Mangeron, D.; Irimiciuc, N. – Mecanica rigidelor cu aplicaţii în inginerie, vol. I;
Editura Tehnică, Bucureşti, 1980.
12. Moşu, N.; Cândea, I.; Vlase, S. – Mecanica – Statica, Universitatea din Braşov,
1988.
13. Olariu, V.; Sima, P.; Achiriloaie, V. – Mecanica tehnică, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1982.
14. Onicescu, O. – Mecanica, Editura Tehnică, Bucureşti, 1969.
15. Rădoi, M.; Deciu, E. – Mecanica, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.
16. Ripianu, A.; Popescu, R.; Bălan, B. – Mecanica tehnică, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1983.
17. Sarian, M., s.a. – Probleme de mecanică. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1983.
18. Silaş, Gh.; Groşanu, I. – Mecanica - Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,

38
 1981.
19. Sima, P.; Olariu, V.; Macovei, M. – Mecanica tehnică. Aplicaţii. Statica – Editura
tehnică, Bucureşti, 1990.
20. Staicu, St. – Mecanica teoretică - Editura Didactică şi Pedagogică, R.A. -Bucureşti,
1998.
21. Ţeposu, I. – Teorie şi probleme de mecanică newtoniană, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1996.
22. Ţiţeica, G. – Probleme de mecanică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1977.
23. Vlase, S. – Mecanică. Statica – Editura Infomarket, Braşov, 2003.
24. Voinea, R.; Voiculescu, D.; Ceauşu, V. – Mecanica (ed. a II-a. revizuită). Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.
25. Voinea, R.; Voiculescu, D.; Simion, F. – Introducere în mecanica solidului cu
aplicaţii în inginerie - Editura Academiei, Bucureşti, 1989.
26. *** Hűtte. – Manualul inginerului, Traducere din limba germană după ediţia a 29-a.
Editura Tehnică, Bucureşti, 1995.
27. *** Manualul inginerului mecanic. Editura Tehnică, Bucureşti, 1972.
28. *** Mecanica. Culegere de probleme. Statica – coordonator al volumului: Constantin,
F. – Editura Elida, Braşov, 2000.

39