Avortul

Întreruperile de sarcina continua sa figureze pe un loc inportant ca problema demografica si de

sanatate a femeii. Statisticile mondiale ale ultimului deceniu arata o crestere a numarului si a
indicilor raportati la 1000 nascuti vii, chiar si în tarile cu o larga utilizare a anticonceptionalelor si
liberalizarea avorturilor la cererea femeii.

Daca exista o evidenta scadere a curbei morbiditatii si mortalitatii materne prin nastere, prin asa-
zisul risc obstetrical, exista din nefericire o mai putina influenta a morbiditatii si mortalitatii femeii
prin avort. Diferenta între diferite tipuri de avorturi se refera la proportia si la natura complicatiilor.
Dar în nici o conditie avortul nu este lipsit de riscuri. Insasi întreruperile de sarcina si mai ales
consecinsele acestui act, care merg pâna la moartea femeii, nu sunt accitemte individuale si în
afara faptului ca afecteaza doi indivizi ( mama-fat ), ele se repercuteza asupra familiei iar
rezultatele ieau extindere juritica, sociala, politica, etc; devenind un factor de baza al viitorului
unei tari sau al omenirii.

URMARILE AVORTULUI:

1. Pierderea copilului.

2. Urmari fizice asupra mamei (din care unele pot provoca moartea):

- leziunea colului uterin, perforatia uterului, hemoragii, lezarea intestinelor sau a altor organe
abdominale, inflamatia uterului,a trompelor, a pelvisului si a întregii cavitati abdominale, starea
septica (otravirea sângelui), tromboembolie (cheaguri de sânge care astupa vasele sanguine);

- obturarea trompelor uterine, sterilitatea, hemoragii uterine neregulate, endometrioza, cresterea

frecventei sarcinilor extrauterine, cicatrici si îngustarea colului uterin, placenta previa, atonia
uterului, izoimunizarea, insuficienta placentei, mortalitatea perinatala crescuta;

3. Urmari psihice. Depresii, sentiment de vinovatie, tristete, insomnii si cosmaruri, atacuri de

anxietate, frustrare, pierderea respectului de sine,

distrugerea psihicului propriu, aparitia racelii emotionale, pesimismul,

pierderea motivatiei, dereglari sexuale.

Pot aparea si reactii psihotice acute, reactii schizofrenice, psihoza afectiva (depresie, pierderea
memoriei, dificultati de concentrare, pierderea interesului pentru activitati desfasurate si
predispozitie pentru bolile de dependenta, schimbari dramatice ale persoanei, predispozitie pentru
plâns).
Daca si tatal a participat la omorârea copilului, aceste urmari apar si la el.

4. Urmari asupra familiei. Dereglari ale relatiilor dintre membrii familiei. Chiar si copiii nascuti
resimt raceala emotionala, dezamagirile si alte stari nevrotice sau psihotice cauzate de omor.

5. Urmari asupra societatii. Societatea ar fi mult mai fericita daca membrii ei nu ar fi raniti de
traumatismul uciderii copiilor nenascuti. Orice boala fizica sau psihica a indivizilor se reflecta
asupra întregii societati. In afara de aceasta, uciderea copiilor nenascuti a dus la o scadere
dramatica a natalitatii.

6. Urmari asupra celor care au participat la sâvârsirea acestui act. Persoanele care au savârsit
aceasta crima cum ar fi medicii, surorile medicale, farmacistii, sunt afectati de tulburarile psihice
deja enumerate. Toate acestea se rasfrâng negativ si asupra familiilor lor dupa cum recunosc ei
însisi.

7. Se încalca normele etice ale profesiunii de medic. Formularea de la Geneva a juramântului lui
Hipocrat pe care îl depune orice medic contine cuvintele: "...voi respecta în mod absolut viata
omului înca din momentul conceptiei sale..., declar aceasta în mod liber si în deplina cunostinta de
cauza facând apel la onoarea mea!..."

Se apreciaza în general ca 10% din sarcini se înrerup spontan în cursul primelor lunii de sarcina,
iar la femeile de peste 40 de ani aceasta cifra de întrerupere urca la 18-20%. Vârsta femei si
repetarea accidentelor întuneca prognosticul în caz de sarcina ulterioara.

Dezorientatrea unei femei pe care o sarcina neasteptata o nelinisteste, o pot duce la actiuni
negândite, pripite, dintre cele mai nefericite.