Biofizică și Imagistică medicală

• Fizica moleculară a lichidelor:

Molecula = cea mai mică parte dintr-o substanță (alcătuită din atomi de același fel sau
diferiți), care mai păstrează proprietățile chimice și compoziția procentuală ale substanței din
care provine;
- moleculele se formează ca urmare a afinității atomilor (a tendinței naturale de a se asocia)
din cauza instabilității lor structurale (excepție gazele nobile = inerte);
Lichidele = starea de agregare a substanței în care distanța dintre componente (molecule) este
mai mică decât la gaze  f puțin compresibile (din cauza presiunii moleculare f mari care
acționează la suprafața liberă a oricărui lichid);
- dinamica fluidelor (legile referitoare la curgerea fluidelor) este importantă pentru a înțelege
modul de circulație a sângelui/a apei, prepararea produselor farmaceutice ș.a.;
Legea continuității de curgere și rolul ei biologic: se referă la curgerea unui lichid în regim
staționar printr-un tub cu secțiune variabilă;
- Q = V/t = S x v = ct (Q = debit volumetric, V = volumul de lichid care curge printr-o secțiune = S a unui tub în
unitatea de timp = t, v = viteza de curgere a lichidului);
- se aplică în domeniul circulației sanguine pentru calcularea vitezei de curgere a sângelui
prin vase (pt Ao cu S = 3 cm2, v = 30 cm/s, pt arteriole = 1 cm/s, în capilare = 1 mm/s, vena
cavă cu S = 4,5 cm2, v = 20 cm/s; suma secțiunilor capilarelor este de 800 de ori mai mare
ca Ao  viteza în capilare este de cca 800 de ori mai mică, debitul fiind constant).
Legea lui Bernoulli și importanța sa medicală: suma presiunilor dintr-un fluid ideal aflat în
curgere este constantă de-a lungul unei linii de curent (presiunile sunt determinate cu tuburi
speciale; legea exprimă principiul conservării energiei în timpul curgerii unui fluid ideal;
- prezintă importanță tehnică dar și biomedicală: astfel, într-un vas de sânge presiunea
hidrostatică = presiune transparietală sau transmurală este pt = piv (presiune intravasculară) –
pev (presiune extrevasculară sau tisulară) > 0;
- tensiunea circumferențială (Tc) = forța ce acționează pe unitatea de lungime a vasului (corespunzătoare p t)
explică rupturile esofagiene (postemetice, prin suflu, traumatice); în porțiunea dilatată a unui anevrism pt este f
mare și duce la ruperea peretelui vascular în zona respectivă și hemoragii → chiar moarte;
- în cazul unei stenoze vasculare (ATS) secțiunea se micșorează din cauza ateromului, viteza de curgere crește,
presiunea dinamică crește iar pt se micșorează → blocarea vasului; o suită de ocluzii, de deschideri aflate de-a
lungul unui vas conduce la o curgere turbulentă a sângelui și la apariția „suflului” (în stenoze mitrale);
Vâscozitatea lichidelor constă în fenomenul de apariție a unor forțe de frecare internă între
straturile unui lichid real aflat în curgere (exp: un lichid aflat între 2 plăci, cea inferioară fixă
iar cea superioară mobilă: stratul care aderă la placa superioară se mișcă odată cu aceasta,
restul straturilor vor avea viteze din ce în ce mai mici, din cauza forțelor de frecare internă);
- legea lui Newton: corespunzătoare forței de viscozitate ce se manifestă într-un fluid în curgere în sens opus
vitezei de curgere; sângele nu se supune legii lui Newton (lichid pseudoplastic);
- vâscozitatea lichidelor biologice depinde de vârstă, specie, rasă, stare de sănătate etc. (valorile se modifică în
condiții patologice – utile în diagnostic);
- vâscozitatea sângelui: sângele este un lichid eterogen, polidispers, cu proprietăți vâsco-
elasto-plastice; plasma sanguină este un lichid newtonian dar elementele figurate imprimă
caracterul nenewtonian al sângelui; vâscozitatea va fi mai mare acolo unde concentrația
elementelor figurate este mai mare; Ht scăzut este un indiciu în anemii iar Ht crescut apare
în poliglobulii, dopaj.
[1]
• Noțiuni de fizică a sistemelor disperse:
- sisteme disperse = amestecuri din 2 sau mai multe substanțe care cuprind substanța dispersată (= mediu
dispers) și substanța în cantitate mai mare, în care se efectuează dispersia (= mediu de dispersie);
Clasificare:
- după starea de agregare a mediului de dispersie și al mediului dispers: gazoasă, solidă și lichidă:
- tipuri de sisteme disperse: aerul = gaz, aerosolii = lichid și fumul = solid cu mediul de dispersie gazos; apa
carbogazoasă = gaz, alcool și apă = lichid și iodul în alcool etilic = solid, cu mediul de dispersie lichid; H în
metale ca Pb, Zn = gaz, colagenul cu apa (soluții concentrate) = lichid și amestec din pulberi de plante =
solid, cu mediul de dispersie solid.
- după mărimea particulelor fazei dispersate:
- soluții moleculare (soluții): diam. part. = d < 10-7; ex: sol. salină, fiziologică, tinctura de iod, sol de glucoză;

1
Biofizică și Imagistică medicală
- soluții coloidale (coloizi): d = 10-7< d < 10-5, ex: serul sanguin, laptele dulce, soluția de săpun;
- suspensii: d > 10-5, ex: laptele acru, sângele, unele unguente;
Efectul Faraday – Tyndall: sistemele coloidale examinate în lumina reflectată au un aspect opalescent, deoarece
se tulbură ușor și își schimbă culoarea în regiunea spectrală a lungimii de undă mici; la suspensii și emulsii
fenomenul se observă atât în lumina reflectată cât și în lumina directă; opalescența este rezultanta fenomenului
de dispersie a luminii și este cu atât mai accentuată cu cât diferența dintre indicele de refracție al fazei dispersate
și indicele de refracție al fazei dispersante este mai mare;
- efectul Faraday – Tyndall este caracteristic numai sistemelor coloidale: dacă un fascicul luminos trece printr-
un sistem coloidal fluid, iar privirea observatorului este perpendiculară pe direcția de propagare a fasciculului
luminos se observă apariția unui con opalescent.
[curs chimie FMVB]
• Fenomene de transport în soluții și prin membrana celulară – se întâlnesc la toate
nivelurile de organizare ale materiei vii și reprezintă o condiție indispensabilă existenței
oricărui organism:
Fenomenul de difuzie = fenomenul de pătrundere (împrăștiere, amestecare) a moleculelor
unui corp printre moleculele altui corp, aflate în aceeași stare de agregare (aceeași fază); are
la bază agitația termică a moleculelor;

B
Fig 1: fenomenul de difuzie: simplă (A), pasivă/liberă (B)
- difuzia pasivă se face:
- în absența forțelor exterioare, fără consum extern de energie din partea sistemului, adică
este un transport pasiv de substanță;
- se face pe 2 căi: difuzie liberă (neselectivă, când moleculele sunt puse în contact direct)
sau difuzie prin membrane (selectivă, dializă, atunci când amestecarea lor are loc printr-un
corp poros, membrană sau perete);
- difuzia pasivă se face mai repede decât cea prin membrane și se desfășoară în ambele
sensuri;
- difuzia forțată se face sub acțiunea unor cauze exterioare (forțe, presiuni, câmpuri electrice
etc.), când are loc o deplasare relativ ordonată de substanță (fenomen de drift);

2
Biofizică și Imagistică medicală
Tipuri de membrane:
- impermeabile (nu permite transportul prin ea);
- permeabile (permite trecerea moleculelor de solvent și/sau solvit în ambele sensuri) care se
împart în:
- selectiv permeabile (permite trecerea numai a unor solviți);
- ireciproc permeabile (permit trecerea moleculelor pentru același solvit în mod diferit într-
un sens față de celălalt).

Fenomenul de osmoză (greacă osmosis = a împinge) = difuzia lichidelor printr-o membrană

sau un perete poros; osmoza propriu-zisă = difuziunea selectivă a lichidelor printr-o
membrană semipermeabilă sau perete poros semipermeabil;
- prin osmoza are loc transportul molecular de solvent într-un singur sens, dinspre solventul
pur (soluția diluată) spre soluția mai concentrată până la egalarea concentrațiilor sau până
când presiunea de tip hidrostatic (exercitată de soluția mai concentrată asupra membranei)
împiedică transportul de solvent;
- presiunea exercitată asupra soluției pt a împiedica pătrunderea solventului prin membrana
semipermeabilă = presiune osmotică;
- determinarea presiunii osmotice se face prin crioscopie sau prin ebulioscopie;
- fenomenul de osmoză determină în țesuturi o stare de tensiune = turgor (turgescența =
mărire a volumului celulei prin pătrunderea apei în interiorul ei, prin endosmoză, când
celula este în sol. hipotonă). [1]

Fig. 2: transportul substanțelor prin membrane