Glucidele

Glucidele sunt substante de baza in organizarea materiei vii, in lipsa totala a glucidelor celulele nu
supravietuiesc mai mujlt de 24 de ore.
Carborhidratii contin doar 3 elemente: carbon, oxigen, hidrogen
Numai plantele verzi pot sintetiza glucide din materie anorganica, din apa si dioxid de carbon.
Acest proces se realizeaza cu consum de energie luminoasa in urma procesului de fotosinteza.
La om sinteza glucidelor din alte substante este posibila cu conditia ca acestea sa aiba o structura
organica.
Clasificarea glucidelor
1. Dupa origine
a. Glucide de origine vegetala: fructoza, zaharoza, amidonul
b. Glucide de origine animala: glicogenul
2. Dupa valoarea energetica
a. Glucide energetice: glucoza ca principalul donor de energie, lactoza , amidonul
b. Glucide neenergetice: glucoza, pectinele sunt prezente in principal in marul ras si
oxidat, se recomanda consumul de mar ras si oxidat in tulburarile digestive, diaree,
de la 6 luni la 100+ ani
3. Dupa structura chimica
a. Monoglucide
b. Oligoglucide
c. Ploiglucide

Glucidele energetice
Carbohidratii care furnizeaza energie in urma proceselor metabolice si se numesc glucide
energetice.
Un gram de gl energ dezvolta 4,1 kcal.
Glucidele energetice sunt principalele donoare de energie pentru organizmul uman, zaharidele
sanatoase naturale este recomandat sa furnizeze organismului aproximativ 65% din energia zilinca
Trebuie subliniat faptul ca glucidele nu cresc greutatea corporala direct ci transformarea lor in
substante grase epe cai indirecte
Dintre glucidele energetice avem amare glucidele cu absorbtie rapida: monoglucidele, frucoza,
glucoza
Amestecul fizic concentrat de monoglucide, zaharul invertit, mierea de labine si biglucidele,
zaharul rafinat intra rapid in sange traversand peretii intestinali cu o viteza mare.
Absorbtia acestor compusi daca vin din surse naturale integrale de hrana de tipul legume, fructe,
cereale integrale este cu mult mai mica chiar daca este vorba de aceasi substrat.
Glucidele cu absorbtie lenta
Glucidele din toate vegetalele naturale ca atare nu sub forma de suc, sirop, compot datorita
substantelor de balast se absorbt mai lent si furnizeaza energie in timp.
Glucidele cu absorbtie lenta se numesc carbohidrati cu eliberare treptata.
Glucidele neenergetice
sunt substante vegetale, de obicei cu structura complexa,poliglucide, nedigerabile adica nu pot fii
degratate de catre enzime si au rol drept material de balast, abunda in coaja fructelor, in
radacinoase si verdeturi.

Glicemia, face referire la concentratia glucozei in sange adica 1 la mie in conditiile in care valorile
normale ale glicemiei sunt cuprinse nu dupa industria bifarma unde inseamna valori de 65-105 ci
din punct de vedere fiziologic nrmal 70-120 de mg de glucoza la 10 ml de sange.
Scaderea glicemiei sub 65 se numeste hipoglicemie
Cresterea glicemiei peste 120 se numeste hiperglicemie.
In practica medicala se apreciaza cand glicemia depaseste pragul de 180 de mg la 100ml sange,
aparitia glicemiei in urina glicozuria, acesta este pragul renal.
In general la persoanele varstnice glicemia este mai ridicata deoarece organismul consuma mai
putina glucoza.
Echilibrul dinamic al glucozei sangvine
Prin echilibrul dinamic se intelege valoarea fiziologica relativ constanta a glicemiei in ciuda
faptului ca glucoza din sange se afla intr-o permanenta miscare
Perfuzarea snagelui cu glucoza se realizeaza prin intestin din produsele de digestie care contin
glucide energetice cu continut de glucoza si prin ficat in urma hidrolizei glicogenului.
Extragerea glucozei din sange este realizata in principal de catre muschii aflati in activitate.
Nivelul glicemiei se mentine in parametrii normali datorita uor mecanisme care intervin pe
deopate in alimentarea organismului cu glucoza si pe de alta parte in extragerea glucozei din
circuitul sangvin in tesuturi.
Atat viteza cu care este adaugata glucoza la plasma cat si viteza cu care este eliminata, sunt reglate
intr-o mare masura de catre hormonii secretati de lobul anterior al hipofizei, de catre insulina
pancreatica, de catre cortexul suprarenal si de catre medulo suprarenala.
Secretia insulinei determina scaderea glicemiei si acest lucru se realizeaza prin fixarea de insulina
secretata care este inactivata in corp in aprox 60 min.
Adrenalina pe de alta parte determina o crestere promta a glicemiei, aceste mecanisme endocrine
produc in anumite circumstante rasturnari temporare ale echilibrului urmate in conditii normale de
restabilirea lui.
O situatie mai deosebita apare atunci cand celulele isi pierd sensibilitatea pentru insulina,
rezistenta la insulina care conduce la o crestere a concentratiei de glucoza din sange ceea ce
determina automat o secretie sporita de insulina, stare cunoscuta drept hiperinsulinism.
Rezistenta la insulina impreuna cu hiperinsulinismul contribuie la acumularea de tesut adipos la
nivelul trunchiului, este obezitatea androida care in timp contribuie la instalarea diabetului de tip 2
prin epuizarea insulinei.
Ritmul secretor, desii glicemia se testeaza de multa vreme in ultimul timp s-a ajuns la concluzia ca
secretia endocrina pancreatic are un anumit ritm zilnic, pe parcursul zilei au loc mici pulsatii de
insulina la intervale de 10 minute la care se adauga oscilatii independente.
Oscilatiile in afara ritmului pancreatic
Excluzand anumite afectiuni patologice endocrine cronice catre diabetul zaharat ocupa un loc
important si glicemia cunoaste oscilatii temporare in mai multe situatii:
a. Temperatura corpului si glicemia,
- glicemia creste odata cu temperatura corpului atat la om cat si la animale. Pasarile a
caror temperatura normala este de 42 de grade prezinta valori ale glicemiei de 210-240
mg de glucoza la 100 ml sange, in timp ce marmotele aflate la hibernare au o
temperatura de 9 grade si glicemia lor este de 6-10 mg.
- La om glicemia creste in caz de febra la limita superioara a valorii normale sau chiar o
depaseste. O scadere a glicemiei determina o racire a organismului fapt ce se manifesta
prin senzaie de frg,frisoane,transpiratii reci
b. Alimentatia si glicemia,
- hiperglicemiile temporare sunt firesti dupa mese mai ales daca acestea au fost bogarte
in glucide fiind numite hiperglicemii postbrandiale.
c. Oxigenul, substatele volatile si glicemia
- Glicemia mai creste in hipoxie, asfixie sau atunci cand se instaleaza o stare indusa
medical,anestezia cu narcotice.
d. Factorii psihogeni si glicemia
- Traumatismele psihoemotionale si neputinta de a le depasii mai ales in caz de stres
major, soc emotional, traumatisme psihice, glicemia are oscilatii importante si in spate
se gaseste aciditatea, glicemia si nevroza
Hormonii hiperglicemiant si hipoglicemiant
Glicemia creste brusc pentru o perioada scurta de timp atunci cand organismul secreta adrenalina,
acest lucru se realizeaza pe baza rezervelor de glicogen care trec rapid in glucoza.
De asemenea cortizolul secretat de corticosuprarenala determina o crestere de glucoza.
Alte aspecte legate de oscilatiile glicemiei
Cresterea glicemiei inafara disfunctiilor cronice are efect stimulent asupra metabolismul
glucidelor si asigura o ascensiune a temperaturii corpului, un aflux de sange sporit fapt ce
determina o oxigenare mai mare a tesuturilor si o mobilizare a constituentilor din sange.
In majoritatea cazurilor hiperglicemiile acute sau repetate au cauze exogene adica din afara fiind
determinate de un aport dezechilibrat de glucide. Atat carentele alimentare lipsurile cat si
obsinuirea organismului cu surse de glucide cu absorbtie rapida determina stari hipoglicemice insa
pe cai diferite
a. In carente prin epuizarea rezervelor de glucoza
b. In caz de exces de zaharoase prin secretii intense si bruste de insulina