1. 1.

Definirea, clasificarea si structura materialelor ingineresti Definirea, clasificarea si structura materialelor ingineresti
Materialul este partea esentiala constitutiva a unui produs. Calitatea
oricarui produs depinde de proprietatile materialului utilizat la fabricarea sa.
La randul lor, aceste proprietati sunt dependente de natura materialului
caracterizata prin compozitia sa chimica si indeosebi prin structura fina si
microscopica.
Conform fig.1, in functie de scara de examinare a structurii, intalnim
urmatoarele aspecte:
- structura atomica
- structura fina
- structura microscopica
- structura macroscopica
Figura 1
Macroscopic inseamna ceea ce se vede su ochiul liber sau cu lupa pana
la mariri de 50 de ori.
Microscopic ceea ce se observa la microscop la mariri de peste 100 de
ori.
10
3
10
0
10
3
10
6
10
9
10
15
10
12
Particule elementare
Raze atomice
Marimea grauntilor cristalini
Cantitatea constituentilor structurali
Piese semifabricate
Retasuri
Segregatii
Atomica
Fina
Microscopica
Macroscopica
Macrostructuri Micro
Structura
Dimensiunea [m]
Constante tericulare Constante ale retelei cristaline
Distante interatomice
Luand in considerare structura fina si microscopica, la ora actuala, pe
plan mondial se utilizeaza si se dezvolta urmatoarele categorii de materiale
care sunt prezentate sintetic in figura 2.
a) Materiale metalice care cu preponderenta sunt caracterizate prin
legatura metalica si structura cristalina fina.
b) Materiale ceramice caracterizate printr-o legatura heteropolara
( ionica ) si structura fina cristalina sau amorfa.
c) Materiale polimerice caracterizate printr-o legatura homopolara
( covalenta ) si structura fina amorfa.
d) Materiale compozite sau multimateriale care reprezinta o combinatie
a celor 3.
Figura 2
Materiale metalice
Legatura mecanica
si structura
cristalina fina.
Mat. ceramice
Legatura ionica
structura fina
cristalina sau
amorfa.
Materiale
compozite
Mat. polimerice
Leg covalente
structura fina
amorfa.
Duritatea H
2. Clasificarea generala a proprietatilor materialelor
Alegerea oricerui material pentru un anumit scop de proiectare se face in
functie de proprietatile sale.
O clasificare generala a proprietatilor ar fi urmatoarea:
- proprietati tehnologice
- proprietati de exploatare ( utilizare )
Proprietati tehnologice
- turnabilitatea
- aschiabilitatea
- deformabilitatea
- sudabilitatea
- calibilitatea
Proprietati de exploatare
- mecanice
- fizice
- chimice
- tribologice
Proprietatile tehnologice caracterizeaza capacitatea materialului de a putea fi
transformat intr-un produs util.
Proprietatile de exploatare ( utilizare ) se refera la comportarea materialului
din produs din care face parte.
Figura 3
Proprietati mecanice
De rezistenta De tenacitate De ductilitate
Rezistenta la
rupere R
m
Limita la
curgere R 02 p
La oboseala
R
1
Alungirea la
rupere A
Gatuirea Z
Energie la
rupere K
Rezilienta
KV, KCU
De plasticitate Termice Electrice Magnetice Caldura specifica cp Conductibilit. termica Difuzibilitatea termica a Coef de dilatatie Permeabilitmagn.

Saturatia magnetica Pierd. prin histerezis Campul coercitiv Hc

Rezistivitatea
electrica
Conductibilita-
tea electrica
Proprietati chimice: - rezistenta la eroziunea chimica
- rezistenta la eroziunea electrochimica
Proprietati tribologice:
- rezistenta la frecare ( uzare )
MATERIALE METALICE
Proprietati fizice
a
c
b
x
z
y




Materialul metalic este format din metale sau aliaje metalice, care se
utilizeaza la fabricarea masinilor, instalatiilor, bunuri materiale.
Metalul este orice element din tabloul periodic al elementelor care
prezinta in structura sa electronica, pe straturile energetice superioare 1 3
electroni liberi si a carui conductibilitate termica descreste pe masura ridicarii
temperaturii.
Aliajul metalic este rezultatul solidificarii unei topituri formate din
metale la care pot fi asociate si nemetale care prezinta solubilitatea totala in
stare lichida si au sau nu solubilitate in stare solida.
Cap. I Structura cristalina a materialelor metalice
1. Notiuni de cristalografie
1.1Celula elementara cristalina
1.2Cristal metalic
1.3Simbolizarea planelor si directiilor cristalografice
1.4Determinarea distantei dintre planele cristalografice
1.5Orientarea planelor cristalografice
Materialele metalice au o structura cristalina caracterizata printr-o
aranjare ordonata riguros geometrica a atomilor, adica la solidificare are loc
o aranjare a atomilor ce depinde de natura lor, legatura si distributia spatiala
a acestora.
1.1Celula elementara cristalina
Aranjarea spatiala a atomilor si
deplasarea acestora de-a lungul a 3 axe de
coordonate Ox, Oy, Oz da nastere la celula
elementara cristalina.(fig1)
Ea se caracterizeaza prin constantele
reticulare a, b, c, care reprezinta distantele
dintre atomi dupa cele 3 axe.
Prin unghiurile dintre axe:
, ,

prin nr. total de atomi Nt si prin nr. de cordinatie Z.
x
z
y
A
B
C
O
P
A'
P'

Pentru a stabili nr. total de atomi se tine seama de faptul ca o celula are
8 atomi si fiecare atom e comul la formarea a 8 celule.
Fig.1.
Nt =
8
1
8=1
Z este definit ca numar maxim de atomi ce se afla la distanta minima fata de
atomul dat.
Admitand d min = a = b = c

Z=2+2+2=6
d min = a b c

Z=2
1.2Cristalul metalic
Multiplicarea spatiala a celulei elementare cristaline da nastere la
cristalul metalic.(fig2)
Un cristal poate fi ideal daca toate nodurile sunt ocupate de atomi, sau
real daca lipsesc atomi din noduri.
Intr-un cristal metalic intalnim directii si plane cristalografice.
Directia cristalografica este dreapta care uneste 2 noduri omoloage
( AA, BB ).
Planul cristalografic este format din 2 directii cristalografice paralele
( AABB ), dar poate fi format si prin unirea a 3 noduri necoliniare ( ACD ).
Fig 2.
1.3 Simbolizarea planelor si directiilor cristalografice
Ne folosim de metoda indicilor MILLER.
Fie un plan cristalografic oarecare ABC, constante reticulare a=b=c=1
(Fig 3)
C
B
0
A
Fig.3
Pentru a scrie ecuatia planului, luam in considerare taieturile cu axele
de coordonate:
x=
h
1
; y=z=0
y=
k
1
; x=z=0
z=
l
1
; x=y=0
- ecuatia planului cristalografic
Poarta denumirea de indici Miller ai planului cristalografic coeficientii
necunoscutelor din ecuatia planului cu conditia sa fie numere intregi si prime
intre ele.
Deci h, k, l sunt indicii Miller ai planului cristalografic.
x
y
z
hx+ky+lz=1
Pentru simbolizarea planului cristalografic, indicii Miller se pun in
paranteza rotunda fara virgula intre ei ( h k l ).
Pentru simbolizarea familiei planelor cristalografice, indicii Miller se
pun intre acolade { h k l }.
Daca planul intersecteaza una din axe in partea ei negativa, in
simbolizarea planului va apare semnul deasupra indicelui Miller
corespunzator. Fie spre exemplu axa Oy intersectata in partea ei negativa,
atunci simbolizarea planului se face in felul urmator
) ( l k h
Daca planul intersecteaza una din axe la infinit (paralel cu o axa) atunci
indicele Miller corespunzator are valoarea 0. Fie spre exemplu axa Oy
intersectata la infinit (planul paralel cu Oy) atunci simbolizarea se face astfel
( h 0 l)
Directia cristalografica se simbolizeaza prin aceiasi indici Miller ca si
planul cu conditia sa fie parpendiculara pa acelasi plan.
Pentru simbolizarea directiei, indicii Miller se pun intre paranteze drepte
[ h k l ] iar pentru simbolizarea familiei de directii indicii Miller se pun intre
paranteze ascutite < h k l >.
1.4 Determinarea distantei dintre planele cristalografice
Fie un plan cristalografic oarecare ABC, constante reticulare a=b=c=1
si ne propunem sa determinam distanta dintre acest plan si planul ce trece prin
originea axelor de coordonate.
z
C

0 A x
B
y
Fig 4.
d=OM
OA=
h
a
cos

=
OA
OM
=
h
a
d
OB=
k
b
cos

=
OB
OM
=
k
b
d
OC=
l
c
cos

=
OC
OM
=
l
c
d
cos+cos+cos=1
d=
2 2 2
1

,
_

,
_

,
_

c
l
b
k
a
h
a=b=c=1
1.5 Orientarea planelor cristalografice
Este data de valoarea cosinusurilor directoare:
cos=
h
a
d
; cos=
k
b
d
; cos=
l
c
d
;
Sau se poate determina plecand de la ecuatia planului:
a
h
x +
b
k
y +
c
l
z = 1
cos = 2 2 2

,
_

+
,
_

+
,
_

c
l
b
k
a
h
a
h
d=
2 2 2
1
l k h + +
cos= 2 2 2

,
_

+
,
_

+
,
_

c
l
b
k
a
h
b
k
cos= 2 2 2

,
_

+
,
_

+
,
_

c
l
b
k
a
h
c
l
cos=
2 2 2
l k h
h
+ +
; cos=
2 2 2
l k h
k
+ +
; cos=
2 2 2
l k h
l
+ +
Concluzie:
Cunoasterea distantei si a orientarii planelor cristalgrafice prezinta
interes pentru studiul materialelor metalice deoarece cercetarea structurii
acestora se face cu ajutorul razelor penetrante si cunoscand distanta si
orientarea acestora vom sti sa orientam spotul de raze catre planele cu
densitate maxima de atomi.
Curs. II Sisteme cristaline
Aranjarea spatiala a atomilor respectand diferitele tipuri de celule
elementare cristaline da nastere la sistemele cristaline. Mai mult, sunt situatii
cand elementele isi schimba sistemul de cristalizare in functie de temperatura.
Fenomenul de modificare a sistemului de cristalizare in functie de
temperatura poarta denumirea de alotropie sau polimorfism.
Formele alotropice ale elementelor se noteaza cu ,,.
De ex.: pt. Fe:
Fe stabil pana la 912 C ( cristalizeaza in sist cubic cu volum
centrat );
Fe stabil intre 912 C 1394 C ( cristalizeaza in sist cubic cu fete
centrate );
Sn stabil pana la 18 C ( retea cubica complexa diamant );
Sn stabil peste 18 C - 232 C ( retea tetragonala cu volum centrat ).
2.1 Sistemul cristalin cubic
Celula elementara cristalina este un cub. Axele Ox, Oy, Oz, unghiurile
dintre axe ===90 si in functie de modul de aranjare al atomilor, poate fi:
1) cu volum centrat
2) cu fete centrate
1) Sistemul cubic cu volum centrat ( CVC ) are atomii plasati in varfurile
cubului si in centru. (Fig 1)
a=b=c
Nr.t=8+1=2
Z nr. de cordinatie
Z=4+4=8
dmin=a3/2
Fig.1.
Gradul de compactitate al sistemului: definit ca raportul dintre volumul ocupat
de atom si volumul celulei.
In acest sistem cristalizeaza Fe , Cr, W, V, Mo.
2) Sistemul cubic cu fete centrate ( CFC ) are atomii plasati in varfurile
cubului si in centrul fetelor.(Fig 2)
Fig.2
a=b=c
Nt=8+6=4
Z=4+4+4=12
dmin=a2/2 ( jumatate din diagonala unei fete )


CFC este mai compact decat CVC, deci va prezenta plane cu densitate maxima
de atomi.
In acest sistem cristalizeaza Fe, Au, Ag, Cu, Mn, Ni.
Plane cu densitate maxima de atomi sin sistemul cubic (Fig 3)
a=b=c=1
Fig 3
- ABCD planul cubului, si are un singur indice Miller semnificativ
(100) indice Miller {100} familie de plane
- BCFG are 2 indici Miller
{110} (110) planul dodecaedrului
- planul BEG planul octaedrului are 3 indici Miller semnificativi
{111} (111)
Conditia ca un plan sa aibe densitatea maxima de atomi este pentru
sistemele CVC ca suma indicilor Miller sa fie numar par:
h + k + l = nr. par
Pentru CFC, conditia este ca suma perechilor indicilor Miller sa fie
numar par:
x
z
y
G C
D
E
F
A
B

h + k |
k + l | = nr. par
h + l |
2.2 Sistemul cristalin hexagonal celula elementara cristalina este o
prisma hexagonala.(Fig 4)
, , = 120 are 3 axe de coordonate Ox, Oy, Oz si o a patra axa Oi
perpendicular pe planul celor 3.
Are atomii plasati in varfurile hexagonului in centrul bazelor si 3 atomi
in interior tot in a 2-a fata si in jumatatea apoteomei.
Pentru a stabili nr total de atomi, se tine seama de faptul ca atomii din
varfuri sunt comuni la 12 celule, cei din centrul bazei la 2 celule, iar cele din
interior participa integral.
Z = 6.
Fig 4.
Daca c/a=1,633 , sistemul se numeste hexagonal compact atunci z=6+3+3=12
( HC )
Daca c/a1,633 , sistemul se numeste hexagonal necompact z=6 ( HN )
In acest sistem cristalizeaza Mg, Zi, Be, Zr, Sn o forma alotropica a
staniului si a titanului.
x
z
y
i
a
b
c

Plane principale in sistemul hexagonal (Fig 5)
- planul bazal (1) (0001) ; {0001}
- planul prismei (2) (1010); {1010}
- planul piramidei (3) (0111); {0111}
Fig. 5.
2.3 Sistemul cristalin tetragonal
x
z
y
i
1
2
3

a
c
b
x
y



Celula elementara cristalina este o prisma
tetragonala, un cub cu o fata alungita.(Fig 6)
a=bc
= = = 90
In functie de modul de aranjare a atomilor
poate fi tetragonal simplu, centrat cu fete centrate.
Sistemul tetragonal simplu (TS) are atomii in
varfurile tetragonului.(Fig 6)
Nt = 8=1
Dmin = a = b c
Z = 4
c/a > 1 grad de tetragonalitate
Fig 6.
TC are atomii plasati in varfuri si in centru.(Fig 7)
Fig 7
Nt = 8+1=2
Z = 4
TFC are atomii plasati in varfuri si in centrul fetelor.(Fig 8)
a
c
b
x
y

Fig 8.
Nt = 8+6=4
Z = 4
In acest sistem cristalizeaza putine elemente cu caracter metalic ( o
forma alotropica a Sn, insa prezinta importanta pentru constituentul structural
numit MARTENSITA (M) ).(Fig.9)
M = Fe(C)ss o solutie solida de insertie a carbonului in Fe in stare
suprasaturata.
Este constituentul structural specific otelurilot calite. Raportul c/a>1 poarta
denumirea de grad de tetragonalitate si creste pe masura ce creste continutul
in C al otelului.
Nt = 8+1+1=2,5
a
c
b
x
y

a
c
b
x
y
C

Fe
Fig 9.
3 Anizotropia metalelor
Spre deosebire de corpurile amorfe ( fara sistem de cristalizare ), care
au aceleasi proprietati indiferent de directia in care se masoara, si care se
numesc izotrope, cristalele metalice prezinta proprietati diferite in functie de
directia in care se masoara, adica sunt anizotrope.
Deci, anizotropie inseamna ca are proprietati diferite in functie de
directia in care se masoara.
Ex.: in cazul unui monocristal de Fe, modulul de elasticitate dupa diferitele
directii are valori diferite.(Fig 10)
E[111]=29000 daN/mm
E[010]=13000 daN/mm
E = 21000 daN/mm
Materialele metalice industriale sunt policristaline, deci alcatuite din
mai multi graunti si au orientari diferite. Datorita acestui fapt, fenomenul de
anizotropie este mai mult atenuat si se vorbeste despre cvasianizotropie.
In practica industriala sunt situatii cand se necesita ca prin diferite
procese tehnologice ( turnare, deformare plastica, tratament termic ) sa se
realizeze o anumita orientare a grauntilor cristalini.
Orientarea preferentiala a grauntilor cristalini dupa o anumita directie
poarta denumirea de textura.
De ex: la tragerea sarmei printr-o filiera, grauntii sunt orientati in functie de
directia de tragere.
In functie de scopul urmarit, textura poate fi un inconvenient sau o
calitate.
De ex: ambutisarea adanca nu ar putea avea loc in material texturat, din
contra, in capul materialelor la care se necesita proprietati magnetice
deosebite, orientarea grauntilor este necesara ( cazul tablelor zincate pentru
transformatorii electrici ).
Cap. IV Cristale metalice
Cristalele care apar intr-o topitura poarta denumirea de cristale primare
sau dendritice.
Acestea se dezvolta tridimensional de la un germene oarecare aparut
intr-o topitura.
Ramurile dendritelor ajung in contact unele cu altele, se jeneaza
reciproc in crestere si da nastere la grauntele cristalin.
Structura grauntelui cristalin analizata cu ajutorul razelor penetrante
( raze X ) pune in evidenta existenta unor forme poliedrice bine conturate,
numite limite de graunti.
La limitele de graunti nu se respecta sistemul de cristalizare al
componentelor. In cazul limitelor de valori mari pot aparea si stari amorfe.
In interiorul grauntilor se contureaza mici zone in care se respecta
sistemul cristalin al componentelor si care poarta denumirea de cristalite
( fragmente de cristale ).
Cristalele sunt separate intre ele prin limite de cristalite sau sublimite de
graunte.
Asadar, structura oricarui material metalic este o structura in mozaic si
proprietatile oricarui material metalic ( fizice, chimice, mecanice, tehnologice )
depind de marimea cristalului, de marimea limitelor si sublimitelor de graunti,
de marimea blocului in mozaic, respectiv de natura componentelor si sistemul
lor specific de cristalizare.
Cap. V Imperfectiuni in cristale
Ca urmare a unor legitati naturale, la solidificarea materialelor metalice
apar imperfectiuni in aranjamentul atomilor din nodurile retelei cristaline
dictate de factori tehnologici ( temperatura de incalzire, timp, viteza de
racire ), cat si de factori de elaborare ( gradul de puritate a materiei prime ).
Ca atare, materialele metalice sunt constituite din cristale reale care
intotdeauna contine un numar de defecte sau imperfectiuni.
Analizate sub aspect geometric, imperfectiunile din cristale pot fi:
- defecte punctiforme;
- defecte liniare ( dislocatii );
- defecte de suprafata.
Defectele punctiforme se caracterizeaza prin dimensiuni de acelasi
ordin de marime cu distantele interatomice si sunt constituite din
vacante, atomi de insertie, atomi de substitutie sau combinatii ale
acestora.
Vacanta este un nod neocupat de atomii din reteaua cristalina.
Aparitia vacantelor poate fi explicata in felul urmator: atomii nu
sunt ficsi in nodurile retelei cristaline si oscileaza in jurul pozitiei de
echilibru. Cand primeste o anumita cantitate de energie, atomul isi poate
parasi locul; locul de unde a plecat ramane vacant si ciclul continua.
Concentratia in echilibru a vacantelor este data de relatia n=Ne

KT
E
0
; n nr de vacante; N nr de atomi; E
0
- energia de activare; K
constanta lui Boltzman; T temperatura.
Ex: Cu E 0 =1,1 eV
T=300 K

n=10
19
T=1350 K

n=10
4
Vacantele intr-un material metalic pot aparea in timpul racirii cu
viteza mare de o anumita temperatura ( calire ), prin bombardarea cu
particule cu energie ridicata ( protoni, neutroni, raze X, ) sau prin
deformare la rece ( ecruisaj ).
Vacantele influenteaza proprietatile si in special pe cele fizice,
conductibilitatea electrica, proprietati magnetice si desfasurarea
transformarilor din starea solida.
Atomii de insertie sau de patrundere sunt atomi care patrund in
interstitiile retelei cristaline si provoaca deformari ale acestora.
Atomii de substitutie sa inlocuire sunt atomi de alta natura decat
cei care concura la formarea materialului si provoaca deformari ale
retelei cu atat mai mult cu cat diferenta dintre razele atomice ale celor 2
atomi este mai mare.
Intr-un material metalic pot aparea concomitent cele 3 tipuri de
defecte punctiforme, sunt si situatii cand apar si colonii de vacante
denumite claustere.
Defecte liniare ( dislocatii ) sunt cele mai importante defecte din
reteaua cristalina si se caracterizeaza prin dimensiuni de 5 7 distante
interatomice, iar a treia dimensiune este de mii de ori mai mare.
Se pot clasifica in mai multe categorii, dar gruparea cea mai
semnificaiva este in:
1) dislocatii marginale Taylor
2) dislocatii elicoidale - Brgers
Dislocatiile marginale
Fie un edificiu atomic oarecare in care prezenta unui semiplan
atomic provoaca modificari ale retelei cristaline ce pot fi sesizate
pana la cateva distante interatomice.
Pentru inlaturarea distorsionarii retelei cristaline se actioneaza cu un
vector b numit vector Brgers si semiplanul atomic AB ajunge la marginea
cristalului ca o treapta in cristal.
O dislocatie marginala se caracterizeaza prin actiunea perpendiculara a
vectorului Brgers pe axa dislocatiei. O asemenea dislocatie se noteaza prin
daca este pozitiva, adica daca semiplanul atomic este deasupra planului de
alunecare ( cazul considerat ) sau negativa ,,T daca semiplanul atomic este
sub cel de alunecare.
O caracteristica importanta a acestuia este vectorul b care indica
marimea di directia alunecarii asociate dislocatiei respective.
Dislocatia elicoidala consta in deplasarea unei portiuni din cristal de-a
lungul unui plan Q, respectiv forfecarea a doua portiuni din cristal, una in
raport cu alta.
Dislocatia elicoidala se caracterizeaza prin actiunea paralela a
vectorului Brgers b cu axa dislocatiei.
Drumul parcurs de atomi in stanga si dreapta planului Q in raport cu
linia EF este prezentat in fig. e. pentru inlaturarea deformarii, drumul parcurs
de atomi este in spirala, de aici denumirea de dislocatii elicoidale.
Dislocatii intr-un material metalic apar in perioada de crestere a
cristalului, in timpul tratamentelor termice si in timpul deformarii plastice la
rece.
Intr-un material metalic apar concomitent si dislocatii elicoidale si
dislocatii marginale. Dislocatiile de aceeasi marime dar de sens contrar se pot
anula.
Dislocatiile pot fi puse in evidenta:
- prin atac chimic sau electrolitic ( figuri de coroziune );
- prin microscopie electronica;
- prin raze X.
Influenta dislocatiilor asupra proprietatilor materialului metalic
Dislocatiile dintr-un material metalic se caracterizeaza prin densitatea
de dislocatii, notata cu

, ceea ce reprezinta numarul de dislocatii pe unitatea

de suprafata
1
]
1

2
1
cm
.
Se considera densitate critica crit =(10
5
10
6
)
2
cm
dis
, deoarece la
aceasta valoare proprietatile trec printr-un minim ( starea recoapta a
materialului metalic ).
Dislocatiile intr-un material metalic se deplaseaza datorita energiei de
natura termica, mecanica sau termomecanica data cristalului. Deplasarea
poate avea loc prin alunecare, difuzie, catarare etc.
Exista un mecanism complex de deplasare a dislocatiilor, cert este faptul
ca in jurul lor apar tensiuni, fapt care duce la explicarea proprietatilor in
functie de cantitatea lor.
La s crit proprietatile trec prin minim. Daca I < < I crit , proprietatile au
valori ridicate, deoarece intra in actiune fortele interatomice ale
componentelor neafectate de defectele din reteaua cristalina ( proprietatile se
apropie de fortele de coeziune ).
Daca I > > I crit , proprietatile cresc deoarece la un numar mare de
dislocatii se necesita forte exterioare de valori mari pentru deplasarea planelor
atomice.
La ora actuala este mai intelept sa se mareasca cantitatea de dislocatii
pentru a mari spectrul proprietatilor decat sa utilizam materiale cu inalt grad
de puritate. Pentru a mari cantitatea de dislocatii se practica tratarea termica
a acestuia ( calirea ) cand creste numarul de atomi de substitutie si insertie in
reteaua cristalina, de asemenea microalierea solutiilor solide de atomi de
carbon, Bor, si Azot, precum si precipitarea unor faze secundare cu dimensiuni
sub 100 yim face sa creasca densitatea de dislocatii si, deci, se imbunatatesc
proprietatile.
Defecte de suprafata
Se caracterizeaza printr-o singura dimensiune de ordinul distantelor
interatomice, celelalte doua dimensiuni fiind mult mai mari. Sunt constituite din
limitele si sublimitele de graunte; suprafata de separare dintre faze si macle.
Limitele de graunti: fiecare graunte cristalin are aceeasi compozitie
chimica cu cel invecinat, deosebindu-se intre ei prin forma, marime si
orientare. Daca diferenta de orientare a 2 graunti este mare, avem de-a face cu
limite la unghiuri mari, de obicei >30, iar daca diferenta de orientare este
<20, avem de-a face cu limite la unghiuri mici.
In cazul limitelor la unghiuri mari putem intalni urmatoarele structuri:
a) la limita dintre graunti apar atomi de alta natura, deci un strat amorf;
b) la limita dintre graunti atomii isi schimba intr-o oarecare masura pozitia.
Limitele la unghiuri mari dispun de energie de valori ridicate, motiv
pentru care se initiaza fenomene de difuzie, de precipitare, de faza si tot aici se
aduna si impuritatile.
In cazul limitelor la unghiuri mici, sub 20 apare un sir de dislocatii
marginale.
= 2 arctg
D
b
2
=
D
b
Intre unghiul , vectorul Brgers b si distanta dintre doua dislocatii
exista relatia = 2 arctg
D
b
2
.
In cazul sublimitelor de graunti ( vezi structura ) avem de-a face cu un
sir de dislocatii marginale asezate unele sub altele ( cazul prezentat mai sus ).
Difuzia in materiale metalice
Fluxul dirijat de atomi ce trece dintr-o zona cu concentratie mare intr-o
zona cu concentratie mica in scopul uniformizarii concentratiei poarta
denumirea de difuzie.
Fenomenul de difuzie nelegat de variatia de concentratie poarta
denumirea de autodifuzie.
Difuzia in materialele metalice are loc prin diferite mecanisme:
a) schimbarea reciproca intre atomi;
b) deplasarea ciclica a unei grupari de 2, 3 atomi;
c) difuzia prin internoduri se deplaseaza intre noduri;
d) prin intermediul vacantelor.
Cel mai probabil mecanism este cel prin intermediul vacantelor.
Difuzia se apreciaza cu ajutorul coeficientului de difuzie:
D = Ae
RT
Q

1
]
1

s
cm
2
A constanta
Q energia data
R constanta termochimica
T temperatura
Coeficientul de difuzie creste pe masura ce creste temperatura.
D mai depinde de structura cristalina.
DFe > DFe
Difuzia este influentata si de marimea de graunte, granulatie fina sau
grosolana.
Mai multi graunti inseamna mai multe limite si, ca atare, difuzia are loc
mai usor in granulatii fine decat in una grosolana.
Cap VI Procesul cristalizarii materialelor metalice
1. Notiunea de cristalizare primara, curba de racire, histerezis de
transformare si grad de subracire;
2. Conditiile energetice ale cristalizarii
3. Mecanismul si cinematica cristalizarii
4. Solidificarea lingourilor si defecte conexe
1. Notiunea de cristalizare primara
Materialele metalice in stare solida utilizate in tehnica se obtin in urma
solidificarii unei topituri. Faptul ca in urma solidificarii apar grauntii
cristalini, procesul poarta numele de cristalizare primara sau simplu
solidificare.
Analiza solidificarii unui material metalic se face cu ajutorul analizei
termice ( vezi lucrarea de laborator ), adica in timpul solidificarii unei
topituri se urmareste variatia temperaturii in timp si cu rezultatele obtinute se
traseaza cuba de racire, care are aspectul din figura:
Pe curba de racire apare un palier de temperatura de solidificare Ts, Ts
punct critic de transformare.
Daca se face incalzirea materialului si se reprezinta variatia
temperaturii in timp la incalzire pe curba de incalzire din nou apare un palier
la temperatura Tt.
Tt punct critic.
DIAGRAME DE ECHILIBRU ALE ALIAJELOR BINARE
Aliajul metalic este rezultatul solidificarii unei topituri formate din
metale la care pot fi asociate si nemetale care prezinta solubilitate in stare
lichida cu sau nu solubilitate in stare solida.
Elementele care concura la formarea aliajului poarta denumirea de
componente sau componenti. De exemplu A,B,C,D, s.a.
Aliajul mecanic format din doua componente poarta denumirea de aliaj
binar, din trei componente tertial, din patru sau mai multe componente
polinar.
Un sistem de aliaje se realizeaza prin varierea concentratiei
componentelor. De exemplu: si aliajul cu componentele A si B, A poate sa
varieze de la 0100%, la fel si B de la 0100%.
Studirea aliajelor metalice, respectiv a transformarilor la incalizire si
racire a posibilitatilor de prelucrare mecano-termica, a aprecierii
proprietatilor mecanice se face cu ajutorul diagramelor de echilibru.
Diagramele de echilibru
-sunt prezentari grafice a starilor unor sisteme de aliaje in coordonate de
temperatura si concentratie.
Pentru construirea diagramelor de echilibru se folosesc diverse metode
din care uzual apar analiza termica, dilatometrica, magnetica si cu raze
pentrante toate asociate cu analiza metalografica si electronica.
1. Construirea diagramelor de echilibru
Se ia un sistem binar cu componentele A si B si se considera
urmatoarele aliaje: X1=80%A+20%B; X2=60%A+40%B;
X3=40%A+60%B si X4=20%A+80%B.
Fiecare din aceste aliaje se incalzesc deasupra temperaturii de
topire, apoi se racesc lent cu viteza de racire Vr
Curs 4 Procesul cristalizrii materialelor metalice
1. Noiunea de cristalizare primar, curba de rcire, histerezis de
transformare i grad de subrcire;
2. Condiiile energetice ale cristalizrii;
3. Mecanismul i cinetica cristalizrii;
4. Solidificarea lingourilor i defecte conexe.
1. Noiunea de cristalizare primar, curba de rcire, histerezis de
transformare i grad de subrcire
Materialele metalice n stare solid utilizate n tehnic se obin n urma
solidificrii unei topituri. Faptul c n urma solidificrii apar grunii
cristalini, procesul poart numele de cristalizare primar sau, simplu,
solidificare.
Analiza solidificrii unui material metalic se face cu ajutorul analizei
termice ( vezi lucrarea de laborator ), adic n timpul solidificrii unei
topituri se urmrete variaia temperaturii n timp i, cu rezultatele obinute, se
traseaz curba de rcire, care are aspectul din Fig. 1:
Pe curba de rcire apare
un palier la temperatura de
solidificare T
s
, T
s
un punct critic
de transfor-mare.
Dac se face nclzirea materialului metalic i se reprezint variaia
temperaturii n timp la nclzire, pe curba de nclzire din nou apare un palier
la temperatura de topire T
t
( Fig. 2 ):
T
t
punct critic
n cazul ideal, T
s
= T
t
. n realitate, datorit nclzirii i rcirii cu
viteze mari, totdeauna, ntre T
s
i T
t
exist o diferen care poatr denumirea de
histerezis de transformare.
Datorit existenei histerezisului de transformare, solidificarea apare la
o tempera-tur mai mic dect cea teoretic ( Fig. 3 ):
T
r
temperatura real de solidificare
Diferena dintre T
s
i T
r
de
transformare poart denumirea de
grad de subrcire: r s
T T T
Gradul de subrcire depinde de
vitezele de nclzire, de natura
materialu-lui, aparatura folosit etc.
2. Condiiile energetice ale cristalizrii
Exist la ora actual mai multe teorii cu privire la cristalizare, dar cea
mai concludent i unanim acceptat este teoria energetic a cristalului.
Ea presupune existena unei anumite energii libere a sistemului, tendina
sistemului de a ocupa stri de minim energie, precum i probabilitatea ca
atomii s ocupe anumite poziii n nodurile reelei cristaline n timpul
solidificrii.
Conform principiilor termodinamice, energia liber a unui sistem este
dat de relaia:
TS U F
(1).
F - energia liber
U
- energia intern definit ca suma energiilor cinetice i poteniale ale
atomilor
T - temperatura
S
- entropia sistemului
Entropia este o mrime de stare definit ca probabilitatea ca atomii s
ocupe o anumit poziie n nodurile reelei cristaline, n timpul solidificrii, fie
ca o variaie a cldurii sistemului n raport cu temperatura.
Difereniind relaia (1)

Tds sdT dU dF
(2)
Dnd sistemului o anumit cantitate de cldur, el produce lucru
mecanic i variaia energiei interne va fi:
dL dQ dU
(3)
(4)

'

dv p dL
dT C dQ
p
Cum procesele metalurgice au loc la presiune constant, termenul
dv p

poate fi neglijat i prin urmare:
dT C dQ dU
p

(5)
Admind entropia ca o variaie a cldurii sistemului n raport cu
temperatura:
T
dT C
T
dQ
ds
p

(6)
nlocuind (6) n (2)

T
dT C
T SdT dT C dF
p
p



SdT dF

S
dT
dF

(7)
Cum entropia nu poate fi negativ, nseamn c, pe msur ce crete
temperatura sistemului, energia lui liber scade, lucru explicabil prin aceea c,
odat cu creterea temperaturii, crete i probabilitatea ca atomii s ocupe o
anumit poziie n reeaua cristalin.
Reprezentnd grafic relaia (7), se obine o curb ( Fig. 4 ):
Pentru interpretri calitative ale procesului de cristalizare se admite o
variaie liniar a energiei libere n funcie de temperatur ( Fig. 5 ):
Concluzie: Motorul oricrei transformri de faz, respectiv proces de
cristali-zare, este energia liber a sistemului care scade pe msur ce crete
temperatura.
3. Mecanismul i cinetica cristalizrii
Cristalizarea ncepe prin apariia germenilor ntr-o topitur determinat
de condiiile energetice, iar dezvoltarea cristalului pe germenii apruise
datoreaz n principal fenomenelor de difuzie.
Urmrind solidificarea unei topituri ntlnim situaia din Fig. 6:
La o temperatur mai mare dect cea de solidificare, totul este lichid
( Zona 1 ) s
T T
.
La scderea temperaturii imediat sub cea de solidificare, n lichid apar
primii germeni, fie datorit fluctuaiei concentraiei atomilor, adic o
cristalizare omogen, fie datorit existenei unui suport n topitur, adic
cristalizare heterogen ( Zona 2 ).
Continundu-se rcirea n jurul germenilor, apare solidul ( Zona 3 ). Pe
solidul format se dezvolt cristalele ( Zona 4 ) i procesul continu pn totul
este solid ( Zona 5 ).
Prin urmare, cristalizarea, ca i mecanism, este conceput ca apariia
germenilor ntr-o topitur i dezvoltarea cristalului pe germenii aprui.
Procesul continu prin apariia de noi germeni i dezvoltarea de noi cristale
pn la epuizarea ntregii topituri. Continu i n stare solid prin dizolvarea
cristalelor de dimensiuni mici i creterea celor de dimensiuni mari.
Cristalizarea se caracterizeaz prin 2 parametri principali, i anume:
re cristaliza
v
- adic creterea dimensiunii liniare a cristalului n unitatea
de timp.
crist
v

1
]
1

s
mm
Capacitate
a de
cristalizare. Q
crist
adic numrul germenilor de cristalizare
aprui n unitate de volum i unitate de timp. crist
Q

1
]
1

s mm
3
1
Evoluia acestor parametri, viteza de rcire cu temperatura, respectiv
gradul de subrcire este prezentat n Fig. 7:
La vitez de rcire mic, parame-trul cristalizrii, vite-za de cristalizare
i capacitatea de crista-lizare au valori mici ( V
r1
), structura re-zultat va fi
groso-lan, gruni de di-mensiuni mari i form ctre cea sferic ( Zona I pe
figur ).
La viteze de rcire, grade de sub-rcire mai mari (V
r2
) capacitatea de
crista-lizare are valori mici, viteza are valori mari i structura rezultat este cu
gruni alungii, structur columnar ( Zona II ).
La viteze de rcire i mai mari ( V
r3
), parametrii cristalizrii, viteza i
capacitatea de cristalizare are valori ctre cele maxime i structura rezultat
va fi cu gruni de dimensiuni mici i de form globular numit structur fin.
Finisarea structurii odat cu creterea parametrilor cristalizrii se datoreaz
scderii coeficientului de difuzie i a energiei de acionare a fluctuaiei
concentraiei atomilor. Materialele metalice care cristalizeaz heterogen pe un
suport existent n topitur vor prezenta o structur mai fin comparativ cu cele
care cristalizeaz omogen.
Concluzie : Pentru a obine structuri mai fine se acioneaz asupra
parametrilor cristalizrii. Dac acetia au valori ctre cele maxime se obine o
structur mai fin.
4. Solidificarea lingourilor i defecte conexe
Solidificarea materialelor metalice are loc n forme metalice, care
poart denumirea de lingotiere, iar produsul rezultat poart denumirea de
lingou.
Solidificarea n forme metalice prezint anumite particulariti care pot
fi puse n eviden dac se face o seciune transversal printr-un lingou metalic
( Fig. 8 ), punndu-se n eviden zonele
caracteristice ale solidificrii.
Zona 1 Este a cristalelor globulare
de dimensiuni mici
Zona 2 Este a cristalelor alungit colum-
nare
Zona 3 Este a cristalelor
echiaxiale
Zona 4 Este zona segregaiilor chimice
i structurale inferioare
Zona 5 Este zona segregaiilor chimice
i structurale superioare
Zona 6 Este zona cu retasur.
Orice lingou metalic are 3 pri :
A Capul
B Corpul
C Piciorul
Dintr-un lingou se folosete circa 70 80 % ( Zona B ).
Zonele A i C conin multe defecte de tipul segregaiilor i retasurii i se
elimin prin tiere, operaie care poart denumirea de utare.
Defectele solidificrii

Retuarea sau golul de contracie apare la solidificarea oricrui
material metalic. Forma retasurii depinde de modul de evacuare a cldurii din
lingotier, i pot exista urmtoarele 3 situaii ( Fig. 9 ):
Cazul a ideal evacuarea cldurii se face numai prin partea de jos i
dup solidificare apare doar o diferen de volum: AA volumul
lichidului
BB volumul solidului
Cazul b evacuarea cldurii se face dup toate direciile i nu este
intens la suprafa. Frontul de cristalizare nainteaz de la exterior ctre
interior i golul de contracie ia form de plnie, numit retasur.
Cazul c evacuarea cldurii se face dup toate direciile i este intens
i la suprafa, golul de contracie rmne n interior, ceea ce constituie un
mare defect de elaborare.
Obs: n cazul oelurilor bogat aliate se adaug nite prelungiri din
materiale ceramice cu scopul de a reduce retasura, acestea numindu-se
maselote.
Segregaiile sunt zone mai bogate sau mai srace ntr-unul sau altul din
componentele materialului metalic.se datoresc fie greutii specifice diferite a
cristalelor aprute n topitur, fie datorit coeficienilor de difuzie ai
componentelor materialului metalic. Dup provenien, segregaiile pot fi:
Directe
Inverse
Intracristaline
Intercristaline
Segregaiile directe apar n interiorul cristalului i n retasur.
Segregaiile inverse apar la marginea lingoului.
Segregaiile intracristaline apar n interiorul cristalului i se datoresc
coeficieni-lor de difuzie diferii ai componentelor ( Fig. 10 ).
Zonele 1 4 sunt diferite din punct de vedere al
compo-ziiei chimice, apare segregaia.
Elementele cu tendina spre segregare intracristalin
sunt: C,P,S.
Pentru eliminarea acestor segregaii se practic
trata-mentul termic de recoacere de omogenizare.
Segregaiile intercristaline apar la marginea cristalului ( Fig. 11 ).
Porozitile sunt defecte cauzate de contracia de la solidificare, fie de
gazele rmase nedizolvate n urma solidificrii. Porozitile cauzate de
contracie mai poart denumirea de retasur i au form coluroas, iar
porozitile cauzate de solubilitatea diferit a gazelor n stare lichid i solid
poart denumirea de sulfuri i au form oval sau rotunjit.
Porozitile ntr-un material sunt concentratori de tensiuni i pot duce la
fisurarea acestuia.
Incluziuni nemetalice sunt particule de alt natur dect materialul
metalic. Pot fi endogene, care apar ca urmare a reaciilor metalurgice ce au
loc i pot fi: oxizi, nitruri, sulfuri, sau exogene, care apar din exterior de la
oalele, jgheaburile de turnare i sunt de tipul silicatelor ( Vezi lucrarea de
laborator incluziuni nemetalice ).
Curs 5 Deformarea plastic
1. Deformarea plastic prin alunecare;
2. Deformarea plastic prin maclare;
3. Deformarea plastic a policristalelor;
4. Efectul nclzirii asupra materialelor metalice ecruisate.
Deformarea plastic este proprietatea materialelor metalice de a se
deforma sub aciunea forelor exterioare i de a-i pstra forma deformat la
ncetarea aciunii sarcinii.
Deformarea plastic se produce mai puin dect limita elastic a
materialului i se caracterizeaz prin deplasri pe distane mari a atomilor n
interiorul grunilor cristalini.
n urma ncetrii aciunii sarcinii, forma deformat se pstreaz dar
materialul nu-i mai revine la structura i proprietile avute iniial.
Mecanismele prin care se produce deformarea plastic a unui grunte
cristalin sunt alunecarea i maclarea.
1. Deformarea plastic prin alunecare
Const n deplasarea unei poriuni izolate din cristal de-a lungul unor
plane cristalografice numite plane de alunecare. Analizat la nivel
microscopic, deformarea prin
alunecare este prezentat n Fig.
12:
Fie un edificiu cristalin
oarecare ( fig. a ), n care,
datorit aciunii sarcinilor
exterioare, iau natere tensiuni tangeniale, notate cu . Cnd tensiunile
tangeniale depesc o anumit valoare critic se produc deplasri a unei
poriuni din cristal pe o distan egal cu un numr ntreg de distane
interatomi-ce de-a lungul planului AA. Dac suprafaa materialului a fost n
prealabil lustruit dup alunecare se pun n eviden liniile de alunecare
numite linii Lders. Analizat la microscop suprafaa lustruit, se pot pune n
eviden existena unor trepte sau praguri care nu sunt altceva dect
intersecia planelor de alunecare cu suprafaa materialelor ( fig. c, d, e ).
Deformarea prin alunecare are loc de-a lungul planelor i direciilor
cristalografi-ce cu numr maxim de atomi. Planele i direciile cristalografice
formeaz sistemele de alunecare ( Fig. 13 ).
Ex: pentru materialele care cristalizeaz un sistem hexagonal compact
exist o familie de plane cu densitate maxim de atomi {0001} i trei familii de
direcii <1120>, deci, 3 sisteme de alunecare.
Materiale ce cristalizeaz n sistemul CFC. Exist 4 familii de plane cu
densitate maxim de atomi {111} i 3 familii de direcii <110>, deci 12 sisteme
de alunecare.
Pentru materiale ce cristalizeaz n CVC nu exist plane cu densitate
maxim de atomi, ci numai direcii <111>. Lund n considerare, la acest
sistem, plane cu numr mare de atomi care pot fi {110}, {112}, {123} se pot
stabili 24 de sisteme de alunecare, dar neavnd plane cu densitate maxim de
atomi, deformarea se face mai greu la CVC comparativ cu CFC.
Din aceste motive, pentru deformarea plastic se caut s se aduc
materialul n aa fel nct s avem plane cu densitate maxim de atomi.
Ex: n cazul oelurilor, pentru a uura deformarea plastic, se face
nclzirea acestuia la temperaturi ridicate, deci, n domeniul Fe

, care
cristalizeaz n sistemul CFC care dispune de plane cu densitate maxim de
atomi care uureaz deformarea.
2. Deformarea plastic prin maclare
Const n deplasarea unei poriuni izolate din cristal una n raport cu
cealalt.
Ex: ( Fig. 14 ) un cristal nainte de deformare are forma din fig. a. Dup
deformarea prin maclare, forma este prezentat n fig. b, zona deformat este
macla, iar vzut la microscop, macla arat ca n fig. c:
Maclele pot fi: de
deformare sau de
recoacere.
Maclele de deforma-
re apar la materialele ce
cristalizeaz n MC i CVC
deformate la temperaturi joase i cu sintez mare, iar maclele de recoacere
apar la materialele ce cristalizeaz n CFC n urma deformrii plastice i a
tratamentului termic de recoacere.
( Fig. 15 )Analizate la nivel microscopic, deformarea prin maclare are
aspectul din fig. d, e:
Spre deosebire de
deformarea prin
alunecare, la care
att partea deformat
ct i cea
nedeformat au
aceeai direcie, n
ca-zul maclrii,
partea deformat are
orienta-rea diferit
fa de cea nedeformat.
Specific ma-clriieste faptul c necesit fore exterioare mult mai mari
dect n cazul alunecrii, se produce n timp scurt i este nsoit de zgomote
caracteristice cauzate de frecrile interioare produse la deplasarea unor plane
atomice unele n raport cu altele.
Specific deformrii prin maclare este elementul staniu. Dac se ia o
vergea de staniu i se ndoaie se produce maclarea nsoit de un zgomot
caracteristic, numit cntecul staniului. Cu ct este mai pur, zgomotul este
caracteristic metalelor de verificare a puritii staniului.
i deformarea prin maclare se produce de-a lungul planelor i direciilor
cristalografice cu densitate maxim de atomi.
3. Deformarea plastic a policristalelor
Materialele utilizate industrial nu sunt monocristaline ci policristaline,
deci alctuite din mai muli gruni care au orientri diferite. Datorit
orientrii diferite a grunilor, dei mecanismul principal de deformare este
alunecarea, totui apar unele particulariti legate de orientarea i mrimea
grunilor. Conform Fig. 16, deformarea policristalelor are aspectul urmtor:
Sub aciunea forelor exterioare F se va
produce deformarea mai nti n grunii la care
sistemele de lunecare coincid cu direcia efortului
aplicat, adic n grunii I la care planele de
alunecare sunt la 45 fa de efortul aplicat.
Deformarea se produce din aproape n aproape i va ajunge apoi i n grunii
II la care planele de alunecare sunt perpendiculare pe direcia efortului
aplicat.
Limitele de gruni blocheaz alunecarea, adic liniile de alunecare nu
pot trece de limitele de gruni cu ct materialul metalic are o granulaie mai
fin, sunt mai muli gruni, mai multe limite, deformarea se face mai greu.
Fenomenul de durificare a materialului n urma deformrii plastice
poart denumirea de ecruisare.
Ecruisarea depinde de gradul de deformare
%
0
0
S
S S
f

. Proprietile
variaz n funcie de gradul de deformare aplicat de maniera prezentat n Fig.
17:
Pe msur ce crete gradul de deformare
cresc proprietile de rezisten H i R
m
i
scad cele de plasticitate A i Z.
Explicaia este dat de faptul c pe
msur ce crete gradul de deformare, are
loc o finisare a dimensiunilor blocurilor n
mozaic, o cretere a cuplului de orientare
dintre acestea, crete valoarea
tensiunilorinterne i cantitatea de
dislocaii.
De fapt, dislocaiile sunt oprite la limita de gruni, deci deplasarea
acestora este frnat i are loc durificarea materialului.
4. Efectul nclzirii asupra materialelor metalice ecruisate
n urma deformrii plastice, materialul se caracterizeaz prin valori
ridicate ale caracteristicilor de rezisten sczut a celor de plasticitate i
totodat este instabil din punct de vedere termodinamic. Prin nclzirea
materialului deformat ( ecruisat ), forma obinut nu se modific dar materialul
caut s-i recapete structura i proprietile avute iniial.
n timpul nclzirii, materialelor ecruisate au loc 2 procese:
1) Restaurarea;
2) Recristalizarea.
1) Restaurarea are loc prin nclzirea materialului la o temperatur
T=(0,2 0,3)T
f
, T
f
temperatura de fuziune. n aceast etapse
produce reducerea tensiunilor interne ( detensionarea mat., se
reduce densitatea de dislocaii, iar dislocaiile de sens contrar se
reduc ). Totodat, apar i fragmentri ale grunilor cristalini,
fenomen care poart denumirea de poligonizare. n aceast etap nu
apar modificri de structur vizibile la microscop i nici variaia de
proprieti mecanice ( conform Fig. 18 ).
n cazul elementelor Al, Titan, W la care procesul de poligonizare se
desfoarcu vitez mare, apare o scdere a caracteristicilor de rezisten i
creterea celor de plasticitate ( linii punct pe figur ).
2) Recristalizarea la fel ca i n cazul cristalizrii primare,
recristalizarea are la baz apariia germenilor de cristalizare i
creterea ulterioar a acestora. n urma deformrii, structura este
alctuit din gruni alungii n direcia de deformare, numit i
structur fibroas ( zona a pe figur ). Dac se face nclzirea la o
temperatur mai mare dect T
r
, la marginea unor gruni puternic
distorsionai apar centre de cristalizare ( zona b ), de unde apoi se
vor dezvolta gruni care vor tinde s nlture forma alungit
rezultnd gruni echiaxiali ( zona cpe figur ). Acest fenomen de
apariie a centrelor de cristalizare i de trecere de la structur
alungit ctre o structur echiaxial poart denumirea de
recristalizare primar.
n aceast etap scade densitatea de dislocaii
13 12
10 10
2
/ cm dis la
) 10 10 (
8 6

2
/ cm dis , se reduc tensiunile interne, scad
proprietile de rezisten ( R
m
, R
po2
) i cresc cele de plasticitate ( A ).
Temperatura minim de la care ncepe procesul de
recristalizare primar poart denumirea de temperatur de nceput
de recristalizare sau prag de recristalizare, notat pe figur cu
f r
T T
, T
f
temperatura de
fuziune;
) 5 , 0 2 , 0 (
f rec r
T T T 4 , 0
Pentru desvrirea procesului de recristalizare primar,
temperatura de nclzire trebuie s fie cu 100 - 300C mai mare dect
cea de recristalizare.
C T T
rec
+ 300 100
Aceast operaie tehnologic de nclzire a materialului
ecruisant la o temperatur mai mare dect cea de recristalizare
poart denumirea de tratament termic de recoacere de recristalizare.
Temperatura de recristalizare este n funcie de gradul de deformare
aplicat, este mai cobort dect gradul de deformare, are valori mai ridicate.
De asemenea depinde de durata nclzirii i totodat este mai cobort dac
granulaia iniial este mai fin.
Dac temperatura de recristalizare depete o anumit valoare T
1
( pe figur ) apare o cretere a grunilor i totodat o mixtur de gruni mai
mari i mai mici. Acest fenomen poart denumirea de recristalizare secundar
( zona b pe figur ) i proprietile scad i cele de rezisten i plasticitate.
Aceast zon trebuie evitat n practic.
n funcie de temperatura de recristalizare, ntlnim noiunile:
Deformare plastic la rece, careare loc la o temperatur mai mic dect
cea de recristalizare. n urma acestei deformri, materialele se ecruiseaz,
fenomen ce poate fi nlturat numai prin tratamentul termic de recoacere i
de recristalizare.
Deformare plastic la cald, care are loc la o temperatur mai mare
dect cea de recristalizare. n urma acestei deformri, materialul
recristalizeaz parial sau total deoarece n timpul rcirii de la temperatura
de deformare i pn la temperatura ambiant are loc o recristalizare
primar.
CURSUL NR 6
Faze i constituieni structurali in aliaje metalice
1.Noiunea de metal pur,component,faz i constituent.
2.Soluii solide.
3.Compui chimici i intermetalici(combinaii chimice).
4.Amestecuri mecanice.
1.Notiunea de metal pur,component,faza i constitueni
Toate metalele ntlnite in tehnica conin un numr de impuriti care
afecteaz intr-o oarecare msur proprietile acestora.
Noiunea de metal pur este o noiune pur convenional definit ca
metalul ce conine 0,010,001 % impuriti.
Prin mijloacele tehnice actuale se obin metale tehnic pure ce conin 99,5-
99,9 % din metalul de baza.
Acceptnd ideea c att metalele pure ct i cele tehnic pure sunt alctuite
din acelai fel de atomi ,se justific slabele caracteristici de plasticitate.
Ptrunderea unor atomi strini in reeaua cristalin a metalului de baza
provoac perturbaii si aranjarea ordonat a atomilor cu semnificaii in
creterea caracteristicelor de rezisten i scderea celor de plasticitate. Acest
lucru este cunoscut i constituie cauza elaborrii aliajelor metalice.
Aliajele metalice pot fi obinute fie prin topirea fie prin
sintetizarea(metalurgia pulberilor) a 2 sau mai multe elemente.
Elementele care concur la formarea aliajului se numesc componente .
n orice aliaj exist un component principal care formeaz baza i unul de ales
sau aliere.
Totalitatea aliajelor alctuite din aceleai componente nsa in proporii
diferite formeaz un sistem de aliaj.
Exemplu: Fe i C=>Fe-C(oel i font),Cu i Zn=>CuZn (alam)
OBSERVAIE: Toate aliajele au caracteristici de rezisten i duritate mai
mare dect metalele pe baza crora sau format.
La scar macroscopic toate aliajele metalice sunt omogene.
La scar microscopic ns ele pot fi alctuite din constitueni structurali
omogeni sau neomogeni. Se numete constituent structural acea parte dintr-un
aliaj care privit la microscop are acelai efect i proprieti .Constituentul
structural poate fi omogen cnd este format dintr-o singur faz i neomogen
din 2 sau mai multe faze.
Faza este acea parte constitutiv dintr-un aliaj care reprezint omogenitate
chimic ,reea cristalin proprie, proprieti definite i care este delimitat de
celelalte pari, printr-o suprafa de separaie bine executat si delimitat.

Forma ,mrimea i distribuia fazelor dintr-un sistem de aliaje observate la
microscopul optic metalografic formeaz structura microscopic a acestuia.
Ca faze i constitueni structurali in metale i aliaje metalice ntlnim
cristale ale componentelor pentru metalele pure,soluii solide,combinaii
chimice i amestecuri metalice pentru aliajele metalice.
Dintre cele 3 tipuri prezentate pentru aliajele metalice combinaiile chimice
sunt faze;combinaii mecanice constitueni structurali iar soluiile solide pot
avea i caracter de faz i de constituent structural.
Metalul pur este cel mai simplu constituent structural alctuit dintr-o singur
faz,deci omogen la scar microscopic .Apare in structura aliajelor a cror
componente sunt insolubile n stare solid.
Se caracterizeaz prin slabe caracteristici de rezisten si duritate n schimb
are bune caracteristici de plasticitate.
La microscop poate aprea sub form poliedric(n cazul rcirii cu vitez
mic-structur de recoacere) respectiv sub form dendritic (n cazul rcirii cu
vitez mare structur de turnare)
2.Soluii solide

Sunt structuri care se realizeaz atunci cnd elementele componente sunt total
solubile n stare solid iar atomii de o anumit spe prefer n vecintatea lor
atomi de aceeai spe sau diferit-adic nodurile reelei cristaline pot fi
ocupate de atomi de natur diferit ntre care se realizeaz legturi
corespunztoare.
Componentul care-i pstreaz reeaua cristalin se numete solvent iar
componentul de adaos solubil.
Dup modul de aranjare a atomilor ntlnim soluii solide de substituie i de
inserie(ptrundere).

2.1.Soluii solide de substituie (nlocuire)
Se realizeaz prin substituirea de atomi n nodurile reelei cristaline i pot
avea caracter ordonat sau dezordonat dup cum se face substituirea ordonat
sau dezordonat.
Pentru a realiza soluia solid de substituie trebuiesc ndeplinite anumite
condiii cunoscute sub denumirea de condiiile lui HUME-ROTHERY i care se
refer la :s
a) Fd factorul dimensional adic ntre razele atomilor participani s nu fie
o diferen mai mare de 14% ,0,86RA<RB<1,14RA
b) Fach - factor de afinitate chimic adic elementele participante la
formarea soluiei solide s fie apropiate pe scar electrochimic .Dac unul
este predominant electronegativ i celalalt predominat electropozitiv - nu se
pot forma soluii solide.
c)Fv Factorul de valen adic elementele s aib aceeai valen sau
valen apropiat.
d)Fiz Factorul de izomorfism adic elementele componente s prezinte
acelai sistem de cristalizare.
Dintre a,b,c,d cea mai mare pondere o are b.
Convenional soluia solid se noteaz cu sau prin simbolul elementului
punnd n parantez elementul care se dizolv.
Exemplu: =A(B)- atomii de B nlocuiesc atomii de A
Exemplu de soluie solid de substituie Au(Cu) Cele 2 elemente cu razele
atomice apropiate,afinitatea chimica apropiat,cristalizeaz in acelai
sistem,valen apropiat.
Atomii de Cu nlocuiesc atomii de Au din feele cubului .
Funcie de cantitatea de atomi substituii putem avea
Soluie solid de concentraie diferite in Au si Cu.
2.2Soluii solide de inserie(ptrundere)
Se realizeaz prin ptrunderea(inseria) atomilor solubilului in interseciile
reelei cristaline a elementului solvent.i acestea pot avea caracter ordonat
sau dezordonat.
Ca sa se formeze soluia de inserie solid trebuie indeplinit un singur factor
factorul dimensional cunoscut sub denumirea de condiia lui HAGG
59 , 0
R
R
B
A
Prezint interes atomii de C carbon,B borr ,N azot comparativ cu atomii de Fe
fier care au raza atomic mult mai mica dect Fe i pot forma cu Fe soluie
solid de inserie .
Pentru aliajele feroase prezint importan 2 tipuri de soluie solid:
-Ferita=F=Fe

(C)=soluie solid de inserie a C in Fe

-Austenita=A=Fe

(C)= soluie solid de inserie a C in Fe

Toate soluiile solide de inserie la microscop apar sub form poliedric ,de
culoare deschis cu marginile bine conturate bine delimitate .
Ca proprietai toate soluiile solide de inserie sunt moi,plastice uor
deformabile-deci au bune caracteristici de plasticitate i slabe de rezisten i
duritate )
3.Combinaii chimice (compui chimici i intermetalici)
Sunt structuri care se realizeaz atunci cnd elementele componente au
afinitate chimic diferit
De asemenea nu se respect factorul dimensional.
Compuii chimici pot fi definii de tipul A
x
B
y
n care A i B sunt elemente
componente iar x i y sunt numere care respect legea valenei.
Pentru aliajele feroase prezint importan compusul Fe
3
C=Ce=Cemenitita se
caracterizeaz prin duritate mare ,plasticitate scazut i tendin spre
fragilizare.
Compuii chimici nedefinii numii compui intermetalici sau faze
intermetalice sunt de tipul A
x
B
y
n care A i B elemente componente,x i y
numere care nu respect legea valenei .
Funcie de factorul care are ponderea cea mai mare la formarea compui
intermetalici pot fi:
-a)electrochimici
-b)geometrici
-c)electronici

a)Compui electrochimici apar atunci cand nu se respect factorul de afinitate
chimic .Sunt de tipul AB M
n
S,FeS,Z
n
S
AB
2
Fe
2,2
=

(carbura

)
b)Compuii geometrici se formeaz atunci cnd factorul dimensional are
pondere
D
D
M
X
<0,59 D-diametrul,X-element oarecare ,M-metal
59 . 0
D
D
M
X
se formeaz faze intermetalice cu reea complex
D
D
M
X
=1.225se formeaz compui de tipul AB
2
-faze LAVES-Mg,Cu,MgZn
2
0,92D
M
<D
X
<1,o8D
M
se formeaz compui AB-FeCr=

(faza

)
c) Compuii electronici se formeaz pe baza concentraiei electronice

Ne=numrul de electroni ai elementului A
Ce=
NeX NaB NaA
NeX NeB NeA
......
....
+ +
+ + +
Na=numrul de atomi
Se formeaz compui dac C
E =
.
13
21
;
4
7
;
2
3
Cu precdere se formeaz compui electronici n aliajele neferoase:
Exemple: CuZn Ce=
2
3
1 1
2 1

+
+
Zn Cu
Zn Cu
A A
E E
Cu
5
Zn
8
Ce=
13
21
8
5
8 2 5

+
+
aZn Cu
Zn Cu
A
E E
x
CuZn
3
Ce=
4
7
3 1
3 2 1

+
+
Zn Cu
Zn Cu
A A
E E x
;
Toi compuii chimici si intermetalici se caracterizeaz prin duritate ridicat.
Dac sunt n cantiti mici i uniform repartizate fac s creasc proporia,din
contr dac sunt n cantiti mari i aglomerai zonal crete duritatea dar i
tendina spre fragilizare se nrutesc proprietaile.
La microscop apar sub form lamelar ,acicular,globular,ptratic-i de
culoare deschis ,fiind duri(compuii) nu se atac metalografic.
Amestecuri mecanice
Sunt structuri care se realizeaz atunci cnd elementele componentenu prezint
solubilitate n stare solid sau este mic,iar atomii de o anumit spe prefer
n vecintatea lor atomi de aceeai spe.
Explicaie fie componentele A i B care nu prezint solubilitate n stare solid.
Dup solidificare vor aprea distinct atomi de A i B =>un amestec mecanic
Dac elementele componente prezint
solubilitate
mic i n stare solid i cum exist tendina ca atomii de o anumit
spe s se nconjoare de atomi de aceai spe se pot forma amestecuri
mecanice din cristale ale componentelor,din soluiile solide ,din compuii
chimici i intermetalici sau combinaiile acestora.
Pentru aliajele feroase prezint important 2 amestecuri mecanice :
Perlit = F+Ce=Fe(C)+Fe
3
C
Ledeburit = Le=P
Le
+Ce
Le
Perlita este un amestec mecanic specific oelurilor i apare la microscop fie
sub form lamelar fie globular.
Ledeburita este un amestec specific fontelor albe.
Amestecurile mecanice sunt structuri care se realizeaz cel mai uor i au cele
mai bune proprieti mai ales atunci cnd sunt alctuite dintr-o soluie lichid
i un compus