Cap.3.

Starea cristalina si caracteristicile de baza ale metalelor

3.2. STRUCTURA CRISTALINA

3.3.1. Stari structurale

In functie de factori interni (natura si marimea fortelor de interactiune) si externi
(temperatura, presiune etc.), o multime de atomi se poate afla intr-una din urmatoarele stari de
agregare: solida, lichida, gazoasa si plasma.
Dupa distributia naturala a ionilor, atomilor sau moleculelor, se deosebesc trei stari
structurale: amorfa, cristalina si mezomorfa
Starea amorfa corespunde distributii dezordonate a atomilor sau moleculelor in
spatiu, fig.3.15. Cel mai inaintat grad de dezordine se intalneste la gazele perfecte. Se cunosc
si corpuri solide amorfe, de exemplu masele sticloase. Corpurile amorfe sunt izotrope.

Fig.3.15 Structura amorfa a SiO2

Starea cristalina corespunde distributiei ordonate in spatiu a ionilor, atomilor sau

moleculelor, fig.3.16. Ansamblul unor astfel de particule formeaza un crista!. Daca cristalul
creste liber, el este marginit de fete plane care formeaza intre ele unghiuri de marime bine
determinata. Cristalele sunt anizotope, proprietatile lor variind cu directia

ioni Cl-

ioni Na+

Fig.3.16. Structura cristalina a NaCl

Starea mezomorfa este o stare intermediara intre cea amorfa si cea cristalina. Din
aceasta categorie de corpuri fac parte si cristalele lichide. Exista urmatoarele trei stari
mezomorfe: starea nematica, stare a colesterica si starea smectica.
- starea nematica se caracterizeaza printr-o distributie ordonata monodimensionala a un or
particule alungite filiforme, fig.3.17;
- starea colesterica este formata din particule alungite si spiriforme aranjate in agregate care
au axe paralele unidimensionale;

42
 STUDIUL MATERIALELOR note de curs

- starea smectica este formata din particule de forma tubulara dispuse in agregate cu fetele
tubulare paralele.

Fig.3.17 Reprezentare schematica structurii nematice a unui pixel din structura nematica.
a) camp electric nul; b) camp electric aplicat.

Starea stabila a corpurilor solide este starea cristalina, aceasta stare structurala
caracterizandu-se prin cea mai mica energie libera. Spre deosebire de aceasta, starea amorfa
este o stare in afara echilibrului, obtinuta prin subracirea la grade mari de subracire a unor
lichide. Ca urmare, starea amorfa nu este stabila, corpurile amorfe tinzand sa treaca in timp,
treptat, in corpuri cristalizate. Pentru acest motiv, in mod curent se atribuie denumirea de corp
solid numai corpurilor cristaline.

3.3.2. Structuri cristaline. Simetria cristalelor

Caracteristica esentiala a unui cristal o constituie faptul ca particulele din care este
format (ioni, atomi, molecule) sunt distribuite ordonat intr-un aranjament periodic. Un astfel
de aranjament consta dintr-un motiv (model) care se repeta la intervale regulate in cele trei
dimensiuni, din aceasta repetare obtinandu-se intreg cristalul. Motivul este format fie dintr-un
ion sau atom, fie dintr-un grup de ioni, atomi sau molecule; el se numeste baza.
Anizotropia cristalelor este o consecinta a aranjamentului periodic a particulelor
constitutive si reflecta o propietate importanta a cristalelor numita simetrie. Se poate vorbi de
simetria proprietatilor care prezinta invarianta acestora in raport cu anumite operatii sau
transformari de simetrie cum este, de exemplu, rotirea cu un anumit unghi in jurul unei axe; se
poate vorbi, in cazul unor cristale crescute liber, si de simetria extema a formelor
cristalografice care reprezinta repetarea regulata a elementelor identice ale formei poliedrice,
fete unghiulare etc.; se poate vorbi, in toate cazurile, de simetria interioara, adica de simetria
structurii reticulare care rezulta din repetarea regulata a atomilor ce constituie un cristal
Simetria proprietatilor si simetria extema sunt cunoscute sub numele de macrosimetrie
si poate fi dedusa fara cunoasterea structurii reticulare, din studiul variatiei proprietatilor cu
directia (anizotropia proprietatilor) si din studiul formelor cristalografice.

43
 Cap.3. Starea cristalina si caracteristicile de baza ale metalelor

Simetria structurii interne, a modului cum sunt distribuite particulele ce alcatuiesc un

cristal, ioni, atomi sau molecule este cunoscut sub numele de microsimetrie.
Simetria cristalelor se caracterizeaza prin operatii de simetrie si elemente de simetrie.
O operatie de simetrie este o transformare care, aplicata cristalului, are ca efect
aducerea lui intr-o pozitie identica cu cea initiala; altfel spus, o operatie de simetrie este o
transformare in raport cu care cristalul este invariant.
Elementele de simetrie sunt elemente geometrice tip: puncte, directii, plane etc. fata
de care se efectueaza operatiile de simetrie.
Operatiile simple de simetrie sunt:
a) translatia: elementele de simetrie corespunzatoare sunt planele de translatie;
b) rotatia: elementele de simetrie corespunzatoare sunt axele de rotatie;
c) reflexia: elementele de simetrie corespunzatoare sunt planele de reflexie;
d) inversia: elementele de simetrie corespunzatoare sunt centrele de inversiune.
In figura 3.4. sunt prezentate elemente de simetrie simpla ale unui cub.
Operatiile complexe de simetrie rezulta din combinarea operatiilor simple.
- reflexie-inversie;
- rotatie-inversie;
- rotatie-reflexie;
- translatie-reflexie;
- translatie-rotatie.

Fig.3.18. Elemente de simetrie simpla ale unui cub:

a) - axe de rotatie: axe de ordinul 4, a 1 devine a 2 axe de ordinul 3, a 1 devine a 3 axe de
ordinul 2, a 1 devine a 4
b)-plan de reflexe: al devine a2
c)-centru de inversie: al devine a5

Deoarece oricare din cele 7 operatii de simetrie mentionate pot fi observate la scara
atomica, ele determina simetria la nivelul retelei, adica microsimetria. Pentru acest motiv ele
sunt numite si operatii de simetrie microscopica.
Spre deosebire de aceasta, la scara macroscopica nu pot fi observate operatiile de
simetrieca translatia, translatia-reflexia si translatia-rotatia.

44
 STUDIUL MATERIALELOR note de curs

Aceasta se explica prin faptul ca aceste operatii produc deplasari pe distante foarte
mici, de ordinul distantelor interatomice, nesesizabile la 0 scara macroscopica; ca urmare, nu
se poate face, deci, la scara macroscopica distinctia intre 0 axa de rotatie simpla si una
elicoidala. Prezenta sau lipsa acestor elemente de simetrie nu influenteaza, deci,
macrosimetria cristalului.
Rezulta astfel ca operatiile de simetrie macroscopica sunt numai operatiile de rotatie,
reflexie, inversie si rotatie-inversie.

3.3.3. Simetria de translatie

O structura cristalina se caracterizeaza printr-o anumita simetrie. Nu este obligatoriu
ca 0 structura sa posede toate simetriile posibile, oricare dintre simetrii putand lipsi cu
exceptia simetriei de translatie.
Translatia este operatia de simetrie care consta in deplasarea discreta a bazei paralel
cu un anumit vector Prin translatie, baza se reproduce nelimitat formand intreg cristalul.
Distanta minima de translatie se numeste perioada de translatie pentru directia considerata.
Perioadele de translatie sunt de ordinul de marimea al distantelor interatomice.
Notand cu a1, a2, a3, distantele la care se reproduce baza unei structuri de-a lungul a
trei directii necoplanare din cristal, perioadele de translatie dupa aceste trei directii sunt egale
cu a1, a2, a3.
Simetria de translatie este data de periodicitatea structurii: orice structura cristalina
poate fi obtinuta prin translatia directa a unei baze cu un vector Rn egal cu:

Rn = n1a1 + n2a2+ n3a3 (3.1)

unde:
a1, a2, a3 sunt trei vectori necoplanari numiti vectori de translatie fundamentali ai retelei,
n1, n2, n3 numere intregi care pot lua valorile 0,+ 1, + 2, +3
Vectorii de translatie fundamentali sunt vectorii cu modulul egal cu perioadele de
translatie dupa trei directii necoplanare dupa care au loc translatiile. Reproducerea prin
translatie simpla cu vectorul al a unei baze asimetrice de forma duce la obtinerea unui sir
(structura cristalina monodimensionala); o astfel de retea este aratata in Fig.3 .19 .a.
O a doua translatie cu vectorul a2 transforma sirul monodimensional intr-o retea plana,
Fig. 3.19.b, iar o a treia translatie cu vectorul a3, necoplanar vectorilor a1 si a2, transforma o
retea plana intr-o structura cristalina spatiala, Fig. 3.19 .c .

a) b) c)
Fig. 3.19. Structuri cristaline:
a) monodimensionale (liniare); b)bidimensionale (plane);c) tridimensionale (spatiale)
45
 Cap.3. Starea cristalina si caracteristicile de baza ale metalelor

Deoarece natura bazei, respectiv detaliile ei interne nu afecteaza periodicitatea, este

convenabil ca la descrierea periodicitatii sa se inlocuiasca fiecare baza cu un punct. Se obtin
astfel retele de puncte monodimensionale (liniare), bidimensionale (plane), tridimensionale
(spatiale). Astfel de retele sunt aratate in Fig.3.20.a,b,c.
Distributia periodica a atomilor sau molecule lor dintr-un cristal se reprezinta, deci
prin retelele de puncte, numite retele cristaline; punctele unei retele se numesc noduri.
Nodurile unei retele sunt identice; vecini unui nod oarecare al rete lei sunt identici cu vecini
oricarui alt nod al retelei.

a) b) c) d)
Fig. 3. 20. Retele cristaline:
a) monodimensionale (liniare); b) bidimensionale (plane); c) tridimensionale (spatiale)

In fig 3.21 este prezentat un cristal tridimensional

Fig.3.21. Cristal dimensiont

Alegand un nod al retelei ca origine, oricare alt nod al retelei poate fi obtinut cu
ajutorul relatiei (3.1) unde Rn este vectorul de pozitie al nodului considerat.
Potrivit relatiei (3.1), o retea cristalina se poate defini ca m ultimea infinita a punctelor
distante din spatiu, determinate de vectorul Rn. Daca in relatia (3.1) unul dintre coeficientii
vectorilor de translatie fundamentala este nul, se obtin noduri date de vectorul:

46
 STUDIUL MATERIALELOR note de curs

Rn =n1a1 + n2a2 (3.2)

Totalitatea nodurilor descrise de vectorul (3.2) formeaza o retea cristalina

bidimensionala sau un plan reticular.
Admitand ca doi dintre coeficientii vectorilor de translatie fundamentala sunt nuli, se
obtin noduri date de vectorul:
Rn =n1a1 (3.3)

Multimea nodurilor descrise de vectorul (3.3) formeaza 0 retea cristalina

monodimensionala sau un sir reticular.
O structura cristalina se obtine prin atasarea unei baze de atomi fiecarui nod al retelei,
structura cristalina = reteaua cristalina + baza de atomi (3.4)

Vectorii de translatie fundamentali a1, a2, a3 servesc si ca axe ale cristalului. In marime
absoluta, acesti vectori pot fi egali sau diferiti, iar unghiurile dintre ei a1, a2, a3 pot fi diferite
atat unul de altul cat si de 90 grade etc.
Marimile a1, a2, a3 reprezinta parametri liniari ai retelei cristaline, iar 1, 2 si 3 sunt
parametri unghiulari, Fig.3.22.
Cunoscand toate combinatiile de egalitati si inegalitati ale marimilor absolute ale
vectorilor de translatie si ale unghiurilor dintre ei rezulta ca sunt posibile numai 5 tipuri de
retele plane distincte_si numai 14 tipuri de retele spatiale.

Fig.3. 22. Parametrii retelei cristaline: generalizat si particularizat

Totalitatea translatiilor Rn in raport cu care o retea este invarianta formeaza un grup de

translatie.
In plan sunt posibile numai 5 grupuri de translatie, iar in spatiu 14. Rezulta, deci, si pe
aceasta cale, ca sunt posibile numai 5 tipuri de retele plane si numai 14 tipuri de retele
spatiale. Aceste retele sunt cunoscute fie sub numele de retele Bravais, fie sub numele de
grupuri de translatie.
Cele 5 tipuri de retele plane Bravais sunt reprezentate in Fig.3.23.

47
 Cap.3. Starea cristalina si caracteristicile de baza ale metalelor

Fig.3.23. Retele Bravais plane:

1) oblica; 2) patratica; 3) dreptunghiulara; 4) rectangulara centrata; 5) hexagonala

Denumirea retelelor plane si raporturile dintre parametri liniari si unghiurile lor sunt
date in Tab.3.1.

48
 STUDIUL MATERIALELOR note de curs

In fig 3.9 sunt prezentate cele 14 retele Bravais spatiale.

49
 Cap.3. Starea cristalina si caracteristicile de baza ale metalelor

Cele 7 sisteme cristaline Cele 14 retele Bravais spatiale

P

triclinic

P C

monoclinic

P C I F

orthorhombic

P I

tetragonal

rhombohedral
(trigonal)

hexagonal

P I F

cubic

50
 STUDIUL MATERIALELOR note de curs

3.2. CELULE ELEMENTARE

Notatii:
P - Primitive: celule unitate simple
F - Fete centrate: nod additional in centrul fiecarei baze celule
I - volum centrat: nod additional in centrul celulei neprimitive sau
complexe
C - Centered: nod additional in centrul fiecarei baze
R - Romboedric: doar pentru celula hexagonala

O retea cristalina poate fi caracterizata cu ajutorul celulei elementare numita si celula

unitate. O celula elementara reprezinta complexul eel mai mic de atomi care mai pastreaza
toate proprietatile retelei.
Celulele elementare pot contine noduri ale retelei fie numai in colturile celulei, fie atat
in colturi cat si la intersectia diagonalelor celulei; la retelele spatiale pot exista noduri in afara
celor din colturi, atat la intersectia diagonalelor spatiale cat si la intersectia diagonalelor
diferitelor fete.
Celulele care contin noduri numai in colturi se numesc celule primitive; pe o celula
primitiva revine totdeauna un singur nod, deoarece un nod situat intr-un colt apartine simultan
in cazul retelelor plane la 4 celule, iar in cazul celor spatiale la 8.Cel de-al doilea tip de celule,
celulele care contin si alte noduri decat in colturi, se numesc neprimitive sau complexe.
In retelele plane, celulele complexe contin doua noduri, unul in colturi, iar celalalt la
intersectia diagonalelor.

Fig.3. 24. Celule izometrice

Fig.3.25. Celule tetragonale

51
 Cap.3. Starea cristalina si caracteristicile de baza ale metalelor

Celula R este unica in cristalele hexagonale. Ea este unica ce contine 2 atomi in

interiorul celulei, impartind diagonala acesteia in 3 parti egale.

Fig.3.26. Celule hexagonale

Fig.3.27 Celule ortorombice

Fig.3.28. Celule monoclinice si triclinice

In retelele spatiale, pe o celula complexa pot reveni doua noduri (celula cu baze
centrate sau celule cu volum centrat) sau cate patru noduri (colule cu fete centrate).
Numarul de noduri N care revine pe 0 celula elementara a unei retele spatiale este:

N = Ni + Nf/2 +Nc/8 (3.5.)

unde:
Ni - numarul nodurilor situat in interiorul celulei;
Nf - numarul de noduri aflate pe fetele celulei;
Nc - numarul de noduri situate in colturile celulei.
52
 STUDIUL MATERIALELOR note de curs

Metale:
- Fea, Cr, W, W, Mo, Ti, ...
- Fey, AI, Cu, Au, Ag, ...
- Zn, Mg, Tia, ...
Alotropie (pentru metale) = proprietate de a cristaliza in sisteme diferite; trecerea de
la 0 stare alotropica la alta - transformare alotropica

Fig.3.29. Tipuri de retele

Plan de alunecare: plan cu numar maxim de atomi in interiorul celulei , (plan de

densitate atomica maxima). Deformatiile in cristal au loc in principal in planele de alunecare.
Numar mare de plane de alunecare, rezulta plasticitate buna
- cea mai buna plasticitate, rezistenta / duritate mica
- plasticitate mai scazuta, rezistenta / duritate mare
- plasticitate scazuta

3.5. COORDONATELE NODURILOR CELULEI ELEMENTARE

Pozitia unui nod intr-o retea spatiala se da prin coordonatele lui exprimate in parametri
de retea. Vectorul de la originea celulei elementare la punctul considerat este:
R VI,Vl,V3 =u1a1+u2a2+u3a3
unde u1, u2 si u3 sunt coordonatele punctului. Deoarece u1, u2 si u3 sunt masurate in parametri
de rete a, aceste coord onate sunt numere intregi.

Fig. 3.30. Coordonatele nodurilor celulei c.f.c.

53
 Cap.3. Starea cristalina si caracteristicile de baza ale metalelor

Considerand celula elementara a retelei c.f.c., Fig.3.30 ,nodurile sale au coordonate:

nodul 0 - 000 nodul E - 101
nodul A-I 00 nodul F - III
nodul B 010 nodul P - 1\2 0 1\2
nodul C 001 nodul D - 110

3.6. PLANE SI DIRECTII CRISTALOGRAFICE

Prin nodurile unei retele eristaline se pot trasa diferite familii de drepte si plane numite
directii si plane cristalografice. Deoarece directiile si planele cristalografice se dovedesc intre
ele prin densitatea nodurilor etc, se folosesc notatii care definesc precis diferitele drepte si
plane dintr-o retea cristalina.
Directia cristalografica dintr-o retea cristalina spatiala se utilizeaza cu 3 cifre, numite
indici cristalografici scrisi in paranteza dreapta [U1, U2, U3].
Pentru a determina indicii unei drepte se trateaza prin origine si printr-un punct de
coordonate U1, U2, U3 o paralela la dreata data. Cifrele U1, U2 si U3reprezinta atat indicii
dreptei dusa prin origine cat si a orcarei pararele dusa la ea, deci si a dreptei date. Uneori
acesti indici sunt fractionari; in astfel de cazuri, prin inmultiri eu un numar jurdicios ales, pot
fi transformati in numere intregi.
Ex. [1\2 1\2 1] x2 devine [1 1 2]
Aceste doua forme reprezinta aceeasi directie, se prefera insa forma [112] care contine
cele mai mici numere intregi.
Indici negativi se scriu cu 0 bara deasupra numarului [U1, U2, U3]. Ex.: Fig.3.31.

Fig 3.31
Directiile legate prin relatii de simetrie se dau scriind indicii uneia dintre ele III
paranteza unghiulara. Astfel cele patru diagonale spatiale ale curbei :
[111] [111] [111] [111] <Ill>
La sistemul c.f.c directiile <110> ocupa un loc aparte fiind directiile cu cea mai mare
densitate in noduri de retea.

54
 STUDIUL MATERIALELOR note de curs

La sistemu c.v.c.,directiile cu cea mai mare densitate in noduri <111>. La sistemul

cubic simplu, directiile cu cea mai mare densitate in noduri sunt directiile <100>. Dintre toate
directiile cristaline, cea mai mare densitate in noduri o au directiile <110> de la sistemul c.f.c.
Cel mai simplu sistem pentru notarea planelor cristalografice este eel introdus de
cristalograful englez Miller. In acest sistem un plan se noteaza cu trei indicii (h,k,l), fig. 3.32

Fig 3.32

Acesti indici reprezinta valorile inverse ale segmentelor taiate de plane pe axele de
coordonate, segmente masurate in parametrii de retea.

Fig 3.33

55
 Cap.3. Starea cristalina si caracteristicile de baza ale metalelor

Astfel, daca un plan taie pe axe segmentele OA, OB si OC (Fig.3.l8.)

h=1/OA=1/m1a1=1/m1
k=1/OB=1/m2a2=1/m3 ,unde m1, m2, m3 sunt numere intregi.
l=1/OC=1/m3a3=a/m3
Considerand un plan din reteaua cubica care taie pe axele de coordonate segmentele a,
2a si 4a (plan fig 3.10, indici lui sunt; h=1/a; k=1/2a, l=1/4a)
Planul va fi notat (1/a, 1/2a, 1/4a).Deoarece parametrul a reprezinta unitatea de masura
pentru sistemul de axe cristalografice, se inlocuieste prin valoarea 1 si se obtine simbolul
echivalent (1, 1/2, 1/4), care prin inmultirea cu 4 se transforma in (4,2,1). In acest fel, indicii
planului considerat sunt h=4, k=2, l=1.
In Fig.3.34. sunt aratatii indici unor plane din reteaua cubica.
Planele legate prin relatii de simetrie se noteaza prin indicii unui singur plan in
acolada. De exemplu , fetele cubului (100), (010), (001), (100), (010), (001) se vor nota
{100}.
Planele cu cea mai mare densitate de noduri, in sistemul c.f.c. sunt planele {111}; la
sistemul c.v.c. planele {110}- la acest sistem densitati apropiate in noduri de retea au si
planele {123} si {112}; la sistemul cubic simplu cea mai mare densitate de noduri de retea o
au planele {100} Dintre toate planele cristaline, cea mai mare densitate de noduri de retea o
au planele {111} de la sistemul c.f.c.

Fig 3.34
La notarea planelor cristalografice la sistemul hexagonal se foloseste atat sistemul cu
trei indici h1h2h3 care corespund axelor a1a2a3 cat si sistemul cu 4 indici h1h2h3 care
corespund axelor a1a2,a3 Fig.3.35.

Fig 3.35 Fig 3.36

56
 STUDIUL MATERIALELOR note de curs

Procedeul prin care se determina indicii unui plan din acest sistem este identic cu cel
folosit la sistemul cubic.
Ex: Fie planul de studiu din fig.3.36, care reprezinta o fata a prismei hexagonale.
Acest plan taie axa a1 la distanta 1, axa a2 la distanta (-1), iar axa a3 la infinit.
In sistemul cu trei indici, acest plan are indicii: h1=1/1=1; h2=1/-1=-1 h3=l/ =o, deci
relatia (110)
In sistemul cu 4 indici, taieturile pe axe sunt: pe axa a1, segmentul taiat este 1, pe axa
a2 si a3 segmentele infinit rezulta h1=l; h2=1; h2,'=0; h3=0 rezulta planul (1100)
,

In sistemul hexagonal, directiile cristalografice se noteaza fie cu trei indici n1,n2,n3, fie
cu 4 indici n1,n2,2,',n3.

3.7. STRUCTURA CRISTALELOR METALICE

Cele mai simple structuri cristaline se obtin prin atasarea unei baze alcatuite dintr-un
singur atom la fiecare nod al retelei cristaline. Din aceasta grupa de structuri fac parte:
- structurile obtinute pe baza retelelor c.v.c. care au 2 atomi/celula elementara
- structurile obtinute pe baza retelelor c.f.c. care au cate 4 atomi/celula elementara
Din grupa c.v.c fac parte: Fe, Cr, Vetc
Din grupa c.f.c fac parte: Fe, Cu, AI, Pb, Ni, Au, Ag etc.
O structura cea mai complexa se obtine prin atasarea unei baze formata din doi sau
mai multi atomi fiecarui nod al retelei spatiale. Un exemplu de astfel de structuri iI constituie
cel al structurii hexagonale compacte (Zn, Cd, Mg, Tia, etc), Fig.3.37.
Cei 3 atomi din posteriorul prismei hexagon ale se gasesc la jumatatea distantei dintre
planele de baza, la 1200 unul de altul, fiecare dintre ei aflandu-se exact deasupra centrului
unui triunghi format pe planul de de baza de trei din atomii ei.
Structura hexagonal compacta si c.f.c. sunt cele mai compacte structuri. Metalele
cristalizeaza, de regula, in structuri cat mai compacte, de exemplu c.v.c, c.f.c si h.c.

Fig.3.37. Structura hexagonal compacta

Capacitatea unei structuri se apreciaza dupa nr. de coordonatie care reprezinta nr. de
atomi din retea care se gasesc la cea mai mica distanta fata de un atom dat. Cu cat acest numar
este mai mare, cu atat reteaua este mai compacta.
57
 Cap.3. Starea cristalina si caracteristicile de baza ale metalelor

3.8. ANIZOTROPIA METALELOR

Planele si directiile cristalografice nu sunt echivalente, ci se deosebesc dupa orientare

si densitate de atomi.
Astfel, planul (100) al retelei c.v.c. are in cele 4 colturi cate un atom. Deoarece fiecare
din acestia apartin simultan la 4 patrate similare, fiecarei suprafete egala cu a2 din acest plan ii
revin cate un atom.
Deoarece proprietatile fizice si mecanice depind de modul de distributie al atomilor,
deci si de distantele dintre ei, decurge in mod firesc ca toate cristalele sunt anizotrope, adica
proprietatile lor depind de directie.
Spre deosebire de cristale, corpurile amorfe sunt izotrope, adica proprietatile lor
mecanice si fizice sunt egale in to ate directiile. Izotropia corpurilor amorfe se explica prin
distributia dezordonata a atomilor in aceste corpuri, distributie care face ca, statistic, atomii sa
fie egal raspanditi in orice directie.
Experientele arata ca si corpurile metalice sunt izotrope, insa izotropia acestora este
diferita de cea a corpurilor amorfe. Corpurile metalice obisnuite sunt agregate policristaline,
formate dintr-un numar foarte mare de graunti. Orientarea absolut intamplatoare a acestor
graunti face ca proprietatile agregatului policristalin sa fie egale in orice directie. In acest fel,
desi fiecare graunte in parte este anizotrop, agregatul in ansamblu este izotrop. Este vorba,
deci, despre o cvasiizotropie. Ca urmare,daca 0 parte din grauntii agregatului policristalin
primesc o orientare comuna (orientare preferentiala), cvasiizotropia se reduce partial si corpul
devine anizotrop. Orientarea preferentiala se numeste textura si se poate obtine la solidificare,
prin deformare plastica si tratament termcie, prin electroliza etc.

58
 STUDIUL MATERIALELOR note de curs

CAPITOLUL NR. 4
IMPERFECTIUNI ALE RETELEI CRISTALINE

In capitolele anterioare reteaua cristalina a fost considerata perfecta, ideala, atomii

ocupand toate locurile. Insa acest tip de retea nu permite explicarea unor proprietati
importante ale materialelor metalice, cum ar fi cele de rezistenta. In aceste conditii, a fost
necesar sa se admita ca reteaua nu este perfecta, ci ea contine anumite abateri de la aranjarea
regulata, adica reteaua cristalina reala. Dupa acest criteriu, proprietatile materialelor se
clasifica in doua grupe mari si anume:
a) proprietati structural insensibile pentru a caror explicare este suficienta reteaua
cristalina ideala ;
b) proprietati structural sensibile care depind de reteaua cristalina reala.
In Tab 4.l sunt prezentate cele doua tipuri de proprietati clasificate functie de criteriul
prezentat anterior.

Tab 4.1 Proprietatile structurale

Proprietati Proprietati structural insensibile Proprietati structural sensibile
Mecanice Densitate Rezistenta
Modul de elasticitate Plasticitate
Termice Dilatatie termica -
Temperatura de topire
Conductibilitate termica
Caldura specifica
Electrice Rezistivitate -
Proprietati termoelectrice
Magnetice Proprietati paramagnetice si Proprietati feromagnetice si
diamagnetice magnetostrictive
Optice Putere de reflectare -
Nucleare Absorbtie -

De exemplu rezistenta mecanica determinata experimental este de cca.(100 ... 10000)

ori mai mica decit cea calculata (teoretica). Acest fapt se datoreaza prezentei imperfectiunilor
sau defectelor cristaline.
Termenul de imperfectiune/defect descrie orice abatere de la aranjarea regulata a
atomilor (ionilor) in reteaua cristalina.

Clasificarea imperfectiunilor
din punct de vedere geometric:

defecte de suprafata.
59
 Cap.4. Imperfectiuni ale retelei cristaline

din punct de vedere termodinamic:

defecte stabile: numarul lor depinde de temperatura si poate fi calculat in stare
de echilibru;
defecte instabile: numarul lor depinde de natura si marimea constringerilor
exercitate asupra materialului.

4.1. DEFECTE PUNCTIFORME

In acest caz, abaterea de la aranjarea regulata este localizata numai in vecinatatea unor
atomi, adica sunt imperfectiuni la scara atomica. Defectele punctiforme au dimensiuni de
ordinul de marime al unei distante interatomice.
Defectele punctiforme pot fi:
a) simple:
vacante;
atomi interstitiali;
atomi de substitutie.
b) complexe:
Schottky;
Frenkel.

Vacanta (loc atomic vacant) este un nod/punct neocupat in reteaua cristalina, Fig.4.1.a.
Formarea unei vacante se poate explica in modul urmator: atomii nu sunt ficsi in nodurile si
punctele respective, ei vibrind in jurul unor pozitii numite de echilibru. Daca temperatura
creste, un atom poate parasi pozitia sa, nodul respectiv devenind liber si dand nastere astfel
unei vacante.

Fig. 4.1 Defecte punctiforme:

a) vacanta; b) atom interstitial; c) atom de substitutie de dimensiuni reduse;
d) atom de substitutie de dimensiuni superioare atomilor retelei de baza;
e) defect Frenkel; j) defect Schottky

60
 STUDIUL MATERIALELOR note de curs

Vacantele se pot produce in urmatoarele moduri :

- prin racire rapida de la o temperatura ridicata (calire) cand se fixeaza numarul de
vacante existent la temperatura respectiva;
- prin iradierea metalului (bombardarea cu particule nucleare cu energii inalte: neutroni,
electroni, protoni, raze X etc.);
- prin deform area plastica la rece (ecruisare).
Prezenta vacantelor influenteaza asupra conductibilitatii electrice si asupra densitatii.
Masurarea acestor proprietati este folosita ca matoda pentru determinarea vacantelor.
eu ajutorul vacantelor in miscare se explica unele fenomene de difuzie si anume autodifuzia la
metale pure sau difuzia in solutiile solide, care prezinta 0 mare importanta practica.
, FigA.1.b, numiti si atomi de patrundere, sunt atomii care ocupa
pozitii diferite de nodurile retelei si anume locurile libere din retea, provocind deformarea
acesteia in vecinatatea lor.
Atomii de substitutie sau de inlocuire, FigA.1.c si 4.1.d, sunt atomii de un fel care
inlocuiesc atomii de alt fel. In acest caz se produce deformarea retelei care depinde de
diferenta dintre diametrele atomice ale celor doua feluri de atomi.

Dintre defectele punctiforme complexe, cel mai des intilnite sunt cele de tip:
- Schottky, FigA.l.f
- tip Frenkel, FigA.1.e.

Un defect Schottky se formeaza in cristale ionice prin prezenta unei perechi de vacante:
vacanta anionica si una cationica.

Un defect Frenkel se intilneste in cristalele ionice prin trecerea unui atom in pozitie
interstitiala si aparitia unei vacante.
Defectele punctiforme simple pot interactiona intre ele formind defecte punctiforme
complexe. Se pot aminti c1usterele (aglomerarile) de vacante si coloniile de vacante.

4.2. DEFECTE LINIARE / DISLOCATII

Se desfasoara de-a lungul unei linii. Dislocatiile se pot defini ca imperfectiuni

geometrice de mare intindere in raport cu celula elementara.
Din punct de vedere conventional geometric, cele mai simple dislocatii sunt:

Dupa cum se observa din reprezentarea spatiala, FigA.2.b, fata de o retea cristalina
perfecta, FigA.2.a, formarea unei dislocatii marginale se poate imagina in felul urmator: daca
se considera un monocristal, in jumatatea superioara se face o taietura cu un plan
perpendicular pe planul figurii si in locul respectiv se introduce un semiplan suplimentar sau

61
 Cap.4. Imperfectiuni ale retelei cristaline

extraplan AEFD; se observa ca partea superioara a cristalului are un numar mai mare de atomi
decit in partea inferioara. Se formeaza astfel o dislocatie marginala. Linia AD care margineste
acest plan suplimentar spre interiorul cristalului reprezinta miezul dislocatiei si poarta numele
de linie de dislocatie sau linia dislocatiei.
Dislocatia nu se reduce numai la linia AD, ci cuprinde o regiune cilindrica in jurul
acestei linii ce se extinde cu o raza de 3-4 diametre atomice.
Dupa locul in care se gaseste extraplanul in raport cu planul de alunecare, dislocatiile
marginale pot fi de doua feluri:
- pozitive: cand semiplanul suplimentar se gaseste deasupra planului de alunecare;
- negative: cand semiplanul suplimentar se gaseste dedesubtul planului de alunecare.

a) b) c)
Fig.. 4.2 Reprezentarea schematica a dislocatiilor marginale (Taylor):
a) cristal perfect; b) cristal real: prezinta un semiplan suplimentar superior;
c) vertocul Burgers inchide circuitul Burgers al atomilor egal distanti de linia
de dislocatie

O caracteristica importanta a unei dislocatii este vectorul Burgers, Fig.4.2.c, numit si

vector de alunecare - care indica marimea si directia alunecarii asociate dislocatiei respective.

62
 STUDIUL MATERIALELOR note de curs

Vectorul Burgers se determina cu ajutorul circuitului Burgers care, dupa cum se

observa in Fig4.3, este a linie arbitrara ce se obtine in modul urmator: se pleaca de la un nod,
se parcurg un numar m de distante interatomice in jos, un numar n de distante interatomice de
la stinga spre dreapta, un numar m de distante interatomice de jos in sus si un numar n de
distante interatomice de la dreapta spre stinga. Daca reteaua este perfecta, conturul se inchide.
Daca exista o dislocatie, conturul ramine deschis cu o distanta interatomica. Vectorul necesar
inchiderii circuitului este vectorul Burgers si in acest caz este perpendicular pe linia
dislocatiei.

Fig. 4.3 Determinarea grafica a vectorului Burgers: circuitul Burgers

Dislocatia elicoidala (Burgers) in forma de surub se obtine prin forfecarea a doua

portiuni ale unui cristal, una in raport cu cealalta. In acest caz, vectorul Burgers este paralel cu
linia de dislocatie, Fig.4.4.

Fig. 4.4. Reprezentarea schematica a dislocatiei elicoidale:

a) cristal perfect; b) cristal perfect partial taiat si supus forfecarii;
c) cristal real care prezinta o dislocatie elicoidala marcata de vectorul Burgers

63
 Cap.4. Imperfectiuni ale retelei cristaline

Denumirea de dislocatie elicoidala vine de la faptul ca atomii din vecinatatea ei pot

forma o spirala. Aceasta, la rindul ei, poate avea doua sensuri: spirala la stinga si spirala la
dreapta.
In fig 4.5 sunt prezentate micrografii TEM ale dislocatiilor.

Fig. 4.3 Determinarea grafica a vectorului Burgers: circuitul Burgers

Generarea (formarea) dislocatilor se poate produce in procesul cristalizarii si prin

deformare plastica la rece. Dislocatiile se pot pune in evidenta:
- prin atac chimic sau electrolitic care indica locurile unde dislocatiile ajung la suprafata
(fisuri de coroziune);
- prin microscopie electronica prin transmisie (TEM) utilizind folii metalice, dislocatiile
aparand ca linii intunecate;
- prin difractie cu razeX, in mod indirect prin studierea sublimitelor care se datoreaza
peretilor de dislocatii.

4.3 DEFECTE DE SUPRAFATA

Aceste imperfectiuni au o intindere pe suprafata, in care o dimensiune are ordinul de

marime al unei distante interatomice, iar celelalte mult mai mari.
Defectele de suprafata se clasifica in categoriile:
limite de graunti cristalini;
sublimite de graunti cristalini;
defecte de impachetare.

Limitele dintre graunti

Materialele metalice (metale si aliaje) sunt alcatuite din graunti cristalini de forma
neregulata, fiecare graunte fiind caracterizat prin compozitia chimica (identica sau diferita de
cea a grauntilor alaturati), prin orientarea retelei cristaline proprii, prin forma si dimensiunile
proprii, Fig.4.6.
Din punct de vedere al marimii unghiului pe care le fac intre ei grauntii cristalini, se
disting mai multe tipuri de limite:
- limite la unghiuri mari, cca. 30º;
- limite la unghiuri mici , <20º.
Pentru a explica modul de aranjare a atomilor la limita dintre graunti s-au emis mai
multe teorii.
64
 STUDIUL MATERIALELOR note de curs

Fig. 4.6. Reprezentarea schematic a limitelor de graunti cristalini

Prima teorie considera ca cele doua retele cristaline a doi graunti invecinati sunt
perfecte pana la intilnirea lor, Fig.4.7.a.
A doua teorie, Fig.4.7.b, considera ca zona de la limita grauntilor este o zona cu atomi
distribuiti la intimplare, ca si cum ar fi un strat amorf.
A treia teorie, Fig.4.7.c, accepta ca intre cei doi graunti exista o zona de tranzitie, in
care atomii de la ambii graunti vecini isi schimba intr-o oarecare masura pozitiile.
Primele doua teorii nu explica proprietatile limitelor de graunti, insa cea de a treia, da.
Astfel, limitele de graunti sunt caracterizate prin energie mai mare decit interiorul grauntilor.
La limitele de graunti se produc, de preferinta, reactiile de precipitare, reactiile de difuzie etc.
Tot aici se gasesc si impuritatile.

Fig. 4.6. Teorii asupra tipurilor de limite de graunti cristalini (reprezantare

schematica): a) aranjament ideal al retelelor cristaline invecinate; b) aranjament
aleator al atomilor din zona limitei; c) aranjament de tranzitie

Sublimite de graunti cristalini

Daca se examineaza reteaua cristalina din interiorul unui graunte cristalin se constata
ca ea nu este perfecta, ci este alcatuita din portiuni mici de retea perfecta numite blocuri in
mozaic, care fac intre ele unghiuri relativ mici, de ordinul minutelor. Reprezentarea
schematica a blocurilor in mozaic este realizata in Fig.4.8.

65
 Cap.4. Imperfectiuni ale retelei cristaline

Fig. 4.8 Reprezentarea schematica a sublimitelor de graunti

Blocurile in mozaic se formeaza la recoacerea cristalelor deformate plastic la rece,

procesul fiind cunoscut sub numele de poligonizare si este evidentiat prin formarea peretilor
de dislocatii de acelasi semn (pozitive sau negative).

Defectele de impachetare
Acestea constau in abateri de la succesiunea planelor de atomi. Astfel, in reteaua c.f.c.,
unde succesiunea normala este ABC-ABC-ABC, se observa portiuni de retea hexagonala
compacta cu succesiunea ABAB, astfel avem: ABC-ABC-AB-ABC..., Fig.4.9.a.
In reteaua hexagonala compacta exista portiuni de c.f.c. cu succesiunea ABC-ABC,
Fig.4.9.b, astfel ca avem: AB-AB-ABC-AB.

Fig. 4.9 Defecte de impachetare: a) pentru retea c.f.c; b) pentru reteaua h.c

Defectele de impachetare se produc prin cristalizare si prin deformare plastica. Ele

influenteaza proprietatile mecanice in sensul ca metalele care contin defecte de impachetare
se durifica prin deformare plastica mai rapid decit cele care nu au asemenea defecte.
Intre defectele de suprafata mai sunt cuprinse si limitele de macle, peretii dintre
domeniile magnetice, suprafetele dintre domeniul de antifaza etc.
66
 STUDIUL MATERIALELOR note de curs

4.1. IMPORTANTA DISLOCATIILOR

Desi alunecarea poate sa se produca in unele materiale ceramice si polimerice,

procesul de alunecare explica, in mod special, comportamentul mecanic al materialelor
metalice.
In primul rind, alunecarea explica de ce rezistenta materialelor metalice este
inferioara valorii calculate prin prisma legaturii metalice interatomice. Raportul de (100-
10000) ori intre valoarea teoretica si cea reala a rezistentei materialelor metalice se datoreaza
prezentei defectelor si, in primul rind, a dislocatilor care permit o deformare mult mai usoara
a unui material metalic decit daca reteaua cristalina a acestuia ar fi perfecta.
In Fig.4.10 este prezentat schematic modul de actiune al unei forte de frecare aplicate
unui material metalic in vederea deformarii acestuia.

Fig. 4.10. Reprezentarea schematica a modului de actiune a une i forte de forfecare

asupra unui cristal perfect (a) care determina deplasarea dislocatiei prin cristalul (b)
si (c) pana cand are loc alunecarea (d). In acest moment cristalul este deformat

Daca nu ar exista dislocatiile, Fig.4.11.a, materialul ar trebui sa cedeze la solicitare

numai atunci cind toate legaturile chimice interatomice din sectiunea A0 ar fi rupte. In
conditiile existentei unei dislocatii, in momentul deplasarii acesteia, Fig.4.11.b, numai
legaturile chimice interatomice de-a lungul liniei de dislocatie ar fi rupte, avand loc
deformarea (sau chiar ruperea) materialului.
In al doilea rind, ductilitatea metalelor si aliajelor metalice, in majoritatea lor, se
explica prin procesul de alunecare. Ca urmare a deplasarii dislocatiilor (prin diferite
mecanisme, cum ar fi: alunecare, catarare etc.), materialele amintite pot fi deformate plastic.
In al treilea rind, prin deplasarea dislocatiilor pot fi monitorizate proprietatile
mecanice ale metalelor si aliajelor acestora.
De exemplu, introducerea unui "obstacol" in reteaua cristalina impiedica deplasarea
dislocatiilor si implicit deformarea materialului. Acest fenomen va avea loc numai la cresterea
fortei exterioare ce actioneaza asupra materialului. Daca sunt necesare forte mai mari, aceasta
inseamna ca materialul este mai rezistent, deci are proprietati mai bune.

67
 Cap.4. Imperfectiuni ale retelei cristaline

Fig. 4.3 Influenta prezentei dislocatiilor asupra ruperii materialelor:

a) prin cedarea legaturilor interatomice in sectiunea transversala a materialului, in
absenta dislocatiilor; b) prin cedarea legaturilor interatomice doar de-a lungul liniei
dislocatiei cuprinsa in planul de alunecare, in prezenta defectelor liniare

4.4.1. Mecanisme ale deformarii plastice

Defermarea prin alunecare

Prin alunecare, partea deformata (alunecata) isi pastreaza orientarea in raport cu partea
nedeformata a retelei, Fig.4.12.

Alunecare este guvernata de trei reguli:

1. se produce intotdeauna in planele cu aranjare compacta a atomilor, plane de densitate
atomica maxima, numite plane de alunecare;
2. in planele respective alunecarea dupa anumite directii de compactitate maxima, numite
directii de alunecare;
3. alunecarea are loc de-a lungul unui plan dat si directii date daca tensiunea de forfecare are
valoare critica (vezi, in continuare, legea lui Schmid).
Produsul dintre planele si directiile de alunecare dau sistemele de alunecare.

68
 STUDIUL MATERIALELOR note de curs

Legea lui Schmidt

Aceasta lege ofera detalii in ceea ce priveste comportamentul metalelor cu diferite
structuri cristaline in timpul proceselor de alunecare. Se presupune aplicarea unidirectionala a
fortei F asupra unui monocristal metalic, Fig.4.13.

normala la
planul de alunecare

directia de alunecare

Tensiunea de forfecare

Fig. 4.13 Reprezentarea grafica a legii lui Schmid

Pentru ca dislocatia sa se deplaseze pe directia si in planul de alunecare este necesara o

forta de forfecare Fr :
Fr = F cos
Daca raportam ecuatia de mai sus la suprafata planului de alunecare, A=A0/cos , se
determina expresia matematica a legii lui Schmid:
r = cos cos ,
unde:

= tensiunea normala aplicata probei de material

Caz particular:

Deformarea prin maclare

Prin maclare, partea deformata (maclata) capata o orientare diferita in raport cu partea
nedeformata a retelei, respectiv o orientare simetrica. Aceasta poate fi asemanata cu imaginea
in oglinda a partii nedeformate. Schema modului in care se produce maclare este reprezentata
in Fig.4.14.
Spre deosebire de deformarea prin alunecare, la care atat partea deformata cit si cea
nedeformata a cristalului au aceasi orientare, in cazul maclarii macla prezinta o orientare
diferita fata de partea nedeformata a cristalului.
Deformarea prin maclare se produce pe plane de maclare care sunt planele cu densitate
maxima de atomi. Formarea maclelor are loc brusc si cu o viteza mare. In tabelul de mai jos
sunt prezentate planele si directile de maclare pentru citeva metale.

69
 Cap.4. Imperfectiuni ale retelei cristaline

Fig. 4.14. Reprezentarea schematica a deformarii prin maclare:

a) cristal inainte de deformare plastica; b) cristal dupa deformare plastica

Tab 4.2 Plane si directii de maclaree pentru diferite metale

Tip retea Plan de maclare Directie de maclare metal
(hkl) <nkl>
Cvc {112} <111> Fe, Ta, W
Cfc {Ill} <112> Ag, Au, Cu
hc {1012} <1012> Zn, Cd, Mg

Dupa modul cum s-au format, maclele pot fi:

- macle mecanice: rezulta prin deformare plastica la rece;
- macle de recoacere: se formeaza la incalzirea unui material metalic deformat plastic la rece;
- macle de crestere: se formeaza chiar dupa cristalizare in cazul metalelor cu retea c.f.c.
Deformarea prin maclare prezinta 0 mare importanta practica in cazul metalelor cu un
numar de sisteme de alunecare (h.c. ,c.v.c.) deoarece prin schimbarea orientarii unor parti de
graunti ca rezultat al maclarii, se aduc noi sisteme de alunecare in pozitii favorabile in raport
cu axa efortului, asa incit se poate produce 0 alunecare aditionala. Cu toate acestea, deoarece
numai o mica portiune din volumul total al cristalului este reorientat prin maclare, metalele cu
retea h.c. vor prezenta plasticitate mai mica decat cele c.v.c.

70