Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
formulării principiilor
mecanicii clasice
Prof. Maura Harhătă
Scopul proiectului: identificarea perioadelor
istorice în care au fost descoperite și formulate
legile mecanicii, și evidențierea fizicienilor
care au făcut descoperiri în epocile respective.
Perioada greciei antice – ARISTOTEL ( 384-322 î.e.n)
filosof și om de știință născut în orașul Stagira, Halkidice, în Grecia.
Scrierile sale abordează subiecte din : metafizică, logică, estetică, retorică, psihologie, biologie, politică, muzică și fizică.
Aristotel credea că natura are un „Prim Motor” veșnic, care produce mișcarea eternă, care
este în afara universului.
Aristotel este primul savant care a recunoscut că în cunoașterea științifică se pot înregistra
progrese și se pot face revizuiri.
Deși este considerat părintele a două domenii ale științei: biologia și logica, el a studiat cu
mijloacele rudimentare p care le avea la dispoziție și mișcarea corpurilor.
Aristotel a fost profesorul împăratului Alexandru cel Mare.
James MacLachlan, a scris că „concepțiile lui Aristotel despre natură au dominat gândirea
europeană timp de aproape 2 000 de ani”.
Epoca renașterii:Galileo Galilei 1564-1642- fizician, matematician,
astronom și filosof italian care a jucat un rol important în Revoluția Științifică
Galileo este primul savant care a observat că în natură nu există corpuri care să nu fie influențate de
existența altor corpuri.
El și-a pus întrebarea: cum s-ar mișca corpurile dacă ar fi libere ?
A enunțat pentru prima dată, principiul inerției
PRINCIPIUL INERȚIEI : Orice corp își menține starea de repaus relativ sau de mișcare rectilinie și
uniformă – în care se găsește – atâta timp cât alte corpuri nu-i schimbă acestă stare.
A studiat: viteza, gravitația și căderea liberă a corpurilor, principiul relativității ,legea compunerii
mișcărilor, mișcarea proiectilelor, planul înclinat, etc.
Ca astronom a descoperit: sateliții lui Jupiter, inelele lui Saturn, fazele lui Venus, natura stelară a Căii
lactee, rotația Pământului în jurul axei sale.
Newton a fost un fizician, înainte A contribuit, împreună cu Gottfried Wilhelm von Leibniz, la
de toate. Laboratorul său uriaș a fondarea și dezvoltarea calculului diferențial și a celui
fost domeniul astronomiei, iar integral.
instrumentele sale geniale au fost Newton a demonstrat că legile naturii guvernează atât
metodele matematice, unele
mișcarea globului terestru, cât și a altor corpuri cerești,
dintre ele inventate de el însuși.
intuind că orbitele pot fi nu numai eliptice, dar și
hiperbolice sau parabolice.
Tot el a arătat că lumina albă este o lumină compusă din
radiații monocromatice.( cele 7 culori
fundamentale:ROGVAIV)
A inventat telescopul cu oglindă.
PRINCIPIILE MECANICII CLASICE –au fost formulate de
către Isaac Newton în lucrarea: Philosophiae Naturalis
Principia Mathematica,(1687).
PRINCIPIUL al II-lea al mecanicii : „Vectorul forţă este proporţional cu produsul dintre masă şi vectorul
acceleraţie” (formula F = m۰a , a fost enunţată iniţial vectorial în lucrarea “Philosophiae Naturalis Principia
Mathematica”)
Un newton este modulul unei forțe care acționând asupra unui punct material cu masa de 1 kg, îi imprimă o
accelerație de acceași direcție și accelași sens, de modul a=
III. PRINCIPIUL ACȚIUNII ȘI REACȚIUNII
Dacă un corp A acționeează asupra altui corp B cu o forță numită acțiune, atunci și corpul B, va
acționa asupra corpului A cu o forță numită reacțiune.
Cele 2 forțe au aceeași dreaptă suport, același modul , sensuri opuse și acționează aupra unor
corpuri diferite.
In desenul următor: N( reacțiune), G( acțiune)
TIPURI DE FORȚE
unde:
m= masa corpului
g – accelerație gravitațională (constanta pentru o anumită planetă și un
loc pe acea planeta).
Normala la plan
Normala la plan este o forță de tip reacțiune care apare când corpul se află
pe un plan si este reprezentă printr-un vector, opus vectorului forței ce
acționează perpendicular pe plan.
Forța elastică apare în corpuri elastice deformate.
Este egală ca mărime cu forța deformatoare, dar are sens opus.
Forța elastică este forța care apare în corpurile elastice și se opune deformării
acestora, aducând corpul la forma inițială, după încetarea acțiunii forței
deformatoare.
unde:
k este constanta elastică a corpurilor;
Δl = l – l0;
l este lungimea corpului deformat; l0 este lungimea corpului nedeformat.
Bibliografie selectivă:
http://www.vladzhr.go.ro/mecanica/forta%20elastica.html
http://www.fizica-online.go.ro/elastic.htm
Sfetcu,N. Mecanică fenomenologică, MultiMedia Publishing (2018)
Stoica V. și colaboratorii, Manual de fizică, clasa a VII-A ,Art Klett,
București,2019.