Perpetuum

Mobile,Visuri si
realitati

 Ce este un perpetuum
mobile?

 În accepția modernă,
un perpetuum mobile este un
dispozitiv ipotetic care poate
funcționa un timp indefinit fără a
fi alimentat de la o sursă de
energie externă. Un asemenea
motor este imposibil de realizat,
întrucât el ar încălca principiile
termodinamicii
 istoric

 Istoricul mașinilor cu mișcare perpetuă se confundă cu istoria fizicii.
Încercările de a realiza o astfel de mașină au dus la dezvoltarea
cunoștințelor științifice.
 În jurul anului 500 î.Hr. filozoful grec Anaxagora afirmă că din nimic nu
se obține nimic, și nimic nu poate fi anihilat.
 În jurul anului 1100 astronomul și matematicianul indian Bhāskara
II descrie un perpetuum mobile format dintr-o roata cu spițe umplute
cu mercur.
 În anul 1235 meșterul francez Villard de Honnecourt descrie un
perpetuum mobile format dintr-o roată dezechilibrată, cu șapte ciocane
articulate.
 În 1269 Pierre de Maricourt (Petrus Peregrinus) descrie un perpetuum
mobile care se baza pe acțiunea unui magnet natural.
 Tipurile de perpetuum
mobile:

Perpetuum mobile de speța
întâi
Perpetuum mobile de speța a
doua
Perpetuum mobile de speța a
treia
 Perpetuum mobile de
speța întâi

 Un perpetuum mobile de speța întâi este un
sistem fizico-chimic care ar funcționa ciclic și
ar efectua, într-un număr de cicluri complete,
lucru mecanic, fără a primi din exterior
energie sub formă de lucru mecanic sau
căldură. Imposibilitatea de a realiza un astfel
de sistem este o consecință a primului
principiu al termodinamicii. Din acesta rezultă
imposibilitatea realizării, atât a acestui
perpetuum mobile, cât și a reciprocului său,
adică a unui sistem care să funcționeze ciclic și
să primească, într-un număr de cicluri
complete, lucru mecanic, fără să cedeze în
exterior energie sub formă de lucru mecanic
sau căldură
 Perpetuum mobile de
speța
a doua
 Un perpetuum mobile de speța a
doua este un sistem fizico-chimic
care ar funcționa ciclic și ar efectua,
într-un număr de cicluri complete,
lucru mecanic, schimbând căldură cu
o singură sursă de căldură, sursa
fiind un sistem fizico-chimic de
temperatură uniformă.
Imposibilitatea de a realiza un astfel
de sistem este o consecință a celui de
al doilea principiu al termodinamicii.
Problema demonului lui Maxwell este
până azi un obiect de discuție.
 Perpetuum mobile de
speța a treia

 Expresia perpetuum mobile de
speța a treia este de dată
recentă, nu este legată de
termodinamică și se referă la
sisteme fizico-chimice izolate
care, odată puse în mișcare,
deoarece nu schimbă energie
cu mediul ambiant și nu-și
schimbă forma energiilor din
sistem (în jargon tehnic sunt
lipsite de pierderi) își păstrează
mișcarea pe timp nelimitat.
Imposibilitatea de a realiza un
astfel de sistem derivă din
ireversibilitatea fenomenelor
Exemple de perpetuum
pobile

Roata dezechilibrată
Roata lui Orffyreus
Planuri înclinate
Șurub hidraulic
 Roata dezechilibrată

  Se presupunea că masele
dintr-o parte a roții (bile pe
tije, bile libere, ciocane,
mercur etc.) pot
dezechilibra roata, care se
va roti, producând lucru
mecanic. Echilibrul forțelor
și al momentelor unei astfel
de roți (figura alăturată) a
fost demonstrat de
Leonardo da Vinci. Situația
este comună tuturor roților
mecanice „magice”.
 Roata lui Orffyreus

 Roata lui Orffyreus este, după cum a fost desenată
de Johann Bessler (figura de alături, sus) un volant
care odată pus în mișcare se învârte fără oprire.
Secretul este descoperit în 1727, când servitoarea sa
dezvăluie cum impulsiona ea mașina (figura de
alături, jos), impuls suficient pentru menținerea roții
în rotație câteva zile.
 Planuri înclinate

  Simon Stevin a conceput un
perpetuum mobile în care a
presupus că cele patru bile de pe o
pantă a planului vor trage cele două
bile de pe cealaltă pantă, rezultând
o mișcare continuă. Nefuncționarea
dispozitivului a dus la descoperirea
echilibrului forțelor pe un plan
înclinat. Problema (și explicația
nefuncționării) este similară la toate
dispozitivele gravitaționale pe bază
de lanțuri cu diferite lungimi și
poziții.
 Șurub hidraulic

  Șurubul hidraulic al lui Arhimede, aplicat
la o mașinărie din jurul anului 1660. În
aplicația din imaginea alăturată se
intenționa ca apa ridicată de un șurub
Arhimede în partea de sus a instalației să
fie folosită la acționarea unei roți
hidraulice. Această roată acționa, printr-un
angrenaj, șurubul hidraulic și o piatră de
tocilă. Autorul schiței presupunea că
debitul de apă era suficient nu numai
pentru acționarea roții hidraulice, ci și
pentru răcirea pietrei de tocilă.
Randamentele roții și a șurubului
hidraulic, datorită frecărilor și
neetanșeităților, nu permit funcționarea
perpetuă a instalației.