Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
O scurta istorie
Aprox. 500 i. Hr.- filozoful grec Anaxagora afirma ca
„din nimic nu se obține nimic si nimic nu poate fi
anihilat”
Aprox. 300 i. Hr.- filozoful grec Aristotel afirma ca
„natura are oroare de vid”
1235- meșterul francez Villard de Honnecourt
descrie un perpetuum mobile format dintr-o roată
dezechilibrată, cu șapte ciocane articulate.
Roata cu ciocane a lui Villard
1480- Leonardo da Vinci face câteva schițe despre de Honnecourt
roata dezechilibrată și șurubul de apă al lui
Arhimede. În jurul anului 1490 Leonardo da Vinci explică momentele
forțelor la o roată cu greutăți și demonstrează imposibilitatea mișcării
spontane a unei astfel de roți.
1586- olandezul Simon Stevin demonstrează imposibilitatea funcționării
unui perpetuum mobile bazat pe planuri înclinate.
1660- matematicianul, fizicianul și astronomul olandez Christian Huygens
stabilește legile conservării momentului cinetic al corpurilor în rotație
1685- Denis Papin propune un perpetuum mobile care violează echilibrul
lichidelor in tuburi comunicate
1712- Johann Ernst Elias Bessler, numit si Orffyreus prezintă în Germania
prima sa mașină cu mișcare continuă. Primește bani pentru a construi alte
mașini și scrie o carte, Perpetuum Mobile Triumphans. Descrierea mașinii îi
este trimisă lui Isaac Newton, care însă nu răspunde. Frauda este
descoperită în 1727.
1880- Rudolf Clausius formulează primele două legi ale termodinamicii în
forma cunoscută astăzi.
1910- Walther Nernst formulează a treia lege a termodinamicii, lege
reformulată ulterior de Max Planck.
2003- Mihail Smeretcianski obține un brevet francez pentru o mașină de tip
perpetuum mobile, bazată pe flotabilitate (însușirea unui corp de a pluti la
suprafața unui lichid sau la o anumita adâncime).