Nikola Tesla – biografie

Naţionalitatea marelui savant Nikola Teslea nu se ştie cu

exactitate, însă unele surse susţin că este de origine istro-română,
numele său real fiind Nicolae Teslea.
„Marele savant şi inventator Nicolae Teslea (Nikola Tesla) s-
a născut în noaptea de 9 spre 10 iulie 1856, ca fiu al preotului
ortodox Milutin Teslea şi al Gicai Mandici. Familia tatălui era de
grăniceri anti-otomani, în fostul imperiu austro-ungar. Numele iniţial
de familie era Drăghici, dar el a fost înlocuit în timp, prin porecla de
Teslea, după meseria transmisă în familie, de dulgher (tesleari).
Tatăl lui Nicu Teslea a mai avut un frate, Iosif, militar de carieră,
care după absolvirea şcolii de ofiţeri a predat matematică în diferite
şcoli militare, ca până la urmă să ajungă profesor la Academia de
Război din Viena. Tatăl lui Nicolae Teslea, iniţial şi el elev la şcoala
militară, şi-a schimbat repede profesia, trecând la seminarul teologic, devenind preot ortodox în 1845,
când s-a însurat cu Gica. Biserica în care a slujit iniţial părintele Teslea se găsea în comuna Similian, la
poalele munţilor Velebiti, în provincia Lica, cu centrul la Gospici, unde a fost transferat şi părintele.
Henri Coandă îl prezintă pe marele inventator Teslea ca roman bănăţean din Banatul sârbesc,
dar realitatea era că prietenul său Nicolae era istro-roman din Croaţia. Provincia Lica era locuită
compact de istro-români, încă din sec. XV-XVI. Oraşul Gospici se afla la câţiva kilometri de ţărmurile
Mării Adriatice, iar satul Similian la 12 km de Gospici. Preotul, om cult, se interesa cu precădere de
literatură, filosofie, ştiinţe naturale şi matematică.
Mama lui Teslea, Gica Mandici, româncă şi ea după nume, a rămas - copilă fiind - orfană, şi a
trebuit să se ocupe de cei şase fraţi mai mici. Tatăl său a refuzat s-o trimită la o şcoală de limbă străină,
dar ea şi-a completat cultura ca elevă a soţului ei. În casa preotului se strânsese o vastă bibliotecă din
felurite domenii, mai mult ştiinţifice. Nicolae a mai avut un frate, Dan, mort tânăr într-un accident, şi
trei surori: Anghelina, Milica si Marita, mezina pe care a iubit-o cel mai mult.
Nicolae Teslea şi-a făcut studiile la Karlovat şi la Politehnica din Graz (1875-1881). Îşi începe
celebrele descoperiri şi invenţii încă din 1881-1882 la Graz, la Budapesta, la Paris, în cadrul Companiei
Edison (1882), Strasbourg (1884), după care porneşte în vajnica odisee americană.
Când zici Nicolae Teslea (1856-1943), te gândeşti la istro-romanul devenit cetăţean american,
omul de ştiinţă şi inventatorul prolific în domeniul electro şi radiotehnicii, descoperitorul câmpului
magnetic învârtitor (simultan cu italianul Galileo Ferraris, 1847-1897). Tot el a inventat şi sistemul
bifazat de curent electric alternativ şi a studiat curentul de înaltă frecvenţă. El a construit primele
motoare asincrone bifazate, generatoarele electrice, transformatorul electric de înaltă frecvenţă etc. În
atomistică, a cercetat fisiunea nucleelor atomice, cu ajutorul generatorului electrostatic de înaltă
tensiune.
 Diploma acordată de Universitatea Politehnica din Bucureşti

Invenţia fenomenului "câmp electric învârtitor" se naşte în 1882 la Budapesta, dar imediat, în
baza unei recomandări, Teslea pleacă la Paris, unde este angajat la "Compania continentală Edison".
Aici, modifică dinamo-maşina Edison. În cadrul aceleiaşi companii, construieşte centrala electrică
Strasbourg. Deşi i se promiseseră 25.000 dolari la încheierea dificilei lucrări, a fost frustrat de
gratificaţii. Unul din asistenţii lui Edison, Charles Bechelore, îi propune să emigreze în America şi îi dă
o scrisoare de recomandare pentru Edison personal (1884). După unele peripeţii (i s-au furat banii în
gara Le Havre), se adresează proprietarului vasului, care îi înţelege situaţia (biletul şi locul îi
aparţineau, fiind nominalizat), şi pe baza documentului de bord este primit şi astfel, fără bilet, ajunge la
New York, unde se prezintă la Edison. Este primit cu dificultăţi şi răceală, dar în baza recomandării
scrise, este angajat în atelierele companiei, ca inginer-electrician pentru repararea motoarelor şi
generatoarelor de curent continuu Edison.
O situaţie neprevăzută îl face să se remarce în mod deosebit (1885). Transatlanticul Oregon,
dotat cu generator Edison, care se defectase, trebuia să plece spre Europa la dată fixă; avea toate
locurile vândute şi întârzierea le-ar fi adus armatorilor mari pagube. Firma lui Edison îl însărcinează pe
Teslea să repare scurt-circuitul generatorului, cauză pe care o descoperă în spirele înfăşurării bobinei şi
o remediază, rebobinand-o în 20 de ore. Edison îi promisese un premiu de 50.000 dolari dacă
defecţiunea este îndepărtată în timp util plecării vasului la data prenotată. Nava pleacă la timp, dar
promisiunea premiului se transformă în explicaţii: fusese o glumă. Nici alte gratificaţii promise, de
exemplu pentru perfecţionarea generatoarelor şi motoarelor electrice Edison în 24 de variante,
înzestrate cu un regulator şi un nou tip de întrerupător, nu i se acordă. Edificat asupra conduitei lui
Edison, Teslea va lucra de acum înainte pe cont propriu şi va realiza definitivarea sistemului său
original, bazat pe curenţi alternativi polifazaţi. Trecerea timpului îi dă dreptate lui Tesle în competiţia
sa cu Edison şi treptat, teza sa privind curentul alternativ se impune.
 Din primăvara lui 1885, mândrul Teslea refuză să mai colaboreze cu Edison şi lucrează
independent, înfiinţându-şi propria firmă, "Tesla Arc Light Company".
Într-o discuţie cu Henri Coandă, înregistrată pe magnetofon, marele savant mi-a declarat
personal că îl cunoscuse pe Teslea: "Eu l-am cunoscut pe Teslea, când eram tânăr de tot, prin tatăl meu
(Generalul Constantin Coandă - n.n.), care a fost întotdeauna lângă mine. Nicolae Teslea, care este
inventatorul curentului electric alternativ, era român din Banat (era aromân - n.n.); e bănăţean, şi felul
lui de a gândi şi de a vedea, m-a frapat enorm de mult. El era cu patru luni mai tânăr faţă de tatăl meu,
dar nu pot să spun că nu am fost influenţat şi de el, pentru că felul lui de a vorbi şi de a prezenta
lucrurile erau aşa de extraordinare încât, deşi eram copil, n-am uitat. Vezi, unul din romanii foarte
importanţi, care a schimbat poate toată viaţa omenirii, e un bănăţean!...". Dacă acum, să zicem 150 de
ani, ar fi venit cineva să ne spună cum spunea Teslea Nicolae: "Voi face lumină electrică, adică lumina,
voi face asta mişcând o bucată de fier în faţa unui fir de aramă", lumea l-ar fi închis ca nebun. Întâlnirea
lui Coandă cu Teslea s-a petrecut în 1893, când Teslea se afla în ţară, datorită morţii mamei sale. Era
deja celebru în lumea întreagă, în România însă mai puţin.
În noiembrie 1933, recent emigrat în S.U.A., Albert Einstein afla de cercetările lui Teslea
asupra fisiunii nucleare şi caută să-l cunoască. Apropierea se face cu ajutorul unui tânăr reporter
ştiinţific, Kenneth Sweasy, care se prezintă la Teslea cu o scrisoare de recomandare din partea lui
Einstein. Teslea avea 75 de ani, în 1931, când primeşte scrisoarea lui Einstein. Cu prilejul sărbătoririi
aniversării sale, el mărturiseşte că lucrează la o nouă sursă de energie, informaţie care-l incită pe
Einstein spre a-l cunoaşte.
Teslea se ocupa de câmpurile gravitaţionale (asemenea celor electromagnetice). Einstein ia
cunoştinţă de articolul savantului roman din "Scientific American", bazat pe experienţele efectuate la
instalaţia sa de la Institutul Tehnologic din Massachussetts (1934), pentru obţinerea tensiunilor înalte,
cu ajutorul unui generator Van den Graaf, destinat cercetării nucleului atomic.
La 13 martie 1885, un incendiu distruge laboratorul lui Tesla din New York. Flăcările mistuie
toate instalaţiile de telegrafie şi întreaga aparatură pentru obţinerea curenţilor de înaltă frecvenţă.
Catastrofa îl lasa sărac la bătrâneţe pe Teslea, fără mijloace financiare, dar savantul îşi recompensează
secretarele care-l părăsesc, tăind în două medalia de aur Edison pe care o primise. După ce incendiul
laboratorului l-a lăsat în stradă (nefiind asigurat), Teslea s-a mutat într-o modestă camera de hotel. Dar
şi în aceste condiţii precare el îşi continuă cercetările. În primăvara lui 1898, Teslea demonstrează
public dirijarea prin radio, la mare distanţă, a unui vas fără echipaj. Experienţele au fost efectuate în
largul mării, în apropiere de New York.
În 1899, Teslea construieşte la Colorado un mare post de radio, cu o putere de 200 kw,
realizează transmisii prin telegrafie fără fir, de peste 1000 km, face să se aprindă lămpile oraşului de la
distanţă, obţine tensiuni de 12 milioane de volţi.

Fotografie a unui participant înconjurat de arce electrice cu tensiui de mii de

volţi şi lungimi de 7 metri - în laboratorul său din Colorado Springs
 Edison şi Teslea au fost propuşi împreună să împartă premiul Nobel pentru fizică pe 1915,
pentru că-şi închinaseră viaţa pentru descoperiri şi realizări tehnice utile omenirii. Teslea a refuzat
premiul, din cauza animozităţilor din trecut. Dar era în 1916, şi premiul pe acel an nu a mai fost
acordat, din cauza războiului mondial...
Nicolae Teslea moare la New York, în noaptea de 7-8 ianuarie 1943 şi este înmormântat la 12
ianuarie. O covârşitoare personalitate care a marcat două secole prin geniul sau.”

Bustul lui Tesla, de Ivan Meštrović, Statuia lui Nikola Tesla in State Park,
in Zagreb, Croatia lângă Cascada Niagara

După Prof. Univ. Asoc. Dr. ing.

DINU-STEFAN T. MORARU,
Membru titular al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România
 Reguli de bază privind protecţia muncii

Montajele Tesla folosesc tensiuni înalte, iar riscul de rănire sau chiar de
deces este accentuat. Pentru protecţie, trebuie respectate următoarele:

1. Să nu se umble la montaj când întrerupătoarele sunt închise.

2. Condensatoarele de înalta tensiune se pot menţine încărcate o perioada lungă de timp după ce
sunt decuplate de la tensiune. De asemenea, asiguraţi-vă că sunt descărcate înainte de a umbla la un
circuit primar.

3. Asiguraţi-vă că toate cutiile de metal, motoare, panouri de control sau alte obiecte ce intră în
contact cu bobina au împământare.

4. Asiguraţi-vă că aveţi o distanţă mare faţă de coroana bobinei la descărcarea acesteia, pentru a nu
risca să va străpungă. Nu veniţi în contact cu vreun obiect de metal.

5. Circuitul primar de joasă tensiune este foarte periculos! Tensiunea este deseori letală pentru
oameni. Asiguraţi-vă că aceste circuite sunt foarte bine izolate încât utilizatorii să nu vină in contact cu
liniile de tensiune.

6. Să se evite folosirea bobinei in apropierea apei.

7. Să se tina departe de animale de companie sau copii mici.

8. Distribuiţi circuitele cu foarte mare atenţie. Adezivul cald, banda electrică şi conductorii expuşi
sunt rapid si uşor de manevrat, dar pot fi letali.

9. A se evita folosirea aparaturii electrice/electronice în apropierea montajului pornit.

Persoanele cu probleme cardiace sau persoanele epileptice vor asista la

lucrare pe propria răspundere!
 Transformatoarele Tesla
Transformatoarele Tesla sunt în general, transformatoare cu miez de aer, cu frecvenţe de lucru
de ordinul sutelor de kilohertzi, a căror circuite, primar şi secundar, sunt acordate pe aceeaşi frecvenţă
de rezonanţă, ce permite un transfer maxim de putere. În acelaşi timp, coeficientul slab de cuplaj dintre
primar şi secundar scade inductanţa mutuală, permiţând oscilaţia liberă la nivelul celor două circuite.
Rezonanţă de tensiune face posibilă obţinerea unor voltaje mult mai mari decât cele obţinute pe baza
simplului raport de transformare, direct proporţionale cu valoarea factorului de calitate.

Unele din componentele care pot apărea într-un montaj sunt: sursa de putere , balastul extern
(variac), eclatorul de protecţie, filtre de radiofrecvenţă, eclatorul principal, condensatorul circuitului
oscilant, bobina primară, bobina secundară, capacitanta secundară, legarea la pământ.

• Balastul extern (variacul) are rolul de a varia puterea absorbita de transformatorul de

alimentare de la retea. Poate actiona ca un limitator de curent, in cazul in care este cuplat in serie cu
primarul transformatorului de alimentare sau ca un variator de tensiune, prin cuplare in paralel cu
acesta.
Variacul poate fi, in principal de doua feluri:
A) rezistiv
In acest caz se folosesc rezistente de putere, montate in general in serie cu primarul
transformatorului de alimentare, care vor consuma o parte din puterea extrasa de la retea, limitand
curentul. Aceste rezistente sunt de regula variabile, pentru a avea la dispozitie niveluri diferite de putere
electrica. Pot fi folosite rezistoare metalice (rezistente de putere, din materiale greu fuzibile, rezistente
ceramice, incalzitoare de apa de puteri mari, cuplate in serie). Unii afirma ca se pot obtine rezistoare
electrolitice foarte bune prin utilizarea de solutii de elctrolit (sarea de bucatarie este excelenta) cu
diferite concentratii de sare, la care rezistenta variabila este obtinuta prin marirea sau micsorarea
distantei dintre electrozi sau a nivelului lor de imersiune in lichid.
Exista cateva mari dezavantaje in folosirea acestora. Cel mai important este consumul foarte
mare de putere, ceea ce face ca puterea utila pentru alimentarea transformatorului tesla sa fie foarte
mica. Un alt dezavantaj, consecinta a primului mentionat este producerea de cantitati imense de
caldura, care trebuie evacuata intr-un fel sau altul (ventilatoare, lichide de racire, care complica in mod
inutil constructia). In general folosirea lor nu este recomandata cu exceptia cazurilor in care nu avem
disponibil un balast inductiv.
B) inductiv
 Acest tip de balast extern este de regula un autotransformator folosit pentru obtinereaa in trepte
a diferitelor tensiuni utilizate in diverse aplicatii. Utilizarea sa este foarte usoara. In plus consuma doar
o putere aparenta, care ulterior este cedata retelei, deci sunt cu mult mai eficiente decat balasturile pur
rezistive. Pot limita curentul, prin cuplare in serie cu primarul transformatorului de alimentare, dar si
tensiunea. Pot fi folosite in montaje mixte care variaza ambele marimi electrice. De regula pentru
montajele tesla sunt folosite autotransformatoare pentru tensiuni de 120/240 volti, la curenti mai mari
de 10 amperi. Deoarece incalzirea sa este minima (nici nu se compara cu balastul rezistiv din acest
punct de vedere), poate fi introdus intr-o consola de comanda care contine si celelate instrumente de
masura si control necesare functionarii transformatorului tesla.
Balastul extern este foarte necesar pentru variatia puterii TC, in special in momentul realizarii
acordului dintre circuitele primar si secundar. Acest acord se realizeaza, la putere mica, fie urmarind
nivelul de luminozitate a unei lampi cu neon asezate in campul electric al terminalului de inalta
tensiune, fie prin urmarirea atingerii lungimiii maxime a scanteii dintre terminalul de inalta tensiune si
un electrod legat la pamant (care semnifica atingerea nivelului de rezonanta). Balastul permite
realizarea acestor manevre de finete, la care experimentatorul vine des in contact cu circuitele
primarului TC (realizarea acordului se face manual prin modificarea numarului de spire ale primarului
TC), la curenti si tensiuni mici, mai putin periculoase. In momentul in care punctul de rezonanta a fost
gasit, iar legatura electrica la nivelul spirei respective a fost consolidata, se poate trece in siguranta la
experimentarea cu puteri mai mari prin micsorarea impedantei variacului.
O alta metoda mai bruta de limitare a curentului, in lipsa unui autotransformator, folosita de
unii experimentatori la montaje care folosesc MOTs este cuplarea in serie cu primarul
transformatorului de alimentare a altor transformatoare de acelasi fel a caror secundare sunt
scurtcircuitate sau sunt legate la rezistente de valori diferite ( de ordinul ohmilor). Aceste
transformatoare vor actiona ca niste impedante limitatoare de curent, absorbind o parte din puterea
cedata de reteaua de alimentare. Metoda este destul de fiabila, cu conditia sa ai un numar suficient de
transformatoare, lucru irealizabil deocamdata in Romania.
Transformatoarele care trebuie balastate extern sunt :MOT, PT, transformatoarele de
distributie. In lipsa limitarii puterii cu un variac, sigurantele fuzibile vor fi arse instantaneu. Exista
unele montaje cu MOT, care dupa parerea autorilor pot fi alimentate direct de la retea cu conditia
folosirii unor sigurante care sa reziste la mai mult de 20 de amperi. Totusi pe langa folosirea unor
sigurante automate, este indicata utilizarea unui variac, care iti va permite sa experimentezi in liniste ,
fara multe batai de cap.
Transformatoarele de tip NST si unele OBIT sunt balastate intern. Miezul lor contine o serie
de sunturi magnetice, care le impiedica sa atinga punctul de saturatie, in care intensitatea curentului
absorbit creste foarte mult. Aceste transformatoare vor debita o anumita valoare a curentului maxim
indiferent de valoarea sarcinii de la bornele lor. Totusi aceste sunturi pot fi eliminate. In acest caz, NST
vor debita o putere mai mare (curenti mai mari) desi va exista pericolul distrugerii infasurarilor
secundare prin supraincalzire. Inlaturarea sunturilor este o manevra dificila, posibila numai dupa
inlaturarea stratului de rasina electroizolanta de protectie, in care sunt inglobate, manevra care va fi
descrisa in alta parte.

• Eclatorul de protectie este un dispozitiv foarte simplu , menit sa protejeze secundarul

transformatorului de alimentare impotriva " spike-urilor" de tensiune de inalta frecventa, provenite de
la nivelul etajului primar al transformatorului tesla. In esenta, este alcatuit din doi electrozi, dispusi la o
distanta mai mare decat cea necesara pentru strapungere, conectati la bornele transformatorului de
alimentare.
In general se foloseste un eclator cu trei electrozi: doi marginali si unul central. Electrozii
marginali sunt conectati la bornele de iesire a secundarului transformatorului de alimentare iar
electrodul central este conectat la carcasa transformatorului si totodata la pamant (secundarul
transformatorului este de regula format din doua bobine inseriate, fiecare dand 1/2 din tensiunea de
iesire, legatura dintre ele realizandu-se la nivelul miezului, conectat la randul lui la carcasa).
Dupa montarea eclatorului de protectie la bornele secundarului se va trece la pozitionarea
electrozilor. Pentru aceasta se va desface conexiunea cu circuitul primar al transformatorului tesla. In
momentul conectarii transformatorului de alimentare la retea, se va produce un arc electric intre
electrozii eclatorului. Pozitionarea lor se va face prin marirea spatiului dintre ei (este bine ca electrozii
marginali sa fie prevazuti cu un filet, pentru o pozitionare cat mai usoara), pana la intreruperea arcului.
Se va avea in vedere ca distantele dintre fiecare electrod marginal si cel central sa fie egale.
In acest moment se poate considera ca eclatorul de protectie a fost reglat in mod corect. Se refac
conexiunile transformatorului de alimentare cu etajul primar. In momentul functionarii
transformatorului tesla, aprinderea eclatorului de protectie trebuie sa fie eratica. Practic acesta se va
aprinde doar in cazurile in care tensiunea la bornele secundarului transformatorului de alimentare
devine mai mare decat cea debitata de acesta pentru incarcarea condensatorului primar.
Eclatorul de protectie se foloseste in special in cazul transformatoarelor de tip NST, care sunt
foarte sensibile la componenta RF a curentului. Utilizarea sa este rara in cazul MOT, PT sau al
transformatoarelor de distributie. In cazul acestor transformatoare, datorita curentilor mari debitati,
stingerea arcului aparut la nivelul eclatorului de protectie, in momentul aparitiei supratensiunilor, este
foarte dificil de stins. Eclatorul de protectie va functiona in acest caz ca un scurt circuit, intrerupand
alimentarea cu energie a primarului transformatorului tesla. In plus aceste transformatoare mentionate
mai sus au o constructie foarte solida, adaptata puterilor mari, ceea ce face improprie utilizarea
mijloacelor de protectie suplimentare.

• Capacitanta secundara este formata dintr-o simpla piesa metalica, cu contururi cat mai
rotunjite, pentru evitarea pierderilor de sarcina, conectata la nivelul terminalului de inalta tensiune.
Aceasta piesa, va prezenta o anumita capacitate fata de pamant si va juca rolul condensatorului
circuitului secundar ( de fapt rolul unei singura armaturi, cea de a doua fiind reprezentata de
pamant).Capacitanta secundara poate avea variate forme cele mai des intalnite fiind ea de sfera sau de
toroid, pe care le voi descrie mai jos.
A) Sfera
Capacitanta de forma sferica a fost una din primele folosite in designul transformatoarelor tesla.
In conditiile unei polizari perfecte ale suprafetei, pierderile de sarcina sunt minime, iar descarcarea in
aer va apare doar in momentul atingerii unei valori mari a potentialului obtinut in bobina secundara,
ceea ce va corespunde unei lungimi mari a a scanteii rezultate. In plus, datorita formei rotunjite,
streamerii aparuti, vor tinde sa se uneasca intr-o singura descarcare, care se va misca pe suprafata
superioara a sferei, intr-un mod foarte spectaculos. Unii constructori de pe Internet mentioneaza
posibilitatea ca aceasta scanteie sa efectueze o miscare turbionara sau uneori sa prezinte un aspect de
spada, fenomene mai rar intalnite si cu atat mai rar surprinse pe fotografii. In general insa aspectul este
cel al unor streameri multipli, care danseaza pe suprafata sferei si care pot da o descarcare completa in
arc, in momentul in care in vecinatate este adus un alt corp, NU NEAPARAT LEGAT LA PAMANT,
asa ca fii atent, pastreaza respectuos o distanta de protectie de cativa metri (in cazul transformatoarelor
de putere medie- mare).
 Dezavantajul capacitantei sferice este pierderea efectului de umbrela electrostatica pe care il
prezinta formele de tip toroid (efect prin care capacitanta secundara suprima descarcarile de tip corona
care apar la nivelul ultimelor spire de la capatul superior al secundarului). In consecinta , in cazul
folosirii sferelor pe post de capacitanta secundara, capatul de sus al secundarului va spreia puternic
descarcari de tip corona, care nu reprezinta numai pierderi de putere utila, evidentiate de scaderea
lungimii scanteii obtinute dar si un pericol de distrugere a bobinajului. Aceasta descarcare ar putea fi
suprimata prin folosirea unei benzi izolatoare la capatul superior al secundarului care sa acopere
ultimele spire, dar aceasta nu este intotdeauna o solutie definitiva si prea fericita. O alta solutie des
intalnita o constituie folosirea unui inel de supresie a descarcarii corona, cu suprafata cat mai neteda,
montat la capatul superior al secundarului, sub sfera, sau chiar in folosirea unui mic toroid, pe care se
aseaza sfera.
In practica obtinerea unei capacitante sferice este foarte usoara. orice corp rotund, de dimensiuni
alese in functie de valoarea capacitatii care se doreste a fi folosite (minge, glob pamantesc de uz
didactic, globuri de diverse marimi, etc), invelit in folie de aluminiu, netezita ulterior cu dosul unei
linguri, pentru a elimina varfurile ascutite care faciliteaza pierderile prin corona, poate fi o buna
capacitanta sferoidala.

Valoarea capacitatii unui sferoid se calculeaza pe baza formulei

25,4 * R
C = -------------------------
9
C este capacitatea sferoidului masurat in picofarazi
R este raza sferei masurate in inch ( 1 inch = 2,54 cm)

B) Toroidul
Aceasta capacitanta secundara are o forma toroidala ( de forma unui tub ale carui capete sunt
unite intre ele). Este o inovatie recenta in tehnica transformatoarelor tesla, introdusa se pare pentru
prima data de catre Richard Hull, unul din tesla - gurus. Are avantajul unei bune distributii de sarcina
electrica si in acelasi timp are rolul de "umbrela electrostatica" suprimand pierderea suparatoare de
sarcina la capatul superior al bobinei secundare, prin efect corona. Poate fi realizat in diverse variante,
cea mai obisnuita fiind cea care utilizeaza burlanele flexibile (sau conducte de ventilatie flexibile )
accesibile si la noi in Romania, la preturi modice. Practic , burlanul ales initial pe baza diametrului sau
de sectiune, se taie la dimensiunile convenabile, in functie de diametrul extern al toroidului pe care
vrem sa il realizam. Tubul flexibil se indoaie cu grija pentru a nu realiza deformari ale suprafetei , iar
cele doua capete se solidarizeaza una de alta prin banda scotch. Ulterior burlanul se acopera cu folie de
aluminiu (da, din aceea folosita pentru gatit), care se netezeste cu grija cu dosul unei lingurite pentru a
inlatura varfurile ascutite, la nivelul carora s-ar produce pierderi de sarcina. Orificiul central se
obtureaza cu un carton taiat in forma circulara, acoperit cu folie de aluminiu netezita in acelasi mod si
solidarizat cu toroidul prin banda scotch.
Marimea capacitatii unui toroid poate fi calculata dupa formula:

D2
C = 1,4 * ( 1,2781 - --------- ) * radacina patrata din [ 3,14 * D2 * ( D1 - D2 )]
D1

C reprezinta capacitatea toroidului masurata in picofarazi

D1 reprezinta diametrul exterior (diametrul mare ) al toroidului masurat in inches
D2 reprezinta diametrul sectiunii toroidului ( diametrul mic) masurat in inches
 • Conectarea la pamant
Transformatoarele Tesla sunt rezonatori de tipul lamda/4 (sau in sfert de unda), cu maximul de
potential la nivelul toroidului (a capatului liber ) si cu maxim de curent si tensiune minima la baza.
Datorita curentilor intensi la baza rezonatorului ( a secundarului TC), conexiunea la pamant trebuie sa
fie cat mai buna.
Aceasta conexiune se face prin cabluri cu sectiune mare, adaptate curentilor de lucru si izolate,
pentru evitarea scurgerilor de sarcina electrica in perimetrul de lucru. Conectarea cu secundarul se face
prin benzi de cupru, solidarizate la baza secundarului si conectate cu spirele de la baza acestuia.

Principii de bază ale unui circuit cu Bobină Tesla

(în engleză Vacuum Tube Tesla Coil – VTTC)

Montaj „minim”

Ce este un tub „cu vid”?

Tubul de acest tip poate fi considerat o supapă electrică în care curentul electric are o singură direcţie.
Fiecare tub are cel puţin două părţi: anodul şi catodul. Majoritatea tuburilor au catodul încălzit.
Încălzirea acestuia se face deseori folosind un filament, iar în multe tuburi filamentul este chiar catodul.
Curetul electric este transmis de la catod la anod. Un catod încălzit emite electroni uşor şi aodul ii va
accepta. Dar o parte crucială pentru “supapă” este grila. Grila este reprezentată de o plasă de fire
poziţionată între anod şi catod. Astfel controlăm sarcina electrică din tub prin intermediul încărcăturii
electrice din grilă. Dacă grila este puternic negativă atunci avem foarte puţină sarcină, sau chiar deloc.
Dar prin schimbarea potenţialului grilei la un voltaj mai mare se va mări cantitatea de curent trimisă de
catod spre anod. Un tub doar cu anod, catod şi grilă se numeşte triodă.
O idee generală despre ce se întâmplă
Tubul acţionează ca un fel de întrerupător şi va fi dispus în serie. Conform schemei, în partea de sus
avem o sursă de înaltă tensiune(T1) ce va genera curent care trece prin porţiunea primară de circuit cu
C1 şi L1 si apoi prin tub, în pământ. Acum, tubul va trebui închis şi deschis la un interval de timp
specific, acesta fiind frecvenţa bobinei secundare (L3); obţinerea unei frecvenţe exacte este dificilă, dar
se va încerca atingerea uneia cât mai apropiate. Aşadar, când bobina porneşte, o mică cantitate de
curent ajunge în porţiunea constituită de C1 şi L1 şi în tub. Se transmite inducţie bobinei secundare(L3)
şi bobinei-grilă(de feedback). Cea din urmă trimite un impuls grilei tubului. Asta va închide şi deschide
tubul la perioada potrivita pentru a menţine ciclul, astfel funcţionând oscilatorul.

Feedback-ul şi descărcarea grilei

Cea mai complexă parte a unui aşa-numit „VTTC” este sistemul de feedback şi de descărcare al grilei.
Mai sus este o schemă a unui oscilator de Clasă C(mai exact, oscilator Fed Armstrong).
Iată principiul de bază al funcţionării: după cum am precizat şi mai sus, în urma deplasării electronilor
din catod, o parte din aceştia va ajunge în porţiunea primară(C1 şi L1) şi în bobina de feedback, care
trimite un impuls grilei tubului ce se va închide. Atunci încărcătura negativă va fi stocată în
condensatorul circuitului de descărcare a grilei(C2), iar tubul va fi „închis” pentru restul ciclului. Între
timp, rezistorul descarcă încărcătura suplimentară şi tubul va conduce din nou(când montajul începe să
schimbe ciclul de oscilaţie). Tubul este „deschis”(conduce) de fapt pentru aproximativ 20% din durata
fiecărui ciclu.

Să discutăm despre efectele rezistenţelor mai mari sau mai mici din reţeaua de descărcare, alături de
condensatorul de descărcare(C2), cu capacitatea tipică de 2nF. Cu o rezistenţă foarte mică(<1000 ohmi)
tubul conduce puternic şi rulează cu uşurinţă, rezistorul descărcând sarcina negativă destul de repede,
ceea ce înseamnă că durează mai mult timp ca electronii emişi să închidă din nou tubul. Aşadar, tubul
poate fi menţinut deschis mai mult timp pe fiecare ciclu, poate până la chiar 30% din acesta. Totuşi asta
înseamnă că şi tubul se va încălzi mai tare, dar şi că bobina va folosi mai multă putere. O rezistenţă
mare realizează exact opusul. Electronii negativi încarcă condensatorul C2 şi închid tubul mult mai
repede. Se foloseşte mai multă putere, tubul rămâne mai rece, dar şi lungimea „scânteilor” va fi mai
mică.

Sursa de curent
Există mai multe metode de a alimenta un montaj Tesla. Cea mai des întâlnită este folosirea unui
Transformator de cuptor cu microunde(în engleză MOT – Microwave Oven Transformer). Acesta poate
produce ~2KV la ~500mA. Dar există tuburi care pot utiliza voltaje de două ori mai mari, caz în care se
doreşte folosirea lor la capacitate cât mai mare. Avantajele tensiunii mai mari ar fi folosirea aceleiaşi
puteri la intensităţi mai mici, folosirea unui condensator primar de capacitate mai mică şi eficienţă
generală sporită în producerea descărcărilor în aer.

Potrivirea impedanţei
Acesta este un alt concept important care poate fi mai dificil de înţeles.
Putem folosi un exemplu simplu: să presupunem că avem (a)8 baterii de 1.5V – pentru a le înseria şi a
crea o sursă de curent de 12V, (b)o barie de automobil de 12V – încărcată la maxim, (c) un mic
consumator – bec – de 12V de putere mică şi (d) un far de automobil de putere mare.
Dacă se vor conecta becul de putere mică la cele 8 baterii înseriate şi farul de putere mare la bateria de
automobil, consumatoarele se vor comporta normal (cel puţin pentru un timp). Toate cele patru
componente sunt „potrivite” între ele.
Dar dacă am conecta farul la seria de baterii comune sau becul la bateria mare. Farul ar consuma
imediat micuţele baterii, dar becul de putere mică ar funcţiona normal pentru mult timp. Micile celule
înseriate pot produce doar putere mică, dar bateria de automobil este capabilă să genereze putere mare.
Aşadar, primul generator(a) este o sursă de impedanţă înaltă şi cel de-al doilea(b) de impedanţă joasă.
Pe de altă parte, micul bec este capabil să consume doar cantităţi minime de putere şi farul va consuma
cantităţi relativ mari.

Urmează partea dificilă şi anume potrivirea impedanţelor într-un montaj Tesla:

Prima potrivire de impedanţe trebuie realizată între generator(sursa de curent, T1) şi porţiunea
primară(C1, L1). Impedanţa primarului ar trebui să fie mai mare decât impedanţa generatorului.
Cealaltă potrivire de impedanţe trebuie realizată între porţiunea primară şi cea secundară. Totuşi este
greu de explicat şi pentru a determina când eficienţa montajului este mare(scânteile sunt cât mai lungi)
se vor lăsa „prize” pe spirele bobinei primare şi prin încercări se va ajunge la un rezultat cât mai bun.

Un montaj real – componente adiţionale pentru funcţionarea cât mai corectă

Pe lângă componentele din schema de mai sus, care este una minimă, într-un montaj VTTC mai apar şi
altele, cu scopul de a îmbunătăţi performanţa şi a proteja.

C3 şi D au rolul de a îmbunătăţi sursa de curent, dublându-i chiar tensiunea maximă. D-ul este o serie
de diode.
C4 este un condensator pentru bypass. Are rolul de a proteja porţiunea-sursă(în special diodele) în
cazul unor radio-frecvenţe provenite din porţiunea primară. În general capacitatea acestuia este destul
de mică şi pot fi folosite condensatoare cu armături de ceramică.
R2 şi L4 reprezintă o „piedică” de frecvenţă înaltă. În cazul unui arc în tub (din cauza voltajului în
exces dintre grilă şi anod) pot apărea oscilaţii de frecvenţă foarte înaltă. Astfel circuitul RL are rolul de
a opri aceste oscilaţii, protejând tubul. Pentru R2 se foloseşte un rezistor de ~100 ohmi, iar bobina L4
se creează chiar bobinând rezistorul, care trebuie să fie cât de cât lung. Aceste două elemente nu sunt
obligatorii, dar sunt recomandate.
C5 este un alt condensator de bypass, iar C6 este opţional, dar s-a constatat că ajută la îmbunătăţirea
performanţei bobinei. Acesta este de fapt toroidul şi se recomandă folosirea unuia de dimensiuni mici,
cele mari putând avea impact negativ.

Montajul folosit

Acesta va fi alimentat tensiunea de 220 V - frecvenţa de 50Hz, caracteristice reţelei de curent

electric din România.
Ca şi tub am folosit modelul GU81M. Deşi este de tip pentodă, va fi folosit în montaj ca şi
triodă, grila 3 fiind conectată cu mijlocul filamentului şi grilele 1 şi 2 sunt conectate ambele la bobina
de feedback. Informaţii generale ale tubului:

-tipul catodului: wolfram, cu încălzire directă

-plaja de aplicare: amplificarea până la 50MHz
-materialul exterior: sticlă
-metodă de racire: aer
-dimensiuni: 260mm x 202mm
-masă: ~1kg
-tensiunea filamentului: 12.6V
-intensitatea curentului: cel mult 11A
-conductanţa mutuală: 4.5 – 6.5 mA/V
-puterea de ieşire: 0.45 kW
-tensiunea maximă pe anod: 550V
-frecvenţa maximă de funcţionare: 50MHz

Toate piesele vor fi grupate în trei mari părţi.

 Schema montajului

C3: Condensatorul filtru alcătuit din patru condensatoare (polipropilena 2.2 nF la 2 kV fiecare) în serie
pentru un total de 550 pF la 8 kV.
C4: Condensatorul primar făcut cu 5 condensatoare din ceramică (10 nF la 4 kV fiecare) în serie pentru
un total de 2 nF la 20 kV.
C5: Condensatorul-grilă făcut cu 5 condensatoare de polipropilena (6,8 nF la 1600 V fiecare) în serie
pentru un total de 1,3 nF la 8 kV
C6: Condensatorul-filament pentru bypass din polipropilena (200 nF la 1600 V)
R1: Rezistor de scurgere - are o valoare foarte scăzută. Iniţial a fost folosit un rezistor de 550 ohmi la
20W. Acum folosesc un bec (220 V la 100W) pentru o rezistenţă de cel puţin 484 ohm.
R2: Rezistor din ceramică, de 96 ohmi la 10W
T: Pentoda GU81M folosită ca triodă. Grila 3 este conectată cu mijlocul filamentului şi la sol. Grilele 1
si 2 sunt conectate împreună (în paralel). Tensiunea filamentului este de 12,6 V, sub sarcina.
L1: bobina primară, dispusă pe o ţeavă de PVC, 14 cm (5.51 inci) diametru, lungime totală 20 cm (7.87
inch), lungimea conductorului = 18 cm (7.08 inch), cu 48 de spire din sârmă izolată de plastic cu
„prize” pe fiecare spira, începând cu spira a 10-a.
L2: Bobina de feedback, dispusă pe o ţeavă de PVC, 14 cm (5.51 inci) diametru, lungime 5 cm (1,96
inci). Are 21 de spire izolate cu plastic (1 mm diametru) si este situat la 1 cm sub bobina primară (cele
doua bobine sunt separate de o placă).
L3: Bobina secundară este făcută pe o ţeavă de PVC, 3 cm diametru, lungimea înfăşurării de 9.6 inci
(~24,2 cm). Acesta are 960 de spire din sârmă magnetică.
L4: Zece spire de cupru izolat în plastic (1,5 mm diametru) bobinate în jurul rezistorului R2.

Schema Sursei

Variac: Autotransformatorul: 220 V / 0-250 V, 9 A

F: Siguraţă 220 V la 16 A
TF+: Transformator de tensiune înaltă (anodic)
TF-: Transformator de tensiune joasă (filament)
D: 22 diode 1N4007 (1 kV la 1 A) în serie

Autotransformatorul

• Schema transformatorului de înaltă tensiune şi informaţii specifice

1-2 = 214 spire ø 2,2mm cu prize la 3, 4, si 5

9-10 = 600 spire ø 0,5mm cu priza la 6
7-12 = 2560 spire ø 0,9mm cu prize la 11 si la 8
 Sectiunea miezului: 33cm2
Rezulta, cu primarul alimentat pe 1-5, 790V la infasurarea 9-10 si 3372V la 7-12
cu primarul 1-2: 617V pe 9-10 respectiv 2631V pe 7-12
Pentru sarma de 0,5mm curent de 500 – 700mA, pentru 0,9mm -> 2,5A.

Circuitul de pre-încălzire

Pentru protejarea filamentului am montat un circuit de pre-încălzire. Mai întâi filamentul este alimentat
prin rezistorul de 2 ohmi, apoi după 1-2 minute se închide întrerupătorul K2, astfel aplicând montajului
întregul voltaj.
• Schema transformatorului de joasă tensiune
Montajul VTTC pentru realizarea unui
„plasma speaker”
 În mare parte montajul va fi asemănător cu cel de mai sus. Dar nu va mai fi folosită bobina
secundară şi se va folosi un circuit de modulare audio, care se poate observa în chenarul albastru din
schema de mai jos (o schemă pentru un posibil montaj în scopul realizării lucrării în discuţie).

Proiect realizat de elevii Apostol Tudor Bogdan, Constantin Cristian Dumitru,

Dumitriu Andrei Cosmin, Iordăchioaia Radu, Olariu Vlad şi Pricop Constantin,
sub îndrumarea d-lui prof. Chiculiţă Viorel, de la Colegiul Naţional „Mihail
Sadoveanu” – Paşcani.

Pentru această lucrare ne-am folosit de informaţiile şi îndrumările de pe numeroase

site-uri, cum ar fi:
http://www.sciencezero.org/vasil/teslina/index-2.html
http://www.stevehv.4hv.org/VTTCfaq.htm
http://www.mgvolt.com/technical_info.htm
http://www.teslacoildesign.com/
http://danyk.wz.cz/avttc.html
http://www.wikipedia.com şi http://www.wikipedia.ro
http://www.youtube.com