Perpetuum mobile

-proiect fizica-

Dumitra Delia
 În accepția modernă, un perpetuum mobile este un dispozitiv ipotetic care poate
funcționa un timp indefinit fără a fi alimentat de la o sursă de energie externă. Un
asemenea motoreste imposibil de realizat, întrucât el ar încălca principiile termodinamicii.
Tipuri de perpetuum mobile:
~ Perpetuum mobile de speța întâi

~Perpetuum mobile de speta a doua

~ Perpetum mobile de spetia a treia

 Perpetuum mobile de speta 1
Un perpetuum mobile de speta intai
este un sistem fizico-chimic care ar
functiona ciclic si ar efectua, intr-un
numar de cicluri complete, lucru
mecanic, fara a primi din exterior
energie sub forma de lucru mecanic
sau caldura. Imposibilitatea de a
realiza un astfel de sistem este o
consecinta a primului principiu al
termodinamicii. Din acesta rezulta
imposibilitatea realizarii, atat a acestui
perpetuum mobile, cat si a reciprocului
sau, adica a unui sistem care sa
functioneze ciclic si sa primeasca, intr-
un numar de cicluri complete, lucru
mecanic, fara sa cedeze in exterior
energie sub forma de lucru mecanic
sau caldura.
Perpetuum mobile de speta a doua

Un perpetuum mobile de
speta a doua este un sistem
fizico-chimic care ar functiona
ciclic si ar efectua, intr-un
numar de cicluri complete, lucru
mecanic, schimband caldura cu
o singura sursa de caldura,
sursa fiind un sistem fizico-
chimic de temperatura
uniforma. Imposibilitatea de a
realiza un astfel de sistem este
o consecinta a celui de al doilea
principiu al termodinamicii.
Problema demonului lui
Maxwell este pana azi un obiect
de discutie.
Perpetuum mobile de speta a treia

Expresia perpetuum mobile

de speta a treia este de data
recenta, nu este legata de
termodinamica si se refera la
sisteme fizico-chimice izolate
care, odata puse in miscare,
Deoarece nu schimba energie cu
mediul ambiant si nu-si schimba
forma energiilor din sistem (in
jargon tehnic sunt lipsite de
pierderi) isi pastreaza miscarea
pe timp nelimitat.
Imposibilitatea de a realiza un
astfel de sistem deriva din
ireversibilitatea fenomenelor.
CINCI DISPOZITIVE PERPETUUM-MOBILE ȘI
CONSECINȚELE LOR
Roata supra-echilibrată. Poate că cea mai
timpurie înregistrare a mișcării perpetue a
apărut prin amabilitatea renumitului
matematician medieval Bhaskara, din secolul al
XII-lea. Gânditorul indian a propus o roată
”supra-echilibrată” în care greutățile urmau să se
balanseze într-o parte, aplicând un cuplu mai
mare pentru a menține roata în mișcarea de
rotație. O privire rapidă spre acest volan în
mișcare, ne dezvăluie motivele pentru care
această idee era menită eșecului. O parte a roții
va avea întotdeauna mai multe greutăți,
menținând astfel cuplurile plictisitoare în
echilibru.
Centura de plutire. Bilele plutitoare, atașate
unei centuri, intră într-un rezervor de apă în
partea de jos printr-o supapă etanșă, apoi
plutesc în sus prin apă, învârtind centura
perpetuu. Puteți oare observa defectul?
Aceleași forțe care împing bilele în sus prin
apă, împing înapoi bilele care au încercat să
intre în apă în primă instanță. Centura
plutitoare este o soluție inovatoare pentru
perpetuum-mobile, dar – în cele din urmă –
inoperabilă.
Flaconul de auto-umplere. Cândva, în
secolul al XVII-lea, legendarul chimist
Robert Boyle a propus un balon cu
auto-umplere, în care lichidul este
turna într-o cană la un capăt al
aparatului și curge printr-un tub de
înfășurare în sus și înapoi în interiorul
cănii, umplându-se ipotetic pentru
totdeauna. Ideea era că acțiunea
capilară, în care lichidele se agață de
suprafețe prin tensiune și aderență, vor
muta lichidul în sus. Totuși, acest
proces nu va scoate apa din tub,
deoarece acțiunea capilară necesită o
suprafață de care să se agațe. Astfel,
lichidul nu va părăsi niciodată tubul
lung!
 Radiometrul Crookes. Această ”moară de vânt” cu
aspect ciudat este blocată într-o cameră etanșă, în
condiții aproape de vid, deci cum se mișcă oare?
Răspunsul este lumina! Nu este o moară de vânt; este
o moară de lumină! Chimistul William Crookes a
descoperit accidental acest efect și a creat contracția în
1873. El a presupus pentru prima dată că fotonii
împingeau prin presiunea radiației paletele întunecate
ale morii, așa cum prevedea teoria electro-
magnetismului lui Maxwell, dar aplicația nu era
corectă. Soluția corectă a fost descoperită șase ani mai
târziu de către Osborne Reynolds. Printr-un proces de
”transpirație termică”, lumina încălzește moleculele de
gaz mai reci pe părțile întunecate ale paletelor, care se
strecoară până la margini și curg în moleculele de gaz
mai reci de pe partea argintie a paletelor. ”Mișcarea
netă a paletei provocată de forțele tangențiale din jurul
marginilor este dinspre gazul încălzit către gazul rece,
cu gazul trecând în jurul marginilor direcției opuse”, a
explicat Phill Gibes, de UC-Riverside.
Mașina energetică Newman. În 1979,
inventatorul american Joseph Newman a încercat
să-și breveteze noul motor DC, afirmând că
produce mai multă energie decât energia bateriei
care îl acționează. După cum a declarat pentru
CNN, dispozitivul său de rotație ”utilizează energia
într-un câmp magnetic format din materia în
mișcare”, fiind împins precum o roată de apă.
Oficiul de brevete nu a fost de acord și a respins
cererea sa. Newman a făcut apel, iar dispozitivul
său a fost ulterior examinat de Biroul Național de
Standarde, care a ajuns la concluzia că eficiența
energiei de contracție nu a depășit niciodată
100%, ceea ce ar susține mișcarea perpetuă.
Afacerea a primit o atenție largă din partea mass-
media în anii 1970 – 1980, dar Newman a dispărut
rapid din lumina reflectoarelor când s-a dovedit a
nu fi cu mințile acasă, făcând declarații dubioase
legate de lumea cealaltă.
Perpetuum cu mișcare perpetuă cu o greutate opusă
Roata gravitațională
Cum să faci o fântână non-stop