.

BIOFIZICA

Anabolism si catabolism:
Anabolismul cuprinde procesele de sinteză și creștere a complexității
biomoleculelor și este asociat cu consumul de energie (reacții
endergonice). Mai simplu explicat – anabolismul reprezintă procesele prin
care organismul acumulează și construiește. El include reacții chimice care
fac ca moleculele mici să se unească între ele, dând astfel naștere unor
molecule mai mari și mai complexe. Un exemplu foarte bun de proces
anabolic este gluconeogeneza, prin care se generează, din ficat și rinichi,
glucoză.
Catabolismul este procesul exact opus al anabolismului. El cuprinde
reacțiile de degradare a biomoleculelor cu structură complexă în
biomolecule cu structură simplă, procese biochimice care se
caracterizează prin eliberare de energie (reacții exergonice). Mai pe
înțelesul nostru, catabolismul este procesul care ajută ca moleculele mari
să se ‘’destrame’’ în molecule mai mici. Un exemplu de proces catabolic
este glicenoliza, oxidarea (arderea) monozaharidelor (glucoză, cum mai
este numită).
Anabolismul are nevoie de energie pentru a construi și a crește.
Catabolismul folosește energie pentru a descompune. Ambele sunt foarte
importante și funcționează împreună pentru a crea energie sau a repara
celule, procese vitale pentru orice organism viu.

Unitati vechi de masura:

Vechile unități de măsură românești, nefiind standardizate, variau adeseori între cele trei țări
române medievale, iar uneori chiar în cadrul aceleiași țări.

Sistemul de măsurare existent în ţările româneşti în urmă cu sute

de ani cuprinde anumite unități pentru măsurarea lungimii, a
masei, a suprafaţei, a volumului sau a capacității. Deși purtau
aceeași denumirea în toate regiunile țării, unele dintre valorile
acestor unități de măsură erau diferite în funcție de regiune sau
de epocă.
În secolul al XVI-lea, stânjenul era echivalentul a 1,90 de metri în
Transilvania, 1,97 în Muntenia și 2,23 metri în Moldova
De asemenea, palma era definită ca fiind distanța dintre capătul
degetului mare și cel al degetului mic, la deschidere maximă. În
Muntenia palma avea 0,245 metri, în Moldova avea 0,279 metri,
iar palma domnească măsura 0,275 metri.
Palma este definită ca fiind distanța dintre capătul degetului mare
și cel al degetului mic.

Principiul 1 si 2 al termodinamicii:
Principiul I al termodinamicii este o lege de variatie si de conservare
a energiei unui sistem termodinamic.
Energia internă a unui sistem termodinamic se poate modifica doar
prin transfer de energie sub formă de căldură şi/sau lucru mecanic
între sistem şi mediul său :

în care este variatia energiei interne, Q reprezinta caldura

schimbata de un sistem termodinamic cu mediul exterior, iar L este
lucrul mecanic efectuat de sau asupra sistemului.

Cazuri particulare

 transformarea izocoră:
 iar
 transformarea izobară:

 transformarea izotermă:

Principiul al doilea al termodinamicii precizează condițiile în care are loc

transformarea energiei termice în energie mecanică. El are un caracter calitativ,
arată sensul în care se produc spontan transformările, fără să se refere la
cantitățile de energie schimbate. El este o particularizare a principiului general al
schimburilor de energie, conform căruia transformările spontane de energie se
realizează de la potențialul mai înalt spre potențialul mai scăzut.
Formularea principiului al doilea al termodinamicii.
Studiind randamentul mașinilor termice ce funcționează după un ciclu format din două
izoterme și două adiabate, Sadi Carnot a formulat următoarele teoreme:

 Teorema I. Randamentul unei mașini termice reversibile depinde numai de

temperatura sursei calde și a sursei reci și nu depinde de natura substanței de
lucru.
 Teorema II. Randamentul unei mașini termice ireversibile este întotdeauna mai
mic decât randamentul unei mașini termice care funcționează reversibil între
aceleași limite de temperatură.

Perpetum mobile de speta intai:

Un perpetuum mobile de speta intai este un sistem fizico-chimic care ar functiona ciclic
si ar efectua, intr-un numar de cicluri complete, lucru mecanic, fara a primi din exterior
energie sub forma de lucru mecanic sau caldura. Imposibilitatea de a realiza un astfel
de sistem este o consecinta a primului principiu al termodinamicii. Din acesta rezulta
imposibilitatea realizarii, atat a acestui perpetuum mobile, cat si a reciprocului sau,
adica a unui sistem care sa functioneze ciclic si sa primeasca, intr-un numar de cicluri
complete, lucru mecanic, fara sa cedeze in exterior energie sub forma de lucru mecanic
sau caldura.

Exemple de perpetum mobile:roata dezechilibrata,cupa lui boyle,grup generator motor

electric.

Perpetum mobile de speta 2

Un perpetuum mobile de speta a doua este un sistem fizico-chimic care ar functiona
ciclic si ar efectua, intr-un numar de cicluri complete, lucru mecanic, schimband caldura
cu o singura sursa de caldura, sursa fiind un sistem fizico-chimic de temperatura
uniforma. Imposibilitatea de a realiza un astfel de sistem este o consecinta a celui de al
doilea principiu al termodinamicii. Problema demonului lui Maxwell este pana azi un
obiect de discutie.’

Exemple de perpetum mobile: roata plutitoare,curea care pluteste.

Proprietatile apei:
 Importanţa pe care apa o reprezintă pentru organismele vii se datorează în mare
măsură proprietăţilor ei fizice. Aceste proprietăţi o deosebesc de celelalte lichide,
deoarece apa prezintă anumite anomalii.
 Anomaliile apei se datorează structurii ei molecuare şi valorii mari a dipolmentului
moleculei de apă.

PROPRIETĂȚILE TERMICE ALE APEI

Activitatea metabolică Proprietăţile termice ale apei sunt fundamentale pentru a se
înţelege rolul apei de regulator termic al organismului.
Căldură specificăCăldura secifică mare a apei explică inerţia ei termica.
PROPRIETATILE ELECTRICE ALE APEI
 Constanţa electrică relativă a apei este 80, mult mai mare decât celelalte lichide,
datorită efectului dipolilor moleculari.
PROPRIETĂȚILE OPTICE ALE APEI
 Apa este transparenta lasand sa treaca lumina vizibila si nu absoarbe efectiv in
aceasta zona de lungimi de unda decat atunci cand se gaseste in straturi
groase(zeci de metri in lacuri sau mari).
PROPRIETĂȚI CHIMICE
În apa lichidă moleculele sunt asociate prin legături de hidrogen;
În apa solidă se găseşte un număr de legături de hidrogen aproape dublu decât in apa
lichidă;

Curiozități despre apă

=Sunetul se propagă mult mai repede prin apă decât prin aer.
=Apa caldă îngheaţă mai repede decât apa rece. Oamenii de
ştiinţă habar n-au de ce.
=Apa caldă e mai uşoară decât apa rece.
=Creierul uman este alcătuit în proporţie de 78% din apă, iar
oasele conţin 31% apă.
=Senzaţia de sete apare în momentul în care pierdem 1% din apa
din organism.
=Pământul este acoperit de apă în proporţie de 71%, însă mai
puţin de 1% este apă dulce sau potabilă.
=Dacă bei prea multă apă, poţi să intri în comă. Supraalimentarea
cu apă se numeşte hiponatremie, duce la scăderea nivelului de
sodiu din organism, iar celulele încep să se umfle.

Plasma
În fizică, plasma reprezintă o stare a materiei, fiind constituită din ioni, electroni și particule neutre
(atomi sau molecule), denumite generic neutri. Poate fi considerată ca fiind un gaz total sau
parțial ionizat, pe ansamblu neutru din punct de vedere electric. Totuși, este văzută ca o stare de
agregare distinctă, având proprietăți specifice. Temperatura plasmei obținute în laborator poate lua
valori diferite pentru fiecare tip de particulă constituentă. De asemenea, aprinderea plasmei depinde
de numeroși parametri (concentrație, câmp electric extern), fiind imposibilă stabilirea unei
temperaturi la care are loc trecerea materiei din stare gazoasă în plasmă. Datorită sarcinilor
electrice libere, plasma conduce curentul electric și este puternic influențată de prezența câmpurilor
magnetice externe. În urma ciocnirilor dintre electroni și atomi pot apărea fenomene de excitare
a atomilor, urmate de emisie de radiație electromagnetică. Pe scurt, plasma este un sistem
fizic format dintr-un număr foarte mare de particule neutre (atomi în stare fundamentală sau în stări
excitate, fotoni) și particule încărcate electric (ioni pozitivi și negativi, electroni) ale căror proprietăți
sunt determinate de interacțiunile colective și care, macroscopic, apare neutră din punct de
vedere electric.

Structura celulei
Celula este definită ca fiind unitatea fundamentală, structurală, funcţională şi
genetică a tuturor organismelor vii.
Membrana celulară (plasmalema) este formată dintr-un bistrat de
fosfolipide în care sunt dispersate molecule proteice. Este un sistem coloidal
în care mediul de dispersie este apa iar faza dispersată este ansamblul de
micelii coloidale ce se gasesc în mişcare browniană.
Citoplasma este masa celulară fundamentală situata între nucleu şi
membrană .
Nucleul este cel mai important organit din celula, deoarece contine materialul
genetic organizat sub forma de cromozomi. Nucleul este delimitat de o
membrana (anvelopa) nucleara prevazuta cu pori si contine nucleoplasma cu
1-2 nucleoli.