Energetica celulara

Sistem= inseamna orice zona din univers care este studiata sau urmeaza sa fie
studiata, odata ales un sistem se poate defini mediu ca fiind o zona din jurul
sistemului, intre sistem si mediu existand intodeauna o linita de sistem numita
interfata. Caract. interfetei se refera la faptul ca la nivelul ei se realizeaza un
salt brusc al caract. fizico-chimie.

Biosistem= este orice sistem considerat in biologie. Sistemele in raport cu

capacitatea acestora de a schimba energia si masa cu mediul pot fi:

 izolate, nu schimba energie si nici masa cu mediu

 sistemul inchis se realiz. doar schimb de energie intre sistem si mediu, dar
nu si de masa
 sistemul deschis in care se realiz. atat schimb de energie cat si de masa cu
mediul

Energia este definita in fizica clasica ca fiind capacit. unui sistem de a efectua
un lucru, ea poate sa fie potentiala sau cinetica. Energ. potentiala este
dependenta de poz. in spatiu a sistemului considerat, si este nedispersabila, in
timp ce energia cinetica este dependenta de miscarea sistemului, iar aceasta
energie este dispersabila in sensul gradientului de energie, pana cand se atinge
echilibrul. Din aceasta cauza energia cinetica nu poseda acumulari pentru un
sistem dat, ea este uniforma. Caldura este o masura a energiei cinetice, este o
energie dezorganizata si se datoreaza deplasarii de tip brownian, respective,
ciocnirilor rezulate in timpul miscarii. Pentru toate sistemele vii, caldura este un
prod. sec. si nu este utilizabila pentru acestea. Ca si energia cinetica, caldura
sufera o miscare, o scurgere de la cald la rece, conform gradientului de
temperatura. In anii 1700-1800 s-a emis teoria mecanicista a biosistemelor
facandu-se asemanarea dintre un biosistem si o masina termica. Aceasta teorie
nu este valabila conform noilor conceptii, deoarece toate sistemele func.
izoterm, nu utilizeaza caldura in scopuri proprii si disipa caldura in mediu. In
timp ce masina termica ultizeaza in scopul propriu energia , utilizeaza ca forta
mortice caldura. Pentru toate biosistemele, intreaga energie vine de la soare, prin
interm. soarelui sau a bact. fotosintetizatoare. Energia radianta de diverse energii
de unda, este preluata de clorofila, in vederea untilizarii acesteia pentru
transformarea materiei organice in materie anorganica. Plantele si act. fac parte
din autotrofi, ei inmag. energia radianta in molecule org. sub forma de leg.
covalente. Comp. organici rezultati in organismal autotrofilor sunt degradati
oxidative in organismul heterotrofilor in vederea obtinerii energiei metaboice in
urma ruperii leg. covalente si transf. comp. org. de dimensiuni mari in comp.
organici de dimensiuni mici excretabile sau in compusi anorg. de dimensiuni
mici si caldura ( h20+O2 + q).

Produsii rezultati prin metabolismul heterotrofilor sunt utilizati ca materie prima

in organismele autotrofilor si astfel se realizeaza un ciclu in natura.

Echilibrul chimic in natura o mare parte a proceselor care se produc nu se

desfasoara total, cu consumul total al reactantilor, numai cu obtinerea totala a
prod,. de reactia. In mare parte reactile produse sunt de echilibru, echilibrul
chimic presupune existenta unui transfer de masa sau energie, sistem deschis,si
ca procesul chimic se poate desfasura in ambele sensuri, pentru orice reactive
chimica exista un moment in care cele 2 viteze de reactii si in sens opus se
egaleaza, in acel moment reactia se gaseste in echilibru. Echilibrul este dinamic
in sensul in care cantitatea de react. consumata, este echivalenta cu cant. de
produsi retransforamta in reactanti. Tot in natura exista principiul lui Le
Chatelier: ca daca asupra unui sistem aflat in echilibru se actioneaza cu o forta,
sistemul va reactiona in asa mod incat sa diminueze pe cat posibil forta
perturbatoare. Daca se considera o react. chimica care reactantii sunt A si B, si
se obrtine C, se aplica legea actiunii masei prin constanta de echilibru pK, ca
fiind raportul dintre produsul concentratilor prod. de reactie si prod. reactiei
reactantilor A si B. Pnetru un sistem dat constanta de echilibru in cond. bine
determ. are o valoare bine determinata, fixa.

Echilibrul reactiei chimice se poate modifica fie in spre stanga fie in spre
dreapta, dependent de parametrii mediului de reactie, cresterea reactantilor poate
induce cresterea valorilor concentr. valorilor de reactie pentru ca valoare K sa
ramana constanta. In acest caz echilibrul se va deplasa de la stg. spre drpt.

In termodinamica clasica variabilele ( parametrii) unui sitem definesc functiile

de stare , acesta depind numai si numai de starea finala si starea initiala a
sistmeului dat. Conventia de stare este pozitiva daca energia obt. de sistem
provine de la mediu. Este negativa daca aceasta cedeaza energie in mediu.
 Principiul 1 al termodinamicii

Postureaza ca in univers energia este constanta. La nivelul pamantului cant. de

energie este constanta, dar populatia este in expansiune. In univers energia nu se
creeaza, nu se distruge, ci se transforma in cant. echivalente dintr-o forma in
alta. Energia interna (U) ca fiind intreaga energie pe care un sistem o poseda.
Energia interna si variatia acesteia este dependenta numai si numai de diferenta
dintre starea finala si starea initala fara ca aceasta sa fie dependenta de drumul
parcus de sistem. ( Coordonata de transformare= mediul in care se desf. sistemul
)

Entalpia (H) este energia interna a sistemului la care se adauga lucrul efectuat
de sistem in mediu, delta h este caldura schimbata de sistem cu mediul la
presiune constanta. Dpdv al variatiei entalpiei reactiile chimie pot fi exoterme si
resp. endoterme. Exoterm dau in afara, endoterm, primeste energie.

Stare standard

In termodinamica se introduce notiunea de stare standard, variatia functiei de

stare standard. 25 grade celsius, stare solida, pur, conventionala. In aceste
conditii, daca solutul in faza lichida, ph sol 1 M este zero, nu poate fi
realizat pentru biosistem. Starea standard biochimica, ionii de hidroniu au ph
7, foarte aprope de cel fiziologic.

Principiul 2

Postureaza energia din univers. Conf. acestui principiu, toate sistemele tind in
mod constant la dezordine pana cand ajung la echilibru. Se considera ca energia
unui sistem se va disipa in mediu, daca acesta nu este inpiedicat. Entropie (S)
care reprezinta aceea parte din energie neutila pentru sistem, incapabila. Daca
starea de dezordine este mai mare decat starea de ordine, variatia entropiei va fi
pozitiva. In raport cu entropia, toate sistemele sun antientropice, deoarece
acestea tind sa org. materialul propriu prin consum de energie. Atunci cand nu
mai au capacitatea de mentinere, biosistemul revine la elitosfera. Entropia unui
sistem ( variatia ei ) este dependenta de starea de agregare a sistemului. Cu cat
un sistem este mai organizat, cu atat entropia este mai mica, si cu cat sistemul
considerat tinde catre faza lichida/gazoasa, dezordinea (entropia) creste. In
sistemele vii prot. functionale aflate in stare nativa poseda o strucura spatiala
bine determinata. Aceasta stare nativa este modificata prin intermediul factorilor
de mediu, prot. functionala isi diminueaza din activ. sau se dezactiveaza,
deoarece se trece de la dezordine mare la dezordine mica.

Entalpia libera (G)

Ca functie de stare este partea de energie utiliz. de sistem, destinata lucrului

mecanic. Variata lui G este egal cu variatia entalpiei. Din energia totala se scade
energia utilizabila (s).Dpdv al energiei libere, sistemele pot fi exergonice,
endergonice, sau in echilibru termodinamic.

Energia de activare (Ea) este minimul energetic necesar reactantiilor pentru a

se transforam in produsi de reactie.

Potentiale redox

Reducator: cedeaza electroni si se oxideaza, cedeaza atomi de hidorgen din

moleclula, primeste atomi de oxigen in molecula.

Oxidantul: se reduce, accepta electroni, accepta si atomi de hidrogen, cedeaza

unul sau mai multi atomi de oxigen.

In termodinmica se defineste potentialul normal prin conventie ca fiind

afinitatea unui sistem in raport cu eletronul de hidorgen

Electrod: este contactul intim dintre un conductor de speta 1 si unul de speta

2.La suprafata de separatie dintre cei doi conductori se produc schimburi de
sarcina si de materie care se materializeaza prin aparitia potentialului de electrod
( epsilon ). Daca un electrod este pus in contact exterior printr-un conductor de
speta 1 si unul de speta 2 cu un alt electrod, se considera o pila electrica a carei
tensiune eletromotoare ( E= suma alg. de epsilon I E1+E2). In acest mod luand
ca standard eletrodul normal de hidrogen poate fi determinata valoarea oricarui
potential de electrod asociat acestuia. Electrodul de hidrogen este confectionat
dintr-un conductor de platina care este inversat intr-o sol. 1M de HCl. La nivelul
solutiei de acid clorhidirc se barboteaza la o presiune de 1 atm hidorgenul gazos
in mod continuu, asig. astfel cant. de hidrogen necesara reactilor de pe interfata
conductorului de platina. Pentru cresterea eficientei desfasurarii reactilor de la
nivelul eletrodului, conductorul de platina se termina cu o suprafata de platina
platinata, in asa fel incat suprafata de contact dintre componentele reactante sa
creasca.

Sistemele se caract. in functie de potentialul de oxidare si intodeauna acesta va fi

negativ si se va comporta sistemul ca reducator, avand afinitate mica pentru
electron, si respectiv pozitiv avand afinitate mare pentru electroni.

Potentail chimic ( miu )

Este energia care se dezvolta la nivelul unei membrane semipermeabile atunci

cand acelasi solut se gaseste de o parte si de cealalta a membranei in concetratii
diferite. cond. esentiala este ca solutul sa fie neincarcat electric, electro neutru.

Variatia potentailui chimic este variatia entalpiei libere. Pot. chimic permite
difuzia solutului dintr-un compartiemnt in altul fara consum de energie din
exterior in sensul diminuarii entalpiei libere. In sensul gradientului. Transportul
invers de la C% mica la C% mare nu este posibil, se realizeaza prin energie de la
alt sistem, sitemul de transport este activ. exista pos. de a transfera in sensul
gradientului a unui solut incarcat electric prin difuzie facilitata ( fara consum de
energie ) iar acest proces de transport, trebuie sa participe unele macromolecule
prezente pe membrana.

In transportul facilitat numarul transportorilor este limitat, din aceasta cauza se

face sub forma unei curbe, hiperbola echilaterala. Potetialul de transport limitat.

Potentialul electrochimic se aseamana cu potentialul chimic, diferenta se refera

ca solutul este incarcat electric. In acest caz, potentialul electrochimic este
standard. In aceste conditii anumite specii ionice pot suferii deplasari spontane
prin membrane, si de la concetratii mici la concentratii mari, daca termenul
electric permite acest lucru.
 Osmoza

Este fenomenul fizic in care membrana separa un compartiment in care se afla

doar apa pura, in care se afla o solutie apoasa a unui solut. Singura specie
moleculara capabila sa treaca membrana este apa. In concentratia mare a apei
din comp 1 determina difuzia acestei in copartimentul 2, pana cand se egaleaza
potentialul chimmic al apei. In acest caz se defineste presiunea osmotica care
este presiunea aplicata a unei solutii in vederea opririi fluxului de solvent. Prin
interm. presiunii osmotice, la nivelul tesutuirle si la niv. lichidelor biologice se
pot realiza transferuri de masa si astfel se realizeaza absorbtia apei la nivel renal
si respectiv este definita permeabilitatea membranelor in raport cu apa. In
osmoza se introduc optiunile de izotonie, hipertonie,hipotonie si plasmoliza.

Hemodializa: este un proces aplicat in medicina in vederea eliberarii plasmei de

unii compusi care la concentratii mari pot induce aparitia unor boli, si chiar
moartea. In Hemodializa spre deosebilre de osmoza, memmbranele utilizate ( in
vitro ) au dimensiunile ochilor de retea mai mari, si astfel este permis tranzitul
prin membrana nu numai a apei ci si a unor solutii de dimensiuni mici, cea mai
cunoscuta este ureea. In hemodializa sacul ( tubul de dializa ) este inserat intr-o
sol de dializa, in raport cu plasma, iar sangele arterial intre prin sacul de dializa
si dea lungul acestuia se realizeaza spontan trecerea ureii sau analitilor mici din
plasma in soltutia de dializa pana cand se realizeaza un echilibru dinamic intre
cele 2 si trece inapoi in organism.