Energetica. Fosforilarea Oxidativa.

Lantul respirator
1.Elemente de termodinamica generala si a reactiilor chimice
2. Structura, proprietatile si sinteza de ATP
3. Fosforilarea oxidative (PO). Lantul respirator (LR). Inhibitori si decuplanti ai fosforilarii
oxidative

1. Energetica se ocupa cu studierea diferitelor forme de energie si interconversia lor.

În fizică, energia este considerata o proprietatea cantitativă care poate fi transferată de la un
sistem la altul. In urma acestui transfer sistemul acceptor poate sa efectueze lucru mecanic
(miscare ordonata) sau poate fi încălzit.
Formele cunoscute de energie sunt: energia cinetică (energie de miscare), energia potențială
(energie stocată), energia chimică, energia radiantă și energia termică.
Dpdv biologic universul cunoscut este alcatuit din universal viu alcatuit din sisteme caracterizate
de caldura( Q) si miscare si universal neviu lipsit de caldura si imobil.
Prin sistem se intelege o partea universului delimitate (real sau imaginar) de restul acestuia numit
si mediu inconjurator. Sistemele sunt:
- izolate care nu efectueaza nici transfer de energie nici de materie
- inchise care efectueaza transfer de energie dar nu de materie
- deschise care efectueaza transfer de energie si de materie
Orice sistem aflat intr-o stare de echilibru (caracterizat de o serie de parametri de stare H, S, T
masa..) va trece intr-o alta stare de echilibru (caracterizata de alti parametri de stare) ca urmare a
unui transfer de energie. Acest transfer respecta legile termodinamici care definesc
interconversia diferitelor tipuri de energie.
- prima lege a termodinamicii afirma ca energia isi poate schimba forma sau poate fi
trasportata dintr-o regiune in alta dar nu poate fi creata sau distrusa. Altfel spus nu
se poate realiza o masină termică cu functionare continuă care să producă lucru
mecanic fără a consuma o cantitate echivalentă de căldură. O formulare mai
restransa a echivalenţei intre caldura şi lucrul mecanic ca forme de transfer de
energie este urmatoarea: caldura poate fi produsa din lucrul mecanic şi se poate
transforma in lucru mecanic intotdeauna in baza aceluiaşi raport de echivalenţa:
1Kcal= 4185,5 J [Corina Avram].
 - a doua lege afirma ca: universal, respectiv sistemele tind spre un grad de dezordine
mai mare. (Se deduce de aici ca este nevoie de nevoie de energie pentru a crea
structuri ordonate)
Sistemele vii sunt capabile de extragerea energiei din formele in care aceasta se gaseste ,
inclusive n legaturile chimice si de interconversia lor in scopul nevoilor lor. Un organism, un
tesut, o celula poate fi considerat un sistem deschis care functioneaza facand transfer de materie
si energie cu mediul. Sistemele vii prezinta o serie de particularitati:
- nu pot utiliza orice forma de energie. Altfel spus pot utiliza lucrul mecanic pentru a
genera caldura dar nu pot utiliza caldura pentru a genera lucru mecanic.
- lucreaza in conditii de temperatura si presiune constante.
Modificarile energetice ale sistemelor vii sunt decrise de urmatorii parametri energetici:
- Entalpia notata H mai este numita si continutul caloric al sistemului. Ea reflecta energia
incorporata in numarul total si tipul de legaturi chimice ale reactatilor si produsilor, in cazul
sistemelor chimice. Cand o reactie chimica elibereaza caldura se spune ca este exoterma. Aceasta
indica faptul ca continutul caloric (energetic) al produsilor este mai mic decat al reactantilor. Prin
urmare aceasta energie se poate disipa sub forma de caldura sau poate fi utilizata (sistemele vii).
Prin conventie in procesele exoterme modificarea entalpiei (ΔH) are valoare negative (ΔH <0).
- Entropia notata S este o marime cantitativa care refleta gradul de dezordine al
sistemului. Cand produsii de reactie sunt mai putin ordonati comparativ cu reactantii se spune ca
reactia a castigat entropie. Aceasta este numita si energie legata deoarece ea nu poate fi utilizata
ptr efectuarea de lucru mecanic.
- Energia libera Gibbs notata G (numita si entalpie libera) reprezinta cantitatea de
energie capabila sa produca lucru mecanic (deplasare ordonata) sau sa reduca gradul de
dezordine. G reprezinta transferul de energie realizat la temperatura si presiune constanta.
Prin urmare energia continuta de un sistem va fi:
E = E libera + E legata
Ea poate fi asimilata cu H = G + TS de unde rezulta ca G = H-TS.
Data fiind o reactie R->P, atunci cand sistemul trece dintr-o stare de echilibru in alta stare de
echilibru variatia de energie este:

GP-GR = (HP-TSP) – (HR-TSR) similar cu:

ΔG = ΔH- TΔS
Relatia de mai sus reprezinta legea generala care descrie transferul de energie libera pentru
sistemele ce lucreaza la temperatura si presiune constanta. Relatia permite:
a. clasificare reactiilor dpdv energetic
b. explicarea caracterului aditiv in procese metabolice
c. anticiparea directiei reactiei pentru conditii reale

* Energia internă este definită ca energia asociată cu mișcarea aleatorie, dezordonată a moleculelor. Este diferita de
energia ordonată macroscopica (cinetica) asociată cu obiectele în mișcare prim urmare energia interna se referă la
energia microscopică invizibilă la scară atomică și moleculară. Energia internă a unui sistem este egala cu energia
conținută în sistem (in legaturile chimice in cazul moleculelor) și energia potențială a sistemului.
**Organismele vii nu pot utiliza caldura furnizata din exterior pentru lucru mecanic (miscare ordonata) sau sinteza.
Sistemelor nevii li se furnizeaza energie din exterior sub forma de caldura si ca urmare acestea pot fie sa efectueze
lucru mecanic (deplasare) fie sa fuzioneze in structuri noi (reactii de sinteza). Modificarile suferite de aceste sisteme
ca urmare a “input” -ului de Q sunt descrise de legile termodinamicii. Sistemelor vii nu li se poate furniza Q din
exterior dar H care este un continut caloric poate fi asimilata cu continul energetic al molecular conferit de suma
tuturor legaturilor chimice care l-au format. Prin urmare energia interna a unei molecule poate fi asimilata H.

a. clasificarea reactiilor dpdv energetic

Fie data reactia R-->P

Atunci cand:
-ΔG <0 => reacția este spontana în direcția R → P sau exergonica. Daca ΔG are
valoare negativă mare (in valoare absoluta) reactia este ireversibila cu degajare insemnata de
energie. Energia degajata poate fi utilizata pentru lucru mecanic sau poate fi pierduta sub forma
de caldura (care nu poate fi utilizata de sistemele vii pentru a pentru a genera lucru mecanic).
- ΔG = 0 => reacția este la echilibru R ↔ P
-ΔG> 0 =>reactia decurge in direcția inversa R ← P sau endergonica (necesita energie)
b. explicarea caracterului aditiv in procese metabolice

ΔGglobal = ΔG1 + ΔG2 + ΔG3 + ΔG4

Exemplu:

ΔG global reprezinta bilantului energetic al procesului si este egal cu suma transferurilor

energetice in cadrul reactiilor individuale. Reactia decurge in directia R->P dacă ΔG global <0
chiar dacă unele dintre reacțiile individuale au ΔG> 0. Ca si concluzie rectiile endergonice pot
avea loc daca sunt cuplate cu cele exergonice.
c. anticiparea directiei de reactie pentru conditii reale
In conditii reale concentratia reactantilor si a produsilor de reactie se modifica mereu diferind de
concentratia standard si prin urmare diferenta de energie libera (ΔG) va fi diferita de (ΔG 0).
0
Asadar in conditii reale sensul unei reactii va fi dictat de valoarea lui ΔG si nu de ΔG (vezi
relatia ec. Gibbs). ΔG <0 indica faptul ca reactia decurge in directia formarii produsilor, iar
marimea lui ΔG va indica cat de departe de echilibru este aceasta.
Sisteme vii realizeaza:
a. transfer de masa caracterizat prin modificari de concentratie (reactii chimice in general)
b. transfer de electroni (reactii redox in particular)
Cele doua fenomene sunt descrise dpdv al interconversiei energetice de doua experimari ale
aceleeasi legi: ΔG = ΔH- TΔS
a. Fie reacție: R↔P
Transferul energetic al reactiei este descris de Ecuația lui Gibbs:
ΔG = ΔG⁰ + RT ln [P]/[R] #
Unde:
- ΔG reprezinta transferul de energie libera in conditiile reale din interiorul celulelor
si valoarea lui depinde de concentrația reală a reactanților și a produsilor
- ΔG⁰- transferul de energie libera in conditii standard la punctul de echilibru:
ΔG = 0 => ΔG⁰ = - RT ln [P] eq / [R] eq => ΔG⁰ = - RT ln Keq
 ΔG⁰ este o constantă și este caracteristică pentru fiecare reacție
- -R este constanta universala a gazelor si este egala cu 8.31 J/mol*T
- -T este temperature (grade Kelvin)

In ecuatia # se observa ca ΔG⁰, R si T sunt constante prin urmare valoarea lui ΔG este dictata de
ln rapotului P]/[R]. La inceputul reactiei cand valoare lui R este mare si cea a lui P este mica
(produsul incepe sa se formeze) raportul [P]/[R] este subunitar prin urmare ln[P]/[R] are valoare
negativa deci reactia se desfasoara in directia R->P.
Pe masura ce P incepe sa se acumuleze in mediul de reactie si simultan R incepe sa scada reactia
tinde sa se “stinga”. Pentru a mentine raportul [P]/[R] subunitar astfel ca reactia sa se poate
desfasura in continuare in directia R->P, produsul P trebuie indepartat din mediul de reactie. Intr-
adevar in sistemele vii produsul de reactie poate fi eficient indepartat daca el devine substrat
pentru o reactie urmatoare. Altfel spus pe masura ce se formeaza produsul este imediat prelucrat
de enzima ce catalizeaza reactia urmatoare intr-un sir de reactii (lant metabolic).
In concluzie: sensul final al desfasurarii reactiei este dictat de concentratiile de moment prezente
in mediu (de exemplu celular) care vor determina valoarea lui ΔG.
Ecuatia Gibbs permite stabilirea sensului unei reactii in conditii reale (vezi mai sus).

b. Fie reacțiile:

unde: A red. si B red. sunt formele reduse iar A oxid. si B oxid. sunt formele oxidate.
Se formeaza doua cupluri oxido-reducatoare fiecare fiind caracterizat de un potential redox care
reprezinta o masura afinitatii pentru electroni (electronegativitatii). Aceasta arata ca atunci cand
A si B intra in reactie transferul de electroni va curge in directia cuplului cu afinitate mai mare
pentru electron (potentialului electronegativ). Acest tip de reactii sunt procese de oxido-reducere
si ele sunt generatoare de energie in urma transferului de electroni. Astfel, in procesele oxido-
reducatoare donorul de electroni (agentul reducator) are afinitate mai mica ptr acestia prin
urmare ii pierde in favoarea agentului acceptor (agent oxidant), deci aceasta reactie evolueaza
spontan spre acceptorul de electroni. Prin urmare reactia are ΔG <0. Altfel spus pierderea de
electroni este exergonica, adica generatoare de energie libera.
Prin urmare in procesul invers acceptorul de electroni (agent oxidant) primind electroni va primi
energie libera reactia fiind endergonica.
In reactiile oxido-reducatoare din sistemele biologice agenti reducatori pot fi electronii in mod
direct dar si atomii de hidrogen, sau ionii de hidrura (H: sau H -). Acesti compusi sunt numiti si
echivalenti reducatori.
In sistemele biologice exista doi transportori eficienti care pot extrage echivalenti reducatori de
la substrate pe care apoi sa ii cedeaza altor structuri livrand in acest mod energie libera. Acestia
sunt NADH+H+ si FADH2

NAD

FAD

2. Structura, proprietatile si sinteza de ATP

In sistemele nevii in urma unei reactii exergonice, energie libera degajata poate fi utiliata pentru
lucru mecanic (deplasare ordonata) sau poate fi disipata sub forma de caldura rezultand o
crestere a gradului de dezordine, conform legilor termodinamicii.
In sistemele vii energie libera este degajata secvential intr-o succesiune de transformari
intermediare care permit distribuirea potentialului energetic prin incorporarea lui in legaturi
chimice inalt energetice numite legaturi macroergice.
 Ulterior energia continuta in aceste legaturi poate fi transferata prin reactii chimice pentru
activarea unor structuri. O astfel de molecula este ATP. ATP contine legaturi macroergice
sufficient de stabile (nu se dezintegreza ca urmare a incarcarii cu energiei) si in acelasi timp
capabila sa cedeze rapid, la nevoie, energia stocata. Prin urmare ATP este o unitate ce
incorporeaza un continut E pe care il poate transfera rapid adica o poate fi asimilata unei monede
energetice.
ATP poate fi sintetizat pe seama unor compusi cu energie mai mare.

ATP-ul poate fi utilizat ca donor de energie pentru a creste continutul energetic al altor compusi
(pentru ai activa).

Prin urmare ATP are o pozitie intermediara dpdv al capacitatii de transfer adica a lui ΔG la
sinteza/hidroliza (figura de mai jos).
In concluzie molecula de ATP poate fi generata in procesele catabolice (oxidative) si utilizata in
procesele anabolice (sintezele reductive)-fig de mai jos.

Structura chimica a moleculei de ATP este prezentata in figura 2.

ATP-ul este o molecula care contine o anumita incarcatura enrgetica pe care este capabila sa o
transfere in conditiile din interiorul celulei. Incarcatura energetica a ATP este localizata in
legatura fosfo-anhidrida (fig 3).

Fig 3

Legatura fosfo-anhidrida este instabila datorita gruparilor fosfat care sunt incarcate negativ si
care respingandu-se o tensioneaza pe aceasta. Prin urmare hidroliza legaturii fosfo-anhidrida
conduce la structuri mult mai stabile, ADP cu un numar mai mic de sarcini negative si anionul
fosfat. Prin urmare, hidroliza ATP este favorabilă din punct de vedere energetic și poate elibera
energie sub formă de căldură. În celulă, ATP nu este hidrolizat direct deoarece căldură rezultata,
prin hidroliza ATP, nu ar putea fi transferată eficient în procesele care necesită energie, cum ar fi
reacții biosintetice sau menținerea unui gradient de ioni. De aceea enzimele celulare preiau
energia legaturii impreuna cu gruparea fosfat si o transfera compusului ce trebuie activat.
In organismal uman molecula de ATP poate fi sintetizata in doua moduri.
1. Fosforilare la nivel de substrat, in absenta oxigenului (in citoplasm si mitocondrie)

2. Fosforilare oxidativa in prezenta oxigenului (doar in mitocondrie in lantul respirator LR) pe

seama echivalentilor reducatori:

3. Fosforilarea oxidative (PO). Lantul respirator (LR)

3.1 Localizare
PO este procesul de “ardere a hidrogenul-ului” in prezenta O2 cu formare de energie sub forma
de ATP , apa metabolica si caldura. Procesul cupleaza doua componente:
a. Componenta generatoare de energie realizata prin transferul echivalentilor reducatori in
lantul respirator (circulatia electronilor spre O).
 b. Sinteza de ATP pe seama energiei generate de deplasarea dirijata a electronilor care este
incorporata in molecula de ATP.
Fosforilarea oxidative are loc in mitocondrie in lantul respirator.
Mitocondria este un organit celular care are in mod particular are 2 membrane ce inconjoara un
spatiu intern numit matrix. Matrix-ul respectiv continutul organitului (similar citoplasmei
celulare), contine majoritatea enzimelor ce actioneaza in procesele degradative.
Membrana externa este permeabila pentru molecule mici si ioni care o traverseaza prin
intermediul unor proteine transmembranare asemanatoare unor pori.
Membrana interna este impermeabila pentru majoritatea moleculelor mici sau a ionilor. Ea
contine complexele proteice ce alcatuiesc lantul respirator.
3.2 Structura LR
LR este un complex format dintr-o succesiune de proteine aranjate in ordinea afinitatii pentru
electroni adica a potentialului eletronegativ (tendinta de a accepta electroni = potential reducator)
care va dicta circulatia dirijata a fluxului de electroni.

LR este compus din:

- cinci complexe proteice fixe notate de la 1-5. Complexele I,III, IV si V sunt
transmembranare, complexul II este situat pe fata interna a matrixului
mitochondrial.
 - doua structuri mobile coenzima Q (Q) si citocromul C care functioneaza ca niste
navete intre complexele transmembranare.
Se poate spune ca LR este o “linie tehnologica” in care atomii de H sunt separati in:
- protoni H+, care vor fi expulzati in spatial intermembranar cu ajutorul complexelor CI, C
III si C IV care functioneaza si ca pompe de protonii si
- electroni care vor circula prin membrana mitocondriala interna.
In LR au loc urmatoarele tipuri de transport: transfer de H - (H:), transport de H+ si e si transfer
direct de e. Primele subunitati adica CI, CII so Q transport H + si e. Urmatoarele subunitati adica
complexele CIII, cit c si CIV transporta doar cate 1e- pe rand.
Complexul I (numit si NADH coenzima Q reductaza): este alcatuit din proteine cu Fe si S si
flavoproteine FMN (contin flavin mononucleotidul). Transferul realizat in acest complex este:
NADH+H+ + C I -> NAD + C I +2 H+ +2 e-

Complexul II (numit si succinat -coenzima Q reductaza) este alcatuit din protein cu Fe

si S si flavoproteine FAD. Transferul realizat in acest complex este:
FADH2 + C II ->FAD + CII +2 H+ +2 e-

Coenzima Q este o structura mobila (nefiind legata de proteine) care circula libera prin
membrana celulara si are rol de legatura intre complexele I respectiv II si complexul III.
Coenzima Q preia protoni si electroni de la complexele I si II. Structura si transferul realizat de
Q este prezentat in figura de mai jos care subliniaza un aspect important al functionarii
coenzimei Q. Aceasta este un intermediar intre un donor de 2 electroni (CI, CII) si un acceptor a
unui singur electron (CIII) prin urmare Q poate prelua 2 electroni in mod succesiv si ceda in
acelasi mod. Procesul care are loc este:
C I/CII +2 H+ +2 e- +Q-> Q H2

Complexul III (citocrom c reductaza)este alcatuit proteine Fe-S, citocromii b si c1.

Preia electroni de la CoQ redusa si ii transfera citocromului C.
Procesul care are loc este:
Q H2+ 2 cit c (Fe3+) -> Q + 2 cit c (Fe2+) +2 H+

Citocromul c este o proteina solubila mobila, situata pe partea externa a membranei

mitocondriale interne. Preia 1 e- de la CIII se deplaseaza si il cedeaza la CIV.
Complexul IV (se mai numeste si citocrom c oxidaza) este alcatuit din citocromii a si
a3 si contine ioni de Cu (Cu a apartinand citocromului a si si Cu B apartinand citocromului a 3) si
Fe. Complexul IV contine deasemenea si un situs de fixare a oxigenului molecular (O 2). C IV
preia electronii de la citocromul c si ii transfera la oxigenul molecular pe care il reduce la H2O.
Procesul care are loc este:
cit. c ->Cu a->Fea-> Fea3->CuB->O2
 Complexul V
• Sinteza ATP se realizează la complexul V numit si complexul Fo-F1. Acesta este alcatuit din
doua componente:
- Fo complex proteic integrat în membrana mitocondrială interioară - conține pori pentru H + prin
care protonii trec din spațiul intermembranar in matrix
– F1 complex proteic localizat pe partea interioară a membranei mitocondriale interne - conține
situsul catalitic al sintezei ATP (ATP sintetaza)
Energia libera generata de transferul de electroni este transformata in lucru mecanic (deplasare
ordonata) care expulzeaza protonii in spatiul intermembranar. Prin urmare se formeaza un
gradient electrochimic generat pe de o parte de potentialul de membrana (fata externa a
membrane fiind mai pozitiva fata de matrix) si gradientul de protoni (spatial inter-membranar
avand un pH mai acid decat matrixul).
Datorita gradientului de protoni creat, acestia vor avea tendinta spontana (potentialul) de a reintra
in matrix, lucru care este restrictionat (canalizat=deplasare ordonta =lucru mecanic) printr-un loc
particular si anume componenta F1 a complexului V.
Pentru fiecare pereche de electroni transferata la o molecula de O2 sunt expulzati cate 4 H+ de
catre complexele C I si C III si 2 H + de catre complexul C IV. Cu alte cuvinte complexele CI, C
III si C IV functioneaza si ca pompe de protonii.
La nivelul complexului F1 are loc sinteza de ATP dupa relatia.
ADP + Pa -> ATP + H2O procesul fiind unul endergonic.
Conforma ecuației lui Gibbs: ΔG = ΔG⁰ + RT In [P] / [R] reactia se poate desfasura in directia
formarii ATP cu conditia ca, concentratia produsilor de reactie adica [ATP] si [H2O] sa fie cat
mai mica pentru a genera un ΔG<0. Aceasta se intampla in mod real in mitocondrie prin
indepartarea eficienta atat a ATP-ului cat si H2O prin doua mecanisme particulare:
- mecanismul rotativ al ATP sintetazei in urma caruia ATP sintetizat in matrix este
expulzat in spatial inter-memebranar
- prezenta unui mediu hidrofob la centrul catalitic al ATP sintetazei, care respinge
apa
Exprimental s-a demonstrat ca numarul de ATP sintetizati pentru o pereche de electroni
transferati la O cu formarea unei molecule de apa, este functie de donorul de la care provin
astfel:
NADH+ H+ +1/2O2 +3ADP+ 3Pa-> NAD ++ 3ATP + H2O
FADH2 1/2O2 +2ADP+ 2Pa-> NAD ++ 2ATP + H2O

3.3. Inhibitori si decuplanti ai LR

Sinteza de ATP depinde de 2 componente esentiale :prezenta oxigenului si impermeabilitatea
membrane interne mitocondriale, dar si de concentratiile adecvate de ADP si P anorganic:
-prezenta O2 sau acceptorul final de electroni determina curgerea spontana a acestora in directia
potentialului redox. Aceasta inseamna ca in prezenta oxigenului toate componenetele reduse ale
LR inclusiv transportorii initiali NADH+H + si FADH2 pot ceda echivalentii reducatori deci se
oxideaza si astfel pot relua procesul de transport al altor echivalenti reducatori. In absenta
oxigenului, transportul de electroni este sistat si toate componentele LR raman blocate in stare
redusa.
Exista situatii in care prezenta unor compusi exogeni (medicamente, toxice) in matrix poate
diminua sau chiar sista productia de ATP prin blocarea anumitor complexe ale acestuia. Astfel
de inhibitori ai LR pot fi:
 rotenone(insecticide) sau amital (barbituric) inhibitori ai C I
Antimicina (antibiotic) inhibitor al C III
Cioanurile si CO inhibitori ai C IV
Oligomicina inhibito al C V
-membrana mitocondriala interna este impermeabila pentru protoni pentru a asigura formarea
gradientului de concentratie al acestora. Prezenta unor ionofori compusi care pot permeabiliza
membrana permite reintoarcerea protonilor in matrix dar nu prin canalul Fo al complexului V ci
direct prin membrana anuland astfel gradientul electro-chimic. In consecinta deplasarea
electronilor catre O2 ramane functionala dar sinteza de ATP nu mai are loc. Prin urmare cel doua
procese sunt decuplate.
Cu alte cuvinte prezenta decuplantilor ca 2,4 dinitrofenol sau vincomicina permit transportul de
electroni dar nu si sinteza ATP-ului si eenergia libera genera teste disipata sub forma de caldura.
3.4. Reglarea fosforilarii oxidative
Reglarea sintezei de ATP este dictata de necesitatile energetice. Sinteza de ATP se face pe seama
rezervelor de ADP. Prin urmare raportul ATP/ADP va fi dictat de conditiile celulare la un
moment dat astfel:
Atunci cand celula dispune de nutrienti are loc refacerea rezervelor energetice ale acesteia adica
are loc sinteza de ATP cu diminuarea concentratiei de ADP deci raportul ATP/ADP va creste.
Atunci cand celula consuma energie (efectueaza lucru mecanic, sinteza de componente) are loc
consum de ATP cu cresterea concentratiei de ADP deci raportul ATP/ADP va scadea.
Altfel spus ATP reprezinta statusul energetic suficient ptr celula in timp ce ADP reprezinta
deficit energetic al acesteia.

Mecanismul rotativ al portiunii F1 a complexului Fo-F1