1.

Legatura ionica
Legtura ionic este formata prin atragerea electrostatica cu sarcini opuse si are loc intre metalele
tipice si nemetalele tipice. Pentru a forma o configuraie electronic exterioar de echilibru (8
electroni), atomii se pot asocia prin cedarea i respectiv primirea de unul sau doi electroni. Se
formez astfel o molecul a crei legtur ionic (polar, heteropolar, electrovalent) se bazeaz
pe atracia electrostatic exercitat ntre atomii ionizai pozitiv sau negativ. Atomii astfel
construii n stare solid se organizeaz sub form de cristale, care datorit tipului de legtur se
numesc cristale ionice.

2. Legatura covalenta
Legtura covalent este legtura chimic n care atomii sunt legai ntre ei prin perechi de
electroni puse n comun, atomii avnd poziii fixe unii fa de alii. Aceasta apare doar ntre
atomii nemetalelor, iar rezultatul legrii se numete molecul.
Legtura covalent poate fi de trei feluri, dup modalitatea de punere n comun a electronilor.
Astfel, ea este:
* nepolar - apare la atomii din aceeai specie sau la atomii din specii diferite care au
electronegativiti foarte apropiate (acetia fiind carbonul i hidrogenul). Fiecare dintre cei doi
atomi pune n comun cte un electron, i fiecare atrage la fel de mult perechea astfel format.
* polar - exist doar ntre atomi ai nemetalelor din specii diferite. Fiecare dintre cei doi atomi
pune n comun cte un electron, dar atomul care are electronegativitatea mai mare atrage mai
puternic perechea format. Atomul cu electronegativitatea mai mic devine astfel dezvelit de
electroni.
* coordinativ - este o legtur covalent polar special. n acest caz, doar un atom pune n
comun cei doi electroni necesari formrii legturii (acesta numindu-se donor), iar cellalt doar
accept perechea oferit (acesta numindu-se acceptor).

3. Structura moleculei de apa o molecula de apa contine doi atomi de H si un atom de O,
legat covalent la cei doi atomi de H, unghiul legaturiifiind de 105 grade iar lungimea de
0.99angstromi. Cei 10 electroni sunt repartizati astfel: 2 in apropierea oxigenului,2
perechi care se rotesc pe doua orbite aflate perpendicular pe planul moleculei de apa,
avand nucleul de oxigen in focare. Acestia se numesc electroni neparticipanti deoarece nu
participa la legatura covalental 2 perechi de electroni care se rotesc pe 2 orbite ce
inconjoara legatura dintre O si H, in planul moleculei de apa-prin acesti electroni se
realizeaza legatura covalenta. Aceasta dispunere a orbitelor determina struct tetraedrica a
moleculei de apa, cu nucleul O in centru si cei doi protoni, respectiv cele 2 perechi de
electroni neparticipanti in varfuri.
4. Proprietati fizice ale apei-are propr fizice speciale, ce se explica prin caracterul dipolar si
capacitatea de a forma legaturi de H. Cele mai importante sunt: caldura specifica mult
mai mare decat a oricarei subst solide sau lichide, importanta in procesele de
termoreglare la nivelul org viu; conductibilitatea termica de cateva ori mai mare decat cea
a majoritatii lichidelor:amortizor termic al apei in organism; caldura laternta de
vaporizare mult mai mare decat a altor lichide: factor determinant al homeotermiei;
denistate maxima la 4 grade C, importanta pt viata acvatica; constanta dielectrica f mare
favorizeaza disociatia electrolitica; tensiune superficiala mare.

5. Structura si rolul apei in sistemele biologice-organismul uman are un mare continut in
apa (65-70%) o mare parte a acesteia manifesta proprietati fizice deosebite: se evapora f
greu, ingheata la temp mult sub 0, nu dizolva cristaloizii, nu participa la osmoza, aceasta
este apa legata. Problema apei in struct vii nu este complet elucidata, exist apei legate se
explica prin prezenta unui mare nr de specii moleculare, macromeloeculare si ionice, care
struct apa din jur. O mare parte a apei intracelulare prezinta un grad superior de ordonare.
Aceasta ordonare are un rol importnat in in desf proceselor celulare (excitatie contractie
diviziune secretie) O serie de studii au aratat ca apa este compartimentalizata: exista apa
libera, apa partial legata si apa legata, fiecare din aceste compartimente avand prorpietati
specifice. Data fiind importanta apei in desf proceselor biologice exista un mare nr de
tehnici care permit studiul propr acesteia in organismul viu.


6. Tensiunea superficial. Rolul de agent tensioactiv n medicin - Tensiunea superficial
este proprietatea general a lichidelor de a lua o form geometric de arie minim n lipsa
forelor externe, datorat aciunii forelor de coeziune dintre moleculele lichidului.
Aceast proprietate face ca poriunea de suprafa a lichidului s fie atras de alt
suprafa, cum ar fi cea a unei alte suprafee de lichid, ca n cazul fuzionrii picturilor de
ap sau a formrii de sfere din picturile de mercur. Actiunea agentului tensioactiv
*surfactantul pulmonar* face posibila egalizarea presiunii la o valoare medie pt alveolele
de dimensiuni diferite, care trebuie sa functioneze simultan. Absenta sau insuficienta
acestui agent tensioactiv poate duce la grave accidente respiratorii.

7. Fenomene capilare Asupra moleculelor de lichid aflate in zona de contact cu un solid,
actioneaza doua categorii de forte, a caror marime depinde de natura lichidului si
solidului aflate in contact: forta de adeziune din partea molec corpului solid; forte de
coeziune din partea celorlalte molecule de lichid; in fctie de raportul dintre marimile
acestor forte exista 2 situatii: lichidul uda corpul solid, cand fa>fc si la contactul cu
solidul lichidul urca pe corpul solid suprafata libera a lichidului avand forma unui menisc
concav; lichidul nu uda corpul solid, cand fa<fc si la contactul cu solidul, lichidul
coboara pe corpul solid, suprafata libera a lichidului avand forma unui menisc convex. In
ambele situatii, supr libera a lichidului se curbeaza langa peretele solid, perpendicul pe
rezultanta R a fortelor. Fen capil se produc cand lichidele se afla in contact cu solidele in
spatii f inguse cu dimensiuni < 1mm


8. Principiul I al termodinamicii postuleaza existenta unui parametru caracteristic oricarui
sistem numit energie interna=U a sistemului, parametru exprima capacitatea totala a
sistemului de a efectua actiuni de orice tip si are o valoare bine determinata in fiecare
stare a sistemului. Conform unei alte formular, variatia energiei interne a unui sistem la
trecerea dintr-o stare in alta delta U este egala cu suma algebrica dintre cantit de caldura
Q si toate formele de travaliu (mecanic chimic osmotic electric etc) schimbate de acest
sistem cu ext; Sisteme izolate- in orice proces care are loc intr-un sistem izolat, nu se
pierde nu se creeaza energie ci trece dintr-o forma in alta si de la o parte a sist la alta;
delta U=0

9. Principiul al 2-lea al termodinamicii generalizeaza constatarea practica a imposibilitatii
ca o masina termica sa transforme integral o cantitate de Q in lucru mecanic, randamentul
fiind intotdeauna subunitar; varianta care indica sensul spontan al desfasurarii proceselor
termodinamice, = principiul cresterii entropiei: procesele ireversibile care se desfasoara
spontan in sistemele termodinamice izolate au acel sens care duce la cresterea entropiei.


10. Entalpia pentru procesele care au loc in atmosfera libera, asa cum sunt cele din sist
biologice, presiunea este constanta (conditii izobare). In acest caz, in locul energiei
interne U se introduce marimea numita entalpie, H: h= u+ pv se numeste entalpia
sistemului si este utila in studiul termodinamic al reactiilor chimice; deltaH=Q izobar;
cand delta H>0 sistemul primeste caldura si cand < 0 pierde.

11. Entropia este un parametru de stare care masoara gradul de dezordine a unui sistem
termodinamic. Poate fi definita in 2 moduri: macroscopic (Clausius) si microscopic
(Boltzmann). 1 Conform modului in care a fost introdus acest concept, daca o cantit de
caldura delta Q este absorbita reversibil de catre un sistem, la temperatura T (izoterm), se
defineste o functie de stare S, care creste cu delta S in modul urmator: delta S= delta Q/T;
2 boltzmann a aratat ca entropia exprima in mod nemijlocit alcatuirea atomo-moleculara
a sist si anume gradul de ordonare a ansamblului de particule din care este alcatuit. Daca
avem N particule identice distribuite pe M nivele energ distincte, cate Ni pe fiecare nivel,
entropia ansamblului va fi: S=- K suma(Ni/N) ln(Ni/N) unde k=1.38*10 la minus 23 J/K
constanta lui boltzmann, iar Ni/N= Pi probabilitatea de ocupare a nivelului I, cu suma
Ni=N(atunci cand N este foarte mare) bla bla


12. Energia libera si entalpia liber din energia interna U a unui sistem, numai o parte poate
fi convertita in lucru mecanic: deltaU=deltaF + TdeltaS; TdeltaS> sau egal cu 0 se
degradeaza in mod ireversibil in caldura. Daca scriem deltaU=delta(F+TS) se defineste
ca energie libera marimea F cu: U=F+TS->exprima capacitatea efectiva a sistm de a
efectua diferite actiuni. P2:Toate procesele care au loc in sisteme izolate decurg in sensul
cresterii entropiei si al scaderii energiei libere. Capacitatea unui sistem de a efectua lucru
mecanic in conditii izobare este numita entalpie libera (gibbs, G) H=G+TS

13. Aplicarea principiului I al termodinamicii n biologie Sist biol sunt sist termodinamice
deschise, iar procesele biologice sunt proc termodinamice ireversibile. Org vii sunt sist a
caror energie interna poate sa creasca sau sa scada in fctie de diferite conditii. Pt a aplica
corect p1 in cazul organismelor, trebuie sa se tina seama de faptul fundamental ca ele
sunt sisteme deschise care iau si degaja in ext energie, astfel incat problema conservarii
energiei se pune numai pt sist format din organismul respectiv impreuna cu mediul sau
inconj. Bilant energetic: E preluata din mediu=travaliul mecanic efectuat+caldura
degajata+energia depozitata in rezerve.


14. Aplicarea celui de-al doilea principiu al termodinamicii n biologie: Starea de echilibru
termodinamic: intotdeauna existenta unei forte determ aparitia unui flux care tinde sa o
anuleze. Astfel un gradient de temp determina un flux de caldura de la temp superioara la
cea inf pana cand acestea se egaleaza si gradientul dispare. Cand intr-un sist care
evolueaza spontan, adica izolat exista la un mom dat mai multe forte, in el se vor produce
fluxurile coresp pana cand toate fortele devin nule, aceasta este starea de echilibru
termodinamic. (de completat, fgm de prof)

15. Proprieti elastice n cadrul organismelor


16Etape n contracia muscular 1 Excitatia fibrei musculare incepe de la nivelul sinapsei
neuro-muscul unde molec de mediator chimic acetilcolina eliberate din term nerv se fixeaza
pe port unor canale cationice. Cationii intra in fibra, interiorul acesteia devine local pozitiv si
in felul acesta se introduce potentialul de actiune. Acesta se deplaseaza prin Sarcolema in
lungul fibrei, iar prin membrana tubilor transversali in profunzime. 2 Cuplajul excitatie-
contractie incepe cu deschiderea canalelor de Ca din membrana cisternelor terminale, in
momentul in care pot de actiune trece prin dreptul acestor cisterne. Ionii de Ca++ sunt
eliberati din cisterne, iar concentratia lor in scarcoplasma creste de la cca 0.1mM la 10mM.
Troponina fixeaza ionii de Ca si in urma unei modificari conformationale deplaseaza molec
de tropomiozina din santurile filamentului subtire astfel incat locurile de legare ale actinei cu
miozina nu mai sunt mascate, iar contractia propriu zisa putand astfel incepe. 3 Contractia
include eliberarea energiei chimice neceseare si fenomenele mecanice care stau la baza
producerii fortei respectiv scurtarii fibrei. Extermitatea globulara miozinica a puntii
transversale dispune de 2 locuri de legare, unul pt actina si unul pt ATP.. de indata ce e
fixata, molec de ATP este imediat scindata in ADP si Pi, acestia fiind produsi ai scindarii ce
urmeaza a fi eliberati la un mom dat in sarcoplasma. Contractia apare numai daca la locul pt
ATP al puntii transversale este ocupat de ADP si Pi si daca tropomiozina nu impiedica
interact actomiozinica. Astfel, prin legarea puntii transv de filamentul subtire, produsii de
scindare sunt rapid eliberati, iar puntea care pana in acest moment facea un unghi drept cu
axa fil subtire, se inclina la 45 de grade fata de acesta.Pe locul de legare al ATP, ramas liber
se fixeaza o noua molec de ATP care comanda desprinderea puntii de filam subtire. Deoarece
ATP nu se scind imediat, puntea se leaga imediat de fil subtire, dar mai aproape de linia Z,
urmand apoi elib produsilor de scindare si inclinarea puntii, astfel sarcomerul scurtandu-se.
Cand comanda nerv inceteaza, canalele de Ca din membr cisternelor se inchid, ionii de Ca
reintorcandu-se in cisterne prin pompele de Ca din membr tubilor longit. Lipsite de ioni de
Ca, moleculele de troponina permit tropomiozinei sa revina in santurile filam subtire.
Miozina singura necomb cu actina are o activit atpazica reusind sa scindeze atp si in repausu
dar mult mai lent decat in stare activa. fiecare extremitate globulara miozinica ce a fixat un
atp il scindeaza imediat in adp si pi si astept ocazia de a veni in contact cu un loc de legare al
actinei nemascat de tropomiozina. ritmul de scindare in repaus e 2-3 molec/min pe loc de
legare al miozinei. Puntile transversale MMG fac un unghi drept cu directia filam si nu sunt
legate de actina, in stare activa ritmu creste de 250 de ori,dat cresterii enzimatice a miozinei
pt combin ei cu actina. Adaugare de atp-> relaxeaza, adaugare de ioni de Ca se contracta,
daca ionii de ca sunt indepartati fibra se va relaxa sau va intra in rigor mortis. Relaxeara
dupa incetarea excitatie se inchid canalele de Ca++ din cisterne se reface concentr de 10 la a
3-a ori mai mare in cist decat in sarcoplasma datorita pompei de Ca.
17. Lucrul mecanic efectuat de muschi- depinde de forta dezvoltata de muschiul considerat si
de deplasarea pctului de insertie pe osul pe care il pune in miscare, cu alte cuvinte LM
depinde de forta muschiului si de contractia lui. Lmax=Fmax ori Cmax. Fmax e prop cu
sectiunea muschiului Fmax=kS, iar contractia maxima e prop cu lungimea L a muschiului,
Cmax=k1L, Lmax=kSk1L si considerand pt simplitate muschiul ca de forma cilndrica,
produsul dintre aria sectiunii transv si lungime este chiar vol muschiului adica Lmax=k2V,
adica LM efect de muschi e direct prop cu volumul.

18. Biofizica mecano-receptiei la niv pielii si mucoaselor-receptori tactili care react la
apasare, atingere, intindere sau torsiune, interact org cu mediul se realiz la acest nivel.
Receptorii:unii formati numai din termin nerv libere, altii struct mai complexa corpusc
Meissner si Pacini;
Meissner-term nerv incolacita ca un ghem, numeroase fibrile conj ultrasubtiri se insera pe
term nerv ancorand-o cu diferite struct din vecinatate, astfel incat la atingere sa se exercite
tractiuni, determ generarea pot de act.
Pacini- elipsoid de rotatie si este alcat din lamele membranare, suprapuse ca foile unui bulb
de ceapa, in care se afla un lichid vascos, in centrul corpusc patrunde o term nerv
nemielinizata a unei fibre senz. La apasare, variatii bruste de presiune, corp se alungeste,
subtiindu-se pe directia exercit fortei, ca urmare a depl lichidului spre extremit elipsoidului.
La apasari lente, lichidul are timp suficient pt a se deplasa printre lamele, iar term nerv nu e
afectata in niciun fel, astfel, corp nu raspunde la presiunile perm din jur (atmosferica sau la
cele lente), reactioneaza la variatii bruste de presiune resimtite de term nerv, lichidol vasc
neavand timp pt a se insera intre ele.
In cazul unor solicitari mecanice f intense, receptorii transmit semnale interpr la nivelul
scoartei drept semnale dureroase.
Exista si receptori nociceptivi specializati pt durere. Muschiul e echipat cu o serie de
mecanorecpt corp lui Golgi si fusuri NM.
Corp Golgi sunt responsabili de transmit datelor privind tensiunea mecanica din tendoane,
masurand forta de contr a muschiului. Sunt formati prin reunirea capetelor tend ale unor fibre
muscul intr-un manunchi in interiorul caruia patrund una sau mai multe term nerv lipsite de
teaca de mielina
Fusurile NM se afla in int M si masoara gradul de scurtare sau alungire. Sunt formate dintr-
un grup de cateva fibre muscul subtiri, fibre intrafusale, inconj de o teaca de natura conj
fixata prin extremit sale de fibrele extrafusale sau de aponevroze. Centrul fusului este dilatat
si lasa sa patrunda in int cateva termin nervoase.
Mecanorecp muscul sunt proprioreceptori deoarece transmit date despre propria stare a M si
nu despre evenimente care au loc in mediul ext sau intern al org.

19. Efectele biologice ale presiunilor hidrostatice mari, efectul gravitatiei i efectul
acceleratiei.
Presiuni hidrostatice mari- datorita incompresibilitatii lor, tesuturile vii rezista la presiuni
hidrostatice f mari (1000 de atm). S-a constatat experimental ca la presiuni de ordinul sutelor
de atm au loc in functie de tipul tesutului urmatoarele fenomene:diviziune cel blocata, forta si
viteza contr muscul scad, excitabil nerv creste pana la autoexcitabilitate.
Gravitatia- fen de geotropism negativ (tulpini sus) pozitiv (rad in jos); ramurile de ordinul 1
cresc oblic fata de vertic=plageotropism, ordin 2 si 3 ageotrope. Mecanismul geotropismului
e bazat pe depend de fortele gravitat a eliberarii unui hormon de crestere=auxina. In navele
cosmice si statii orbitale, forta centripeta gravationala e anulata de forta centrifuga,
imprimata de miscarea de revol si se instal starea de imponderabilitate. Cosmonaut tre sa se
adapt pe diferite planuri, in special circulatia sangvina, fctia aparat locomotor pt evitarea
unor fenomene de atrofie si decalcifiere osoasa.
Acceleratiile: forta centrifuga poate fi responsabila pt anumite traumatisme. In zboruri
curbilinii, forta centrifuga prop cu patratul vitezei tangentiale si invers prop cu raza
traiectoriei induc o greutate aparenta a pilotului numite greutate multipla de cateva ori mai
mare decat cea reala. Experienta arata ca un pilot poate suporta in directia picioare-cap
3G,cap-picioare 5g, spate-piept 15g. In conditii de genul apare fen de pierdere temporara a
vederii in hipotensiunea cerebrala, val negru sau dimpotriva valul rosu la acumularea
sangelui in extremitatea cefalica. Fen sunt datorate dezechilibrului din aparatul circulator.
Forta centrif indreapta sangele spre picioare, celelalte neirigate suficient pt o vreme, la
redresearea avionului fen inverse si aviatorul revine la normal, antrenament=acomodare.

20. Centrul de Greutate (CG) al corpului uman = punctul de aplicatie al greutatii, pt toate
corpurile inclusiv cele neomogene, cg se afla la inters a cel putin 3 plane fata de care se
compenseaza momentele fortelor de gravitatie. Corpul uman are o forma neregul si struct
neomogena si nerigida, CG nu are o poz fixa ci depinde de pozitia corpului, membrelor,
incarcatura. Pozitia CG determ ca fiind inters a 3 plane reciproc perpendicul: plan orizontal
O,plan frontal F, plan median M ant-post. Struct corp uman =>cg in planul median antero
posterior (simetrie), planul orizontal imparte corpul in 2 parti de greutate egala, se afla CG,
planul frontal cuprinde CG in timpul stationarii vertical, trece prin pavilionul urechii, post de
articul coxo-femur, ant de articul genunchi si a articul tibio-tarsiene.
Pozitia CG se modifica la orice modific a pozitiei membrelor si chiar in repaus aparent.

21. Prghii n medicin
De gradul I relativ putine, trunchiul in echilibru pe picioare ca o parghie de gradul I, la fel
si capul, care sprijinit pe atlas functioneaza ca u parghie cu brate inegale, verticala CG
netrecand prin atlas, antebrat in ext = parghie de grad I. Practica medicala=foarfecele si
clestii (foarfece pt rezistente mari gura mica si puternica, manere lungi)
D gradul II incisivii si caninii-piciorul (r=greutatea corp transmisa prin tiebie, f=muschii
inserati pe tend lui ahile pe calcaneu, S=varful picioarelor) bisturiu
D gradul III sunt elem de deplasare, AB in flexie=parghie III cant muschii flex se contracta
pt a-i ridica, bicepsul se contracta => F pct de aplicatie pe antrebrat. Dist dintre pctul F si S
este de 8 ori mai mica decat dist dintre R si S=>forta de muschi e de 8 ori mai mare ca
rezistenta. Pierdere forta=> castig de deplasare, contractia cativa cm=deplasare liniara de 8
ori mai mare.
22. Structura membranei biologice = bistrat lipidic, in care sunt inserate proteine si
glicoprot.Mozaic fluid proteolipidic) Acest model presupune distrib uniforma a diferitelor
tipuri de lipide in bistrat, lucru infirmat in ultimii ani. Demonstrat microdomenii lipidice de
colesterol si sfingomielina care nu sunt solubile in detergenti nonionici, adica prezenta unor
insule membranare, lipidele nedistribuindu-se uniform pt formarea bistratului lipidic.

23. Transportul pasiv Prin transport pasiv moleculele i ionii se deplaseaz n sensul
gradientului electrochimic sau de presiune fr consum de energie metabolic, sistemul avnd
tendina de a ajunge la echilibru termodinamic. Gradientul electrochimic este o for
termodinamic productoare de flux i reprezint rezultatul unor procese desfurate cu consum
energetic. n timpul transportului, moleculele i ionii utilizeaz energia micrilor de agitaie
termic i cea derivat din atracia sau respingerea electrostatic.
Exist trei tipuri de transport pasiv: difuzia simpl, difuzia facilitat i difuzia prin canale
i pori.
Difuzia simpl se produce prin dizolvarea speciei moleculare transportate n membran. Datorit
structurii membranei de bistrat lipidic, zona intern fiind hidrofob, o particul, pentru a trece de
pe o fa a membranei pe cealalt, trebuie s strbat o zon hidrofil i s ptrund n zona
hidrofob. De aici rezult ca mecanismele de difuzie sunt diferite pentru particulele hidrofile
(ioni i molecule polare) i particulele hidrofobe (nepolare), respective particulele hidrosolubile
i liposolubile.
Difuzia facilitat
Moleculele hidrofile mari, cum sunt muli factori nutritivi necesari celulei, precum i unii ioni
traverseaz membrana prin difuzie facilitat, utiliznd molecule transportoare existente n
membran sau introduse artificial n aceasta. Asemenea molecule transportoare au o anumit
specificitate, recunoscnd specia molecular sau ionic pe care o transport. Exist transportori
pentru glucoz, colin, pentru diferii ioni (ionofori).


24. Transportul activ Este o form de transport care necesit consum de energie metabolic (a
unei reacii chimice, de exemplu). Se realizeaz n sensul invers gradientului de potenial
electrochimic. Se disting dou forme de transport activ: transportul activ primar i transportul
activ secundar.
Transportul activ primar se realizeaz folosind proteine integrale numite pompe ionice
membranare. In urma transportului activ se stabilete gradientul de concentraie n sensul cruia
se desfoar transportul pasiv. Pompa leag ionul pe o parte a membranei ntr-o anumit zon
activ numit situs de legare i, datorit unor modificri conformaionale care intervin n urma
legrii ionului, l transfer pe cealalt parte unde l elibereaz. Pompa folosete, de obicei,
hidroliza ATP n ADP i P.
Exemplul cel mai cunoscut este ATP-aza Na
+
/K
+
care transloc 3 ioni de Na
+
din interiorul
celulei, unde concentraia acestuia este mic, spre mediul extracelular i 2 ioni de K
+
din
exteriorul celulei n interiorul acesteia.
Deoarece rezultatul unui ciclu este un transfer net de sarcin pozitiv n exteriorul celulei,
spunem c pompa este electrogenic. De asemenea, pompa de Na
+
/K
+
asigur prin funcionarea
ei osmolaritatea egal pe ambele fee ale membranei.

Transportul activ secundar
Prin transport activ secundar speciile transportate ptrund ntr-un compartiment
(extracelular sau intracelular) mpotriva gradientului lor electrochimic, asociindu-se cu molecule
care se deplaseaz n sensul gradientului de concentraie. Specia transportat ct i molecula care
efectueaz transport pasiv se leag de aceeai molecul transportoare.
Transportul activ secundar utilizeaz transportorii ntlnii la difuzia facilitat, acetia
putnd lega substratele transportate n aceeai stare conformaional sau n stri conformaionale
diferite (Fig. 19). Dac ambele specii moleculare transportate se leag de aceeai parte a
proteinei, transportul poart denumirea de simport sau co-transport, iar transportorul i poate
modifica starea conformaional doar dup ce ambele substrate au ajuns n situsurile de legare.
Cazul n care speciile transportate se leag pe cele dou pri ale transportorului, care se va afla
astfel n stri conformaionale diferite, se numete antiport sau contra-transport.
ntlnim simport la ptrunderea glucozei n celulele mucoasei intestinale; ea se asociaz
cu Na
+
care intr pasiv. Ionii de Na
+
sunt eliminai activ prin transport primar, prin ATP-aza de
Na
+
/K
+
, iar glucoza rmne.
i n acest caz, avem de-a face cu un transport electrogenic deoarece rezultatul net const n
transportul unei sarcini pozitive dintr-o parte a membranei n cealalt.


25. Canale ionice Difuzia prin canale ionice
Substanele ionizate nefiind liposolubile, difuzia lor prin membran se poate face prin structuri
proteice specializate care strabat membrana pe toat grosimea ei i creeaz ci de trecere pentru
ioni, formnd canale sau pori. Noiunea de por este folosit pentru structurile neselective,
fcnd o discriminare doar pe baza diametrului particulei. Cu precdere, prin pori trece apa, caz
n care acetia se numesc porine. Ionii au n jurul lor o zona de hidratare, din care cauz au
diametrul prea mare pentru pori.

26. Receptorii membranari receptorii membr din membr plasmatica cel sunt prot intrinseci
cu functie enzim care au capacitatea de a recunoaste o molec semnal din mediul extracel,
numita mesager prim, si de a interact cu ea rapid si reversibil. Molecula purtatoare de inform
se numeste ligand specific si se poate lega de un anumit tip de recptor. In mod obisnuit,
moleculele semnal nu patrund in interiorul celulei, rolul lor fiind doar de a transmite prin
diferite mecanisme membranare informatia p care o poarta. Mesagerii primi pot fi molecule
dar si factori fizico-chimici: mediatorii chimici, hormoni, factori de cresterem antigenii,
medicamentele, drogurile.

27. Formarea imaginii prin lentile divergente Lentile divergente dau imagini virtuale ale
obiectelor reale, indiferent de poziia acestora fa de lentil

28. Formarea imaginii prin lentile convergente Pentru a construi mersul razelor de lumin printr-
o lentil convergent putem desena mersul a dou raze mprtiate de vrful obiectului: raza care
trece nedeviat prin centrul optic al lentilei i raza care cade pe lentil paralel cu axul optic
principal (aceasta se va refracta prin focar). n figurile 59 avei desenate imaginile unui obiect
situat la distane diferite de o lentil convergent. Se observ c imaginea este real (se afl la
intersecia rezelor de lumin i poate fi captat pe un ecran) dac obiectul este situat la o distan
mai mare dect distana focal fa de lentil. n cazul n care (Fig. 9) obiectul este situat ntre
focar i centrul lentilei imaginea devine virtual (aflat la interesecia prelungirilor razelor de
lumin, nu poate fi captat pe un ecran)

29. Ochiul ca sistem optic centrat. Ochiul redus.(Gullstrand) Sist optic centrat in care un dioptru
sferic unic cu raza de 5.7 mm (repr practic corneea, c=60D) separa aerul de un mediu transp de
indice de refractie 1.366. Centrul optic este centrul de curbura al dioptrului. Distanta dintre
centrul optic si retina=15mm, retina se afla in plan focal. Ochiul este consid un sistem optic
centrat alcatuit din urmat elem: corneea n=1,372, separata de aer printr-un dioptru ant convex si
de umoarea apoasa, n=1,336, printr-un dioptru posterior concav, cristalinul n=1,413 separat de
umoare ap printr-un dioptru ant convex si de umoarea vitroasa n=1,336 printr-un dioptru post tot
convex. Corneea mediu cel mai refringent 40D, Cristalin 20D

30. Acuitatea viziala. Reflexul pupilar.
Acuitatea vizuala in ochiul redus img unui pct se form la intersectia cu retina a dreptei care
trece prin pctul respectiv si centrul optic, dimensiunea img unui obj fiind data de unghiul
format de dreptele care trec prin centrul optic si extremitatile obj, unghi care defineste
diametrul aparent. Obj de dim diferite pot avea acelasi diametru aparent, in fctie de dist la
care se afla. Sub o anumita valoare a diametrului aparent, img celor 2 pcte se suprapun
partial. Numim distanta separatoare minima sau minimum separabil diametrul aparent limita
sub care imaginile celor 2 pcte se suprapun. Acuitatea vizuala sau puterea de rezoltuie este
definita ca fiind inversul dist separatoare minime si depinde de: factori dioptrici: aberatia de
sfericitate si cromatica, difractia datorita imperfectiunilor mediilor oculare, dispersia luminii
datorita reflectarii pe retina, erori de refractie; factori retinieni: legati de struct granulara si
discontinua a retinei, centrul petei ce repr img trebuind sa se gaseasca pe celule recept
distincte; factori legati de stimul: forma si marimea detaliului,contrastul de luminozitate,
ilumin fondului, timp de expunere, compozitia cromatica. Diminuarea acuitatii=ambliopie.
Reflexul pupilar, irisul repr o diafragma care limit flux luminos, contribuie la micsorarea
aberatiilor cromatice si de sfericitate produse de lentilele ochiului. Dimensiunea pupilei e
control de 2 muschi netezi, sfincter inelar si un dilatator radial in iris. Cand luminoz e slaba,
fibrele radiale ale irisului se contracta (midriaza) diam creste, iluminare excesiva, fibrele
circulare ale irisului micsoreaza pupila (mioza) adaptare la lumina.

31. Miopia. defect de vedere se manifesta prin cresterea converge ochiului: miopia axiala
frecventa caract de axul AP mai lung decat al ochiului emetrop, img formata inaintea retinei;
de curbura: curbura cristalin este mai mare, converg va fi marita; de indice: caract de
cresterea indicelui de refr datorita cresterii conc saline in anumite stari patologice; se corect
cu lentile divergente cu converg negativa care adaugate converg crescute a ochiului o aduc in
limite normale.

32. Prezbitismul. este o ametropie de elasticitate in general dupa 40 de ani, bombarea
cristalinului se face mai dificil, deoarece elasticitatea acestuia se diminueaza o data cu
inaintarea in varsta, se folosesc lentile convergente pt obj apropiate
33. Biofizic recepiei vizuale. Retina.
Struct retinei: razele lumin dupa ce strabat mediile transparente ale oqului, razele lumin care
provin de la diferitele obj ale mediului inconj cad pe retina care repr o struct complexa cu o
suprafata de 2cm patrati si o grosime de 350 micrometri. Exista 5 tipuri de celule prezente in
retina dispuse in straturi succesive: celulele epiteliului pigmentar: stratul distal format dintr-
un singur sir de celule epiteliale- pigmentul continut de acestea melanina absoarbe lumina;
celulele fotoreceptoare, celulele cu conuri si bastonase, care contin pigmentii fotosensibili,
celulele fotoreceptoare sunt orientate cu extremit fotsensibila inspre coroida, fiind partial
ingropate in epiteliul pigmentar. repartitia lor in retina nu este unifroma, in pata oarba pe
unde ies fibrele n optic, cel fotorecept lipsesc complet; cel orizontale fac sinapsa cu cel
fotorecept; cel bipolare, alcatuind primul strat al neuronilor vizuali, realizeaza leg intre cel
recept si cele ganglionare.In zona foveala corespondenta este biunivoca:fiecare con
realizeaza leg sinaptice cu o bipolara si fiecare bipolara cu o gang. fiecare gangl primeste
astfel info de la un singur con. Spre perif foveei si in afara acesteia, mai multe cel recept
realizeaza conexiuni sinaptice cu o bipolare si mai multe bipol trmit info unei singure gang;
cel amacrine realiz conexiuni intre neuronii bipolari, la fel cum cel orizontale
interconecteaza cel fotorecept. Sunt lipsite de axon si trimit info dinspre centru spre
periferie.; cel gang- fac sinapsa cu cele bipolare, iar axonii lor alcatuiesc nervul optic, pata
oarba lipsita de cel fotorecept, este locul in care nervul optic se indreapta spre corpii genicul
laterali, dupa ce strabate invelisul globului ocular.

34. Structura i funciile celulelor fotoreceptoare: cel fotorecept realizeaza fctia de traducere
a semnalului vizual-radiatia em din domeniul vizibil in semnal electric; celula cu bastonas
este alcat din 2 parti: segm extern sub forma alungita cilindrica de bastonas si segmentul
intern. Segm extern este fotorecept propriu-zis, cel intern are rol metabolic. Bastonasele
asigura vederea scotopica avand o mare sensibil. Seb are o struct speciala, continand un nr
mare de discuri membranare suprapuse. Membr discurilor e formata din subunit membr (5nm
diametru) in centrul carora se gaseste pigmentul fotosens rodopsina (10 la 7 10 la 8
molec/bastonas).
Rodopsina e formata din opsina ( fosfolipoprot formata din 348 aa, 7 alfa helixuri asezate
transversal pe membr discului, legate intre ele prin segm neelicoidale) si din retinal (aldehida
vitam A) care este cromoforul , cu axa longit paralela cu supr membranei. Maximul de abs al
rodopsinei este la 500nm (verde).Cand rodopsina este inactivata (lipsa radiatiei) se gaseste in
forma izomera 11-cis. Absorbtia fotonului duce la izomerizarea rapida a cromoforului, in
forma 11-trans, catena intinzandu-se. Izomerizarea spontana are o probabilitate de aparitie de
o data la 1000 de ani. Activarea rodopsinei are ca finalitate desprinderea retinalului de
opsina. Transform au loc in mai multe etape, trecand prin produsi intermed care au timp de
viata diferiti. Regenerarea rodops cuprinde izomerizarea inversa a retinalului din forma trans
in forma 11-cis si alipirea retinalului de opsina. Membr bastonas contine numer canale de
Na+ si Ca++ astfel incat la intuneri exista un influx pasiv de Na si Ca (curent de intuneric).
In intuneric membr e polarizata negativ (-20- -40 mV). Ionii de Na intra in cel fotorecept prin
canale, dar nu se acumuleaza deoarece sunt evacuati pe masura ce intra de catre pompele
ionice in SIB. Ca este evacuat printr-un mecaniscm antiport 3na+/1ca++ in seb. Curentul de
na + = curent de intnureic. In urma fotoexcitarii si activarii rodopsinei, se inchid canalele de
Na+, curentul de intuneirc dispare si membrana se hiperpolarizeaza. Pot celular ajunge pana
la -80mV in fctie de intens luminii. Variatia de pot declanseaza excit neuronilor bipolari
astfel incat pot de actiune aparute in acestia ajung in final la sinapsa cu neuronul gangl pe
care-l excita. De la neuronul gang vor porni trenuri de potentiale de actiune tot sau nimic care
pe calea nervului optic, ajung in corpii geniculati si apoi in scoarta cerebrala unde produc
senzatia vizuala> Basonasele au o sensib f mare un singur foton poate duce la blocarea
intrarii in celule a 10 la 6 sarcini pozitive- amplificare de putere. Fotonul este doar un
declansator, restul se datoreaza energiei proceselor metabolice. Celule receptoare cu bastonas
sunt responsabile de vederea scotopica, la luminozitate scazuta, fara vederea culorilor.

35. Teoria a vederii tricromate. Orice culoare se poate obtine prin combinarea a trei culori

36. Densitatea. Densitatea unui material omogen se definete ca fiind masa coninut n
unitatea de volum. Unitatea de msur pentru densitate este kg/m
3
sau g/cm
3
(1000 kg/m
3
=
1g/cm
3
). Densitatea se noteaz cu litera greceasc (ro). Conform definiiei :
V
m
=


37. Presiunea hidrostatic. Prin definiie, presiunea este fora exercitat pe unitatea de
suprafa:
S
F
p =

Este o mrime fizic scalar derivat a crei unitate de msur este N/m
2
. Presiunea are i
alte uniti de msur tolerate cum ar fi 1Pa = 1N/m
2
, 1 atm ~ 10
5
N/m
2
, 1 torr = 1 mmHg,
760 mmHg = 10
5
N/m
2
. Unitatea de msur din hemodinamic este mmHg (milimetru
coloan de mercur).
Presiunea hidrostatic este presiunea exercitat de o coloan de fluid
1
la baza sa.


38. Principiul lui Pascal. Se enun astfel: Presiunea aplicat unui lichid aflat ntr-un vas
este transmis integral oricrei poriuni a fluidului, precum i pereilor vasului.



Aplicaiile legii lui Pascal sunt numeroase. Dintre ele, amintim presa hidraulic al crei
principiu de funcionare presupune utilizarea unui piston de suprafa mic A
1
, prin
intermediul cruia se exercit o for mic F
1
direct asupra unui lichid (Fig. 3).
Conform legii lui Pascal, presiunea p = F
1
/ A
1
este transmis prin tubul de legtur unui
cilindru mai larg, prevzut cu un piston mai mare de suprafa A
2
. Rezult c
1
1
2
2
2
2
1
1
F
A
A
F
A
F
A
F
p = = =

Aadar, presa hidraulic este un dispozitiv de amplificare a forei, cu un factor de
multiplicare egal cu raportul suprafeelor pistoanelor. ntlnim presa hidraulic la scaunele
folosite n cabinetele dentare, precum i la frnele hidraulice pistoanele pe care se apas
corespunznd ramurii de seciune mic.

39. Legea lui Arhimede Un corp scufundat n ap pare s aib o greutate mai mic dect n aer,
iar un corp a crei densitate este mai mic dect a apei poate pluti la suprafaa acesteia. Asta
nseamn c n ap, asupra corpului scufundat mai acioneaz o for al crei sens este invers
sensului greutii. Aceasta este fora arhimedic.
Enunul principiului lui Arhimede: Un corp scufundat ntr-un lichid este mpins de jos n
sus cu o for egal cu greutatea volumului de lichid dizlocuit de corp :
F
A
=
lichid
V
dizlocuit
g
unde g este acceleraia gravitaional, iar
lichid
reprezint densitatea lichidului n care este
scufundat corpul.
Fora arhimedic se aplic ntr-un punct al corpului, numit centru de presiune, acesta
coinciznd cu centrul de greutate al masei de lichid dizlocuit de corp (Fig. 4).

40. Plutirea corpurilor. a. Corpul plutete la suprafaa lichidului n acest caz, greutatea
corpului este egal cu greutatea lichidului dizlocuit, dar volumul de lichid dizlocuit este mai
mic dect volumul corpului care plutete ;
b. Corpul plutete n interiorul lichidului n acest caz, greutatea corpului este egal cu
greutatea lichidului dizlocuit, iar volumul de lichid dizlocuit este de asemenea egal cu
volumul corpului care plutete ;
c. Corpul nu plutete n acest caz, greutatea corpului este mai mare dect greutatea
lichidului dizlocuit, corpul este acionat, aadar, de dou fore care nu-i mai fac echilibrul ;
volumul corpului este egal cu volumul de lichid dizlocuit de corp.

41. Metode densitometrice. Dennsimetria cuprinde metode i procedee de determinare a greutii
specifice a diferitelor corpuri. Dintre metodele densimetrice amintim:
a) Metode bazate pe aplicarea principiului lui Arhimede
b) Metode bazate pe folosirea balanei
c) Metoda vaselor comunicante

a) Metode bazate pe aplicarea principiului lui Arhimede determinarea calitativ a densitii.
Se introduce corpul n ap, observndu-se condiiile de echilibru ale plutirii. Evident, aceast
metod se poate aplica doar corpurilor insolubile n ap. n cazul n care corpul se scufund,
densitatea lui relativ este mai mare dect 1, n cazul n care corpul plutete, atunci densitatea sa
relativ este mai mic dect 1.
Metoda picturilor folosit pentru determinri cantitative ale densitii unor corpuri
lichide, mai ales n cazurile n care dispunem de cantiti mici de substan pentru operaiunile
respective.
Pentru aplicarea acestei metode este nevoie de un set de soluii etalon de densiti
diferite, dar foarte apropiate ntre ele, cunoscute cu precizie. Se introduce o pictur din lichidul
de cercetat ntr-o cantitate mic din una din soluiile etalon. Dac pictura cade la fundul vasului,
densitatea lichidului este mai mare dect cea a etalonului. Se ia urmtoarea soluie etalon i se
repet procedura. n momentul n care pictura din lichidul de studiat plutete n interiorul
soluiei etalon, densitile celor dou lichide sunt egale. Aceast metod servete la determinarea
densitii sngelui, cu o precizie suficient. Densitatea sngelui are o valoare constant n cazuri
normale, datorit mecanismelor fiziologice reglatoare, ea putnd varia puin din cauza ingerrii
alimentelor, mai ales a celor lichide. Valorile normale ale densitii sngelui sunt cuprinse ntre
1,057 g/cm
3
i 1,066 g/cm
3
, admindu-se ca densitate medie la brbai valoarea de 1,061 g/cm
3
,
iar la femei de 1,058 g/cm
3
.
Areometrele (Fig. 7) sunt aparate confecionate din sticl care pot pluti, formate dintr-un
cilindru cu diametrul de 2-3 cm, partea superioar avnd forma unei tije de o anumit lungime i
diametru 0,3-0,6 cm. n partea inferioar aparatul are un rezervor de form sferic sau ovoidal,
n care se afl o substan grea, cum ar fi plumb sau mercur. Din cauza acestei greuti, centrul
de greutate al plutitorului este mult cobort fa de centrul de presiune, iar rezultatul const n
meninerea areometrului n poziie vertical n lichid.
La introducerea areometrului ntr-un lichid, acesta se scufund cu rezervorul cilindric
mare i cu o parte din tubul subire. Cu ct lichidul are densitate mai mare, cu att areometrul se
scufund mai puin.


Exist trei categorii de areometre :
- cu volum constant i greutate variabil
- cu greutate i volum variabil
- cu volum variabil i greutate constant
Areometrul destinat msurrii densitilor mai mari dect ale apei este astfel construit
nct introdus n ap distilat se scufund aproape n ntregime, pe tija sa citindu-se valoarea 1,
iar introdus n lichide mai dense dect apa, scufundndu-se mai puin, indic densiti mai mari.
Areometrele gradate astfel nct s indice densitatea relativ se numesc densimetre.

b) Metode bazate pe folosirea balanei
Aceste metode presupun cntrirea cu ajutorul unui vas de volum cunoscut gol i apoi
plin cu lichidul a crui densitate absolut dorim s o determinm. Un astfel de vas de form
special se numete picnometru (Fig. 9). Prin mprirea masei lichidului la volumul
picnometrului se obine valoarea densitii.
c) Metode vaselor comunicante se aplic n cazul n care avem dou lichide nemiscibile cu
densiti diferite.
S considerm c avem ulei i ap pe care le introducem n volume egale n cele dou
ramuri, de diametre egale, ale unui tub n form de U (Fig. 10).
Separate printr-un robinet, lichidele vor avea acelai nivel. Dac se deschide robinetul de
comunicare dintre cele dou ramuri, apa ptrunde n ramura cu ulei i o mpinge n sus. ntre cele
dou ramuri ale vasului apare o denivelare, la baza tubului, ns, avem presiuni hidrostatice egale
la echilibru, ceea ce nseamn c putem scrie :
ulei ulei apa apa
gh gh p p = = '

Msurnd nlimile lichidelor h i h' i tiind c unul dintre lichide a fost apa distilat, adic

ap
=1 g/cm
3
, densitatea celuilalt va fi :
ulei
apa
ulei
h
h
=

Aceast metod se folosete pentru determinarea densitii lichidelor nemiscibile cu apa, dar nu
este foarte precis din cauza impreciziei n msurarea nivelelor lichidului.

42. Ecuatia de continuitate. Pentru deducerea ecuaiei de continuitate vom considera un tub
de curent ntr-un fluid n micare (Fig. 12). Prin definiie, debitul volumic de curgere, Q,
reprezinta volumul de fluid care traverseaz o seciune a tubului n unitatea de timp, n timp
ce viteza de curgere, v, reprezint distana parcurs de un element de lichid n unitatea de
timp.
Pentru un fluid incompresibil care curge staionar i nu se disip prin pereii laterali, debitul
de curgere Q este constant. Se observ c viteza de curgere este mai mare dac seciunea este
mai mic i scade cu creterea seciunii transversale a tubului. Acest lucru se scrie
matematic :
S
1
v
1
= S
2
v
2
= constant
adic produsul dintre aria seciunii transversale a tubului i viteza de curgere a lichidului este
constant.
Aceasta este ecuaia de continuitate.

43. Ecuaia Bernoulli Cnd un lichid curge de-a lungul unui tub de curent orizontal cu
seciune variabil, viteza lui variaz, el fiind accelerat sau ncetinit. Prin urmare, asupra
acestui lichid trebuie s acioneze o for rezultant deci de-a lungul tubului presiunea trebuie
s varieze, dei nlimea nu se modific.
Pentru dou puncte aflate la nlimi diferite, diferena de presiune depinde nu numai de
diferena de nivel, ci i de diferena dintre vitezele din punctele respective.
2
1
2
p gh v constant + + = Aceasta este expresia matematic a legii lui Bernoulli referitor la
curgerea lichidelor. Termenul 1/2v
2
se numete presiune dinamic, iar suma primilor doi
termeni ai egalitii este chiar presiunea static. Presiunea dinamic reprezint presiunea pe
care o exercit lichidul datorit vitezei sale de curgere
1.
44. Legea lui Stokes Legea lui Stokes
Cnd o particul se deplaseaz ntr-un lichid vscos, ntre masa de lichid n repaus i pelicula
de lichid antrenat n micare de ctre particul se exercit fore de frecare interne a cror
valoare depinde de vitez (Fig. 19). Rezistena opus de lichid la naintare reprezint
rezultanta forelor de frecare. Aceast for de frecare are o valoare variabil, ea fiind direct
proporional cu viteza. La un moment dat, fora ajunge s egaleze fora motrice (n cdere,
greutatea) i din acest moment, corpul se mic avnd vitez constant.
n cazul unei particule sferice de raz r, la viteze mici v, legea lui Stokes d expresia forei
rezistente:
R = 6 t q r v
La echilibru, cunoscnd viteza limit se poate determina, de exemplu, valoarea coeficientului
de vscozitate.
Fora motrice poate fi: greutatea, explicand astfel sedimentarea; fora centrifug, aplicat la
centrifugare sau ultracentrifugare; fora electric, aplicat la electroforez.
Particulele de diferite tipuri pot difuza ntr-un anumit lichid funcie de vscozitatea acestuia,
iar acest lucru este folosit in practica prin introducerea medicamentelor n solveni sau
dispersani vscoi, ncetinind astfel viteza lor de difuzie.

45. Legea lui Poisseuille Curgerea laminar poate fi privit ca deplasarea unor tuburi
coaxiale care alunec unele fa de altele, cu viteze diferite, mai mari spre centru i scznd
spre perei. n afara stratului periferic micarea este foarte neregulat - turbulent, datorit
curenilor circulari locali formai, distribuii haotic, numii vrtejuri. Acestea produc o
cretere considerabil a rezistenei la curgere, urmat de o scdere a presiunii totale a
lichidului real de-a lungul tubului (Fig. 20).
Conform legii lui Poiseuille-Hagen scderea de presiune de-a lungul distanei l strbtut de
fluid ntr-un tub cilindric de raz r este:
4 2
2 1
8 8
r
lQ
r
lv
p p
t
q q
= =

deoarece viteza v = Q/S = Q/tr
2
, unde Q este debitul lichidului prin conduct, S aria seciunii
transversale a acesteia, iar q vscozitatea lichidului.
Prin urmare, n cazul fluidelor reale, vscoase, energia potenial a fluidului scade pe msur
ce fluidul avanseaz n tub, datorit frecrilor interne.

46. Numarul lui Reynolds. Caracterul curgerii unui fluid printr-un tub cu perei netezi poate
fi anticipat dac se cunosc viteza de curgere a fluidului (v), densitatea lui (), coeficientul de
vscozitate (q) i diametrul tubului (D). Cu ajutorul acestor mrimi, care caracterizeaz att
fluidul ct i tubul prin care acesta curge, se poate calcula numrul lui Reynolds N
R
, definit
ca urmtorul raport:
q

=
vD
N
R

N
R
este o mrime adimensional i are aceeai valoare numeric n orice sistem de uniti.
Experienele arat c:
- dac N
R
< 2000 curgerea este laminar
- dac N
R
> 3000 curgerea este turbulent
- pentru 2000 < N
R
< 3000 exist un regim de tranziie sau nestaionar, curgerea este
instabil i poate trece de la un regim la altul.
n ceea ce privete curgerea pulsatorie a sngelui aceasta este o curgere n regim nestaionar.

47. Rolul de pompa al inimii. Rolul principal al inimii const n expulzarea sngelui n
circulaie, prin nchiderea i deschiderea n mod pasiv a valvulelor care au rol de supap.
Inima este constituit din dou pompe (Fig. 22), conectate prin circulaiile pulmonar i
sistemic:
- pompa dreapt care are rolul de a pompa spre plmni sngele dezoxigenat colectat din
organism (circulaia pulmonar)
- pompa stng colecteaz sngele oxigenat din plmni i l pompeaz n corp (circulaia
sistemic)
Fiecare parte a inimii este echipat cu dou seturi de valvule care, n mod normal, impun
deplasarea sngelui ntr-un singur sens, cele dou pompe ale inimii avnd fiecare cte dou
camere: atriul este un rezervor care colecteaz sngele adus de vene i ventriculul care
pompeaz sngele n artere. Septul este peretele care desparte att atriile ct i ventriculele i
care mpiedic trecerea sngelui dintr-un atriu/ventricul n cellalt. Etaneitatea pompelor
este determinat de musculatura cardiac.
Micarea valvulelor este reglat de diferena de presiune dintre atrii, ventricule i vase
sanguine, ele mpiedicnd sngele s curg n direcie greit. Musculatura cardiac asigur
att variaia volumului inimii i presiunii sngelui precum i energia necesar funcionrii
prin procesele biofizice i chimio-mecanice din miocard.

48. Legea Laplace stabilete ce calibru va avea vasul de snge, care se comport ca o
membran elastic de form cilindric, atunci cnd sngele are o anumit presiune.
Tensiunea T depinde de structura peretelui vasului sanguin.
Legea lui Laplace se scrie matematic astfel :
R
T
p = A

unde p este presiunea arterial, T este tensiunea exercitat de snge asupra pereilor arteriali
iar R este raza arterei. Se observ c pentru o diferen de presiune dat p, tensiunea n vas
T depinde de raz. Pentru aceeai presiune de distensie rezistena pereilor vasculari este
invers proporional cu raza vasului de snge.
Legea lui Laplace are o importan deosebit n biofizica aparatului circulator. Cu ajutorul ei
se pot explica unele particulariti anatomo-funcionale fiziologice i patologice ale inimii i
ale vaselor de snge i anume:
- dac scade raza de curbur R a stratului median al muchiului inimii, avnd constant
tensiunea parietal T, conform legii Laplace, se constat c presiunea la care are loc
expulzarea sngelui crete ;
- n regiunea apical peretele ventricular se subiaz, raza de curbur a cordului fiind mai mic,
la aceeai presiune a sngelui, tensiunea din perete este mai mic;
- n cazul hipertrofiei cardiace, creterea razei de curbur duce la diminuarea presiunii
sistolice, aadar la o expulzare deficitar, pentru aceeai tensiune n fibrele musculare ;
- n cazul cardiomiopatiei dilatative, muchiul cardiac este slbit, raza ventriculului crete
(inima slbit nu mai poate s pompeze mult snge, dup fiecare btaie de inim rmn
cantiti mai mari n ventriculi, iar acetia se dilat) i pentru a crea aceeai presiune de
expulzie este necesar o tensiune parietal mrit;

49. Vascozitatea sangelui. Sngele reprezint o suspensie de elemente celulare (50% din
volumul su) ntr-o soluie apoas (plasma) de electrolii, neelectrolii i substane
macromoleculare (dispersie coloidal), fiind aadar un sistem dispers complex. Din punct de
vedere al vscozitii, sngele este un lichid nenewtonian, pseudoplastic. n cazul unei
suspensii vscozitatea sistemului depinde att de mediul de dispersie (plasma n cazul
sngelui), ct i de particulele aflate n suspensie, fiind funcie de volumul total al acestor
particule.
Valoarea vscozitii sngelui la temperatura de 37
0
C este de aproximativ
3 cP. Vscozitatea relativ a sngelui n raport cu apa (q
apa
= 0,70 cP), va fi, n medie:
4 ~
q
q
= q
apa
sange
relativ

Vscozitatea sanguin relativ la subiecii sntoi are valori cuprinse ntre 3,9 i 4,9, fiind
puternic dependent de vrst (atinge maximul de 4,9 la vrste cuprinse ntre 35 40 de ani).
Datorit compoziiei neomogene a sngelui, vscozitatea acestuia variaz cu valoarea
hematocritului, cu viteza de curgere i cu raza vasului de snge.
Hematocritul reprezint procentul de elemente figurate, n special hematii, dintr-un anumit
volum de snge. Deoarece plasma este un lichid newtonian, elementele figurate sunt cele
care confer sngelui caracterul nenewtonian. Prin urmare, vscozitatea sngelui va fi mai
mare acolo unde densitatea de elemente figurate este mai mare: q
venos
>

q
arterial
.
La omul sntos, valoarea hematocritului este de 40 - 50%, variind n funcie de vrst i
sex. Dependena vscozitii relative a sngelui, q
r
, de hematocrit este exponenial, putnd
atinge valoarea de 12 pentru un hematocrit de 80%. Hematocritul, alturi de numrtoarea
globulelor roii i de dozarea hemoglobinei, ajut la punerea unui diagnostic mai precis de
anemie (hematocrit sczut).
Vscozitatea sngelui variaz cu viteza de curgere, scznd cu creterea acesteia, datorit
deformrii elastice a eritrocitelor. Scade, de asemenea, cnd diametrul vasului devine mai
mic dect 1 mm (n capilare).
Vscozitatea serului d indicaii referitoare la proporia i calitatea proteinelor cuprinse n el.
n stare normal, la o temperatur de 37
o
C, vscozitatea specific a serului uman este
constant, cu fluctuaii mici n intervalul 1,64 1,69. n stri patologice, vscozitatea serului
variaz mult, putnd lua valori cuprinse n intervalul 1,5 3. n timp ce prezena substanelor
cristaloide n ser (uree, NaCl) nu modific sensibil vscozitatea serului, creterea procentului
de proteine duce la mrirea vscozitii acestuia.

50. Efectul Fahraeus- Lindquist. Sngele nu este un lichid omogen, ci o suspensie de celule.
Astfel, n capilare ale cror diametre sunt de acelai ordin de mrime cu diametrul
eritrocitelor, profilul vitezei plasmei este determinat de celulele n micare care se
deformeaz semnificativ n vasele nguste i ramificate, aceasta constituind o problem de
microreololgie a circulaiei. n vasele de diametre mari, pe de alt parte, apare aa numitul
efect Fahraeus Lindqvist care duce la concentrarea eritrocitelor n regiunile n care
tensiunile de forfecare sunt minime, adic pe axa longitudinal a vasului. Rezult c
vscozitatea sngelui care este dependent de hematocrit va crete n aceast regiune i va
scdea n vecintatea peretelui vasului. Astfel se ajunge la o scdere a rezistenei la curgere a
debitului sanguin total.
Pe de alt parte, profilul parabolic al vitezelor straturilor adiacente de fluid n curgere
laminar se schimb semnificativ, aplatizndu-se spre axul vasului. Mai mult, acest efect
conduce la distribuia difereniat a diferitelor tipuri de celule sanguine, mrimea forei care
deplaseaz celulele prin efectul Fahraeus Lindqvist n regiunile cu tensiuni de forfecare
minime, depinznd de dimensiunea celulelor. n consecin, celulele cu diametre mai mici,
cum sunt plachetele sanguine nu sunt influenate att de puternic de acest efect, spre
deosebire de eritrocite ale cror diametre sunt mai mari. Astfel, n timp ce eritrocitele se
concentreaz ctre axul vasului, plachetele se aglomereaz spre pereii acestuia. Efectul
Fahraeus Lindqvist poate fi neles ca o consecin a principiului producerii minimei
entropii al lui Prigogine. Aplicat n cazul curgerii sngelui, principiul producerii minimei
entropii presupune concentrarea celulelor n zonele n care pierderea de energie prin frecare
este minim, adica n regiunile cu tensiuni de forfecare minime.

51. Msurarea tensiunii arteriale. Primul document care atest msurarea presiunii arteriale
dateaz din secolul al XVIII-lea. n 1773, cercettorul englez Stephen Hales a msurat n
mod direct presiunea sngelui unui cal prin inserarea unui tub cu un capt deschis direct n
vena jugular a animalului. Sngele a urcat n tub pn la nlimea de 2,5 m adic pn la
nlimea la care presiunea coloanei de snge (greutatea coloanei raportat la suprafa) a
devenit egal cu presiunea din sistemul circulator. Acest experiment st la baza utilizrii
cateterului pentru msurarea direct a presiunii arteriale. Cateterul este o sond care se
introduce direct n arter, prevzut cu un manometru miniaturizat care permite
monitorizarea continu a presiunii sngelui (metoda este folosit rar, mai ales n urgen).
n mod uzual, presiunea arterial se msoar prin metode indirecte bazate pe principiul
comprimrii unei artere mari cu ajutorul unei manon pneumatic n care se realizeaz o
presiune msurabil, valorile presiunii intraarteriale apreciindu-se prin diverse metode,
comparativ cu presiunea cunoscut din manet. Dintre metodele indirecte menionm:
metoda palpatorie, metoda auscultatorie, metoda oscilometric.
Metoda palpatorie (Riva Rocci) msoar numai presiunea sistolic, prin perceperea primei
pulsaii a arterei radiale (palparea pulsului) la decomprimarea lent a manonului aplicat n
jurul braului.
n metoda ascultatorie (Korotkow) n loc de palparea pulsului, se ascult cu ajutorul unui
stetoscop plasat n plica cotului zgomotele ce apar la nivelul arterei brahiale la
decomprimarea lent a manonului, datorit circulaiei turbulente, urmndu-se a determena
att presiunea sistolic, ct i cea diastolic. Se pompeaz aer n manon pn ce prin
stetoscop nu se mai aude nici un zgomot (presiunea din manon este mai mare cu 30-40 mm
Hg peste cea la care dispare pulsul radial), dup care aerul este decomprimat lent. Cnd
presiunea aerului devine egal cu presiunea sistolic, sngele reuete s se deplaseze prin
artera brahial dincolo de zona comprimat de manon, iar n stetoscop se aud primele
zgomote. n acest moment se citete presiunea pe manometru, ea reprezentnd valoarea
presiunii sistolice. Zgomotele provin de la vrtejurile ce apar n coloana de snge care curge
cu vitez mare. Curgerea se face n regim turbulent deoarece se ngusteaz lumenul arterial.
Pe msur ce aerul din manon este decomprimat, zgomotele se aud tot mai tare deoarece
amplitudinea micrilor pereilor arteriali crete i odat cu ea se intensific vibraiile sonore.
n momentul n care presiunea aerului din manon i presiunea diastolic sunt egale, artera nu
se mai nchide n diastol, zgomotele scad brusc n intensitate i dispar. Presiunea citit n
acest moment pe manometru este presiunea diastolic. Aadar, momentul n care se aude n
stetoscop primul zgomot marcheaz presiunea sistolic; momentul n care zgomotele nu se
mai aud marcheaz presiunea diastolic.
Metoda oscilometric (Pachon) permite determinarea presiunii sistolice, diastolice i medii.
Aceast metod urmrete amplitudinea oscilaiilor pereilor arterei brahiale n timpul
decomprimrii treptate a aerului din manonul gonflabil. Presiunea sistolic se nregistreaz
la apariia oscilaiilor, presiunea diastolic la dispariia acestora, iar presiunea medie n
momentul n care amplitudinea oscilaiilor este maxim.

52. Aspecte biofizice ale patologiei circulatiei sangelui. refer la modificri ale vscozitii
sanguine, ale dimensiunilor inimii, precum i la modificri aprute n diametrele i
elasticitatea vaselor de snge.
Creterea vscozitii sanguine duce la o rezisten vascular mrit (conform legii
Poiseuille-Hagen). Apare suprasolicitarea cordului prin creterea presiunilor arteriale n
circulaia sistemic i n special pulmonar, acest lucru favoriznd staza sanguin, aderena
trombocitar, ateroscleroza i accidentele vasculare.
Creterea vscozitii sanguine se poate datora unui numr anormal de leucocite (de exemplu
n leucemii) sau unei cantiti crescute de proteine plasmatice - fibrinogenul (n inflamaii)
sau ca lanurile K (proteine ce intr n compoziia anticorpilor) secretate de o linie limfocitar
anormal (boal numit macroglobulinemie n care vscozitatea relativ a serului este >4 ).
Vscozitatea sngelui crete n intoxicaiile cu bioxid de carbon din cauza creterii volumului
hematiilor.
Creterea hematocritului se ntlnete rar, n cazul deshidratrii (prin transpiraie, prin
febr, prin vrsturi) precum i n poliglobulie (boal care se caracterizeaz prin creterea
exagerat a numrului de globule roii). Din cauza valorilor mari ale hematocritului, crete
vscozitatea sngelui prin stnjenirea micrii libere a hematiilor care sunt deformate
mecanic i favorizarea apariiei de aglomerri eritrocitare. Aceste creteri ale hematocritului
pot aprea ca un mecanism compensator n hipoxie (scderea presiunii pariale a oxigenului
n snge) - de exemplu hipoxia datorat altitudinii sau hipoxia din unele boli ce afecteaz
ventilaia pulmonar.
Conform legii lui Poiseuille, pentru a trece printr-un vas un anumit debit de snge, trebuie s
se acioneze cu o presiune cu att mai mare cu ct vscozitatea lichidului este mai mare. Prin
urmare, creterea vscozitii sngelui cere o contracie mai mare din partea inimii pentru a
asigura circulaia, ceea ce se traduce prin creterea tensiunii arteriale.
Scderea vscozitii sanguine este ntlnit n strile de anemie, atingnd uneori valoarea
2, cnd poate fi cauza apariiei unor sufluri la un cord normal, prin favorizarea unei curgeri
turbulente, n pierderea de snge sau cnd se consum multe lichide nainte de recoltarea
sngelui, n hidremie i hiperglicemie.
Modificarea dimensiunilor inimii poate s apar ca urmare a presiunii mrite a sngelui
care necesit din partea inimii efectuarea unui lucru mecanic mai mare. n aceste condiii,
inima mrindu-i dimensiunile (razele de curbur ale pereilor devenind mai mari), conform
legii lui Laplace, pentru a realiza o aceeai presiune sistolic se produce o tensiune mai mare
n perei.
Cnd pereii arteriali se rigidizeaz aportul de lucru mecanic al arterei fa de inim dispare
sau se micoreaz foarte mult, inima fiind nevoit s efectueze un lucru mecanic mai mare
dect n mod obinuit, ceea ce duce la obosirea acesteia. Mai mult, poate s apar i riscul
curgerii turbulente, urmat de creterea rezistenei la naintare a coloanei de snge i la
apariia unor sufluri.
n ateroscleroz (Fig. 38) depozitele de colesterol de pe pereii vaselor de snge,
micoreaz diametrul acestora. Conform ecuaiei de continuitate, aria seciunii transversale
ngustndu-se, crete viteza fluidului prin acea seciune. O cretere a vitezei de curgere a
fluidului atrage dup sine, conform ecuaiei lui Bernoulli, o cretere a presiunii dinamice,
urmate de o scdere a presiunii statice, vasul putndu-se bloca, la fel cum, de asemenea, este
posibil ca un cheag de snge s blocheze vasul ngustat.

53. Urechea si auzul. Structura urechii
Structura general este prezentat n figura 5. Urechea extern este format din pavilion
i conductul auditiv extern i are rolul de a capta undele sonore i de a le direciona spre
membrana timpanic. Aceasta este o membran de form elipsoidal iar n seciune are form
conic cu vrful spre interior i vibreaz sub aciunea sunetelor. Membrana timpanic are o
inerie mic astfel nct vibraiile ei nceteaz aproape imediat ce nceteaz sunetul permind
distingerea separat a sunetelor succesive. Pavilionul, prin forma sa, permite determinarea cu
mare precizie a direciei din care vin sunetele (eroarea este de 3-4").
Urechea medie este o cavitate n osul temporal aflat ntre membrana timpanic i
peretele intern. n peretele intern, ce asigur comunicarea cu urechea intern, se gsesc dou
orificii fereastra oval n partea superioar i fereastra rotund n partea inferioar. n partea
inferioar a urechii medii se gsete un canal, trompa lui Eustache ce asigur comunicarea cu
cavitatea nazofaringean permind egalizarea presiunilor intern i extern ce se exercit asupra
timpanului. Trompa lui Eustache este, n mod obinuit, nchis nedeschizndu-se dect cnd
nghiim sau cscm. De aceea n cazul variaiilor rapide de presiune (urcarea cu telefericul,
zborul cu avionul) trebuie s nghiim n sec. n interiorul urechii medii se gsete un sistem de
oscioare: ciocanul, sprijinit pe timpan, nicovala i scria sprijinit de fereastra oval. Oscioarele
sunt articulate ntre ele i acionate de muchi proprii. Ele au att rolul de a transmite undele
sonore dinspre urechea extern spre cea intern ct i acela de a atenua sau amplifica vibraiile.
Prin contracia muchiului ciocanului diminueaz amplitudinea vibraiilor n timp ce contracia
muchiului scriei duce la amplificarea oscilaiilor. Acest mecanism intervine n adaptarea
urechii la intensiti diferite ale sunetelor.
Urechea intern conine labirintul osos i labirintul membranos. n labirintul osos se gsete
perilimfa iar n cel membranos endolimfa. Ambele lichide au rolul de a transmite undele sonore.
Labirintul osos conine: vestibulul osos, 3 canale semicirculare orientate n trei planuri
perpendiculare ntre ele unul fiind orizontal i melcul osos (cohleea). Vestibulul osos este situat
central i comunic prin intermediul ferestrelor oval i rotund cu urechea medie. El comunic
de asemenea cu melcul osos i cu cele 3 canale semicirculare. Canalele semicirculare prezint o
extremitate mai dilatat (ampula). Melcul osos este situat anterior fa de vestibul i este format
dintr-un canal osos de aproximativ 3 cm spiralat avnd 2,75- 3,5 spire n jurul unei coloane
cilindrice conice. Grosimea lumenului se micoreaz pe msura spiralrii. Canalul este mprit
de ctre lama osoas i membrana bazilar n dou rampe: vestibular spre fereastra oval i
timpanic spre fereastra rotund. Cele dou comunic ntre ele la vrful melcului osos printr-un
orificiu helicotrema. Labirintul membranos este alctuit din: utricula i sacula, 3 canale
membranoase i melcul membranos. Utricula i sacula sunt vezicule situate n vestibulul osos i
care comunic ntre ele. La rndul ei sacula este n legtur cu melcul membranos iar utricula cu
cele 3 canale semicirculare membranoase. Melcul membranos este de fapt canalul cohlear i
conine endolimf. El conine organul Corti fixat pe toat lungimea membranei bazilare. Organul
Corti conine celule ciliate i celule de susinere.
Celulele ciliate sunt de dou tipuri: interne i externe. Exist circa 3.500 celule ciliate
interne aezate ntr-un singur ir i circa 12.000 celule ciliate externe dispuse n trei iruri. Cilii
celulelor interne sunt liberi n endolimf n timp ce cei ai celor externe vin n contact cu
membrana tectoria. Principalul rol n transformarea vibraiilor mecanice n poteniale de aciune
revine celulelor ciliate externe. Fiecare celul ciliat este conectat prin intermediul sinapselor
chimice cu mai multe fibre nervoase ale nervului auditiv. Membrana bazilar se ntinde pe toat
lungimea cohleei i are limea cresctoare de la baz spre vrf avnd 0,01 mm la nivelul
ferestrei ovale i 0,065 mm la nivelul helicotremei. Aceasta face ca frecvena proprie de vibraie
s fie mare la baz i mic la vrf. Astfel undele sonore de frecvene mari (20 kHz) vor produce
vibraii de amplitudine mare la baza membranei bazilare i pe msura scderii frecvenei
maximul amplitudinii de oscilaie se va apropia de vrf. Urechea intern are dou roluri
funcionale majore:
1. orientarea spaial i meninerea echilibrului
2. transformarea vibraiilor mecanice n poteniale de aciune n nervul auditiv i codificarea
caracteristicilor undelor sonore.
Primul rol este ndeplinit cu ajutorul labirintului membranos un rol esenial jucndu-l
canalele semicirculare. Modificrile de gravitaie i de acceleraie ale capului determin
modificri n dinamica lichidelor din cele 3 canale semicirculare care, la rndul lor, acioneaz
asupra cililor celulelor senzitive prezente att n canalele semicirculare ct i n utricul i sacul.
Informaiile sunt apoi transmise prin intermediul nervului vestibular cerebelului care le
transform n cunotine privind poziia capului fa de direcia acceleraiei gravitaionale i apoi
n decizii de aciune pentru pstrarea echilibrului.

54. Intensitatea sunetului. indica perceptia mai puternica sau mai slaba a sunetului. E legata
de energia care trece in unitatea de timp prin unitatea de suprafata dar si de sensibilitatea
analizatorului auditiv pt diferite frecvente. Pt fiecare frecv analiz auditiv prezinta 2 pragur:
pragul de audibilitate si pragul de durere

55. Pragul de auditibilitate.. reprez intens min a undei sonore care mai permite perceptia
acesteia. Variaza cu frecv avand un minim in regiunea 1000-2000hz si crescand mult spre
limitele spectrului audibil

56. Pragul de durere. Pragul de durere reprez intensitatea undei sonore minime la care apare
senz de durere si de presiune in ureche. Prezinta un max in aceeasi regiune cu 1-2mhz,
scazand spre limitele spectrului audibil unde devine aproape egal cu pragul de audibilitate.

57. Sensibilitatea urechii umane. unde sonore cu frecv intre 16 si 20 mhz dar variaza, scade
cu varsta sau cu expunerea pelungita la sunete de intensitati mari. unele frecv pot fi percepute
de pers antrenate.

58.. Efectul Doppler. apare atunci cand sursa de unde se deplaseaza fata de observator sau
observatorul fata de sursa. Apare si in cazul reflexiei undelor pe un obj in miscare. Se
manifesta prin modificarea freq conform relatiei v=v0(1+v/c) v=frecv undei percepute,
v0=frecv undei emise, v=viteza sursei, c=viteza sursei; frecv sunetului provenit de la sursa
sonora care se apropie pare mai mare, frecv sunetului care se indeparteaza pare mai mica.

59. Radioactivitate. Radioactivitatea Alfa, Beta, gamma. Unele nuclee din natura emit
spontan particule/unde numite radiatii. Fenomenul se numeste radioactivitate naturale.
Rezultatul consta in transf nucleului intr-unul cu un numar diferit de nucleoni sau in aparitia
a 2 nuclee mai usoare=fisiune. Studiul emisiei radiatiilor duce la concluzia ca nucleele care
emit radiatii sunt instabile. Instabilitatea poate fi determinata de 3 cauze: nucleele au energie
interna prea mare, nucleele sunt prea mari, nu exista un raport optim intre nr de protoni si
neutroni. Radiatii corpusculare alfa prezinta nuclee de heliu din 2 protoni si 2 neutroni, au
sarcina +2 si masa 4uam. Masa si sarcina mare; Rad corp beta sunt electroni sau pozitroni ce
provin din nucleu in urma dezintegrarii acestuia. Beta- sunt identice cu e- avand masa de
repaus mica si sarcina -1, beta+ pozitroni, au aceeasi masa ca e-, sarcina egala dar pozitiva-
>antiparticula; radiatia electromagnetica gamma- apare in urma interact dintre particulele
subatomice cum ar fi anihilarea electron-pozitron, dezintegr radioactiva, fuziune, fisiune sau
imprastiere compton inversa. Sunt fotoni de mare energie deci nu au masa de repaus nici
sarcina electrica.

60. Radiaii ionizante. deoarece energia radiatiilor nucleare depaseste 10eV ele sunt radiatii
ionizante, procesul de emisie de radiatii de catre nucleele radioactive este statistic deoarece
nu putem preciza in ce moment va avea loc, iar din mai multe nuclee nu se poate ghici care
va emite intr-un interval.La iradierea unui corp, o parte a energiei radiatiei este cedata subst,
restul este transmis sau difuzat.

61. X-raze. radiatiile X/Roentgen se pot produce in tuburile Coolidge prin franarea unor
electroni accelerati dar exista si in rad cosmice.

62. Radiatii non-ionizante. sunt radiatii de energie mica necapabile sa produca ionizarea:
Radiaiile electromagnetice: lumina, radiaiile ultraviolete i infraroii, undele radio,
microundele, ultrasunetele

63. Interactiunea radiatiilor Ultraviolete. se realizeaza prin 1transferul energiei em catre
molecule E=Ee+Ev+Er; radiatiile IR maresc v si r, UV maresc toate tipurile; 2transferul
energiei undelor catre e- periferici ai atomilor si moleculelor, deltaE ->excitarea atomilor si
moleculelor, resp trecerea lor pe nivele de energie superioare. 3 transferul energiei catre
molecule avand ca rezultat cresterea reactivitatii chimice sau producerea unor reactii
fotochimice: izomerizari, rearanjari interne polimerizar, combinari fotosensibilizari

64. Radiaii infraroii. Domeniul IR incepe imediat dupa cel vizibil dar exista oameni si
animale care pot vedea radiatii IR. Incepe de la 760nm si se intinde ca limita de lungimi de
unda pana la 343000nm unde incep undele herziene. Sunt produse de corpuri calde, fiecare
corp dand un spectru de emisie care poate fi continuu sau discontinuu. Un izvor cu emisie
continua este corpul negru, intensit radiatiei emise este data de legea lui Stefan-Boltzmann
potrivit careia energia totala radiata/s de un corp negru (e grec) este prop cu puterea a 4-a a
temp absolute. Proprietati, caracterestici diferite fiziologic, dpdv al puterii de patrundere si
aplicatiilor practice. IR terapeutic se intinde de la spectrul vizibil pana la 6000nm din care
numai IR cu wl mai mici de 1500nm sunt radiatii penetrante (lampi cu filament de tungsten
sau de la soare) IR cu wl de peste 6000 cuprinde radiatiile emise de corpul uman de
organisme sol si obiecte inconjuratoare, imun la expunere.

65. Timpul de injumatatire. constanta legata de cea de dezintegrare; definit ca timpul dupa
care jumatate din nucleele radioactive prezente in proba se dezintegreaza; are valori diverse
de la fractiuni de secunda la milioane de ani; in mod natural doar izotopi cu half life mare
C14, U, Ra;

66. Riscului de radiaii.

67. Radonul in atmosfera. Expunerea la radonul atmosferic are valoarea medie situat n
intervalul 68 Bq/m
3
, iar concentraia radonului din interioare se situeaz, n circumstane
normale, n domeniul de valori de la 20 la 200 Bq/m
3
. n cazuri speciale, concentraia
radonului poate atinge valori de 5000 Bq/m
3
, constituind un real pericol pentru populaie
(Cosma, 2009). Concentraiile de radon maxim admise de International Commission on
Radiological Protection (ICRP) sunt de 600 Bq/m
3
pentru locuine i 1500 Bq/m
3
pentru mine
(ICRP, 1994). Cresterea concentr de radon in atmosfera anunta un cutremur.

68. Doza absorbita de radiatii. doza de radiatie absorbita = energia absorbita de unitatea de
masa a corpului iradiat: Dabs=W/m S.I. Dabs=1*J/Kg=1Gray=100rad

69. Doza biologica efectiv. Marimea care ne permite sa comparam efectele unei radiatii
ionizante oarecare cu cea a radiatiei de referinta (x de 200KeV) este efectivitatea biologica
relativa a unei radiatii. De cate ori este mai mare efectul biologic. Doza biologica masoara
efectul real al radiatiilor biologice si este data de relatia: B=n(grecesc) * D (SI Sv)
1Sv=100 razi de X (200keV) =100rem

70. Efectele radiatiilor Infrarosii asupra organismelor vii. Iradiere moderata, pt care celula e
permeabila, intareste activitatea acesteia, pt IR cu lungimi mai mari de 1.5 micrometri
puternic absorbite->distrugerea celulei. Org uman, efectul IR de la soare se manifesta indirect
prin modific gradientului termic al pielii. In raport cu permeabilitatea pielii se foloseste urmat
clasific in terapeutica IR: IR cu alfa>5 micrometri abs la supr, IR intre 1.5 si 5 abs de
epiderm si derm, IR intre 0,75 si 1.5 penetrante in fctie de pigmentatie de gradul de temp.
Efecte vasodilatatie, intens schimvburilor dintre cel prin amplif fen osmotice si cresterea
debit sanguin- edem papilar, contribuie la prot epidermei. IR stimuleaza activit pielii, facand-
o mai sensibila la excitarea ext si interna dar pot actiona si asupra durerilor, calamandu-le
(act inhib asupra N afectati, actiune asupra circul) IR act asupra secretiilor glandul si metab.
Sunt folosite in afect sist lacunar, dureri abd, toracice, articul, plagi ale pielii. Accelereaza
oxidarile si maresc efectul lor in metab general, stimuland fctionarea glandelor endocrine.
IR-C-> leziuni oculare, fotofobii, opacificari cristalin, paralizie iris, dezlipire retina,
cataracte.

71. Sursele de expunere la microunde a organismelor vii.

72. Aplicatii medicale ale curentului continuu C.C. electroliza medicala, curentul circula
prin tesuturi in afara liniilor electrozilor, dispersandu-se sub forma de curenti mia slabi.
Curenti electrotonici anelectrotonici (micsoreaza excitabi test) si cataelectrotonici (maresc
excit tesut). La intensit mici- escare negative cenusii catod escare pozitive brune anod, efecte
fol pt distrugerea galvanocaustica a tumorilor. Electrod ace de aur/platina/otel (intens 15-
20mA, 30-120s) Electrod activ = anod tratare hemoragii uterine, act hemostatica. Electrozi
solubili, atacati de subst depuse la electrozi, subst noi cu prop terapeutice speciale-> anod de
fier, ionul Cl eliberat sub forma de atom la anod formeaza clorura ferica cu actiune
coagulanta. CC mica intensit ionoterapie, introduc in organism prin piele si mucoase a unor
ioni medicamentosi-ionoforeza, se elimina mai lent decat in cazut injectiilor, efect
indelungat. Se foloseste si in defibrilarea cardiaca.

73. Ultrasonoterapia. unde acustice frecv....se obtin cu traduct aero, hidro electro sau
magnetomecanice, cele mai frecv utilizate sunt traduct electro sau magnetomecanice. cele
piezoelectrice se bazeaza pe propr unor cristale (cuart, tartrat dublu de sodiu si potasiu, fosfat
de amoniu), taiate dupa anumite plane geometrice, de a se comprima si dilata succesiv cand
sunt supuse unei tensiuni alternative de mare frecv. Amplit vibratiilor prod in cristal este
maxima pt o frecv egala cu frecv proprie de rezonanta. Traduct electrostrictive folosesc
dielectrici (titanat de Ba) in loc de cristale. Traduct magnetostrictive, sunt repr de materiale
feromagnetice in int unui solenoid.
Efecte fizice: cavitatia- produc intr-un lichid ruperi locale, cu aparitia unor bule cu vapori de
lichid sau gaze rarefiate. Dureaza fff putin dar pot duce la desc electrice in gaze, emisii de
radiatii luminoase, radicali liberi activi si nocivi. Disparitia-> decompresie violenta
(implozie) daca frecv US = frecv de rezonanta a cavit.
Efecte chimice/electrochimice: oxidare, reducere, polimerizare, depolimerizare, sinteza,
modific a conductibilitatii electrice a lichidelor;
Efecte biologice: consecinta efectelor fizico-chimice 3 categ:
a US de intens mica < 0.5 w/cmpatrat modific fctionale
b US medii intre 0.5 si 5 w modific struct reversibile
c mare peste 5 modific struct ireversibile- distrug bacterii, preparare vaccinuri , distrugere
tumori and shit

74. Utilizarea de Ultrasunetelor n medicin. Efectele ultrasunetelor ultrasunete = unde
acoustice cu frecv> 20000hz. in terapie dar si diagnostic. Frecv optime intre 800-1200khz,
adancimea de patrundere este de 5-7cm. Ultrasunetele de inalta frecv sunt puternic absorbite
si produc efecte locale. Ultrasunetele de joasa frecv produc efecte generale. La doze
moderate pielea are o permeabilit marita pt subst medicamentoase. Doze mijlocii-
vasodilatatie, mijlocii-vasoconstr; Us A si B pot fi folosite in tratamentul starilor
reumatismale, afectiuni sist nervos periferic, nevralgii, nevrite. Sunt spasmolitice, antialgice,
antiinflamatorii. Se pot folosi in afect ale aparat locomotor, nervi periferici, aparat circulat,
tratam bolii ulceroase, spasme pilorice, intestinale. Persoanele expuse la US pot prezenta
manif neurovegetative perturb termoreglarii, fctia suprarenalei, halucinatii, tulb echilibru,
bulimie.

75. Fototerapie. utiliz in medicina a ef biologice si fiziol a luminii. Radiatiile din spectrul
vizibil au efecte notabile : dezv, nutritia si miscare. Lumina mareste nr eritrocitelor, procentul
de hbo, rezist globulara. Compoz chimica a plasmei se modifica, creste P si Ca scade
concentr glucoza tirozina. Lungimi de unda mici, lumina puternica conjunctiv reversibila ce
poate aparea la 12 ore de la expunere si trece in 2-3 zile. Radiatiile din zona lungimilor de
unda mici, apropiate de UV au act antibacteriana.

76. Helioterapie. Helioterpaia fototerapia la malul marii, imbunatateste fctionarea inimi si
respir sub efectul razelor soarelui, org retine mai bine Ca si P cu rezultate notabile rahitism.
Stimuleaza tiroida, tonicizeaza general. Se refac globulele rosii si albe, circul respir si
digestia sunt stimulate. Actioneaa favorabil in cazuri de : dispepsii de origine nervoasa, stare
proasta, randament scazut munca intelect, dureri de cap, insomnii, debilitate fizica, pubertate
intarziata, anemie, hipocalcemie, peritonita tuberculoasa, adenite cronice, convalescenta,
plagi atone, supuratii cutanate, lupus, osteoartrite, reumatism, stafilococie cutanata, fistule,
anexite, nefrite, TBC. Efecte negative- grabire imbatranire piele, TBC pulmonara,
hipertensiune arteriala, hipertiroidie, cancer. In maternitati-baie de lumina vs bilirubina.

77. Terapia cu radiaie LASER. Utilizarea terapeutica a laserului consta in chirurgia cu
radiatii laser si biostimularea. Un laser cu CO2 cu o putere de cativa wati si care emite in
regim continuu poate fi folosit pt realizarea unui bisturiu cu laser; radiatia emisa, condusa
printr-un ghid optic fiind focalizata pe tesutul ce urmeaza a fi taiat, tesut pe care il incalzeste
rapid si extrem de localizat pana la vaporizare. Chirurgia cu laser este f precisa, nu solicita
efort mecanic si nu este insotita de sangerari importante, deoarece peretii plagii se coaguleaza
termic iar vasele mai mici se inchid. Laserele medicale sunt folosite in oftalmologie de peste
20j de ani pt corect defectelor de vedere ( cataracta secundara, glaucom, retinopatia diabetica,
afectiuni ale fundului de ochi) prima interventie pe oqul uman s-a realizat in 1988 in
Germania (prk keractomie fotoreactiva). De atunci e perfectionata incontinuu pt corectia
miopie, hipermetropie si astigmatism. Tehnica LASIK (laser assisted in situ keratomileusis)
este mai eficace in viciile de refractie severe. Aceasta tehnica e complet nedureroasa si are un
efect, dupa cateva ore de la operatie, pacientul fiind complet refacut. Raza laser slefuieste
corneea. Miopie- scurteaza axul, aplatizand corneea, astigmatism se indep o supr eliptica
dintr-un anumit median. Dezlipire de retina, glaucom refacerea sist de drenaj. Endoscopie pt
iluminare, pt eventuale microinterventii chirurgicale chirurgia cardiaca prin perforari
punctiforme ale peretelui ventricul e stimulata geneza unor noi vase vascularizare miocard.
Stimul vindec rani fracturi, lasero-punctura.

78. Radioterapie. Utiliz medicala a radiatiei ionizante pt tratamentul cancerului controland
proliferarea celulelor maligne. Scop curativ sau adjuvant in fctie de tip localizare si stadiu si
stare gen a pacient. E combinata cu alte tipuri de tratament cum ar fi chemioterapie si interv
chirurgicala. Folosirea rad ionizante in distrug tumorilor cancerigene se bazeaza pe legea lu
Bergonie si Tribondeau, conform careia radionsesibilit unui tesut > cu cat au loc mai multe
mitoze si este mai putin diferentiat=caract tumori maligne. Localiz precisa tumori, iradiere
locala. Proceduri teleradioterapice si brahiradioterapice. Telerad utiliz surse exterioare de
radiatii producatoare de fascicule proiectat din multiple directii asupra tumorii. Surse de raze
X- tuburi Coolidge, betatroane; surse de electroni accelerati; surse de raze gama produse de
izotopul Co60, half-life 5 ani; surse de protoni, deuteroni, nuclee de heliu, mezoni pi negativi
sau neutroni. Brahiradioterapia presupune introd de izotopi radioactivi in tumora sau in
veciniatate sub forma de ace de 226Ra sau 137Cs care se lasa 3-7 zile in tumora, sau sub
forma de capsule implantate in tumora. Inject unei solutii coloidale de 198Au. Pacientii devin
surse de iradiere masuri de prot.

79. Sisteme disperse. prin sistem dispers intelegem un amestec de 2 sau mai mutle subst
avand o componenta dispersanta si una dispersata. Solventul repr elem activ, iar solvitul el
relativ pasiv deoarce si acesta infl caract sist. Concentr: pt caracteriz sist dispers dpdv cantit
se foloseste un parametru intensiv de stare numit concentratie: kmoli/m3. Conc molala repr
nr de moli de solvit/1kg solvent. Conc procent de masa exprima masa de solvit aflata in 100g
de solvent, conc volumica cate g de solvit se gasesc in 100ml solutie. Conc normala pt solutii
de electrolit repr nr de echivalent de solvit la 1litru de sol.
Clasificare- sist disperse se clasif in fctie de dimensiunile particulelor, starea de agregare a
dispersantului, afinitatea dintre comp sau tipul fazelor componente. Pt caracterizarea
completa a unui sist dispers trebuie luate in consid toate criteriile:
1 Dimensiunile particul solvitu se defineste gradul de dispersie DELTA ca fiind inversul
diametrului partic solvit d: delta=1/d; solutii adevarate-delta>10 la a 9 m la -1, d<1nm, inviz
la microscopul optic sau ultramicroscop; solutii coloidale la minus 7; 1nm<d<100nm; vizibil
la ultramicroscop; suspensii mai mic ca 10 la 7 m -1, d>100nm, vizibil la MO sau oq liber.
2 In fctie de starea de agregare a solventului: gazoase subst de agregare e un gaz; lichide
subst dispersanta este un lichid; solide;
3 In fctie de afinitatea dintre componenti sist disperse sunt liofile liofobe
4 Din pct de vedere al tipului fazelor componente sist disperse pot fi : monofazice-omogene
si neomogene; polifazice-heterogene-supr de separare;
In organism exista solutii adevarate, coloizi si suspensii in care dispersantul este lichid,
comportamentul lichidelor biol fiind complex avand propr conjugate tuturor celor 3 clase;
sange solutie pt cristaloizi, coloid-proteine, suspensie el figurate; LCR subst
cristaloide=solutie; albumine=coloid; cel endoteliale si limfocite=suspensie.
Solutii molec- diametru particule solviti < 1nm, sisteme omogene monofazice; Suspensii
sist disperse cu grad de disspersie 10^5-10^7 m^-1, dim lor mai mari decat 10^-7 m si mai
mici decat 10^-5 m. Emulsii sist alcat dintr-un lichid dispersat intr-un lichid. gaz dispersat
in lichid lichid dispersat in gaz (ceata_ instabile, incapsulare, vehicule medicamente
hidrofile.

80. Poteniale ionice. Legea Nernst. Se considera un metal electrod imersat intr-o solutie
care contine una dintre sarurile sale. Apare un potential V, metalul tinde sa ionizeze si sa se
dizolve in solutie. Ionii solutiei tind sa se recombine cu electrodul. La echilibru debitul de
ioni intre cele 2 procese acelasi. Travalil de dizolv egal cu travaliul electric al recombinarii
ionilor cu electrodul RT ln c=zfv;

81. Proprietile optice ale soluiilor. folosite pt analiza calitativa si cantit a subst in solutie
prin tehnici: refractometria-masurarea indic de refractie-se poate determ concentr acesteia
datorita interdepend dintre aceste doua marimi (n=f(c)). Poate fi fol la determ glicozuriei;
polarimetria-metoda pe baza careia se poate calcula conc unei solutii optic active (subst care
roteste planul luminii polariz) Metoda se bazeaza pe faptul ca subst organice au cel putin un
carbon asimetric , deci sunt optic active, existand 2 struct spatiale diferite simetrice in
oglinda coresp aceleiasi formule moleculare.

82. Spectrofotometrie. de absorbtie e o metoda care permite analiza calitat si cant a unor
solutii. Fiecare tip de molecula are un spectru de absorbtie specific. Absorbtia luminii se face
conform legii Beer-Lambert: cacat de formula. Spectrele de absorbtie in vizibil si ultraviolet
corespund excitarii electronice, iar cele din IR rotatie si vibratiei moleculare.Analiza
calitativa care poate fi efectuata se refera la identificarea subst dintr-un amestec, determ
entropiei si a capacitatii calorice, determ tipului leg chimice. Analiza cantitativa permite
evaluarea cantitativa a concentr subst, determ puritatii unei subst. Spectrele de absorbtie ale
solutiilor pot fi influentate de natura solventului, valoarea ph-ului, concentratia, temperatura,
iradierea.

83. Difuzia. SIMPLA- consta in transportul de subst din regiunile cu conc mai mare spre
cele cu conc mai mica, relizat exclusiv prin miscari de agitatie termica. E descrisa de cele 2
legi ale lui Fick: legea 1:cantitatea de subst dv care difuzeaza in timpul dt printr-o sectiune de
arie A este prop cu gradientul de concentr dc/dx cu dt si aria A; D este coefic de difuzie care
se masoara m^2/s (difuzie stationara) Legea 2: cand difuzia este non-stationara, conc variaza
in timp este guvern de l2 fick: variatia in timp a conc intr-o regiune data a solutiei este prop
cu variatia in spatiu a grad de conc

84. Osmoza este fen de difuzie a solventului dinspre solutia mai diluata spre cea mai
concentrata printr-o membr semipermeabila. presiunea osmotica repr presiunea mecanica
necesara pt impiedicarea osmozei si se dat miscarii de agitatie termica a moleculelelor de
solvit care ciocnesc membr pe o singura parte neputand sa o strabata.

85. Presiunea coloid-osmotica. Presiunea exercitata de catre proteinele din plasma, datorita
sarcinilor electrice de la suprafata lor. Are important rol in realizarea schimburilor hidrice la
nivel capilar. Sinonim: presiunea oncotica.