ENTROPIA

Noţiunea de entropie a fost introdusă în în 1985 de către R.

Clausius care a definit-o din punct de vedere matematic
când L. Boltzmann a legat această noţiune de alcătuirea
moleculară a sistemului.
Cu cât sistemul este mai bine structurat, mai organizat,
cu atât entropia sa este mai mică.
Organismele vii heterotrofe iau din mediu ca alimente
substanţe organice macromoleculare cu entropie
scăzută şi excretă produşii de dezasimilaţe care sunt
substanţe micromoleculare cu entropie mai ridicată. De
asemenea, este eliminată acea parte din energia
eliberată prin respiraţie care este degradată în mod
ireversibil la căldură. Organismele vii sunt sisteme
deschise în care au loc schimburi permanente cu
exteriorul, iar aceste “curgeri” sau “fluxuri” sunt în mod
esenţial procese ireversibile. Aceasta face ca pentru
aplicarea corectă la studiul proceselor ce au loc în
sistemele biologice, să fie adecvată numai
termodinamica proceselor ireversibile.
Desfăşurarea unui proces ireversibil într-un loc dat este
întotdeauna legată de producerea de entropie chiar în
acel loc. În orice domeniu arbitrar de mic al sistemului,
în care se petrec procese ireversibile, are loc o
producere 0.de entropie exprimată de variaţia pozitivă:
diS
În acord cu această formulare rămâne însă posibilitatea
ca într-un acelaşi domeniu să se desfăşoare două ( sau
mai multe) procese din care unul poate 0) cu condiţia ca
prinproduce o scădere a entropiei sistemului (diS(1) 0
şi astfel încât înal doilea proces să se producă
entropie: diS(2) ansamblu să fie o producţie pozitivă de
entropie:
0diS(1) + diS(2)
Procesul iereversibil producător de entropie se numeşte
proces cuplant, iar procesele însoţite de o scădere a
entropiei, care decurg pe seama lui, se numesc procese
cuplate.
Pentru biologie procesele cuplate şi cuplante au o
deosebită semnificaţie. Existenţa lor permite să
înţelegem posibilitatea fenomenelor biologice şi
biochimice ce se desfăşoară în sens opus tendinţei
“entropice” de atingere a stării de echilibru
termodinamic. Din punct de vedere al termodinamicii
clasice, organismele vii sunt sisteme instabile a căror
existenţă, şi cu atât mai mult de dezvoltare şi creştere,
însoţiotă de o continuă ordonare, apar drept un fenomen
inexplicabil. Termodinamica proceselor ireversibile a
depăşit această dificultate. Toate procesele în legătură
cu creşterea organismului, cu producerea unor
substanţe termodinamic instabile, sunt procese cuplate
care absorb entropie şi se desfăşoară pe seama
reacţiilor de ardere având sursa de entropie pozitivă. Din
acest punct de vedere, se poate spunecă viaţa reprezintă
cuplajul dintre catabolism ca proces cuplant şi
anabolism ca proces cuplat.
Intensitatea producerii de entropie în unitatea de timp pe
unitatea de volum din sistemul considerat: se numeşte
sursă de entropie şi ea exprimă direct viteza producerii
de entropie în sistem datorită proceselor ireversibile ce
au loc în el. Este evident că întotdeauna: .
Astfel, dacă într-un sistem avem flux al unei substanţe A,
notat cu JA, produs de un gradient de concentraţie al
unei substanţe, exprimat prin forţa XA şi un flux de
căldură notat Jq produs
de un gradient de temperatură exprimat prin forţa termică Xq
atunci sursa de entropie în sistem va fi:

Paradoxul lui Maxwell: se introduce două volume de gaz

la temperaturi diferite în două compartimente care
comunică unul cu celălalt printr-un orificiu.
În urma difuziei, temperatura în cele două
compartimente se va egaliza, căci moleculele rapide din
compartimentul cald vor trece în compartimentul rece
vor difuza în cel cald până la deplina omogenizare a
compoziţiei celor două volume în ceea ce priveşte viteza
moleculelor.
Iniţial sistemul avea o entropie mică; în timp, el a evoluat
către starea de entropie maximă.
Egalizarea temperaturilor înseamnă că viteza medie a
moleculelor e egală în cele două compartimente. Cu
toate acestea, în fiecare compartiment vor exista
molecule cu viteze mai mici sau mai mari decât viteza
medie, majoritatea, însă, având viteze apropiate de
viteza medie.
Atunci când un sistem efectuează travaliu (mecanic,
electric, etc) micşorându-şi energia internă cu o
cantitate , lucrul mecanic efectuat, -L, este întotdeauna
mai mic decât , deoarece o parte din energia internă
trece în căldură (Q). Această “degradare” de energie
este egală cu produsul dintre temperatura absolută T a
sistemului şi creşeterea a unui parametru de stare S,
numit entropia sistemului. Astfel, principiul II al
termodinamicii introduce un nou parametru ce
caracterizează starea sistemelor-entropia-, a cărui
particularitate este, că prin orice proces spontan, creşte.
Dacă sistemul este izolat entropia sa creşte în timp,
evoluţia sistemului fiind către starea de entropie maximă
în care toată energia internă a sistemului a fost
degradată până la caldură, nemaiputând fi convertită
într-o formă de travaliu util.
Din cele de mai sus rezultă că, din energia internă U a
unui sistem, poate fi integral convertită în travaliu numai
o parte:

Aceasta este energia liberă a sistemului şi ea exprimă

capacitatea efectivă a acestuia de a efectua diferite
acţiuni. În sistemele izolate, în care energia internă U
este constantă, creşterea entropiei implică în mod
evident scăderea energiei libere:
0, deoarece 0.
Aceste relaţii constituie diferite formulări ale principiului
II al termodinamicii.
În mod practic, variaţia energiei interne în cursul
transformărilor chimice poate fi măsurată prin
intermediul schimbului de căldură al sistemului
considerat cu exteriorul, atunci când nu efectuează nici
un lucru mecanic, volumul său rămânând constant.
Pentru procesele care au loc în atmosferă liberă, aşa
cum sunt în sistemele biologice, presiunea este
constantă (condiţii izobare). În acest caz, în locul
energiei interne U se introduce mărimea numită entalpie
(H), care este suma dintre energia internă a sistemului şi
produsul dintre presiune (p) şi volumul (V):