Transformările Lorentz

Hendrik Lorentz

Hendrick Antoon Lorentz a fost un fizician olandez care, în 1902, a primit ,

împreună cu Pieter Zeeman, Premiul Nobel în Fizica pentru descoperirea și
explicarea teoretica a efectului Zeeman.

In 1905, Einstein va folosii multe din conceptele, rezultatele și uneltele

matematice a le lui Lorentz în scrierea lucrării “Zur Elektrodynamik bewegter
Körper ” ( Despre electrodinamica corpurilor în mișcare ), știuta astăzi drept teoria
relativității restrânse. Datorita contribuției sale substanțiale la fundamentele teoriei
aceasta s-a numit inițial teoria Lorentz-Einstein.

Transformările Lorentz

Cel de-al doilea postulat al lui Einstein consfințește caracterul de

contiguitate, adică propagarea din aproape în aproape al transmiterii interacțiunilor
fizice, eliminând ipoteza interacțiunilor instantanee la distanta împreuna cu
confuziile pe care aceasta ipoteza le generează.

Pe baza celor doua principii ale TRR se pot obține relațiile de transformare
ale coordonatelor și timpului pentru trecerea de la un SRI la altul, adică asa-
numitele transformări Lorentz.

Alegând mișcarea pe direcția axei Ox, coordonatele y și z, perpendiculare pe

aceasta direcție, nu se modifica:
𝑦 = 𝑦′ 𝑠𝑖 𝑧 = 𝑧′

Sistemul de referința S’ se deplasează cu distanta d ( = Vt),astfel încât intre

coordonatele x și x’ exista o relație liniara de forma :
𝑥′ = 𝛼(𝑥 − 𝑉𝑡)

𝑥 = 𝛼′(𝑥′ + 𝑉𝑡′)

Întrucât cele doua sisteme sunt echivalente, 𝛼 = 𝛼′ .Relațiile trebuie sa fie

valabile și pentru punctele din planele O’y’z’ și Oyz pentru care x’ = 0 și x = 0 și
atunci rezulta x = Vt și x’ = -Vt’.

Pentru a-l determina pe 𝛼 ,folosim al doilea postulat al lui Einstein, conform

căruia viteza luminii este aceeași în ambele sisteme. Punctul în care ajunge lumina
la un moment dat, în cele doua sisteme de coordonate este x = ct respectiv x’ = ct’.
Înlocuind în relațiile de mai sus rezulta :
𝑐𝑡′ = 𝛼 (𝑐𝑡 − 𝑉𝑡) 𝑟𝑒𝑠𝑝𝑒𝑐𝑡𝑖𝑣 𝑐𝑡 = 𝛼 (𝑐𝑡′ + 𝑉𝑡′)
Prin înmulțirea celor doua relații se obține :

2
𝑐2
𝛼 = 2
𝑐 − 𝑉2

deci:
1
𝛼 =
2
√1 − 𝑉2
𝑐

Astfel, coordonatele in cele doua sisteme au forma:

𝑥 − 𝑉𝑡 𝑥′ + 𝑉𝑡
𝑥′ = 𝑟𝑒𝑠𝑝𝑒𝑐𝑡𝑖𝑣 𝑥 =
2 2
√1 − 𝑉2 √1 − 𝑉2
𝑐 𝑐

Combinând aceste doua ecuații, obținem ecuația de transformare a timpului:

𝑉2 𝑉2
𝑡− 𝑥 𝑡′ + 𝑥′
𝑡′ = 𝑐 2 𝑟𝑒𝑠𝑝𝑒𝑐𝑡𝑖𝑣 𝑡 = 𝑐2
2 2
√1 − 𝑉2 √1 − 𝑉2
𝑐 𝑐

Concluzie

Aceste relații sunt cunoscute sub denumire de transformările Lorentz. In

aceste relații V este viteza te transport a sistemului S’ fata de S. De observat ca
atunci când V << c , 𝛼 tinde la 1 și transformările respective se reduc la
transformările Galilei. Aceasta arata ca relativitatea restrânsa conține relativitatea
clasica, aceasta din urma fiind un caz particular, corespund vitezelor mici.

Transformările Lorentz formează baza TRR, fiind confirmate de nenumărate

experimente și conducând la celebrele consecințe de dilatare a timpului și
contracție a lungimilor.