Guțuleac Leonid,

Conductivitatea electrică a metalelor și semiconductorilor

1.2. Conductivitatea electrică a semiconductorilor

Teoria clasică a conductorului electric a metalului oferă un șir de

rezultate, care au fost obținute în presupunerea, că toate particulele au
durate și lungimi comparabile ale parcursului liber. În metale această
presupunere este corectă. În calitate de centre de ciocnire servesc
cationii rețelei, care sunt într-o concentrație mare (~𝟏𝟎𝟐𝟑 𝒄𝒎−𝟑 ). Un
electron liber aflat într-o mișcare ordonată are un parcurs liber
comparabil cu distanța interatomică (perioada rețelei).
Într-un semiconductor în calitate de centre de împrăștiere pot fi, spre
exemplu, impuritățile. Ele sunt, de regulă, într-o concentrație mult mai
mică (~𝟏𝟎𝟏𝟓 𝒄𝒎−𝟑 ). În rezultat parcursurile libere ale purtătorilor de
curent diferă foarte mult și pot lua și valori foarte mici (începând de la
0) și valori foarte mari (până la ∞). Din acest motiv unele formule
obținute în p.1.1 pentru metale (în particular pentru 𝛍 și 𝛔) nu sunt
corecte în cazul semiconductorilor și trebuie modificate.
În acest scop trebuie să cunoaștem probabilitățile diferitor valori ale
duratei parcursului și să stabilim care este funcția repartiției
probabilităților acestor durate. Vom folosi metodele statistice.
Se pot presupune următoarele:
a) probabilitatea că electronul va suporta o ciocnire într-un interval
de timp 𝒅𝒕 este proporțională cu acest interval de timp.
b) probabilitatea ciocnirii într-o unitate de timp este constantă și nu
depinde de timp.

1
 Guțuleac Leonid,
Conductivitatea electrică a metalelor și semiconductorilor

Vom examina și ciocnirile, deoarece o ciocnire începe parcursul

liber și alta o încheie. Vom vorbi și despre probabilitățile de mișcare
fără ciocniri.
Examinăm un electron, care a mers un timp 𝒕 fără ciocnire. E
imposibil de spus precis, ce se va întâmpla cu el mai departe, deoarece
se pot produce diferite evenimente. Notăm în felul următor
probabilitățile evenimentelor, care se pot produce ulterior:
1) 𝒅𝒘(𝒅𝒕) = 𝒅𝒘 – probabilitatea evenimentului că electronul nu s-
a ciocnit și în intervalul de timp [𝒕; 𝒕 + 𝒅𝒕];
2) 𝒘(𝒕) = 𝒘 – probabilitatea evenimentului că electronul nu s-a
ciocnit în intervalul de timp [𝒕; 𝒕 + 𝟏𝒔].
3) 𝒘(𝒕 + 𝒅𝒕) – probabilitatea evenimentului că electronul nu s-a
ciocnit în intervalul de timp [𝒕 + 𝒅𝒕; 𝒕 + 𝒅𝒕 + 𝟏𝒔].
Probabilitatea evenimentului trei poate fi exprimată folosind două
puncte de vedere:
A. Ea reprezintă o funcție și poate fi exprimată cu ajutorul
derivatei:
𝑑𝑤
𝑤(𝑡 + 𝑑𝑡) = 𝑤(𝑡) + 𝑑𝑡 (1.2.1).
𝑑𝑡
B. Evenimentul trei poate fi privit ca un rezultat al realizării a
primelor două din cele trei evenimente:
➢ mișcarea liberă în unitatea de timp cu probabilitatea 𝒘(𝒕);
➢ mișcarea liberă în intervalul 𝒅𝒕 cu probabilitatea 𝒅𝒘(𝒅𝒕).

2
 Guțuleac Leonid,
Conductivitatea electrică a metalelor și semiconductorilor

Evident că aceste două evenimente sunt independente. Din această

cauză probabilitatea evenimentului complex trei este un produs al
probabilităților lor:
𝑤(𝑡 + 𝑑𝑡) = 𝑤(𝑡) ∙ 𝑑𝑤(𝑑𝑡) (1.2.2).
Notăm prin 𝒂 probabilitatea faptului, că electronul suportă o
ciocnire într-o unitate de timp. Unitatea de măsură:
1
[𝑎] =
𝑠
Evident că probabilitatea de ciocnire în intervalul 𝒅𝒕 este 𝒂 ∙ 𝒅𝒕 .
Faptul că electronul s-a ciocnit în intervalul 𝒅𝒕 este contrar faptului că
el s-a mișcat fără ciocnire în intervalul dat. Aceste două evenimente
sunt contrare și suma probabilităților lor este egală cu 1. Deci avem că:
𝑎 ∙ 𝑑𝑡 + 𝑑𝑤 (𝑑𝑡) = 1.
𝒅𝒘(𝒅𝒕) = 𝟏 – 𝒂 ∙ 𝒅𝒕 (1.2.3).
Substituim (1.2.3) în (1.2.2) și comparăm rezultatul obținut cu
(1.2.1):
𝑤 (𝑡 + 𝑑𝑡) = 𝑤(𝑡) ∙ 𝑑𝑤 (𝑑𝑡),
𝑤(𝑡 + 𝑑𝑡) = 𝑤 (𝑡) ∙ (1 – 𝑎 ∙ 𝑑𝑡),
𝑤 (𝑡 + 𝑑𝑡) = 𝑤 (𝑡)– 𝑎 ∙ 𝑤(𝑡) ∙ 𝑑𝑡,
𝑑𝑤
𝑤(𝑡 + 𝑑𝑡) = 𝑤(𝑡) + 𝑑𝑡,
𝑑𝑡
𝑑𝑤
𝑤 (𝑡) − 𝑎 ∙ 𝑤(𝑡) ∙ 𝑑𝑡 = 𝑤(𝑡) + 𝑑𝑡,
𝑑𝑡
𝑑𝑤 𝑑𝑤
𝑑𝑡 = −𝑎 ∙ 𝑤 ∙ 𝑑𝑡, = −𝑎 ∙ 𝑑𝑡.
𝑑𝑡 𝑤
Integrăm:
3
 Guțuleac Leonid,
Conductivitatea electrică a metalelor și semiconductorilor

𝑑𝑤
∫ = −𝑎 ∫ 𝑑𝑡 , 𝑙𝑛 𝑤 = − 𝑎𝑡 + 𝑏.
𝑤
Aici 𝒃 – constanta generală de integrare.
Potențiem ultima egalitate:
𝑒𝑥𝑝(𝑙𝑛 𝑤) = 𝑒𝑥𝑝(−𝑎𝑡 + 𝑏).
Folosim proprietatea: 𝑒 𝑙𝑛𝑤 = 𝑤. Avem:
𝑤 = 𝑒 𝑏 – 𝑎𝑡 = 𝑒 𝑏 ∙ 𝑒 – 𝑎𝑡 .
Notăm constanta: 𝒄 = 𝒆𝒃 . Obținem:
𝒘(𝒕) = 𝒄 ∙ 𝒆– 𝒂𝒕 (1.2.4).
Constanta 𝒄 se poate determina din condiția de normare, care se
sprijină pe afirmația logică:
probabilitatea că o particulă va avea o durată a parcursului
liber cuprinsă între intervalul [0; ∞] este egală cu 1
(evenimentul este sigur).
Această probabilitate se poate exprima prin formula numită condiția de
normare.
∞

∫ 𝑤(𝑡) ∙ 𝑑𝑡 = 1.
0

Substituim aici (1.2.4):

∞
𝑐 ∫ 𝑒 −𝑎𝑡 𝑑𝑡 = 1 (1.2.5).
0

Folosim o variabilă suplimentară:

4
 Guțuleac Leonid,
Conductivitatea electrică a metalelor și semiconductorilor

𝑦 =𝑎∙𝑡
𝑑𝑦 = 𝑎 ∙ 𝑑𝑡
[
𝑑𝑦
𝑑𝑡 =
𝑎
Trebuie să substituim variabila nouă și să modificăm corespunzător
limitele:
Variabila t y
Limita de jos 0 0
Limita de sus ∞ ∞

Obținem:
∞
𝑑𝑦
𝑐 ∫ 𝑒 −𝑎𝑡 𝑑𝑡 = 1, 𝑦 = 𝑎𝑡, 𝑑𝑡 = ,
0 𝑎
∞
𝑑𝑦
1 = 𝑐 ∫ 𝑒 −𝑦
0 𝑎
𝒄 ∞ −𝒚
∫ 𝒆 𝒅𝒚 = 𝟏 (1.2.6).
𝒂 𝟎
Această integrală poate fi calculată prin metodă grafică. Graficul
funcției de sub integrală (𝒆−𝒚 ) e prezentat în fig.1.2.1.
Valoarea integralei e egală cu „aria” suprafeței de sub grafic. Calculul
arată, că:
∞
∫ 𝑒 −𝑦 ∙ 𝑑𝑦 = 1.
0

În egalitatea (1.2.6) avem:

𝑐 ∞ −𝑦 𝑐
∫ 𝑒 𝑑𝑦 = 1 1=
𝑎 0 𝑎

5
 Guțuleac Leonid,
Conductivitatea electrică a metalelor și semiconductorilor

Sau:
𝒄=𝒂 (1.2.7).

Substituim (1.2.7) în (1.2.4) și obținem:

𝒘(𝒕) = 𝒂 ∙ 𝒆−𝒂𝒕 (1.2.8).
Ecuația (1.2.8) reprezintă funcția de repartiție a duratelor parcursului
liber.
Această funcție statistică se poate folosi pentru a rezolva diferite
probleme de determinare a valorilor medii ale unor mărimi.

Problema 1: Determinăm durata medie a parcursului liber 〈𝒕〉.

Pentru a afla valorile medii se împarte în elemente intervalul de
valori posibile (în cazul nostru tot intervalul timpilor ]𝟎; ∞[ ). Pentru
fiecare element (𝒅𝒕) se determină valoarea respectivă a variabilei (𝒕) și
probabilitatea ei (𝒘(𝒕)). Aceste trei mărimi se înmulțesc (𝒘(𝒕) ∙ 𝒕 ∙ 𝒅𝒕).
6
 Guțuleac Leonid,
Conductivitatea electrică a metalelor și semiconductorilor

Rezultatele obținute pentru diferite elemente se adună între ele și

această sumă reprezintă valoarea medie. Sumarea se poate înlocui
prin integrare.
În cazul nostru vom avea:
∞

〈𝒕〉 = ∫ 𝒘(𝒕) ∙ 𝒕 ∙ 𝒅𝒕 (1.2.9).

𝟎

Substituim aici (1.2.8), folosim variabila suplimentară și obținem:

𝑦 𝑑𝑦
𝑤 (𝑡) = 𝑎 ∙ 𝑒 −𝑎𝑡 , 𝑦 = 𝑎𝑡, 𝑡= , 𝑑𝑡 = ,
𝑎 𝑎
∞ ∞
−𝑎𝑡
𝑑𝑦
〈𝑡 〉 = ∫ 𝑒 𝑎 ∙ 𝑡 ∙ 𝑑𝑡 = ∫ 𝑒 −𝑦 𝑦 ,
0 0 𝑎
∞
𝟏
〈𝒕〉 = ∫ 𝒆−𝒚 ∙ 𝒚 ∙ 𝒅𝒚 (1.2.10).
𝒂
𝟎

Această integrală la fel se calculează prin metoda grafică.

Graficul funcției de sub integrală (𝒆−𝒚 ∙ 𝒚) e prezentat în fig.1.2.2.
Valoarea integralei e egală cu „aria” suprafeței de sub grafic.
Calculul arată, că:
∞

∫ 𝑒 −𝑦 ∙ 𝑦 ∙ 𝑑𝑦 = 1.
0

Substituim acest rezultat în (1.2.10):

𝟏
〈𝒕〉 = .
𝒂
Am rezolvat problema.

7
 Guțuleac Leonid,
Conductivitatea electrică a metalelor și semiconductorilor

Revenim la cazul general. Folosim o notație mai comodă pentru

durata medie:
𝟏
𝝉 = 〈𝒕〉 = .
𝒂
𝟏
𝒂= (1.2.11).
𝝉
Formula (1.2.11) exprimă legătura dintre durata medie a parcursului
liber și probabilitatea ciocnirii într-o unitate de timp.

Substituim acest rezultat în (1.2.8) primim:

𝑤 (𝑡) = 𝑎 ∙ 𝑒 −𝑎𝑡 ,
𝟏 −𝒕
𝒘(𝒕) = 𝒆 𝝉 (1.2.12).
𝝉
Formula (1.2.12) la fel exprimă funcția de repartiție a duratelor
parcursului liber.
8
 Guțuleac Leonid,
Conductivitatea electrică a metalelor și semiconductorilor

Să examinăm acum evenimente asemănătoare cu cele trei de la

început (numai că ele se vor referi nu la timp, dar la distanță; ele încep
după ce electronul a parcurs fără ciocnire distanța 𝒙). Evident, că
folosind aceleași raționamente vom obține niște rezultate
asemănătoare din punct de vedere matematic cu cele pentru timp
(1.2.8 și 2.12).

−𝒂𝒕
𝟏 𝟏 −𝒕
𝒘(𝒕) = 𝒂 ∙ 𝒆 𝒂= 𝒘(𝒕) = 𝒆 𝝉
𝝉 𝝉
Funcția de repartiție a probabilităților lungimilor parcursului liber
este următoarea:
𝜞(𝒙) = 𝑨 ∙ 𝒆−𝑨𝒙 (1.2.13),
𝟏 −𝒙
𝜞(𝒙) = ∙ 𝒆 𝒍 (1.2.14).
𝒍
Am notat: 𝒍 - valoarea medie a lungimi parcursului liber; 𝑨 –
probabilitatea de ciocnire pe o unitate de lungime. Aceste mărimi sunt
legate printr-o expresie de tip (1.2.11):
𝟏
𝑨= (1.2.15).
𝒍
Unitatea de măsură:
1
[𝐴] =
𝑚
Rezultatele obținute prin metode statistice se pot folosi pentru a
corecta unele rezultate obținute în paragraful precedent, unde am
studiat transportul curentului electric în metale. Sub acțiunea câmpului

9
 Guțuleac Leonid,
Conductivitatea electrică a metalelor și semiconductorilor

⃗ particula cu sarcina 𝒆 se mișcă orientat sub acțiunea unei

exterior 𝑬
forțe:
𝑓 = 𝑒 𝐸⃗ 𝑓=𝑚𝑎
𝑒𝐸
𝑚𝑎 = 𝑒𝐸 𝑎=
𝑚
Am obținut accelerația purtătorului. Presupunem că particula se
mișcă liber de la o ciocnire la alta cu o durată de timp 𝒕 și, dacă
pornește din starea de repaus, atunci obține la sfârșit o viteză:
𝑒𝐸
𝑣 = 𝑎𝑡 = 𝑡 (1.2.16).
𝑚
Ea parcurge distanța:
𝒂𝒕𝟐 𝒆𝑬 𝟐
𝒙= = 𝒕 (1.2.17).
𝟐 𝟐𝒎
Aceste expresii descriu mișcarea uniform accelerată din stare de
repaus. Am presupus că parcursul liber este o astfel de mișcare.
Se mai pot rezolva și alte probleme.

Problema 2: Determinăm viteza medie de drift.

Folosim metoda statistică descrisă mai sus. Viteza este determinată
de timp și se poate folosi funcția de repartiție a duratelor parcursului
liber. Prin analogie cu (1.2.9) pentru viteza medie a mișcării ordonate
se poate scrie:
∞

〈𝒕〉 = ∫ 𝒘(𝒕) ∙ 𝒕 ∙ 𝒅𝒕
𝟎

10
 Guțuleac Leonid,
Conductivitatea electrică a metalelor și semiconductorilor

𝒗𝒅 = ∫ 𝒘(𝒕)𝒗(𝒕)𝒅𝒕
𝟎

Substituim aici (1.2.12) și (1.2.16):

1 −𝑡 𝑒𝐸
𝑤(𝑡) = 𝑒 𝜏 𝑣= 𝑡
𝜏 𝑚
∞
1 −𝑡 𝑒𝐸
𝑣𝑑 = ∫ 𝑒 𝜏 𝑡 ∙ 𝑑𝑡,
𝜏 𝑚
0

Folosim iarăși variabila suplimentară:

𝑡 𝑑𝑦
= 𝑎𝑡 = 𝑦, 𝑑𝑡 = = 𝜏 𝑑𝑦.
𝜏 𝑎
Obținem:
∞
𝒆𝑬
𝒗𝒅 = 𝝉 ∫ 𝒚 𝒆−𝒚 𝒅𝒚
𝒎
𝟎

Am obținut din nou integrala din (1.2.10), care am examinat-o mai sus
(ea este egală cu 1) și viteza medie de drift va fi:
𝒆𝝉
𝒗𝒅 = 𝑬 (1.2.18).
𝒎
Am rezolvat problema.
Se poate scrie și în formă vectorială:
𝒆𝝉
⃗𝒅=
𝒗 ⃗
𝑬 (1.2.19).
𝒎
Coeficientul de proporționalitate dintre acești doi vectori reprezintă
mobilitatea purtătorului de sarcină:
𝒆𝝉
𝝁= (1.2.20).
𝒎
11
 Guțuleac Leonid,
Conductivitatea electrică a metalelor și semiconductorilor

Comparăm (1.2.20) cu rezultatul clasic pentru metale (1.1.19):

𝑒𝑡
𝜇=
2𝑚
Observăm, că mobilitatea reală aici este de două ori mai mare decât
cea clasică.

Problema 3: Determinăm lungimea medie a parcursului liber.

Folosim iarăși metoda statistică. Lungimea parcursului se exprimă
prin timp și se poate folosi funcția de repartiție a duratelor parcursului
liber. Prin analogie cu (1.2.9) pentru valoarea medie a lungimii
parcursului liber (ℓ) se poate scrie:
∞

〈𝒕〉 = ∫ 𝒘(𝒕) ∙ 𝒕 ∙ 𝒅𝒕
𝟎
∞

𝓵 = ∫ 𝒘(𝒕)𝒙(𝒕)𝒅𝒕 ,
𝟎
1 −𝑡 𝑒𝐸 2
𝑤(𝑡) = 𝑒 𝜏 𝑥= 𝑡
𝜏 2𝑚
∞
𝟏 − 𝒕 𝒆𝑬 𝟐
𝓵=∫ 𝒆 𝝉 𝒕 𝒅𝒕.
𝝉 𝟐𝒎
𝟎

Folosim iarăși variabila suplimentară:

𝑡 𝑑𝑦
= 𝑎𝑡 = 𝑦 𝑑𝑡 = = 𝜏 𝑑𝑦
𝜏 𝑎
∞
𝒆𝑬 𝟐
𝓵= 𝝉 ∫ 𝒆−𝒚 𝒚𝟐 𝒅𝒚 (1.2.21).
𝟐𝒎
𝟎

12
 Guțuleac Leonid,
Conductivitatea electrică a metalelor și semiconductorilor

Integrala de aici se poate calcula prin metodă grafică. Graficul funcției

de sub integrală e prezentat în fig.1.2.3.

Valoarea integralei obținută prin metoda grafică este:

∞
∫ 𝒆−𝒚 𝒚𝟐 𝒅𝒚 = 𝟐
𝟎

Obținem:
𝑒𝐸 2 ∞ −𝑦 2
ℓ= 𝜏 ∫ 𝑒 𝑦 𝑑𝑦
2𝑚 0

𝒆𝝉𝟐
𝓵= 𝑬 (1.2.22).
𝒎
Am rezolvat problema.
Rezultatul (1.2.22) la fel este de două ori mai mare decât cel
respectiv pentru metale. Trebuie să menționăm că durata medie a
parcursului liber 𝝉 este determinată nu doar de viteza de drift.

13
 Guțuleac Leonid,
Conductivitatea electrică a metalelor și semiconductorilor

Purtători de curent în semiconductori sunt electronii liberi și golurile

libere. Rezultatele obținute mai sus trebuie aplicate aparte și pentru
electroni și pentru goluri.
Notăm prin 𝒋⃗⃗⃗𝒑 partea curentului ce corespunde golurilor și 𝒋⃗⃗⃗𝒏 cea a
electronilor. Curentul rezultant va fi:
𝑗 = ⃗⃗⃗
𝑗𝑝 + ⃗⃗⃗
𝑗𝑛 (1.2.23).
Vitezele de drift vor fi:
𝜐𝑝 = 𝜇𝑝 𝐸⃗
⃗⃗⃗⃗
[ (1.2.24).
𝜐⃗⃗⃗⃗𝑛 = 𝜇𝑛 𝐸⃗
Mobilitățile purtătorilor vor fi:
𝑒 𝜏𝑝
𝜇𝑝 =
𝑚𝑝∗
𝑒 𝜏𝑛 (1.2.25).
𝜇𝑛 =
[ 𝑚𝑛∗
Legea lui Ohm pentru purtători va fi:
𝑗𝑝 = 𝜎𝑝 𝐸⃗
⃗⃗⃗
[ (1.2.26).
𝑗𝑛 = 𝜎𝑛 𝐸⃗
⃗⃗⃗
Conductibilitățile electrice pentru goluri și electroni vor fi determinate
de formule de tip (1.1.21):
𝜎𝑝 = 𝑒𝑝𝜇𝑝
[ 𝜎 = 𝑒𝑛𝜇 (1.2.27).
𝑛 𝑛

Pentru curentul total vom obține:

⃗
𝒋 = 𝒆(𝒑𝝁𝒑 + 𝒏𝝁𝒏 )𝑬 (1.2.28).

Formula (1.2.28) reprezintă legea lui Ohm pentru curentul electric

într-un semiconductor.

14