Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Note de curs
Springer-Verlag
Berlin Heidelberg NewYork
London Paris Tokyo
Hong Kong Barcelona
Budapest
1. Introducere
∂ρ (x, t) u (x, t)
= (1.2)
∂t
←→ ← →
= −∇ · [ρ (x, t) u (x, t) u (x, t) + P (x, t) I + Π (x, t)]
∂ρ (x, t) e (x, t)
= −∇ · [ρ (x, t) e (x, t) u (x, t) + q (x, t)]−
∂t
(1.3)
←
→
−P (x, t) ∇ · u (x, t) − Π (x, t) : ∇u (x, t)]
1.1 Stari, functii dinamice, evolutie 5
2 ←→
(∇u (x, t))0 = ∇u (x, t) + (∇u (x, t))T − (∇ · u (x, t)) I
3
(1.4)
respectiv
2
(∇i uj (x, t))0 = ∇i uj (x, t) + (∇j ui (x, t)) − (∇k uk (x, t)) δ ij
3
(1.7)
∂u (x, t) 1 ∂P (x, t)
= −u (x, t) · ∇u (x, t) − ∇ρ (x, t) −
∂t ρ ∂ρ (x, t)
1 ∂P (x, t)
− ∇T (x, t) +
ρ ∂T (x, t)
η ζ + η/3
+ ∇2 u (x, t) + ∇ [∇ · u (x, t)] (1.11)
ρ ρ
iar ecuatia de bilant pentru temperatura este
∂T (x, t)
= − (u (x, t) · ∇) T (x, t) −
∂t µ ¶
T (x, t) ∂P (x, t)
− (∇ · u (x, t)) +
ρcV ∂T (x, t) ρ=const
η
+ (∇u (x, t))0 : (∇u (x, t))0 + (1.12)
ρcV
ζ − 2η/3 k
+ [∇ · u (x, t)]2 + ∇2 T (x, t)
ρcV ρcV
1.2 Sisteme dinamice microscopice 7
¡ ∂e ¢
unde cV = ∂T ρ=const
. Se observa ca ecuatiile hidrodinamice
(1.11-1.12) nu sunt invariante la inversia temporala (t → −t si
u → −u) si prin urmare ele descriu un proces de evolutie ire-
versibil. Numai ecuatia (1.10) este invarianta la inversia tempo-
rala. Reversibilitatea este pierduta din cauza termenilor care con-
tin coeficientii de transport (acestia se numesc termeni disipativi).
· ∂H(q, p) · ∂H(q, p)
q j (t) = ; pj (t) = − , j = 1, 3N (1.13)
∂pj ∂qj
Observatii
a) q(t) si p(t) sunt functii dinamice care depind de timp si sunt
solutiile ecuatiilor Hamilton: q(t) = q(p, q; t) si p(t) = p(p, q; t)
spre deosebire de (q, p) care sunt coordonate ale spatiului fazelor
si semnifica pozitia si impulsul la un anumit moment dat.
8 1. Introducere
unde
∂H ∂ ∂H ∂
[H] = − (1.16)
∂pj ∂qj ∂qj ∂pj
Solutia formala a ecuatiei (1.15) este:
X1 X1
b(q, p; t) = tn b(n) (0) = tn [H]n b(q, p; t = 0) (1.17)
n
n! n
n!
(1.19)
X
N
ρ(q, p; x, 0) = mδ(qj − x) (1.20)
j=1
X
N X
N
ρ(q, p; x, t) = e[H]t mδ(qj − x) = mδ(qj (t) − x)) (1.21)
j=1 j=1
H = H 0 + H int (1.22)
XN
p2j
0
H = Hj0 cu Hj0 = (1.23)
j=1
2m
XX
N
int
H = Vjn (1.24)
j<n=1
∂Vjn
Fjn = − (1.25)
∂qj
∂Vjn ∂Vjn
=− (1.27)
∂qj ∂qn
Z
V (r) = dkeik·r Ve (k) (1.28)
e2
V C (r) = (1.31)
r
b) potentialul Lennard-Jones care corespunde interactiei par-
ticulelor neutre.
r0 12 r0
V LJ (r) = V0 [( ) − ( )6 ] (1.32)
r r
c) potentialul Debye, adica potentialul care corespunde primei
aproximatii a interactiei efective in plasma.
e−r/rD
V D (r) = e2 (1.33)
r
rD depinde de starea macroscopica a sistemului si are expresia
4πe2 n −1/2
rD = ( ) (1.34)
kB T
unde n este concentratia particulelor, kB este constanta Boltz-
mann iar T este temperatura. In cazul in care sistemul fizic este
introdus intr-un camp extern caracterizat la nivel macroscopic
de potentialul V ext (x, t) acest camp va genera un hamiltonian
suplimentar in expresia (1.22) care devine
12 1. Introducere
Fig. 1.2. Potentialul Coulomb din expresia (1.31) reprezentat cu linie continua
si potentialul Debye din expresia (1.33) reprezentat cu linie intrerupta. [e = 1 si
rD = 1).
1.2 Sisteme dinamice microscopice 13
unde
X
N
ext
H = V ext (qj , t) (1.36)
j=1
2. Formalismul general al mecanicii
statistice
hβi = β (2.2)
Z
B(x, t) ≡ hbi = dqdpb(q, p; x, t)F (q, p) (2.4)
Z
dqdpF (q, p) = 1 (2.5)
Z
B(x, 0) = dqdpb(q, p; x)F (q, p) (2.7)
Z
B(x, t) = dqdp{e[H]t b(q, p; x)}F (q, p) (2.8)
Z Z
[G]r [G]r
dqdp{e b(q, p; x, t)e F (q, p)} = dqdpb(qr , pr ; x, t)F (qr , pr )
(2.9)
Z
© ª
B(x, t) = dqdp e−[H]t e[H]t b(q, p; x) e−[H]t F (q, p)=
Z
= dqdpb(q, p, x)F (q, p, t) (2.10)
∂H ∂F ∂H ∂F ∂H ∂F ∂H ∂F
= −{ − }={ − }=
∂pj ∂qj ∂qj ∂pj ∂qj ∂pj ∂pj ∂qj
= [H, F ] ≡ LF (2.12)
unde
∂H ∂ ∂H ∂
L= − , j = 1, 3N (2.13)
∂qj ∂pj ∂pj ∂qj
pj
vj = (2.14)
m
si urmatoarele scrieri prescurtate
∂ ∂
∇j ≡ ; ∂j ≡ ; ∂jn ≡ ∂j − ∂n
∂qj ∂pj
X
N XX
N
int
0 int 0
L=L +L = Lj + Ljn (2.15)
j=1 j<n=1
cu
int
L0j = −vj · ∇j , Ljn = (∇j Vjn ) · ∂jn (2.16)
∂V ∂V
cea de-a doua relatie fiind obtinuta tinand cont ca ∂qjnj = − ∂qjn
n
(Vjn = V (|qj −qn |))). Daca este prezent si un camp extern, Liou-
X
N X
N
ext ext
L = Lj = (∇Vjext ) · ∂j (2.17)
j=1 j=1
P
N
care se obtine utilizand H ext = V ext (qj ; t). Ecuatia
j=1
Z
B(x, t)≡ hbi = dqdpb(q, p; x, t)F (q, p)
Lint
jn = [Vjn , ..] = ∇j Vjn · ∂j + ∇n Vjn · ∂n = (2.18)
= ∇j Vjn · (∂j − ∂n ) = ∇j Vjn · ∂jn
Prima linie din expresia (2.18) se obtine tinand cont ca Vjn de-
pinde atat de qj cat si de qn dar nu depinde de impulsurile gen-
eralizate iar cea de-a doua linie se obtine tinand cont de relatia
(1.27).
X
N XX
N
H(x1 , ...xN ) = H 0 (xj ) + V (xj , xk ) (2.21)
j=1 j<k=1
X
N
ρ(x1 , ...xN ; x) = mδ(qj − x) (2.22)
j=1
X
N XX
N
b(x1 ...xN ) = b0 + b1 (xj ) + b2 (xj , xk ) + (2.24)
j=1 j<k=1
XXXN
+ b3 (xj , xk , xn ) + ... + bN (x1 , ..xN )
j<k, n=1
22 2. Formalismul general al mecanicii statistice
XN
1 XX
N N
b(x1 ...xN ) = b0 + b1 (xj ) + b2 (xj , xk )+ (2.26)
j=1
2!
j6=k=1
1 XXX
N N N
+ b3 (xj , xk , xn ) + ... + bN (x1 ...xN )
3! j6=k6=n=1
Z
B(x, t) ≡ hbi = dqdpb(q, p; x, t)F (q, p) (2.28)
Z X
N
dx1 ...dxN [ b1 (xj )]F (x1 ...xN ) =
j=1
Z
=N dx1 ...dxN b1 (x1 )F (x1 ...xN ) (2.29)
Z
f1 (x1 ) = N dx2 ...dxN F (x1 ...xN ) (2.30)
Z X
N Z
dx1 ...dxN [ b1 (xj )]F (x1 ...xN ) = dx1 b1 (x1 )f1 (x1 ) (2.31)
j=1
Z
1X X
N N
dx1 ...dxN [ ... bs (xj1 ...xjs )]F (x1 ...xN ) = (2.32)
s! j 6=1 j =1
1 s
Z
N!
= dx1 ...dxN bs (x1 ...xs )F (x1 ...xN )
s!(N − s)!
N!
Factorul s!(N−s)! reprezinta numarul de moduri prin care putem
alege s particule din numarul total N. Generalizand relatia (2.30)
se poate defini functia de distributie s - particula astfel
Z
N!
fs (x1 ...xs ) = dxs+1 ...dxN F (x1 ...xs , xs+1 ...xN ) (2.33)
(N − s)!
care pentru s = 1 se reduce la relatia (2.30). Semnificatia fizica a
functiei fs (x1 ...xs ) este aceea de densitate de probabilitate (pana
N!
la factorul (N−s)! ) de gasi simultan s particule in pozitiile x1 ...xs .
Aceasta functie pastreaza proprietatea de simetrie specifica re-
latiei (2.23)
Este evident ca
f0 = 1
si
Z
N!
dx1 ...dxs fs (x1 ...xs ) = (2.35)
(N − s)!
care rezulta din conditia de normare a functiei de distributie to-
tale F (x1 ...xs , xs+1 ...xN ) si relatia (2.33). Functiile de distributie
reduse nu sunt independente. Intr-adevar daca
r<s≤N (2.36)
2.2 Functii de distributie reduse si functii de corelatie 25
avem
fr (x1 ...xr ) =
Z
N!
= dxr+1 ...dxs dxs+1 ...dxN F (x1 ...xs , xs+1 ...xN ) =
(N − r)!
Z
(N − s)!
= dxr+1 ...dxs fs (x1 ...xs ) (2.37)
(N − r)!
Ultima linie a fost obtinuta folosind relatia (2.33). Relatia (2.37)
nu este inversabila deoarece informatiile continute in functia de
distributie fr (x1 ...xr ) sunt mai putine decat cele continute in
fs (x1 ...xs ). Din analiza anterioara rezulta expresia mediei pe
ansamblele statistice a functiei dinamice bs (x1 ...xs ) calculata cu
ajutorul functiei de distributie redusa fs (x1 ...xs in care pentru
s = 0 nu avem integrare
X
N Z
1
hbi = dx1 ...dxs bs (x1 ...xs )fs (x1 ...xs ) (2.38)
s=0
s!
Comentarii
Cunoasterea a doua sau trei functii de distributie reduse este
suficienta pentru calculul unor marimi macroscopice de interes.
In mod normal aceste functii de distributie depind de numarul
total de particule N si de volumul ocupat de acestea V . In limita
termodinamica daca N → ∞ si V → ∞ atunci n = N/V =
const. Pentru orice valoare a lui s si pentru orice configuratie
(x1 ...xs ) functia de distributie redusa fs (x1 ...xs , N, V ) tinde catre
o valoare limita in limita termodinamica. Aceasta valoare limita
depinde doar de raportul N/V si nu depinde separat de N sau V .
In cazul sistemelor fizice omogene functia de distributie redusa
este invarianta la translatii spatiale, adica
fs (q1 + a, ...qs + a, p1 , ...ps ) = fs (q1 , ...qs , p1 , ...ps ) (2.39)
unde a este un vector constant. Din cauza constrangerii (2.39)
functia de distributie fs depinde doar de s − 1 variabile. In par-
ticular f1 depinde doar de p iar f2 de distanta relativa q1 − q2
adica
26 2. Formalismul general al mecanicii statistice
respectiv
X
N XX
N
0
∂t F = Lj F + Lint
jn F (2.43)
j=1 j<n=1
Z
dx1 ...dxN F (x1 ...xN ; t) = 1, ∀t (2.44)
respectiv
Z
dx1 ...dxN Lint
jn F (x1 ...xN ; t) = 0, ∀j, n ∀t (2.48)
Z Z
∂F ∂F
dqj = 0, dpj =0 (2.49)
∂qj ∂pj
Z
N!
∂t fs (x1 ...xs ) = ∂t dxs+1 ...dxN F (x1 ...xs , xs+1 ...xN ) =
(N − s)!
Z (N )
N! X XX
N
= dxs+1 ...dxN L0j F + Lint
jn F (2.50)
(N − s)! j=1 j<n=1
X
N X
s X
N
0 0
Lj = Lj + L0j (2.51)
j=1 j=1 j=s+1
28 2. Formalismul general al mecanicii statistice
X
s Z
N!
= L0j dxs+1 ...dxN F =
j=1
(N − s)!
X
s
= L0j fs (x1 ...xs ) (2.52)
j=1
XX
s
Lint
jn fs (x1 ...xs ) (2.53)
j<n=1
Z X
s X
N
N! int
dxs+1 ...dxN Ljn F (x1 ...xN ) =
(N − s)! j=1 n=s+1
Z X
s
N!
= dxs+1 ...dxN (N − s)Lint
j,s+1 F (x1 ...xN ) =
(N − s)! j=1
Z X
s
N!
= dxs+1 dxs+2 ...dxN Lint
j,s+1 F (x1 ...xN ) =
(N − s − 1)! j=1
s Z
X Z
N!
= dxs+1 Lint
j,s+1 dxs+2 ...dxN F (x1 ...xN ) =
j=1
(N − s − 1)!
s Z
X
= dxs+1 Lint
j,s+1 fs+1 (x1 ...xs+1 ) (2.54)
j=1
Z
∂t f1 (x1 ) = L01 f1 (x1 ) + dx2 Lint
12 f2 (x1 , x2 ) (2.55)
30 2. Formalismul general al mecanicii statistice
X
s XX
s
∂t fs (x1 ...xs ) = L0j fs (x1 ...xs ) + Lint
jn fs (x1 ...xs )+ (2.56)
j=1 j<n=1
X
s Z
+ dxs+1 Lint
j,s+1 fs+1 (x1 ...xs+1 ), s≥2
j=1
∂t f0 = 0
Fig. 2.1. Diagrama corespunzatoare termenului care contine integrala din membrul
drept al ecuatiei (2.55). Este o diagrama de tip Y .
Z
dxs+1 Lint
j,s+1 (2.57)
Fig. 2.2. Diagrama corespunzatoare primului termen din membrul drept al ecuatiei
(2.56) scrisa pentru s = 2. Este o diagrama de tip X.
U
Fig. 2.3. Diagrama corespunzatoare termenului de forma dx3 Lint 13 f3 din membrul
drept al ecuatiei (2.56) scrisa pentru s = 2. Este o diagrama de tip Y .
U
Fig. 2.4. Diagrama corespunzatoare termenului de forma dx3 Lint 23 f3 din membrul
drept al ecuatiei (2.56) scrisa pentru s = 2. Este o diagrama de tip Y .
2.2 Functii de distributie reduse si functii de corelatie 33
Y
s
fsnec (x1 ...xs ; t) = f1 (xj ; t) (2.58)
j=1
Y
s
fs (x1 ...xs ) = f1 (xj ) + gsint (x1 ...xs ) (2.59)
j=1
∙ Z ¸∙ Z ¸ Z
−1 −1 −2
= N dx1 f1 (x1 ) N dx2 f1 (x2 ) +N dx1 dx2 g2 (x1 , x2 )
(2.63)
Pentru s fixat si in limita termodinamica, din relatia (2.35) rezulta
expresia
Z
N!
dx1 ...dxs fs (x1 ...xs ) = ≈ Ns (2.64)
(N − s)!
care aplicata corespunzator ecuatiei (2.63) conduce la expresia
Z
−2
N dx1 dx2 g2 (x1 , x2 ) ≈ 0
Z
∂t f (x1 )−L01 f (x1 ) = dx2 [Lint int
12 f (x1 )f (x2 )+L12 g2 (x1 , x2 )] (2.66)
R
In figura (2.5) este reprezentat termenul dx2 Lint 12 f (x1 )f (x2 ). Se
observa ca integrarea se face dupa variabila x2 . In figura (2.6)
este reprezentat termenul al doilea din membrul drept al ecuatiei
(2.66). Acest termen contine corelatia bi-particula g2 (x1 , x2 ) si
acest lucru se manifesta prin faptul ca liniile corespunzatoare celor
doua particule sunt conectate intre ele.
Pentru s > 2 calculele necesare obtinerii ecuatiei de evolutie
pentru corelatie sunt mai complicate. Pentru s = 2 obtinem ecu-
atia
+f1 (x2 )g2 (x1 , x3 )+f1 (x3 )g2 (x1 , x2 )+g3 (x1 , x2 , x3 )]+(1 ⇐⇒ 2)}
(2.67)
Introducem notatia:
Fig. 2.6. Reprezentarea celui de-al doilea termen de interactie din ecuatia (2.66)
si anume Lint
12 g2 (x1 , x2 ).
2.2 Functii de distributie reduse si functii de corelatie 37
= f1 (x2 )D1 f1 (x1 ) + f1 (x1 )D2 f1 (x2 ) + D12 f1 (x2 ) + D12 g2 (x1 , x2 )
(2.69)
unde Dj = ∂t − L0j .
Important este sa descoperim care sunt termenii din ecuatia
(2.67) care contribuie la termenii din expresia (2.69). Pentru a re-
aliza acest lucru vom utiliza practic aceleasi observatii cu privire la
reprezentarea diagramatica folosite pentru ecuatia (2.56) din sec-
tiunea precedenta. Pentru cazul s = 1 am schitat deja diagramele
corespunzatoare in figurile (2.5) si (2.6). In ecuatia (2.66) care
contine corelatia g2 (x1 , x2 ) diagrama corespunzatoare termenului
al doilea din membrul drept al acestei ecuatii il putem reprezenta
grafic la fel ca pe cel corespunzator unei diagrame care contine un
vertex de tip Y cu deosebirea ca cele doua linii care vin din dreapta
sunt acum conectate intre ele (aceasta conexiune este legata de
existenta corelatiei g2 (x1 , x2 ), fapt care se explica prin existenta
interactiunii intre particulele 1 si 2). Diagramele care contin core-
latii se vor reprezenta prin linii continue spre deosebire de cele
care reprezentau termeni din lantul BBGKY si care erau trasate
prin linii punctate (vezi sectiunea precedenta). Primul termen din
membrul drept al ecuatiei (2.66) se reprezinta tot printr-un vertex
de tip Y dar in care cele doua linii care vin din dreapta nu sunt
conectate intre ele deoarece acest termen nu contine o corelatie.
Acest procedeu se poate aplica si pentru ecuatia (2.67) si apoi
generaliza eventual pentru s > 2. Schema pentru cazul s = 2 este
urmatoarea
a) se deseneaza toate diagramele care au forma reprezentata
in figurile (2.1), (2.2) si (2.3).
b) se inlocuieste fiecare diagrama desenata anterior cu o suma
de diagrame care contin corelatiile bi sau triparticula.
38 2. Formalismul general al mecanicii statistice
Lint int
12 f (x1 )f (x2 ) + L12 g2 (x1 , x2 ) (2.70)
+(Lint int
13 + L23 )[f (x3 )g2 (x1 , x2 ) + g3 (x1 , x2 , x3 )]} (2.73)
Se observa ca ecuatia (2.73) este o ecuatie neliniara. Ecuatia de
evolutie neliniara pentru functia de corelatie biparticula (2.73)
si ecuatia de evolutie pentru functia de distributie uniparticula
(2.66) pe care o rescriem aici
Z
∂t f (x1 ) − L1 f (x1 ) = dx2 [Lint
0 int
12 f (x1 )f (x2 ) + L12 g2 (x1 , x2 )]
Z
(∂t − L01 )f1 (x1 ) = dx2 Lint
12 f2 (x1 , x2 ) (2.74)
(∂t − L01 − L02 )f2 (12) = (∂t − L01 − L02 )[f1 (1)f1 (2) + g2 (12) (2.77)
respectiv
3.1 Generalitati
¯ ¯
¯ v(r) ¯
λ ¿ 1; ¯ ¯
¯ v(r0 ) ¯ ≤ O(1) ∀r (3.4)
de exemplu) iar dintre acestea cel mai intilnit caz este plasma
total ionizata in care interactiunea este de tip Coulomb. Relatiile
(3.5) si (3.6) vor modifica in mod corespunzator diversii operatori
Liouville. Prin urmare restrictiile asupra operatorilor Liouville se
scriu astfel:
respectiv
r21 ≡ q2 − q1 (3.11)
respectiv
48 3. Sistem cu cuplaj slab
Si corelatiile au raze finite lc2 , lc3 ,.. care in mod uzual au acelasi
ordin de marime cu l0 dar nu intotdeauna. Atunci definim lc =
Max(l0 , lc2 , lc3 ...) ca fiind lungimea de corelatie unica, adica
obtinem
d
exp(a )f (x) = f (x + a) (3.21)
dx
sau tridimensionala
0
U12 (t) = exp(L01 + L02 )t = U10 (t)U20 (t) (3.24)
Z
∂t f (x1 )−L01 f (x1 ) = dx2 [Lint int
12 f (x1 )f (x2 )+L12 g2 (x1 , x2 )] (3.26)
Z
∂t f (x1 ; t) = L01 f (x1 ; t) + dx2 Lint
12 f (x1 ; t)f (x2 ; t) (3.27)
3.2 Ecuatii de evolutie 51
Z Z
dx2 Lint
12 f (x1 ; t)f (x2 ; t) =m−1
dx2 (∇1 V12 )·∂12 f (x1 ; t)f (x2 ; t) =
Z
−1
= m {∇1 dq2 dv2 V12 (q1 − q2 )f (q1 , v2 , t)}·
∂
·∂1 f (q1 , v1 , t) = KV {f, f }, ∂1 ≡
∂v1
Deoarece L01 = −v1 · ∇1 ecuatia Vlasov devine
Notam
Z
Vm (q1 , t) = dq2 dv2 V12 (q1 − q2 )f (q2 , v2 , t) (3.29)
cu n = N V
densitatea de particule.
In cazul unui sistem omogen, potentialul mediu Vm definit an-
terior in (3.29), are forma urmatoare si este independent de coor-
donatele spatiale:
3.2 Ecuatii de evolutie 53
Z ∙Z ¸
Vm = dv2 d(q1 − q2 )V12 (q1 − q2 ) f (q1 − q2 , v2 , (3.32)
t) =
Z Z Z
= dv drV (|r|)nϕ(v) = n drV (|r|)
X Z
α
∂t f (x1 , t) = L01 f α (x1 , t)+ dx2 Lint
12
αβ α
f (x1 , t)f β (x2 , t), α = e, i
β=e, i
(3.34)
cu potentialul de interactie coulombiana de forma
eα eβ
V12αβ = (3.35)
r
54 3. Sistem cu cuplaj slab
XZ
= dq2 dv2 (∇1 V12αβ )·(m−1 −1 α β
α ∂1 −mβ ∂2 )·f (x1 , t)f (x2 , t) =
β=e,i
eα
=− E(q1 , t) · ∂1 f α (x1 , t) (3.36)
mα
unde E(q1 , t) = −∇1 Φ(q1 , t) iar potentialul electrostatic este
identificat din (3.36) ca fiind de forma
X Z
1
Φ(q1 , t) = eβ dq2 dv2 f β (q2 , v2 , t) (3.37)
β=e,i
|q1 − q2 |
∇2 Φ(q, t) = −4πσ(q, t)
∇ × E(q, t) = 0
Concluzii
Ecuatia de evolutie analizata are cateva caracteristici impor-
tante.
a) este obtinuta ca aproximatie de ordinul intai a dezvoltarii
ecuatiei pentru functiile de distributii reduse in serie de puteri ale
lui λ.
b) in acest ordin corelatiile sunt decuplate de functiile de dis-
tributii reduse.
c) interactiile sunt self-consistente, produc un potential mediu
si prin urmare fiecare particula se misca sub actiunea unui camp
mediu care formal actioneaza ca un camp "extern".
d) campul mediu are sens doar intr-un sistem care contine un
numar mare de particule iar limita termodinamica a fost consid-
erata cu mult inainte de stabilirea lantului BBGKY.
e) ecuatia Vlasov descrie aspecte colective ale interactiilor si
este importanta in particular pentru descrierea plasmei complet
ionizate.
f) pentru sistem spatial omogen se reduce la forma ∂t f = 0.
g) ecuatia Vlasov nu contine o descriere a ciocnirilor partic-
ulelor. Acestea sunt luate in considerare in ordinele superioare
ale dezvoltarii in serie si de aceea ea nu este o ecuatie cinet-
ica propriu-zisa si se numeste mai degraba ecuatia campului
mediu.
56 3. Sistem cu cuplaj slab
Z Z
¡ ¢
∂t − L01 f (x1 ) = dx2 Lint
12 f (x1 )f (x2 ) + dx2 Lint
12 g2 (x1 , x2 )
(3.41)
+Lint int
13 g3 (x1 , x2 , x3 ) + L23 f (x2 )g2 (x1 , x3 )+
+Lint int
23 f (x3 )g2 (x1 , x2 ) + L23 g3 (x1 , x2 , x3 )} (3.42)
In ecuatia (3.42), in membrul drept al acesteia termenii care apar
au urmatoarele ordine de marime
¡ ¢
∂t − L01 − L02 g2 (x1 , x2 ) ' Lint
12 f (x1 )f (x2 ) (3.45)
Zt
0 0
g2 (x1 , x2 ; t) = U12 (t)g2 (x1 , x2 ; 0)+ dτ U12 (τ )Lint
12 f (x1 ; t−τ )f (x2 ; t−τ )
0
(3.46)
Z Zt
0
+ dx2 dτ Lint int
12 U12 (τ )L12 f (x1 ; t − τ )f (x2 ; t − τ ) (3.47)
0
−1 1
lH ≈ Max( |∇f | (3.48)
f
Aceasta lungime hidrodinamica depinde de prepararea sis-
temului si este in general de ordinul de marime al aparatelor (mm,
cm) si ii este asociat un timp hidrodinamic care se noteaza cu
τ H . Prin urmare avem la dispozitie urmatoarele distante si timpi
specifici:
a) lungimea de corelatie lc si timpul caracteristic asociat care
este durata ciocnirii τ c
b) drumul liber mediu ld.l.m. caruia ii este asociat timpul de
relaxare τ R
3.4 Ecuatia Landau 59
lc τc
= O(λ2 ); = O(λ2 ) (3.49)
ld.l.m. τR
ld.l.m. τR
≡ λH ¿ 1; = λH ¿ 1 (3.50)
lH τH
Relatiile din (3.50) definesc regimul hidrodinamic care este stu-
diat in cadrul teoriei transportului clasic. Acest regim nu este
realizat insa in plasme fierbinti care sunt caracteristice fuziunii
termonucleare controlate si in care temperaturile sunt de ordinul
T ∼ 108 K iar drumul liber mediu ld.l.m. este de ordinul metrilor.
In concluzie, in aproximatia cuplajului slab, un regim hidrod-
inamic presupune realizarea urmatoarelor conditii:
lc ¿ ld.l.m. ¿ lH τc ¿ τR ¿ τH (3.51)
Z
0
T2 = dx2 Lint
12 U12 (t)g2 (x1 , x2 ; 0) (3.52)
Zt Z
0
T3 = dτ dx2 Lint int
12 U12 (τ )L12 f (x1 ; t − τ )f (x2 ; t − τ ) (3.54)
0
Z Z Zt
−2
T3 = m dv2 dr dτ ∂12 · [∇1 V (r)] [∇1 V (r − gt)] · (3.55)
0
3.4 Ecuatia Landau 61
0 0
·U12 (τ )∂12 U12 (−τ )f (q1 , v1 ; t)f (q1 − r, v2 ; t)
Dar
0 0
U12 (τ )∂12 U12 (−τ )f (x1 ; t)f (x2 ; t) = (∂12 + τ ∇12 )f (x1 ; t)f (x2 ; t)
(3.56)
−1
τ ∇ff ≈ τ c lH ff ≈ τ c V −1 τ −1
H ff ≈ V
−1
O(λ2 )λH ¿ ∂f f ≈ V −1 ff
(3.57)
lc
≈ (1 − )f (q1 , v2 , t) ≈ f (q1 )
lH
pentru ca din (3.49) si (3.50) rezulta ca
lc
≈ O(λ2 )λH ¿ 1
lH
iar r este de ordinul lungimii de corelatie lc . Ecuatia (3.58) se
numeste aproximatie locala. Prin urmare, utilizand toate aceste
62 3. Sistem cu cuplaj slab
0 0
U12 (τ )∂12 U12 (−τ )f (1)f (2) = (∂12 + τ ∇12 )f (1)f (2) (3.61)
unde
0
U12 (τ ) = e−(v1 ·∇ 1 +v2 ·∇ 2 )τ , 0
U12 (−τ ) = e(v1 ·∇ 1 +v2 ·∇ 2 )τ (3.62)
si
∂ ∂
∂12 = − , ∇12 = ∇1 − ∇2 (3.63)
∂v1 ∂v2
In rezolvare vom folosi notatia prescurtata
3.4 Ecuatia Landau 63
e±j ≡ e±vj ·∇ j τ , j = 1, 2
= e−1 e−2 {(∂1 e1 )e2 f (1)f (2)−e1 (∂2 e2 )f (1)f (2)+e1 e2 ∂12 f (1)f (2)} =
= e−1 e−2 {+τ ∇1 e1 e2 f (1)f (2) − e1 (+τ ∇2 )e2 f (1)f (2)+
+e1 e2 ∂12 f (1)f (2)} =
= e−1 e−2 e1 e2 ∂12 f (1)f (2) + e−1 e−2 (τ ∇1 )e1 e2 f (1)f (2)−
−e−1 e−2 e1 (τ ∇2 )e2 f (1)f (2) =
= ∂12 f (1)f (2) + τ (∇1 − ∇2 )f (1)f (2) = (∂12 + τ ∇12 )f (1)f (2)
si relatia este demonstrata.
Z
−2 ←→
K{f f } = m dv2 ∂12 G (g) · ∂12 f (q1 , v1 ; t)f (q1 , v2 ; t) (3.64)
unde marimea
Z Z ∞
←
→
G = dr dτ ∇1 V (r)∇1 V (r − gτ ) (3.65)
0
Z
V (r) = dkeik·r Ve (k) (3.66)
Corespunzator avem
64 3. Sistem cu cuplaj slab
Z
dk0 eik ·(r−gτ ) Ve (k0 )
0
V (r − gτ ) =
Z
∇V (r) = dkikeik·r Ve (k) (3.67)
Z
dk0 ik0 eik ·(r−gτ ) Ve (k0 )
0
∇V (r − gτ ) =
Z
0
drei(k+k )·r = (2π)3 δ(k + k0 ) (3.68)
Z Z ∞
←
→
G = (2π)3 dk dτ eik·gτ [ikVe (k))][−ikVe (−k)] = (3.69)
Z 0
1
= (2π) 3
dk[πδ(k · g)+iP ( )][ikVe (k))][−ikVe (−k)]
k·g
In ecuatia precedenta am utilizat definitia
Z ∞
1
dτ eik·gτ = πδ(k · g)+iP ( ) ≡ πδ+ (k · g) (3.70)
0 k·g
1
unde P ( k·g ) se numeste partea principala a distributiei si este
o functie impara spre deosebire de δ(k · g) care este o functie
para. Deoarece factorul [ikVe (k))][−ikVe (−k)] este o functie para
integrala care contine partea principala este nula si avem in final
Z
←
→
G (g) = 8π 4 dkδ(k · g)Ve 2 (k)kk (3.71)
Z ∞ Z π Z 2π
←
→
G (g) = 8π 4 dk dθ dϕk 2 sin θVe 2 (k)δ(kg cos θ)kk
0 0 0
(3.73)
iar produsul direct kk este
⎛ ⎞
kx kx kx ky kx kz
kk = ⎝ ky kx ky ky ky kz ⎠ (3.74)
kz kx kz ky kz kz
66 3. Sistem cu cuplaj slab
⎞ ⎛
G00
←
→ ⎝
G = 0 G 0⎠ (3.75)
0 00
sau
←
→ ←→
G = ( 1 − ez ez )G, ez ∙ Oz
Z ∞ Z π
B
G = 8π 5
dk Ve 2 (k)k4 dθ sin θ sin2 θδ(kg cos θ) = (3.76)
0 0 g
unde
Z ∞
B = 8π 5
dk Ve 2 (k)k 3 (3.77)
0
←
→
iar componentele lui G sunt de forma
gr gs B
Grs = (δ rs − ) (3.78)
g2 g
In deducerea expresiilor (3.76) si (3.78) am utilizat proprietatea
(4.79), a carei aplicare o evidentiem aici.
Z X f (xi )
f (x)δ [h(x)] dx = 0 (x )|
(3.79)
i
|h i
dh(x)
unde h (xk ) = 0 iar h0 (x) ≡ dx
. De exemplu:
Z π
3 sin3 3 π2 1
dϕ sin ϕδ(kg cos ϕ) = π = (3.80)
0 kg sin 2 kg
3.4 Ecuatia Landau 67
Z
B g 2 δ rs − gr gs s
K{f f } = 2 dv2 ∂1r ∂12 f (q1 , v1 , t)f (q1 , v2 , t)
m g3
(3.81)
r
unde ∂12 a fost inlocuit cu ∂1r prin utilizarea relatiei (2.49).
Concluzii
Ecuatia cinetica Landau a fost obtinuta din ecuatia Liouville,
din lantul BBGKY printr-o dezvoltare perturbativa, utilizand ur-
matoarele presupuneri
A. Limita termodinamica: N → ∞, V → ∞, N/V =
n =constant
B. Interactii moleculare slabe: λ ¿ 1
C. Raza finita a interactiilor si corelatiilor
D. Ordinea specifica lc ¿ ld.l.m. ¿ lH ; τ c ¿ τ R ¿ τ H .
E. Tratarea asimptotica a ecuatiilor de evolutie : t À τ c .
Conditiile A-E au permis aparitia unui termen de ciocnire in
ecuatia pentru functia de ditsributie redusa in acest fel obtinandu-
se cea mai simpla ecuatie cinetica, ecuatia cinetica Landau.
Modificand conditia B se poate obtine o clasa intreaga de ecu-
atii cinetice, corespunzand unor situatii diferite fizice diferite si
mai complicate. Proprietatile comune tuturor ecuatiilor cinetice
sunt continute in presupunerile A, C, D si E.
Z Z Z
B(x, t) = dv dqβ(v)δ(x − q)f (q, v, t) = dvβ(v)f (x, v, t)
(3.82)
unde
Z
f (x, v, t) = dqδ(x − q)f (q, v, t) (3.83)
Z
ρ(x, t) = m dvf (x, v, t) (3.84)
Z
ρ(x, t)u(x, t) = m dvvf (x, v, t) (3.85)
Z
1
ρ(x, t)e(x, t) = m dv|v − u|2 f (x, v, t) (3.86)
2
Densitate numarului de particule (numarul de particule din uni-
tatea de volum) n(x, t) are expresia
3.4 Ecuatia Landau 69
Z
n(x, t) = dvf (x, v, t) (3.87)
Z
Γ (x, t) ≡ n(x, t)u(x, t) = dvvf (x, v, t) (3.88)
Z
1
P (x, t) = n(x, t)T (x, t) = m dv|v − u|2 f (x, v, t) (3.89)
3
Comparand relatiile (3.86) si (3.89) se vede ca
3 3
ρ(x, t)e(x, t) = n(x, t)T (x, t) = P (x, t) (3.90)
2 2
←
→
Tensorul disipativ al presiunii Π (x, t) are expresia
Z
Πrs (x, t) = m dv(vr −ur )(vs −us )f (v, x, t)−δ rs P (x, t) (3.91)
Z
1
qr (x, t) = m dv(vr − ur )|u − v|2 f (v, x, t) (3.92)
2
←→
Marimile Π (x, t) si q(x, t) se numesc marimi nehidrodinam-
ice.
Z Z Z
dvK = 0; dvvr K = 0, (r = x, y, z) dvv2 K = 0
(3.94)
Z
−2 r s
K=m dv2 ∂12 Grs ∂12 f (1)f (2) (3.95)
Z Z Z
−2 r s
dv1 mv1m K = m dv1 mv1m dv2 ∂12 Grs ∂12 f (1)f (2) =
Z Z
1 −1 r s
= m dv1 dv2 (v1m + v2m )∂12 [Grs ∂12 f (1)f (2)] =
2
Z Z
1 −1 r s
= m dv1 dv2 {∂12 [(v1m + v2m )Grs ∂12 f (1)f (2)] −
2
r s
− ∂12 [(v1m + v2m )] Grs ∂12 f (1)f (2)} =
Z Z
1
= − m−1 dv1 dv2 (δ rm − δ rm )Grs ∂12 s
f (1)f (2) = 0 (3.97)
2
Linia a doua din expresia (3.97) a fost obtinuta prin adaugarea
in integrand a vitezei v2m . Contributia celor doi termeni, v1m si
3.4 Ecuatia Landau 71
Z
dv1 mv1m K = 0 (3.98)
Z Z Z
mv12 −2 mv12 r s
dv1 K=m dv1 dv2 ∂12 Grs ∂12 f (1)f (2) =
2 2
Z Z
−1 1
=m · dv1 dv2 (v12 + v22 )∂1r Grs ∂12
s
f (1)f (2) =
4
Z Z
m−1
=− dv1 dv2 (v1r − v2r )Grs ∂12s
f (1)f (2) = 0 (3.100)
2
Explicatiile succesiunii de expresii din (3.100) sunt aceleasi ca in
demonstratia precedenta a expresiei (3.98). Existenta invariantu-
lui colisional (3.100) rezulta din urmatoarea identitate
δ mn g2 − gm gn gm g2 − gm g 2
gn Gnm (g) =gn = =0 (3.101)
g3 g3
unde reamintim ca g = v1 − v2 . Prin urmare avem
Z
mv12
dv1 K=0 (3.102)
2
72 3. Sistem cu cuplaj slab
Primul invariant din (3.94) este evident din aplicarea de doua ori
a proprietatii (2.49)
Z Z Z
−2 r s
dv1 K = m dv1 dv2 ∂12 Grs ∂12 f (1)f (2) = 0 (3.103)
∂t f (v, x, t) = −v · ∇f v, x, t) + K (3.104)
∂t ρ = −∇ · (ρu) (3.105)
Z Z Z
∂t dvmf (v, x, t) = − dvmvj ∇j f (v, x, t) + dvmK
3.5 Ecuatii de bilant hidrodinamice 73
(3.106)
R
Primul termen din membrul drept este ∇j dvmvj f (v, x, t) (op-
eratorul ∇j a fost scos in fata integralei deoarece viteza vj nu de-
pinde de x) iar al doilea este zero (invariant colisional). Utilizand
definitiile (3.84) si (3.85) se obtine
∂t ρ = −∇ · (ρu) (3.107)
h ←→ ← →i
∂t ρu = −∇ · ρuu+P I + Π (3.108)
Demonstratie
Inmultim ecuatia cinetica (3.104) cu mvr , integram dupa viteza
v si tinem cont de al doilea invariant colisional din (3.94)
Z Z Z
∂t dvmvr f (v, x, t) = − dvmvr vj ∇j f (v, x, t)+ dvmvr K
(3.109)
R
Primul termen din membrul drept este −∇j dvmvr vj f (v, x, t)
(operatorul ∇j a fost scos in fata integralei deoarece v nu de-
pinde de x) iar al doilea este zero (invariant colisional). Adunam
si scadem viteza locala ur in integrandul din membrul stang si
corespunzator vitezele locale ur si uj in cel din membrul drept al
ecuatiei (3.109)
Z Z
∂t dvm(vr − ur )f (v, x, t) + ∂t dvmur f (v, x, t) = (3.110)
Z
= −∇j dvm(vr − ur + ur )(vj − uj + uj )f (v, x, t)
74 3. Sistem cu cuplaj slab
Z Z
∂t dvmvr f (v, x, t) − ∂t ur dvmf (v, x, t) + ∂t (ρur ) =
Z Z
= −∇j dvm(vr −ur )(vj −uj )f (v, x, t)−∇j dvm(vr −ur )uj f (v, x, t)−
Z Z
−∇j dvmur (vj − uj )f (v, x, t) − ∇j dvmur uj f (v, x, t)
(3.111)
Z Z
∂t (ρur ) = −∇j dvm(vr −ur )(vj −uj )f −∇j ur uj dvm (3.112)
h ←→ ← →i
∂t ρu = −∇ · ρuu+P I + Π (3.113)
←→
∂t ρe = −∇ · [ρeu + q] − P ∇ · u− Π : ∇u (3.114)
Demonstratie
Inmultim ecuatia cinetica (3.104) cu m2 |v − u|2 , integram dupa
viteza v si tinem cont de toti cei trei invarianti colisionali (3.94).
3.5 Ecuatii de bilant hidrodinamice 75
Z Z
m 2 m
dv |v − u| K ≡ dv (vr − ur )(vr − ur )K = (3.115)
2 2
Z Z Z
m 2 m 2
= dv v K + dv u K − dvmvr ur K = 0
2 2
Ne ocupam in continuare doar de termenul care a mai ramas si
scriem urmatoarea succesiune de expresii
Z
m
− dv |v − u|2 vj ∇j f =
2
Z
m©
− dv ∇j [(v − u)2 vj f ]−
2
ª
−∇j [v − u]2 vj f − |v − u|2 (∇j vj )f =
Z Z
m 2
= −∇j dv |v − u| vj f − dvm(vr − ur )(∇j ur )vj f (3.116)
2
Dar prima integrala din membrul drept al expresiei (3.116) se
poate scrie adunand si scazand viteza uj astfel
Z Z
m m
dv |v − u|2 vj f = dv |v − u|2 (vj − uj )f + (3.117)
2 2
Z
m
+ dv |v − u|2 uj )f
2
Prin urmare, primul termen din membrul drept al expresiei (3.116)
devine
Z
m
−∇j dv |v − u|2 vj f = −∇j (qj + ρeuj ) ≡ (3.118)
2
76 3. Sistem cu cuplaj slab
≡ −∇ · (q + ρeu)
unde am utilizat definitiile (3.86) si (3.92). A doua integrala
din membrul drept al expresiei (3.116) se poate scrie convenabil
adunand si scazand uj vitezei vj si scotand in fata integralei fac-
torul (∇j ur ) care nu depinde de viteza v. Obtinem succesiv ex-
presiile
Z
− dvm(vr − ur )(∇j ur )vj f =
Z
= −(∇j ur ) dvm(vr − ur )(vj − uj + uj )f =
Z
= − (∇j ur ) dvm(vr − ur )(vj − uj )f −
Z
− (∇j ur ) dvm(vr − ur )uj f ≡
≡ −∇j ur Πrj − ∇j ur P δ rj =
= −Πrj ∇j ur − P ∇j uj (3.119)
Expresia a patra din ecuatia (3.119) este identic nula datorita
definitiilor (3.84) si (3.85) iar expresiile din ultimele doua linii din
(3.119) se datoreaza definitiei (3.91). Prin urmare
Z
dvm(vr − ur )(∇j ur )vj f = −Πrj ∇j ur − P ∇j uj ≡ (3.120)
←
→
≡ Π : ∇u − P ∇ · u
In final, tinand cont de (3.118) si (3.120) ecuatia de bilant pentru
energia interna devine
←
→
∂t (ρe) = −∇ · [q + ρeu] − P ∇ · u − Π : ∇u (3.121)
∂t f + v · ∇f = K(f, fb ) (3.122)
unde
m mv2
fb (v, x, t) = nb (x, t)( )3/2 exp[− ] (3.123)
2πT (x, t) 2T (x, t)
m mv2
f (v, x, t) = n(x, t)( )3/2 exp[− ]{1+χ(v, x, t)}
2πT (x, t) 2T (x, t)
(3.124)
|∇T | |∇n|
lT−1 = si ln−1 = (3.125)
T n
De asemenea exista urmatoarele definitii ale timpilor asociati
lungimilor caracteristice anterioare
Z
1
∂t m(vr − ur )|v − u|2 fdv
2
care este chiar ∂t qr (x, t) daca tinem cont de definitia (3.92).
Sa analizam acum membrul drept al ecuatiei (3.127). Prin
definitie marimea
80 3. Sistem cu cuplaj slab
Z
m
dv (vr − ur )|v − u|2 K(f, fb ) ≡ Q(3)
r (3.128)
2
se numeste forta de frecare generalizata. Indicele superior (3) sem-
nifica faptul ca aceasta forta este un moment de ordinul trei. A
mai ramas de analizat termenul
Z
m
dv (vr − ur )|v − u|2 vj ∇j f (3.129)
2
Aplicand formula de derivare a unui produs de functii si tinand
cont ca vj nu depinde de x, scoatem vj in fata operatorului ∇j si
obtinem
Z
m
− (vr − ur )|v − u|2 vj ∇j f =
dv
2
Z
m
= −∇j dv (vr − ur )|v − u|2 vj f −
2
3.6 Problema de baza a hidrodinamicii 81
Z
m
−∇j ur |v − u|2 vj f −
dv
2
Z
m
−2∇j uk dv (vk − uk )(vr − ur )vj f =
2
= −∇j (Srj + uj qr ) − (∇j ur )(qj + uj (ρe))−
−2(∇j uk )qkrj − (∇j uk )(Πkr + P δ kr )uj =
3
= −∇j (Srj + uj qr ) − (qj + P uj )∇j ur −
2
−(2qkrj + (Πkr + P δ kr )uj )∇j uk
Deci, pe componente, ecuatia de bilant pentru fluxul de caldura
este de forma
Z
1
qkrj = m dv(vk − uk )(vr − ur )(vj − uj )f (x, v, t) (3.135)
2
∂t n = −∇ · (nu) ≡ −∇ · Γ (3.137)
h →i
−1 ←
∂t Γ = − ∇ · Γ u + m P I + Q(1) (3.138)
unde
Z
m
dv vK(f, fb ) ≡ Q(1)
2
este termenul datorat neconservarii impulsului (deoarece termenul
de ciocnire Landau nu mai este simetric).
sau
∂t Γr = −m−1 ∇r P + Q(1)
r (3.142)
5 T
∂t qr = − n ∇r T + Q(3)
r (3.143)
2 m
Din aceste ecuatii se observa ca variatia in timp a fluxurilor Γr si
qr se datoreaza gradientilor marimilor P si T precum si efectului
ciocnirilor continut in componentele fortelor de frecare general-
(p)
izate Qr (p = 1, 3), forte care se datoreaza faptului ca termenul
de ciocnire Landau nu mai este simetric, adica depinde de doua
functii de distributie reduse diferite, f, si fb , iar expresia sa este
K{f, fb }. Primii termeni din membrii drepti ai relatiilor prece-
dente sunt proportionali cu τ −1H in timp ce ceilalti sunt propor-
−1
tionali cu τ R .In starea stationara (starea finala) aceste doua
contributii trebuie sa se echilibreze si sa produca fluxurile de cal-
dura si particule de echilibru. Pentru ca aceasta compensare sa
(P )
aiba loc trebuie ca Qr sa fie de ordinul ττ HR = λH , adica sa fie
marimi de ordinul unu in parametrul hidrodinamic λH .
84 3. Sistem cu cuplaj slab
m
cr = ( )1/2 vr (3.144)
T (x, t)
Z
dcΦ0 (c) = 1 (3.146)
adica
Z Z
−3/2 −c2 /2 −3/2 2 /2
dc(2π) e = (2π) dce−c = (2π)−3/2 (2π)3/2 = 1
(3.147)
Z
2
dcr e−cr /2 = (2π)1/2 , r = 1, 2, 3 (3.148)
m 3/2 0
fb (v, x, t) = nb (x, t)( ) Φ (c) (3.149)
T
respectiv
3.7 Momente Hermite 85
m 3/2 0
f (v, x, t) = n(x, t)( ) Φ (c)[1+χ(c, x, t)] ≡ f 0 (v, x, t)(1+χ)
T
(3.150)
Z Z
dvf (v, x, t) = dvf 0 (v, x, t) = n(x, t) (3.151)
Z Z
1 2 1
m dv|v − u| f (x, v, t) = dv|v − u|2 f 0 (x, v, t) =
3 3
(3.152)
Z Z
0
dcΦ χ = 0, dcc2 Φ0 χ = 0 (3.153)
X
∞
© 2n
χ(c; x, t) = h (x, t)H (2n) (c)+h(2n+1)
r (x, t)Hr(2n+1) (c)+
n=0
(3.154)
86 3. Sistem cu cuplaj slab
ª
+h(2n+2)
rs
(2n+2)
(x, t)Hrs (c) + ...
unde polinoamele Hermite sunt definite astfel:
a) polinom Hermite scalar
(2n+2) 1
Hrs (c)= (cr cs − c2 δ rs )S (n) (c2 ) (3.157)
3
(P )
Marimile de forma hrs ...(x, t) care apar in definitia (3.154)
se numesc momente tensoriale Hermite iar marimile P (n) (c2 ),
R(n) (c2 ), S (n) (c2 ) sunt polinoame in variabila scalara c2 .
Daca se determina un set finit de momente tensoriale Hermite
practic se poate determina functia χ. In practica seria infinita
este taiata la un anumit nivel. In cazul nostru vrem sa determinam
marimile vectoriale ale caror componente sunt Γr , qr . Intr-o teorie
liniara, doar momentele vectoriale contribuie la determinarea flux-
urilor Γr , qr :
Z
dcΦ0 (c)H (2m) (c)H (2n) (c)=δ mn (3.159)
Z
dcΦ0 (c)Hr(2m+1) (c)Hs(2n+1) (c)=δ mn δ rs (3.160)
3.7 Momente Hermite 87
Z
1 2
dcΦ0 (c)Hrs
(2m) (2n)
(c)Hpq = δ mn (δ rp δ sq +δ rq δ sp − δ rs δ pq ) (3.161)
2 3
Primele polinoame ale bazei ortonormate sunt
H 0 (c) = 1 (3.162)
1
H (2) (c) = √ (c2 − 3) (3.163)
6
1
H (4) (c) = √ (c4 − 10c2 + 15) (3.164)
2 30
1
Hr(3) (c) = √ cr (c2 − 5) (3.166)
10
(2) 1 1
Hrs (c) = √ (cr cs − δ rs c2 ) (3.167)
2 3
(4) 1 1
Hrs (c) = √ (cr cs − δrs c2 )(c2 − 7) (3.168)
2 7 3
(m)
Inmultind ecuatia (3.154) cu Φ0 (c)Hr1 ..rn (c), integrand dupa viteza
(m)
adimensionala c tinand cont ca hr1 ...rn (x, t) nu depinde de c si
utilizand proprietatile de ortogonalitate ale polinoamelor Hermite,
momentele Hermite au forma:
Z
hr(m)
1 ...rn
(x, t) = dcΦ0 (c)χ(c, x, t)Hr(m)
1 ..rn
(c) (3.169)
88 3. Sistem cu cuplaj slab
Z Z
h(1)
r (x, t) = dcΦ 0
(c)χHr(1) (c)= dcΦ0 (c)cr χ (3.170)
Z
Γr (x, t) = dvvr f (v, x, t) = (3.171)
Z Z
= dvvr f 0 (1 + χ) = dvvr f 0 χ =
Z h m i Z
T
= dvvr n( ) Φ (c) χ = n dc( )1/2 cr Φ0 (c)χ =
3/2 0
T m
Z
T 1/2 T
= n( ) dccr Φ0 (c)χ ≡ n( )1/2 h(1)
r (x, t)
m m
m T 3/2
cr = ( )1/2 vr , dv = ( ) dc
T (x, t) m
Z
T m
Φr = ( )3/2 n dccr c2 Φ0 χ (3.172)
m 2
reprezinta suma dintre fluxul total de energie pe directia r ad-
ica 52 T Γr , care reprezinta fluxul conservativ de energie si fluxul
conductiv de caldura qr si o putem rescrie astfel:
Z ½ ¾
T m√ 1 5
Φr = ( )3/2 n 10 dc √ cr (c − 5) + √ cr Φ0 χ =
2
m 2 10 10
3.7 Momente Hermite 89
Z ½ ¾
T 3/2 m √ 5
=( ) n 10 dc Hr (c) + √ Hr (c) Φ0 χ =
(3) (1)
m 2 10
Z
T m√
= ( )3/2 n 10 dcHr(3) (c)Φ0 χ+
m 2
Z
5 T 3/2
+ nm( ) dcHr(1) (c)Φ0 χ =
2 m
r
5 T 5
= nm( )3/2 h(3)
r (c) + T Γr
2 m 2
Prin identificare obtinem relatia dintre fluxul de caldura qr si mo-
mentul vectorial Hermite de ordinul trei
r
5 T
qr = nm( )3/2 h(3)
r (3.173)
2 m
Z h m i 1Z
1 m
h(1)
r = dvf (v)Hr(1) 1/2
( ) v = dvf (v)vr ( )1/2
n T n T
(3.174)
deoarece
m 1/2
Hr(1) (c) = cr , cr = ( ) vr (3.175)
T
Derivand partial ecuatia (3.174) in raport cu timpul avem
Z
1 m
∂t h(1)
r (c, t) = ∂t ( ( )1/2 ) dvvr f (v)+ (3.176)
n T
90 3. Sistem cu cuplaj slab
Z
1 m
+ ( )1/2 dvvr ∂t f (x, v, t)
n T
R
Primul termen din membrul drept al ecuatiei (3.176), adica dvvr f (v)
este
R zero deoarece s-a considerat cazul simplificat in care ρu ≡
m dvvf = 0.
Inlocuind in integrandul nenul din membrul drept al ecuatiei
(3.176) derivata partiala in raport cu timpul din ecuatia Landau,
obtinem
Z
1 m 1/2
∂t h(1)
r (x,t)= ( ) dvvr (−vj ∇j f + K) =
n T
Z Z
1 m 1/2 1 m 1/2
= − ( ) ∇j dvvr vj f + ( ) dvvr K =
n T n T
Z
1 m 1/2 1 1 m
=− ( ) ∇j (Πrj + δrj P ) + dv( )1/2 vr K =
n T m n T
∼ 1 m 1
= − ( )1/2 ∇r (nT ) + Q(1) r
n T m
T 1
≡ −( )1/2 ∇r (nT ) + Q(1)
r (3.177)
m nT
unde am neglijat contributia termenului care contine Πrj si am
utilizat relatia P = nT . Forta de frecare generalizata are expresia
Z
1 m 1/2
Q(2n+1)
r = dvHr(2n+1) [( ) v]K{f, fb } (3.178)
n T
(in cazul nostru n = 1). A nu se confunda concentratia de partic-
ule n cu indicele n al fortei de frecare generalizate!
(3)
Calculul corespunzator momentului Hermite hr este ceva mai
lung. Prin definitie
Z
1 m 1/2
h(3)
r = dvf (v)Hr(3) [( ) v] (3.179)
n T
3.7 Momente Hermite 91
m 1/2 1 m m 1 m 5T
Hr(3) [( ) v] = √ ( )1/2 vr [ v2 −5] = √ ( )3/2 vr [v 2 − ]
T 10 T T 10 T m
(3.180)
∂t h(3)
r (x, t) =
½ Z ¾
1 1 m 3/2 2 5T
= ∂t √ ( ) dvf (v)vr [v − ] =
10 n T m
Z
3/2 −1 1 1 m 3/2 5
= (∂t (nT ) )nT 3/2 h(3)
−√ ( )
r (∂t T ) dvfvr +
10 n T m
Z
1 1 m 3/2 5T
+√ ( ) dvvr (v2 − )(−vm ∇m f + K) (3.181)
10 n T m
In obtinerea expresiei (3.181) am utilizat formula
R de derivare a
unui produs de functii, conditia ρu ≡ m dvvf = 0 si ecu-
atia Landau (3.127). Sa calculam acum derivata ∂t (nT 3/2 )−1
tinand
R cont de ecuatia de continuitate (3.137), de conditia ρu ≡
m dvvf = 0 precum si de ecuatia (3.141)
1 1 1
∂t (nT 3/2 )−1 = ∂t ( )T −3/2 + ∂t ( 3/2 ) =
n n T
1 1 3 −5/2
=− 2
(∂t n)T −3/2 − T ∂t T =
n n2
13 2 1
= − T −5/2 (− ∇ · q) = 2 T −5/2 ∇ · q (3.182)
n2 3n n
Dar prin definitie
r
5 T 3/2 (3)
qr = m( ) nhr (3.183)
2 m
Inlocuind avem
92 3. Sistem cu cuplaj slab
r
3/2 −1 1 5 T
∂t (nT ) = 2 T −5/2 m∇r [( )3/2 nh(3)
r ] = (3.184)
n 2 m
r
3/2 −1 5 1 T
= (nT ) ∇r [ρT ( )1/2 h(3)
r ]
2 ρT m
deoarece n = mρ . Sa calculam in continuare (utilizand din nou
formula de derivare a unui produs de functii) termenul pe care il
notam cu Tr
Z
5T
Tr ≡ dvvr (v 2 − )vn ∇n = (3.185)
m
Z Z
25T 5
= ∇n dvf vr vn (v − ) + (∇n T ) dvvr vn f
m m
Facem acum schimbarile de variabila
T 1/2 m 3/2 0
vr = ( ) cr ; f = n( ) Φ (c)(1 + χ) (3.186)
m T
si o inlocuim in (3.185) obtinand
Z
T 2
Tr = ∇n {n( ) dcΦ0 (1 + χ)cr cn (c2 − 5)}+ (3.187)
m
Z
5 T
+ (∇n T ) n dcΦ0 (1 + χ)cr cn
m m
Sa exprimam acum cr cn (c2 − 5) in functie de polinoamele tenso-
(2) (4)
riale Hermite Hrn si Hrn . Avem succesiv
√ (2) 1
2Hrn = cr cn − δ rn c2 (3.188)
3
√ (4) 1
2 7Hrn = (cr cn − δ rn c2 )(c2 − 7)
3
3.7 Momente Hermite 93
√ (2) 2
2 2Hrn = 2cr cn − δ rn c2 (3.189)
3
√ (4) 1
2 7Hrn = (cr cn − δ rn c2 )(c2 − 7) (3.190)
3
√ (2) √ (4)
2 2Hrn + 2 7Hrn =
1
= (cr cn − δrn c2 )(c2 − 7)+
3
2
+2cr cn − δ rn c2 = cr cn (c2 − 5) (3.191)
3
(2)
De asemenea, produsul cr cn se poate exprima in functie de Hrn ,
H (2) si H (0) astfel
√ (2) 1
cr cn = 2Hrn (c) + δ rn c2 =
3
√ (2) 1 √
= 2Hrn + δ rn ( 6H (2) + 3) =
3
r
√ (2) 2 (2)
= 2Hrn + H δ rn + δ rn H (0) (3.192)
3
Utilizand expresiile (3.191), (3.192) si definitia momentelor Her-
mite (3.169) in (3.187), obtinem expresiile celor doi termeni care
compun Tr , astfel
Z √ (2) √ (4)
T 2
∇n {n( ) dcΦ0 (1 + χ)[2 2Hrn + 2 7Hrn ]} = (3.193)
m
½ ¾
T 2 h √ (4) √ (2) i
= ∇n ( ) 2 7hrn + 2 2hrn
m
iar cel de-al doilea termen devine
94 3. Sistem cu cuplaj slab
Z
5 T
(∇n T ) n dcΦ0 (1 + χ)cr cn =
m m
( r )
5 T √ (2) 2 (2)
= (∇n T ) n 2hrn + h δ rn + h(0) δ rn + δ rn (3.194)
m m 3
In scrierea ultimelor relatii am folosit definitia
Z
hr(m)
1 ...rn
= dcΦ0 (1 + χ)Hr(m)
1 ...rn
− δ m0 (3.195)
5 T √ 5 T
(∇n T ) n 2h(2) rn + (∇r T ) n (3.196)
m m m m
Inlocuind (3.184) si (3.185) in ecuatia (3.181) obtinem ecuatia de
(3)
evolutie pentru momentul hermitic vectorial hr
r
5 T 1/2 1
∂t h(3)
r = − ( ) ∇r T +
2 m T
( r r
T 1/2 14 1 2 (4) 5 (3) 1
+( ) − ∇m (ρT hrn ) + h
m 5 ρT 2 2 r ρT 3/2
¾
2 1
· ∇m (ρT hm ) − √ 7/2 ∇m (T hrm ) + Q(3)
3/2 (3) 7/2 (2)
r (3.198)
5T
Tinand cont de faptul ca retinem doar termenii in λH avem in final
urmatoarele ecuatii simplificate care corespund ecuatiilor (3.177)
si (3.198)
T 1/2 1
∂t h(1)
r (x, t) = −( ) ∇r (nT ) + Q(1)
r (3.199)
m nT
r
5 T 1/2 1
∂t h(3)
r (x, t) ( ) =− ∇r T + Q(3)
r (3.200)
2 m T
Este necesar sa calculam in continuare fortele de frecare general-
(1) (3)
izate Qr si Qr .
3.8 Ecuatii de transport 95
Z
1 m 1/2
Q(3)
r = dvHr(3) [( ) v]K {f, fb } (3.202)
n T
(1)
iar pentru k = 0 se obtine Qr care este contributia termenului
de ciocnire din ecuatia (3.199), pe care ne propunem sa-l calculam
in cele ce urmeaza. Prin definitie
Z
1 m 1/2
Q(1)
r = dvHr(1) [( ) v]K {f, fb } (3.203)
n T
unde
m 3/2 0 m
fb = nb ( ) Φ , f = n( )3/2 Φ0 (1 + χ) (3.204)
T T
iar
2 /2
Φ0 = (2π)−3/2 e−c
si
96 3. Sistem cu cuplaj slab
Z
B g 2 δ rs − gr gs s
K {f, fb } = 2 dv2 ∂1r ∂12 ffb (3.205)
m g3
Vom utiliza notatiile
γ = c1 − c2
m 1/2
c=( ) v
T
χ = h(1) (1) (3) (3)
r Hr + hr Hr (3.206)
care introduse in expresia (3.203) conduc la
Z
nb 1 2 2
Q(1)
r = 1/3 3/2 dc1 dc2 c1r ∂1m Gmn (γ)(∂1n − ∂2n )e− 2 (c1 +c2 ) ×
m T
(3.207)
½ ¾
(1) (3) 1 2
× 1 + hs c1s + hs √ c13 (c1 − 5)
10
unde ∂1n = ∂c∂1n iar γ m Gmn = Gmn γ n = 0. Integram prin
parti, tinem cont de lemele (2.49) enuntate anterior si efectuam
derivatele (∂1n − ∂2n ). Obtinem
Z
nb 1 2 2
Q(1)
r = − 1/3 3/2 dc1 dc2 Grn (γ)e− 2 (c1 +c2 ) × (3.208)
m T
½ ¾
(1) (3) 1 2
× hs δ ns + hs √ [(c1 − 5)δ ns + 2c1n c1s ]
10
Sa facem urmatoarea schimbare de variabile
µ ¶
c1 + c2
(c1 , c2 ) → γ = c1 − c2 , Γ =
2
1 1 1
c1 = Γ + γ, c2 = Γ − γ, c21 + c22 = 2Γ 2 + γ 2 (3.209)
2 2 2
1 1 1
c21 = Γ 2 + γ 2 + γ · Γ, c1n c1s = Γn Γs + γ n γ s + (γ n Γs + γ s Γn )
4 4 2
(3.210)
Z
nb 2− 1 γ2
Q(1)
r = 1/3 3/2 dΓ dγGrn (γ)e−Γ 4 × (3.212)
m T
(3) 1 1
× {h(1)
s δ ns + hs √ [(Γ 2 + γ · Γ + γ 2 − 5)δ ns +
10 4
1 1
+ 2(Γn Γs + (γ n Γs + γ s Γn ) + γ n γ s )]}
2 4
Se observa ca avem de calculat integrale de doua tipuri. Primul
tip de integrala contine in integrand componente ale vectorului
Γ , adica au forma
Z Z
−Γ 2 2 2
dΓ e Γ , dΓ e−Γ Γn Γs (3.213)
iar cel de-al doilea tip contine in integrand componente ale vec-
torului γ si componente ale tensorului Landau Grn (γ)
Z Z
−γ 2 /4 2
dγe Grn (γ), dγe−γ /4 Grn (γ)γ n γ s (3.214)
Z
(k) −3/2 2
Jmnpq = (2π) dΓ e−Γ Γ 2k Γm Γn Γp Γq (3.215)
98 3. Sistem cu cuplaj slab
(k)
Jmnpq = B (k) (δ mn δ pq + δ mp δ nq + δ mq δ pn ) (3.216)
(k)
Jmnrr = B (k) (δ mn δ rr + δ mr δ nr + δ mr δ rn ) = 5B (k) δ mn (3.217)
Z
(k) −3/2 2
Jrrss = (2π) dΓ e−Γ Γ 2k Γr Γr Γs Γs = (3.219)
Z
−3/2 2
= (2π) dΓ e−Γ Γ 2k+4 =
Z ∞
−3/2 2 3 · 5 · 7...(2k + 5)
= (2π) 4π dΓ e−Γ Γ 2k+6 =
0 2k+7/2
Ultima linie a fost obtinuta prin trecerea la coordonate sferice si
integrarea dupa unghiuri, adica
dΓ = 4πΓ 2 dΓ
(k) 5 · 7...(2k + 5)
Jmnpq = B (k) (δ mn δ pq + δ mp δ nq + δ mq δ pn ) (3.220)
5 · 2k+7/2
Sa calculam acum integrala
Z
(k) −3/2 2 /2
Lrs/mn = (2π) dce−c Grs (c)c2k cm cn (3.221)
3.8 Ecuatii de transport 99
Dar
(k) (k)
Lrp/pn = Lrp/mp = 0 (3.223)
Z
(k) −3/2 2 /2
Lpp/qq = (2π) dce−c Gpp c2k cq cq = (3.227)
Z
2
= (2π)−3/2 dce−c /2 c2k+1 =
Z ∞
−3/2 2 2k+3 (k + 1)!
= 4π(2π) dce−c /2 c2k+3 = √
0 15 2π
Deci
Bnb 3
Q(1)
r = − √ 1/2 3/2
[h(1)
r − √ h(3)
r ] (3.229)
3 πm T 2 10
Bnb 3 75 (3)
Q(3)
r = − √ [− √ h(1)
r + h ] (3.230)
3 πm T 1/2 3/2
2 10 40 r
R∞
unde B = 8π 5 0 dk Ve 2 (k)k3 si a fost definit in (3.77). Notam
√ Bnb ' τ̂1R (inversul timpului de relaxare sau frecventa de
3 πm1/2 T 3/2
ciocnire) si introducem de asemenea notatiile
r
T 1 5 T 1/2 1
gr(1) = −τ̂ R ( )1/2 ∇r (nT ); gr(3) = −τ̂ R ( ) ∇r T
m nT 2 m T
(3.231)
care se numesc termeni sursa si sunt marimi adimensionale. Cu
(1) (3)
aceste notatii ecuatiile de evolutie pentru hr si hr se scriu sub
forma
⎧
⎨ ∂ h(1) gr
(1)
1 (1) 3 (3)
t r = τ̂ R − τ̂ R (hr − 2√10 hr )
(3) (3.232)
⎩ ∂t h(3)
r =
gr (1)
− 1 (− √3 hr + 75 hr )
(3)
τ̂ R τ̂ R 2 10 40
sau
X Z ∞
1
h(p)
r (t) = G pq
(t)h(q)
r (0) + dθGpq (θ)grq (t − θ)] (3.236)
q=1,3
τ̂ R 0
Z ∞
pq 1
G = dθGpq (θ) (3.237)
τ̂ R 0
X pq
hr(p) (t) = G grq (t), p = 1, 3 (3.238)
q=1,3
iar
sau echivalent
(c11 − r1 ) ξ 11 + c13 ξ 12 = 0
(c33 − r1 ) ξ 12 + c31 ξ 11 = 0 (3.247)
cu necunoscutele ξ 11 , ξ 12 . Solutiile sunt de exemplu
c11 − r1
ξ 11 = β, ξ 12 = −β (3.248)
c13
Analog, componentele vectorului ξ2 sunt
c11 − r2
ξ 21 = α, ξ 22 = −α (3.249)
c13
Solutia generala este de forma urmatoarei combinatii liniare
ξ1 = ξ 11 e1 + ξ 12 e2
respectiv
ξ2 = ξ 21 e1 + ξ 22 e2 (3.251)
h(1)omogen
r (t) = C1 ξ 11 exp (λ1 t) + C2 ξ 21 exp (λ2 t) =
h(3)omogen
r (t) = C1 ξ 12 exp (λ1 t) + C2 ξ 22 exp (λ2 t) =
µ ¶ µ ¶
c11 − r1 c11 − r2
= C1 −β exp (λ1 t) + C2 −α exp (λ2 t) ≡
c13 c13
3.8 Ecuatii de transport 105
µ ¶ µ ¶
−c11 + r1 r1 −c11 + r2 r2
≡ α1 exp − t +α2 exp − t (3.253)
c13 τ̂ R c13 τ̂ R
Solutiile date in expresiile (3.252) si (??) corespund sistemului
omogen. Prin metoda variatiei constantelor se determina solutii
particulare ale sistemului. Presupunem deci ca α1 si α2 depind de
timp. In acest caz solutiile particulare au forma
µ ¶ µ ¶
(1)part r1 r2
hr (t) = α1 (t) exp − t + α2 (t) exp − t
τ̂ R τ̂ R
µ ¶ µ ¶
−c11 + r1 r1 −c11 + r2 r2
h(3)part
r (t) = α1 (t) exp − t +α2 (t) exp − t
c13 τ̂ R c13 τ̂ R
(3.254)
µ ¶ µ ¶
· r1 · r2
α1 (t) (−c11 + r1 ) exp − t +α2 (t) (−c11 + r2 ) exp − t = c13 (τ̂ R )−1 gr(3)
τ̂ R τ̂ R
(3.255)
· ·
din care se determina α1 (t) si α2 (t) si anume
Zt
(τ̂ R )−1 £ ¤ r1
α1 (t) = dθ gr(1) (θ) (−c11 + r2 ) − c13 gr(3) (θ) exp θ
r2 − r1 τ̂ R
0
106 3. Sistem cu cuplaj slab
(3.258)
respectiv
Zt
(τ̂ R )−1 £ ¤ r2
α2 (t) = dθ gr(1) (θ) (−c11 + r1 ) − c13 gr(3) (θ) exp θ
r1 − r2 τ̂ R
0
(3.259)
h(1)
r (0) = α1 + α2
si
−c11 + r1 −c11 + r2
h(3)
r (0) = α1 + α2 (3.261)
c13 c13
(1) (3)
Introducand (3.261) in expresiile momentelor hr (t) si hr (t)
rezulta aceste momente complet determinate. Forma generala a
acestora este
X©
hr(p) (t) = h(q) pq
r (0) G (t)+
q=1,3
3.8 Ecuatii de transport 107
⎫
Zt ⎬
+ (τ̂ R )−1 pq (q)
dθG (θ)gr (t − θ) (3.262)
⎭
0
(1)
De exemplu, hr (t) are forma
Zt
−1 £ ¤
+ (τ̂ R ) dθ G11 (θ)gr(1) (t − θ) + G13 (θ)gr(3) (t − θ) (3.263)
0
13
Sa calculam, de exemplu G utilizand relatia urmatoare in care
vom inlocui G13 (θ) din ecuatia (3.265)
Z ∞
13 1
G = dθG13 (θ)
τ̂ R 0
adica
Z ∞ ∙ µ ¶ µ ¶¸
13 1 c13 −r1 t −r2 t
G = dt exp − exp
τ̂ R 0 r1 − r2 τ̂ R τ̂ R
Efectuand integrala rezulta
13 c13
G =
c11 c33 − c213
unde am utilizat si relatia (3.244): r1 r2 = c11 c33 − c213 . Analog se
pot calcula si coeficientii ceilalti. Inlocuind valorile numerice ale
coeficientilor matricii de ciocnire cpq date in (3.235) obtinem
( √
(1) (1) 10 (3)
hr (t) = 25
22
gr (t) + g (t)
11 r
(3)
√
10 (1) 20 (3)
(3.269)
hr (t) = 11 gr (t) + 33 gr (t)
respectiv
r
5 T 3/2 (3)
qr = m( ) nhr (3.271)
2 m
Fortele adimensionale (termenii sursa) sunt definiti in ecuatia
(3.231) si le rescriem aici
r
T 1 5 T 1/2 1
gr(1) = −τ̂ R ( )1/2 ∇r (nT ); gr(3) = −τ̂ R ( ) ∇r T
m nT 2 m T
(3.272)
J1 = L11 X1 + L12 X2
1
J1 ≡ Γ, J2 ≡ q (3.277)
T
X1 ≡ −∇ ln (nT ) , X2 ≡ −∇ ln T (3.278)
Introducand expresiile (3.277) si (3.278) in (3.276) si comparand
cu sistemul (3.273)-(3.274) se obtine sistemul
1 1
J1r ≡ Γr = L11 X1r + L12 X2r = −L11 ∇r (nT ) − L12 ∇r T
nT T
qr 1 1
J2r ≡ = L21 X1r + L22 X2r = −L21 ∇r (nT ) − L22 ∇r T
T nT T
(3.279)
L11 = nD (3.280)
L22 = k (3.281)
L12 = α (3.282)
Γ = −nD∇ ln P − α∇ ln T (3.289)
respectiv
q 0
= −α ∇ ln P − k∇ ln T (3.290)
T
Din aceste ecuatii se observa ca existenta unui gradient de temper-
atura poate produce un flux de particule chiar daca presiunea este
constanta; acest efect se numeste termodifuzie sau efect Sorret. Un
gradient de presiune poate produce un flux de caldura chiar daca
temperatura este constanta; acest efect se numeste efect Dufour.
0
Faptul ca α = α , adica L12 = L21 confirma principiul lui Onsager
care afirma ca matricea de transport este simetrica. Calculele
precedente reprezinta cea mai simpla confirmare a principiului lui
Onsager obtinuta in cadrul teoriei cinetice. Simetria Onsager este
datorata simetriei matricii de ciocnire cpq (c13 = c31 = − 2√310 ),
simetrie care exprima caracterul autoadjunct al operatorului de
ciocnire, proprietate care asigura evolutia monotona spre echili-
bru a sistemului fizic. Simetria matricii de transport depinde insa
de alegerea fluxurilor si fortelor termodinamice. Timpul de re-
laxare in cazul sistemelor cu cuplaj slab studiate pana acum are
forma
112 3. Sistem cu cuplaj slab
22Bn
(τ̂ R )−1
slab = √ 1/2b 3/2 (3.291)
75 πm T
In cazul unui gaz diluat neutru expresia timpului de relaxare este
nb lc2 T 1/2
(τ̂ R )−1
diluat = (3.292)
m1/2
unde lc este raza de interactiune iar in cazul plasmei timpul de
relaxare este
e4 nb ln Λ
(τ̂ R )−1
plasma = 1/2 3/2 (3.293)
m T
unde ln Λ este logaritmul Coulomb. Se observa ca dependenta
de masa si concentratia de particule este practic la fel in cele
trei cazuri spre deosebire de dependenta de temperatura care este
diferita in cele trei cazuri. In cazul unui gaz diluat timpul de
relaxare scade cu cresterea temperaturii iar in cazurile plasmei
si al sistemului fizic cu cuplaj slab timpul de relaxare creste cu
cresterea temperaturii.
3.9 Diverse
3.9.1 Ecuatia Vlasov liniarizata
Sa consideram forma simplificata a ecuatiei Vlasov, obtinuta prin
liniarizarea ecuatiei in jurul unei stari de referinta data si care
este omogena spatial. Presupunem ca: