PARTEA A I-A

CURSUL 1

POZITIA GEOGRAFICA A ROMANIEI SI CONSECINTELE

MAJORE DE MEDIU CARE DECURG DIN ACEASTA;
GRANITE SI VECINI.

Romania este o tara europeana de talie mijlocie fig.1.1, cu o suprafata de

238391 Km2, adica de 5 ori mai mare decat Elvetia sau Olanda si de 3 ori mai mare
decat Cehia si cu o populatie de 21.680.000 locuitori.(conform recensamantului din
2002).

A. Asezare pe glob: Romania apartine emisferei de nord a Pamantului, astfel ca,

latitudinal, paralela 45oN traverseaza tara, valori extreme fiind 43037`N la
Zimnicea, in sudul extrem si 48o15`N Horodistea, in nordul Moldovei (diferenta
latitudinala este de 4o38`, cu consecinte evidente in peisaj)
Din punct de vedere longitudinal, meridianul de 25oE traverseaza aproape
central tara, valorile extreme fiind : la est 20o15`E, Sulina, iar la vest 29o41`E, Beba
Veche. Apare deci o diferenta de aproximativ ~ 9o long E si una de timp de 38` intre
localitatile extreme ale tarii (de vest si de est).

♦ Asezare pe continent: Romania se afla in sud-estul Europei Centrale

(fig.1.2), la distante aproape egale (2400 - 2900Km) fata de Capul Nord, Muntii
Ural, Capul Finisterre si la cca 900 Km de Marea Mediterana. (fig.1.3)

B. Consecintele geografice ale asezarii Romaniei pe glob si pe

continent sunt :
♦ apartenenta la climatul temperat continental de tranzitie, de tip central european ;

1
♦ existenta influentelor climatice colaterale: scandinavo-baltice, oceanice,
mediteraneene sau est-europene care determina anumite nuantari ale climei de
baza fie in nord-estul tarii, fie in vest sau sud ;
♦ existenta a doua limite fitogeografice de referinta europeana (fig.1.2; 1.3) ce ating
Romania:
• limita de est a padurii specifice climatului temperat propriu zis
• limita de nord a vitei de vie (fig.1.3) ;
♦ prezenta a numeroase specii si subspecii de vegetatie sau de fauna cu evolutie
enclavica in teritoriu sau, din contra, proprii numai spatiului geografic al
Romaniei.
♦ din punct de vedere al reliefului major european (fig.1.4), Romania este:
• o importanta tara dunareana (1075 Km din cei 2860 Km ai fluviului Dunarea
ating tara – 38%) ;
• o importanta tara carpatica (2/3 din intreg lantul se afla in tara) ;
• o tara pontica (245 Km la Marea Neagra) ;
• o tara situata la contactul a doua structuri geologice euroasiatice distincte:
orogen (V) si platforma (E), ceea ce a condus la insasi "contorsionarea"
Carpatilor Romanesti fata de directia V-E a celorlalti munti tineri din Europa.

C. Granite si vecini : Lungimea lor totala este de peste 3000 Km (fig.1.5).

♦ Granita de Nord - se desfasoara intre Horodistea sau Darabani la est si
Halmeu la vest si este cea mai complexa, urmand culmi si rauri sau linia unei granite
trasate. Separa Romania de Ucraina pe o lungime de 649,9Km.
♦ Granita de Sud - se desfasoara intre Bazias la vest si Vama Veche la est,
urmand cursul Dunarii de la Bazias si pana la Ostrov ; de aici si pana la Vama Veche
granita este trasata limitand, spre sud, Dobrogea. Tarile vecine la sud: ex-Iugoslavia,
intre Bazias si Pristol (la gura Timok-ului) si Bulgaria intre Timok si Vama Veche.
♦ Granita de Vest - este trasata (in cea mai mare parte) intre localitatile
Halmeu la nord si Bazias la sud, fiind foarte sinuoasa, iar tarile vecine sunt Ungaria,
intre Halmeu si Beba Veche si ex-Iugoslavia, intre Beba Veche si Bazias.
♦ Granita de Est - este cea mai complexa si are trei sectoare naturale:
- de la Darabani la Galati - Valea Prutului ;

2
- de la Galati, pe Dunare si apoi pe bratul Chilia pana la varsarea acestuia in Marea
Neagra ;
- de la gura bratului Chilia pana la Vama Veche - litoralul romanesc al Marii Negre
(245Km).
Tarile vecine la est sunt : Republica Moldova, prin intermediul Prutului (681,3km) si
Ucraina, prin intermediul Dunarii si bratului Chilia. "Vecina" la est trebuie
considerata si Marea Neagra, pe un sector de 245 Km lungime de tarm.
Intre aceste granite de stat, traiesc aprox. 22,68 mil. locuitori intr-un spatiu
geografic romanesc de 238.391 Km2, deosebit de complex si minunat de armonios
dispus, in cadrul partii de sud-est a Europei Centrale (fig.1.2 si 1.3).

Fig. 1.1 Europa- Harta Politica

3
 Fig. 1.2 Europa Centrala –Harta Fizica si Politica

Fig. 1.3 Asezarea Geografica a Romaniei in Europa in raport cu coordonatele geografice

(paralela de 45˚ N si meridianul de 25˚ E)

4
Fig. 1.4 Europa – Marile Lanturi Muntoase

Fig. 1.5 Granitele si vecinii Romaniei

5
 CURSUL 2

MARILE UNITATI GEOGRAFICE SI CARACTERELE

GENERALE ALE RELIEFULUI ROMANIEI
(cu o scurta prezentare a evolutiei
paleogeografice a Europei si a Romaniei)

Marile diviziuni de relief ale Romaniei se stabilesc de catre geografi tinand

seama de :
a. modul in care s-a nascut un teritoriu (geneza lui)
b. modul in care sunt dispuse stratele geologice (structura lui)
c. formele de relief caracteristice (morfologia lui)
Conform acestor date initiale, Romania are doua mari diviziuni de relief si
anume:
I. unitatea de OROGEN care cuprinde relieful inalt, cutat, framantat, cu
pante accentuate, format din Carpati, Subcarpati, Podisul Mehedinti si
Podisul Dobrogei de Nord.
II. unitatea de PLATFORMA care cuprinde formele de relief cu strate
geologice necutate sau slab cutate, respectiv : Podisul Moldovei, Podisul
Getic, Depresiunea Colinara a Transilvaniei, Campia Romana si Campia
de Vest a tarii.
Sa urmarim pe scurt :

A. Etapele formarii pamantului romanesc sau evolutia paleogeografica

a acestuia:
- se leaga de intreaga Europa si decurg din modificarile scoartei terestre sub actiunea
factorilor endogeni si exogeni si in timpurile geologice si in prezent.

6
♦ Momentele majore de timp geologic ale constituirii Europei si implicit ale
Romaniei se regasesc:
• in ARHAIC si PROTEROZOIC cand se contura:
- "PALEO-EUROPA" ; ea detinea numai doua blocuri
continentale rigide, necutate, numite SCUTUL BALTIC – in nord
si PLATFORMA EST-EUROPEANA – in est ; aceste blocuri erau
formate din sisturi cristaline necutate si din intruziuni vulcanice.
- In aceasta prima faza, pentru ROMANIA, a avut importanta si
urmari numai marginea Platformei Est-Europene, care acum se
afla la mare adancime in fundamentul Podisului Moldovei.
• la SFARSITUL PROTEROZOICULUI :
- a avut loc OROGENEZA BAIKALIANA, care a cutat sisturile
verzi din Podisul Casimcei de azi, din Dobrogea.
• la INCEPUTUL PALEOZOICULUI :
- a avut loc OROGENEZA CALEDONIANA, care a structurat
primul sistem montan al Europei, numit CALEDONIAN. Din el,
astazi, fac parte Muntii Scotiei si Alpii Scandinavici. In Romania
acestui momnet geologic s-au recutat sisturile verzi ale Podisului
Casimcei.
• la SFARSITUL PALEOZOICULUI :
- a avut loc OROGENEZA HERCINICA, care a structurat al doilea
sistem montan european, numit HERCINIC, extins din Franta
pana in sud-estul Romaniei. In prezent se mai pastreaza resturile
lui care se gasesc in : "tocitul" Podis Central Francez, in Muntii
Vosgi si Padurea Neagra, in Podisul Renan, in Podisul Cehiei, in
Podisul Malopolska si, in sfarsit, in Muntii "pitici" ai Macinului
din nordul Doborgei noastre.
- de retinut ca, tot de atunci, dateaza si miezul dur al sisturilor
cristaline din axul Carpatilor, reinglobat si recutat intr-o viitoare
orogeneza.
- cele de mai sus au surprins succint ceea ce geologii numesc
edificarea unei " MEZOEUROPA " .
• In MEZOZOIC SI NEOZOIC :

7
 - au avut loc succesive transgresiuni si regresiuni marine in cadrul
geosinclinalului sud-european in urma carora s-au constituit noi
depozite sedimentare. Ele au fost exondate in timpul
OROGENEZEI ALPINE, care a inceput in MEZOZOIC (cretacic)
si s-a incheiat in CUATERNAR. Acestei orogeneze ii apartin :
Muntii Pirinei, Muntii Alpi si Alpii Dinarici, Muntii Carpati si
Balcanii, Caucazul si Himalaia, etc.
- In ROMANIA, la sfarsitul Neozoicului au avut loc activitati
vulcanice, s-au edificat Carpatii si Subcarpatii si s-a intregit
uscatul de azi cu portiuni din Podisul Dobrogei, Podisul Moldovei,
cu Dealurile Vestice, Podisul Getic, Campia de Vest si Campia
Romana.
• In CUATERNAR :
- s-a definitivat NEOEUROPA.

De precizat ca, in Romania, in timpul orogenezei alpine, Muntii Carpati au

cunoscut trei inaltari majore, identificate astazi prin cele trei « nivele de platforma »
sau de eroziune, numite:
1. BORASCU la h 2000 m
2. RAU–SES la h 1200 – 1600 m
3. GORNOVITA (sau PREDEALULUI) la h 1000 m
Cea mai importanta inaltare a avut loc la inceputul CUATERNARULUI si a
afectat Carpatii Meridionali (cu cca.1000m).
ƒ BAZINUL TRANSILVANIEI :
- s-a format sincron cu ultima inaltare, de 1000m, a Carpatilor
Meridionali, printr-o scufundare lenta, urmata de umplerea sa cu
sedimente carpatice pana cand a devenit si el uscat (bazinul
Transilvaniei).
- in Cuaternar s-au succedat "glaciatiuni" si "interglaciatiuni",
ultima dintre ele numindu-se "POSTGLACIAR".
De interes facultativ, se prezinta mai jos scara geocronologica. Mentionam ca
citirea se face din josul paginii spre partea ei de sus.

8
9
B. Caracterele generale ale reliefului Romaniei sunt urmatoarele, fig.
2.1.:
♦ imbinarea armonioasa, unica in Europa, a formelor majore de relief in spatiul
tarii.
♦ proportionalitatea dintre principalele trepte de relief, dupa cum urmeaza:
• 32% muntii si dealurile de pana la 700 m inaltime.
• 33% dealurile si podisurile cu inaltimi cuprinse intre 700 si 200 m.
• 35% campiile si luncile tarii.

10
♦ complementaritatea ca trasatura ce decurge din diversitatea formelor de relief si
implicit a resurselor naturale pe care oamenii le-au exploatat si pus in circulatie
(cum ar fi: drumul sarii, drumul lemnului, pacurei, vinului, granelor, oierilor, etc.).
♦ gradul de locuire, de umanizare este maxim, asezarile permanente desfasurandu-
se din Delta Dunarii pana la altitudini de 1000 - 1200 m in munti, iar cele
sezoniere chiar pana la 1800 m. (Cabanele depasesc aceasta limita).
♦ dispunerea reliefului Romaniei este aproape concentrica, dupa cum urmeaza :
• in centru se afla o unitate de podis cu inaltimea medie de 500 m, numita
Depresiunea Colinara a Transilvaniei.
• in jurul acesteia se inalta cununa carpatica formata din siruri de munti mijlocii
ce numai local depasesc 2000 m. Sunt Carpatii Romanesti, care reprezinta 80%
din Carpatii de Sud-Est ai Europei.
• bordand Carpatii, spre exterior, dar partial si spre Podisul Transilvaniei, se afla
dealurile Subcarpatice, iar spre vest Dealurile Vestice.
• asternute la poalele arcului carpato-subcarpatic se afla marile podisuri: Podisul
Moldovei, Podisul Getic, iar in SE extrem Podisul Dobrogei ca element de
asimetrie.
• treapta cea mai joasa este alcatuita din Campia Romana si Campia de Vest a
tarii carora li se adauga luncile Dunarii si Siretului si in final Delta Dunarii.

In concluzie: Relieful Romaniei, fig. 2.2, are o infatisare variata, dar simetrica:
munti, dealuri, podisuri, campii si lunci, toate oranduite de la mijloc catre margini, in
trepte aproape concentrice, din ce in ce mai joase. Toate comunica lesnicios intre ele
prin intermediul unei retele hidrografice radiare, cu izvoarele in Carpati si varsarea in
Dunare sau in Tisa.
Acest caracter unitar al teritoriului geografic al Romaniei a asigurat conditiile
favorabile dezvoltarii poporului roman.

11
Fig. 2.1 Romania – Harta Unitatilor de relief

Fig. 2.2 Romania – Harta fizica

12
 CURSUL 3

LANTUL MUNTILOR CARPATI IN EUROPA;

CARPATII ROMANIEI SI SUBDIVIZIUNILE LOR;
CARPATII ORIENTALI (I)

I. Lantul muntilor Carpati in Europa

1) Asezare, limite:
♦ Muntii Carpati apartin Europei Centrale, fiind amplasati intre Alpi si
Balcani (fig.1) ;
• limita vestica : Valea Dunarii (in dreptul bazinului Vienei) care ii
separa de Alpi.
• limita sudica : Valea Timokului care ii separa de Balcani, in afara
Romaniei.
♦ intre aceste doua limite se desfasoara marele lant carpatic, de forma unui
semn de intrebare, pe o lungime de peste 1500Km, dominand relieful
deluros de podis sau de campie, din jur.
♦ intre capete, lantul montan masoara 500Km.
♦ se desfasoara intre 45o si 50o lat.N, fiind cel mai nordic lant european
tanar, deci de orogeneza alpina.
♦ Cuprinde, in marea sa arcuire, Depresiunea Panonica si pe cea a
Transilvaniei.
♦ inaltimea sa medie nu depaseste 1500m, dar este cu mult mai mica in
unitatile numite Carpatii Mici sau Carpatii Albi si cu mult mai mare in
masivul Tatra (Vf. Tatra, 2663m) si in Fagaras (Vf. Moldoveanu
2544m).
♦ latimea maxima a lantului este de 140 Km in Carpatii Orientali, grupa
nordica, iar cea minima este de 27-30 Km in grupa sudica a acelorasi
Carpati Orientali ai Romaniei.
13
2) Geneza si structura petrografica:
♦ Carpatii apartin orogenezei alpine, alaturi de Muntii Pirinei, Alpi,
Balcani, Caucaz, Himalaia, etc.; de aceea au aceeasi structura
petrografica si anume :
• sisturi cristaline in fundament,
• roci sedimentare cretacico-paleogene pe rama externa
• roci vulcanice neogene pe rama lor interna (vulcanii sunt insa
stinsi),
• Carpatii au acelasi sistem de cute rasturnate spre exterior ca si
celelalte lanturi montane aparute in aceleasi faze de incretire ce tin
din mezozoic pana in neozoic).

3) Trasaturi generale ale lantului carpatic european :

♦ sunt munti de talie si masivitate mijlocie, fata de Alpi, Balcani, etc. ;
♦ au un grad pronuntat de fragmentare, fata de Alpi si Caucaz ;
♦ au numeroase trecatori de vale si pasuri de culme accesibile, majoritatea
pana la 1000m inaltime ;
♦ au numeroase depresiuni intra si submontane, cea mai intinsa fiind
Depresiunea colinara a Transilvaniei ;
♦ extinderea nivelelor de platforma este aproximativ mare, in schimb,
extinderea formelor de relief glaciar este redusa comparativ cu Alpii sau
Caucazul, in Carpati acestea aparand numai la inaltimi mai mari de
2000m;
♦ nu au ghetari actuali deoarece nu ating limita zapezilor permanente, care,
la latitudinile temperate, este de 3000m altitudine.

4) Subdiviziunile lantului european al Carpatilor (fig.3.1)

♦ Carpatii de Nord-vest, dominati de masivul Tatra, intre Dunare la Viena
si pasul Orlov sau Dukla la est (dupa V. Mihailescu, 1963).
♦ Carpatii de Mijloc supranumiti si Muntii Beschizi, se afla intre pasul
Orlov sau Dukla la vest si linia Rica-Swica la est – sud-est. Au 500 –
1500 m altitudine absoluta, sunt constituiti din roci flisoide si lipsiti de
14
 contraste hipsometrice. Latimea lor este de numai : 50-60Km, iar
fragmentarea este maxima.

♦ Carpatii de Sud-Est se afla intre linia Rica – Swica la nord-vest si Valea

Timokului la sud de Dunare, 80% din lungimea lor situandu-se in
Romania. (fig.3.1). Aceasta a treia subdiviziune a lor se impune prin
lungime, masivitate si complexitate, in cadrul intregului lant carpatic.
• Carpatii de sud-est au o forma dublu arcuita : prima data in nord,
in "Curbura beschido-maramuresana" si a doua oara in "Cotul
Vrancei", in Carpatii de Curbura. A treia oara flexarea este in sens
invers primelor si antreneaza Muntii Banatului, precum si culmile
ce se afla la sud de Dunare pana la racordarea cu Muntii Balcani.
• constituie un obstacol real in calea maselor de aer in miscare in
stratul atmosferic sol – 2500m, cu repercursiuni in mersul vremii
si in nuantarea climei zonelor dominante de ei.

II. Carpatii Romanesti si subdiviziunile lor:

Definire: Carpatii Romanesti reprezinta acea parte a grupei Carpatilor de Sud-Est

ai Europei care se desfasoara intre limitele de stat ale Romaniei (si constituie
aprox. 80% din Carpatii de Sud-est) - fig.3.2.
Compartimente : Se subdivid in trei sectiuni si anume :
♦ Carpatii Orientali – intre granita de nord si Valea Prahovei.
♦ Carpatii Meridionali – intre Valea Prahovei si Culoarul Timis-Cerna-
Bistrita.
♦ Carpatii Occidentali – intre Culoarul Timis-Cerna si vaile Somesului si
Barcaului.

III. Carpatii Orientali – caracterizare fizico-geografica

1) Asezare, limite : (Fig. 3.3) Carpatii Orientali sunt dispusi cvasimeridianal

conform geologiei locului si se desfasoara intre : la
♦ nord - granita de stat a Romaniei

15
 ♦ sud - Valea Prahovei
♦ vest - Depresiunea Colinara a Transilvaniei
♦ est - Podisul Sucevei urmat de Subcarpatii Moldovei si de
Subcarpatii Curburii
2) Geneza si structura petrografica :
♦ S-au format (ca intregul lant carpatic) in cadrul orogenezei alpine (care a
tinut din Mezozoic – Cretacic pana in Neozoic – Cuaternar). (Lantul
vulcanilor stinsi, spre exemplu, din vestul Carpatilor Orientali a aparut
recent, adica in a doua jumatate a Neogenului).
♦ Sunt alcatuiti din (fig. 3.4) :
• roci cristaline (sisturi) in zona axiala, pana la obarsia
Trotusului
• roci vulcanice – pe rama vestica
• roci sedimentare cutate numite generic "flis" sau roci flisoide
pe rama estica, dar si in sectorul lor sudic.
♦ Au fost afectati de glaciatiunea cuaternara numai in masivele inalte din
nord (Rodna).

3) Caracterizarea generala a reliefului Carpatilor Orientali (fig.3.3)

♦ Au cea mai mare desfasurare in lungime si latime dintre toti Carpatii
Romanesti (130 – 140Km latime in nord, dar si cea mai mica, la pasul
Oituz, 27 - 30Km).
♦ Au inaltimea medie de 1000 m, dar ating punctiform inaltimi absolute
de 2303m in varful Pietrosul Rodnei, 2279 m in Ineul Rodnei si 2100m
in Pietrosul Calimanului (grupa nordica fiind ce mai inalta).
♦ Intre valea Bicazului si valea Trotusului exista o "lasare" altitudinala
carpatica, varfurile nedepasind aici decat rar 1600-1700m.
♦ In Muntii Ciucasului si ai Baiului din sudul Carpatilor Orientali spre
valea Prahovei inaltimea lor creste iar, dar numai pana la 1895m sau
1954m in varful Ciucas.
♦ Au un accentuat paralelism al culmilor pe directia NV-SE, cu exceptia
sectiunii sudice, unde orientarea este diversa.

16
♦ Au urme glaciare numai in grupa nordica, Muntii Rodnei remarcandu-
se printr-un relief glaciar tipic: creste ascutite, circuri, vai glaciare,
morene si lacuri glaciare (Lala).
♦ Sunt traversati sau strabatuti in lung, partial sau total, de numeroase vai
si depresiuni ;
• vaile sunt : Iza, Viseul, Suceava, Moldova, Bistrita, Trotus,
Putna, Buzau, Raul Negru, Oltul, Muresul, Somesul Mare (curs
superior), fiecare cu numerosii sai afluenti.
• depresiunile sunt (de la foarte mici la foarte mari) :
Maramuresului, Brasovului, Ciuc-Giurgeu, Oas, Dornelor,
Bilbor, Borsec, Casin, Intorsura Buzaului, etc.
• pasurile sunt : Setref 817m, Prislop 1416m, Mestecanis 1096m,
Tihuta 1201m, Sicas 1000m, Bucin 1273m, Tusnad 1301m,
Oituz 866, Predeal 1040m, Bratocea, etc.

17
 Fig. 3.1 Marile diviziuni geografice ale Carpatilor (dupa V.Mihailescu)
I- Carpatii de NV, II-Carpatii de mijloc, III- Carpatii de SE (IIIa- Carpatii Orientali; IIIb-
Carpatii Mewridionali; IIIc-Carpatii Occidentali)

18
Fig. 3.2 Carpatii romanesti

19
Fig. 3.3 Carpatii Orientali

20
Fig. 3.4 Carpatii Orientali – Formatiunile geologice principale

21
 CURSUL 4

SUBDIVIZIUNILE CARPATILOR ORIENTALI (II)

În funcţie de caracteristicile reliefului, de orientarea culmilor, etc., geografii

disting trei subunităţi ale Carpaţilor Orientali si anume: Grupa Nordică, Grupa
Centrală si Grupa Sudică sau a Curburii.

A. Grupa nordica a Carpatilor Orientali.

Delimitare:
♦ la nord - hotarul de stat al tarii cu Ucraina.
♦ la sud - asa-numitul "Culoar al Bargaelor", sau, mai
detaliat, aliniamentul : Pasul Tihuta – Depresiunea
Dornelor, Pasul Mestecanis - Depresiunea Campulung
Moldovenesc şi Gura Humorului.
♦ la vest - Depresiunea Colinara a Trasnilvaniei prin
subunitatile sale: Campia Somesului (in nord) si Podisul
Somesan (spre sudul grupei).
♦ la est - Podisul Sucevei, subdiviziunea de nord-vest a
Podisului Moldovei.

Prezentarea componentelor grupei:

Intrucat relieful este complex, vom lua ca reper geografic Depresiunea
intramontana a Maramuresului (D.M.) fata de care, culmile muntoase se dispun
astfel (fig.4.1):
♦ la vest de Depresiunea Maramuresului (D.M.):
• la vest de D.M. se dispun muntii vulcanici, cu forme conice (si
bogatii de subsol): Oas, Gutai si Tibles, cu inaltimi cuprinse intre
825 si 1835m in Vf.Tibles.
♦ la sud de Depresiunea Maramuresului:

22
 • in continuarea muntilor vulcanici, bordand la sud D.M., se află
Muntii Rodnei formati din sisturi cristaline dure cu inaltimi mari
ce ating 2303m in Varful Pietrosul Rodnei.
• la sud de Muntii Rodnei se afla muntii mici ai Bargaului ce abia
ating 1611m, dar cu o structura geologica complexa: marne şi
gresii flisoide strapunse din loc in loc de iviri vulcanice (cum ar fi
Varful Heniu, 1611m) cu aspect conic sau de claie de fan, data
fiind provenienta lui vulcanica.
♦ la est de Depresiunea Maramuresului:
• se afla Muntii Maramuresului constituiti, predominant, din sisturi
cristaline dar prezentand si cu intruziuni vulcanice (Toroioaga
1930m) sau adaosuri sedimentare flisoide (Stogu 1657).
• in continuarea Muntilor Maramuresului, spre sud, se afla culmea
Suhardului constituita tot din sisturi cristaline in predominanta, la
sud de Valea Bistritei Aurii.
♦ Obcinele Bucovinei flancheaza la est Muntii Maramuresului, fiind a
treia mare subdiviziune a grupei nordice. Obcinele Bucovinei apar drept
culmi domoale, prelungi, orientate NV-SE, impadurite, ca niste valuri
impietrite, cu inaltimi cuprinse între 1200m şi 1483m.
• Obcina Mestecanis, cea mai vestica si cea mai inalta, se afla intre
Bistrita Aurie si apa Moldovei; este alcatuita din sisturi cristaline,
dar si din depozite de flis.
• Obcina Feredeului se afla intre apa Moldovei si Moldovita si este
flisoida.
• Obcina Mare este cea mai estica si cea mai marunta, constituita tot
din roci flisoide (cca.1200m inaltime) .
♦ Zona de lasare Campulung – Dorna – Bargau este formata, pornind
dinspre Moldova, din depresiunile intramontane Gura Humorului,
Campulung Moldovenesc, Depresiunea Dornelor dar si din versantii
muntilor marunti ai Bargaului conectati si traversati din toate partile prin
pasuri de culme, satele urcand pe ei pana la inaltimi de peste 1000m si
pastrand pana azi obiceiurile din vechime.

23
 ♦ Depresiunea Maramuresului este cea mai intinsa depresiune
intramontana complet inchisa de munti (in afara de Depresiunea
Brasovului). Aceasta depresiunea are doua trepte altitudinale si anume:
• cea joasa, avand cca. 500m altitudine medie in centrul depresiunii,
scaldata de Iza, Mara, Viseu si Tisa. Se numeste "Vatra
Maramuresului", aici gasindu-se sate stravechi ce practica
agricultura si cresterea animalelor: culturi de cartof, porumb, ovaz.
• cea inalta, marginala, avand cca. 800m altitudine medie, este
bogata in livezi, fanete si multe asezari umane noi.
De adaugat ca, pe rama vulcanica a Gupei Nordice, intre muntii Oas si
Gutai se afla celebra Tara a Oasului, o depresiune intramontană, de fapt, intens
locuita si in care traditiile populare starnesc si astazi interesul lumii
occidentale.

B. Grupa centrala a Carpatilor Orientali.

Delimitare (fig.4.2):
♦ la nord - culoarul depresionar Bistrita Pasul Tihuta - depresiunile
Dornelor - Campulung - Gura Humorului
♦ la sud - Depresiunea Brasovului
♦ la vest - Depresiunea Colinara a Transilvaniei
♦ la est - Subcarpatii Moldovei

Prezentarea componentelor grupei:

I. Masivele Muntoase
Prezentarea lor se poate face clar numai raportand masivele muntoase la
depresiunile intramontane longitudinale Ciuc-Giurgeu, dupa cum urmeaza:
♦ la vest de Depresiunea Ciuc-Giurgeu:
• se dispun, de la nord la sud, muntii vulcanici Caliman (2100m in
Pietrosu C.), Gurghiu (Saca 1776m) si Harghita (1800m) cu mai
multe cratere vizibile. Toate varfurile lor sunt cratere stinse cu
latimi ce depasesc 10km. Dintre cele 7 cratere intregi numai unul,

24
 numit Ciomatu (sau Ciumatu) poarta apele unicului lac vulcanic
din Romania numit Sfanta Ana.
• Mai la sud formatia vulcanica se separa in doua fasii pe care Oltul
le sectioneaza in defileele de la Tusnad si Racos pierzandu-se apoi
in adancime, continuati de
• Muntii Persani, Baraolt si Bodoc, constituiti din roci flisoide care
patrund ca niste degete in Depresiunea Transilvaniei.

♦ la est de Depresiunea Ciuc-Giurgeu:

• se afla asa numitii "Munti ai Moldovei". Acestia au structuri
geologice diferite dar aspect asemanator, adica au culmi marunte,
de 1200-1400m, vai populate, paduri alternand cu fanete pana sus
pe culmi, semanand cu Obcinele Bucovinei. Se disting totusi 3
siruri paralele orientate NV-SE dispuse in trei aliniamente:
a) de vest: - Muntii Giurgeu (sisturi cristaline)
- Muntii Hasmasu Mare (sisturi cristaline+calcare)
- Muntii Ciucului (flisuri)
Acestia
- Muntii Nemira (flisuri)
bordeaza la est
Depresiunea
b) Ciuc
central: - Muntii Bistritei - Vf.Budacu, – Giurgeu
1864m
(sisturi cristaline + calcare)
-Muntele Ceahlau cu Vf. Toaca, 1904m
(sisturi cristaline + flisuri)
- Muntii Tarcaului – Vf. Grindus,
1662m ( sisturi cristaline)
c) de est: alcatuit din culmi marunte, NV-SE:
- Culmea Stanisoarei, 1531m, - pana in Valea
Bistritei Moldave
- Culmea Gosmanului, 1442m, - pana in nordul
depresiunii Comanesti
- Culmea Berzuntului, 984m, - flancand la est
depresiunea Comanesti
Toti au structura flisului.

25
 ♦ la sud de Depresiunea Ciuc-Giurgeu:
• se afla, rasfirati de la vest la est, urmatorii munti:
a) la vest: - Muntii Persani
b) in centru: - Muntii Baraolt, predominant flisoizi
c) la est : - Muntii Bodoc dar din care apar iviri de sisturi
cristaline si bazalte in Persani, sau de roci vulcanice in Baraolt si Bodoc.

De retinut: Ceahlaul este cel mai iubit munte al Moldovei; se vede de la Iasi in
zilele senine si reci, de aceea, poate, Alecu Russo l-a numit: "domn intre toate
magurile ce alcatuiesc in juru-i o straja de onoare".

II. Unitatile depresionare din Grupa Centrala a Carpatilor Orientali

♦ Depresiunile Giurgeului si Ciucului, orientate N-S intre muntii

vulcanici la vest si cei cristalini sau flisoizi la est:
• au luat nastere ca depresiuni de baraj vulcanic, deci dupa inaltarea
lantului vulcanic din vest.
• au altitudini medii de 750m – Depresiunea Giurgeului si 600 –
700m – Depresiunea Ciuc.
• sunt formate pe depozite sedimentare (aluviuni si pietrisuri carate
de raurile muntilor din jur, in Cuaternar, dupa vulcanism.
• comunica cu exteriorul numai prin defilee, ca Toplita – Deda sau
prin pasuri - Tusnad.
• au o clima rece, de sedimentare a aerului; sunt impadurite si intens
locuite.

♦ Alte depresiuni inchise:

• depresiunea Bilbor si depresiunea Borsec (intre muntii vulcanici si
cristalini)
• depresiunea Ghimes (in flis)
• depresiunile Praid si Varsag (intre culmi vulcanice)
• depresiunile Racos si Baraolt (intre depozite vulcanice si flisoide)
26
 • Depresiunea Comanesti si Casin in flis, pe rama sud-estica a
grupei.

C. Grupa sudica a Carpatilor Orientali.

Delimitare (fig. 4.3):

♦ la nord - extremitatile sudice ale muntilor Persani,
Baraolt, Bodoc si Nemira
♦ la sud - Subcarpatii Curburii
♦ la vest - Carpatii Meridionali la vest de Valea Prahovei
♦ la est - Subcarpatii Curburii

Prezentarea componentelor grupei:

I. Masivele Muntoase
De la NE cate SE fata de Depresiunea Brasovului, intre Valea Oituzului si
a Prahovei se dispun:
• Muntii Casin intre Valea Oituz si Valea Putna
• Muntii Vrancei intre Valea Putnei si Basca Mica, cu Vf. Goru,
1785m
• Muntii Buzaului intre Basca Mica si Teleajen, cu Vf. Penteleu,
1772m
• Muntii Ciucas intre Teleajen si Valea Doftanei, cu Vf.Ciucas,
1954m
• Muntii Baiului sau Garbova intre Valea Doftanei si Valea
Prahovei
• Muntii Intorsurii sau ai Barsei spre Depresiunea Brasovului
• Muntele Piatra Mare
• Muntele Postavaru

II. Depresiunile Grupei Sudice a Carpatilor Orientali

♦ depresiuni interne:
• Comandau, pe Basca Mare

27
 • Intorsura Buzaului, pe Buzau
♦ Marea depresiune intracarpatica a Brasovului - situata in nordul grupei
acesteia.

De retinut: datorita contorsionarii componentelor sale montane (din cauze

tectonice impuse de placile marginale) aceasta Grupa Sudica a Carpatilor Orientali se
mai numeste si Grupa Carpatilor de Curbura sau "Cotul Vrancei" sau "Marea
Curbura".

Fig. 4.1 Carpatii Orientali – Grupa nordica (schita de lucru)

28
Fig. 4.2 Carpatii Orientali – Grupa centrala (schita de lucru)

29
Fig. 4.3 – Carpatii de Curbura (schita de lucru)

30
 CURS 5

CARPATII ORIENTALI (III)

(CLIMA, APE, VEGETATIE SI FAUNA, SOLURI,

ZONE OCROTITE, RESURSE NATURALE SI
GRAD DE UMANIZARE)

4) Clima Carpatilor Orientali :

♦ este tipic montana, desprinsa altitudinal din clima temperat continentala
de tranzitie a tarii.
♦ este o clima racoroasa, de munti mijlocii, cu temperaturi medii anuale de
+6oC la baza si 0o…-1oC pe varfurile muntilor.
♦ in depresiunile intramontane temperatura medie anuala este de +7..+8oC,
dar aici au loc inversiuni termice (de sedimentare) care au condus la
atingerea minimei absolute a tarii de -38,5oC in 25.01.1942. Clima
depresiunilor intramontane este asadar specifica, desi mult mai blanda
decat pe varfuri, adeseori atinge valori termice concrete cu mult mai
scazute decat pe varfuri.
♦ precipitatiile medii anuale sunt cuprinse : intre 800 si 1200mm dar ating
si 1400m in grupa nordica.
♦ vanturi puternice de vest; foehn (vant cald de vest) - in Obcine; Nemira -
vant rece local de NE in Depresiunea Braşovului.
♦ influente climatice colaterale:
• influente baltice – in Obcine, dar si in masivele Rarau –
Giumalau, cu ierni foarte reci si precipitatii bogate.
• influente temperat oceanice – in muntii vulcanici ai grupei
nordice unde climatul este intr-adevar moderat termic, dar este
foarte umed.
• In afara influentelor climatice colaterale se mai poate vorbi aici
de o realitate unica, de un climat al muntilor josi, in Carpatii de

31
 Curbura, unde intervin multe modificari locale datorita rolului de
ostacol fizic al acestora in calea maselor de aer, din directia lor
predominanta, cea vestica. "Cotul" carpato-subcarpatic este o
adevarata bariera terestra pentru aerul care vine din directia vest
– nord-vestica, oprindu-i precipitatiile pe versantii expusi si
favorizand foehnul pe versantii opusi directiei de miscare a
aerului.

5) Apele Carpatilor Orientali

I. Apele de adancime - lipsesc, ca in toti muntii.
II. Apele freatice – exista, desi fara continuitate ; adesea sunt mineralizate,
fie prin gaze (borvizurile de pe rama vestica), fie prin saruri continute.
Reprezinta o reala bogatie naturala care, in prezent, este chiar bine
valorificata.
III. Apele de suprafata :
1. Rauri - numeroase, de exemplu :
♦ de pe rama vestica a Carpatilor Orientali izvorasc : Somesul Mare
cu Salauta, Lapusul - afluent al Somesului langă Baia Mare,
Muresul cu Nirajul, Tarnava Mica si Tarnava Mare, Homorodul,
etc.
♦ de pe rama estica izvorasc : Suceava cu Sucevita, Moldova cu
Moldovita, Bistrita cu Bistricioara si Bicazul si Tarcaul, Trotusul,
Milcovul, Ramnicu Sarat si Buzaul – afluenti directi sau indirecti ai
Siretului.
♦ de pe rama nordica izvorasc Iza cu Mara, Viseul care se varsa in
Tisa (si face granita tarii pe cca. 60Km, cu Ucraina), etc.
♦ Unele rauri taie defilee ca: Muresul la Toplita – Deda, Oltul la
Tusnad si Racos, sau chei : Bicazul la cheile Bicazului.
♦ Multe au potential hidroenergetic valorificat:
- Bistrita de la Bicaz pana la varsare
- Doftana – Lacul Paltinu
- Buzau – Lacul Siriu

32
 2. Lacurile Carpatilor Orientali:

a) Lacurile naturale – sunt cu mult mai putine decat in Carpatii

Meridionali si se impart, dupa origine, astfel:

♦ lacuri glaciare: - in Muntii Rodnei

♦ lacuri vulcanice: - Sf. Ana in masivul Ciomatu Mare din Muntii
Harghita, unicul lac de crater vulcanic din tara.
♦ lacuri de baraj natural: - Lacul Rosu de pe Valea Bicazului, in
amonte de cheile Bicazului, ce a aparut in 1837 prin prabusirea unui
pinten muntos care a barat valea.
♦ lacuri pe masive de sare: - Costiui si Ocna Sugatag in
Maramures
b) Lacurile antropice – sunt numeroase, cele mai cunoscute fiind:

♦ pe raul Bistrita cca. 12 lacuri incepand cu Izvorul Muntelui (33Km2)

♦ pe Doftana - lacul Paltinu
♦ pe Buzau - lacul Siriu
♦ pe Firiza - lacul Firiza pentru apa potabila in
Maramures
♦ pe Uz - lacul Poiana Uzului (grupa centrala)

6) Vegetatia Carpatilor Orientali :

- este dispusa etajat, conform conditiilor pedoclimatice si de relief oferite
de Carpatii Orientali. Sunt prezente doua etaje si anume: etajul padurii
de munte si etajul alpin.

♦ Etajul padurii de munte incepe de la baza pantei si se termina unde isi

face aparitia vegetatia subalpina. Se succed astfel:
• Subetajul fagului- de la baza pantei pana la inaltimi de 1200m, iar
in amestec si mai sus.
• Subetajul padurilor de conifere - de la cca.1200m, pana
la limita vegetatiei subalpine;
33
 - predomina molidul, care este un relict glaciar, dar apare si
bradul, pinul sau zada si tisa.
- Cele doua etaje sufera interferente de tipul versant - vale din cauze
climatice, esentele termofile urcand pe pantele insorite, iar cele de clima
rece coborand pa vai umbrite.

♦ Etajul vegetatiei alpine : are doua subetaje: cel subalpin (in care stepa
rece este stropita cu jnepenisuri sau arbori pitici) si cel alpin cu vegetatia
herbacee pitica, de unde si numele de "stepa rece de munte". Acest etaj
este cel mai bine reprezentat in Muntii Rodnei.

7) Fauna Carpatilor Orientali :

- se etajeaza in functie de zonele de vegetatie care ofera ii hrana si adapost,
astfel:
♦ pentru padurea de fag si alte foioase asociate fagului ii sunt specifice:
- mistretul si viezurele, lupul, vulpea, pisica salbatica,
dar si specii patrunse din etajul coniferelor.
♦ pentru padurea de conifere sunt specifice:
- caprioara, ursul, veverita, jderul, etc.
- se adauga o mare varietate de pasari:
ciocanitoarea, cinteza, cocosul de munte, cocosul de
mesteacan, etc.
♦ Pentru padure in ansamblu, de mentionat si animale sau pasari de
interes cinegetic:
- urs, cerb, ras, cocos de mesteacan (numai
in Carpatii Orientali), gainusa de mesteacan

♦ Pentru etajul alpin:

- capra neagra, prin repopulare in Muntii
Rodnei, Siriu si Ciucas (este relict glaciar
tarziu); in literatura se mentioneaza si acvila de
munte, dar realitatea actuala nu o certifica.
♦ In apele de munte traiesc:

34
 - pastravul, cleanul, mreana, lostrita (numai
in Carpatii Orientali - lostrita).
8) Solurile Carpatilor Orientali :
- sunt cele specifice padurii si vegetatiei alpine, astfel:
♦ Etajul padurii are:
• Soluri cenusii si brune argilo-iluviale in muntii nu prea inalti,
numite argiloiluvisoluri.
• Soluri brune si brune acide numite cambisoluri (formate in conditii
de precipitatii mai abundente si temperaturi mai scazute).
• Soluri podzolice, cele mai sarace in humus si care apar in etajul
padurii din muntii moderat de inalti ai Carpatilor Orientali, numite
spodosoluri.
♦ Etajul alpin are:
• Soluri alpine brune acide de climat rece si umed, cu vegetatie de
pajiste, numite spodosoluri (acestea apar deci in zona montana
inalta, fie impadurita, fie alpina).
9) Zone ocrotite in Carpatii Orientali :
- sunt numeroase si pentru considerente diferite, toate insa ocrotesc cate
ceva valoros din mediu, astfel:
♦ Rezervatii floristice: - Tinovu Mare de la Poiana
Stampei, Tinovu Gaina, mlastina de la
Sancraieni, Baile Tusnad, Bilbor,
Tulghes
♦ Rezervatii de flora si fauna: - Pietrosu Mare din Muntii
Rodna
♦ Rezervatii de peisaj si flora: - Cheile Bicazului
♦ Rezervatii forestiere: - Codrul secular Slatioara si
Muntele Ceahlau
♦ Rezervatii speologice: - Pestera Izvorul Tausoarelor
♦ Rezervatii geologice: - Creasta Cocosului in grupa
nordica, Pietrele Doamnei,
coloanele de bazalt de la Racosu, Lacul
Rosu, etc.
35
 ♦ Rezervatii paleontologice: - Cozla, Carhaga, Purcareni
♦ Rezervatii piscicole: - rezervatia de lostrita de pe
Bistrita Aurie
Obs.: denumirile lor ecologic-administrative actuale vor fi prezentate la cursul de
"Arii protejate", etc.
10) Resurse naturale in Carpatii Orientali :
♦ Resurse de sol:
• padurea 40% din fondul forestier romanesc
• pasuni si fanete naturale
• pajisti de munte obtinute prin defrisare
• potentialul hidroenergetic al raurilor
♦ Resurse de subsol (astazi diminuate, in trecut insa foarte bogate):
• Minereuri neferoase - (Gutai), Depresiunea
Maramures
• minereuri complexe - M-tii Maramures,
Obcinele Bucovinei
• mangan - langa V. Dornei
• sulf - Caliman
• aur, argint - Gutai
• sare - Ocna Sugatag
• minereu de Fe - la Lueta in M-tii Harghita
• carbune brun - Comanesti, Asau
• petrol - Moinesti, Ghelinta
(singurul loc din din
Carpatii Orientali)
• roci de constructie - Racos, Borsec, etc.
(bazalt, caolin, travertin, andezit, etc.)
• ape minerale carbogazoase: - Vatra Dornei, Sangeorz-
Bai, Bilbor, Borsec,
Tusnad, Harghita,
Covasna, Biborteni, etc.

36
11) Gradul de umanizare :
♦ Carpatii Orientali fiind intens fragmentati si usor de strabatut au gazduit
asezari omenesti inca din vechime. Resursele naturale variate au dat
perenitate asezarilor chiar daca multe dintre ele au evoluat inchis dupa
cum o dovedeste numele lor: „Tara Barsei”, „Tara Vrancei”, „Tara
Dornelor”, „Tara Maramuresului”.
♦ Satele si orasele sunt numeroase in depresiuni unde densitatea este de
100-150 loc./Km2. Ele urca insa pana la inaltimi de 1200m, iar cele
sezoniere si mai sus.

37
 CURSUL 6

CARPATII MERDIONALI :
CARACTERIZARE FIZICO-GEOGRAFICA (I)

1) Asezare, limite : Carpatii Meridionali se delimiteaza astfel (fig.6.1) :

♦ la nord - Depresiunea Colinara a Transilvaniei
♦ la sud - Podisul Mehedinti (in SV), Subcarpatii Curburii
intre Valea Prahovei si Valea Dambovitei, Subcaraptii Getici intre
Valea Dambovitei si Valea Motrului.
♦ la vest si nord-vest - Culoarul tectonic Timis-Cerna-Bistra
♦ la est - Valea Prahovei ; Valea Cerbului si Barsa Gorsetului ;
delimitarea, aici si in cazul precedent, se face prin : abrupturi, rupturi
tectonice.

2) Geneza si structura petrografica :

♦ Carpatii Merdionali s-au format, ca intreg lantul carpatic, in cadrul
orogenezei alpine, ultima lor ridicare avand loc la inceputul
Cuaternarului.
♦ Nu au componenta vulcanica de relief (cum au Carpatii Orientali si
Occidentali).
♦ Sunt alcatuiti din sisturi cristaline cu intruziuni granitice, iar din loc in
loc poarta o cuvertura de calcare vechi si conglomerate calcaroase.
Muntii Bucegi in extermitatea estica si Muntii Mehedinti si Cerna in cea
de vest sunt structurati cu precadere din calcare si conglomerate
calcaroase, generand un relief specific (mai ales pesteri si chei).
♦ Sunt muntii cei mai afectati de glaciatiunile cuaternare, dupa cum o
dovedesc formele de relief caracteristice, la inaltimi mai mari de 2000m.
♦ Nu exista ghetari actuali.

38
3) Caracterizarea generala a reliefului Carpatilor Meridionali
♦ Carpatii Meridionali au cea mai mare inaltime dintre toti Carpatii
Romanesti (2544m in Vf. Moldoveanu si 2535m in Vf. Negoiu).
♦ Sunt cei mai putin fragmentati de vai, comparativ cu Orientalii si
Occidentalii.
♦ Desi nu au decat maximum 70Km latime si ocupa o suprafata de trei
ori si jumatate mai mica decat Carpatii Orientali, sunt cei mai unitari
dintre toti Carpatii Romanesti.
♦ Sunt intens cutati (in panze de sariaj, adica cute de mari dimensiuni
rasturnate unele peste altele).
♦ Au trei lasari axiale : in dreptul vaii transversale a Oltului, a Jiului si in
lungul Culoarului Rucar-Bran, lasari care conduc la o impartire
geografica anume pe grupe de munti, diferita in unele cazuri de cea
geologica.
♦ Au bine evidentiate cele trei etaje de platforma, numite nivele de
eroziune si anume:
• Platforma Borascu – 2000m inaltime, cu pajisti alpine largi,
folosite vara la pasunat.
• Platforma Rau-Ses – 1200-1600m inaltime.
• Platforma Gornovita – 1000m inaltime, cu fanete si asezari, cu
Sarmizegetusa Regia in Muntii Orastiei din nord-vestul Muntilor
Sureanu.
♦ Prezinta cel mai bogat relief glaciar, cu creste ascutite, vai si circuri
glaciare, morene si majoritatea lacurilor glaciare din tara.
♦ Sunt traversati numai de valea transversala a Oltului, intre Turnu Rosu
la nord si Cozia la sud. Jiul ii traverseaza partial, iar celelalte rauri care
izvorasc din Carpatii Meridionali nu au reusit sa decupeze depresiuni
sau vai largi, ca in Carpatii Orientali.
♦ Drept urmare, Carpatii Meridionali au putine depresiuni si anume :
• „Tara Lovistei” - depresiune butoniera pe
valea transversala a Oltului
• „Tara Hategului” - in NV lantului, intre Retezat la

39
 sud, Muntii Orastiei la est si Poiana
Rusca la vest (acest ultim masiv
apartinand Carpatilor Occidentali)
• Depresiunea Petrosani - de la izvoarele Jiului este
decupata intre masivele Retezat,
Sureanu, Valcan si Parang
♦ Au, de asemenea, putine pasuri dintre care citam :
• pasul Predeal - 1040m
• pasul Giuvala (sau Bran) - 1240m
• pasul Urdele (in Parang) - 2020m, cel mai inalt din
Carpatii Romanesti (se mai numeste si
„Pasul Romanilor”)
• Merisor - 756m
• Domasnea - 540m
♦ Au, in schimb, cateva trecatori joase :
• Turnu Rosu - 400m
• Cozia (pe Olt) - 309m
• Lainici (pe Jiu) - 450m

Grupa Muntilor Fagaras, datorita semetiei lor, a aliniamentului de varfuri de

peste 2000m altitudine (pana la 2544m in Moldoveanu si 2535m in Negoiu, in
Fagaras), se mai numeste si Alpii Transilvaniei (denumire data pentru prima data de
Emmanuel de Martonne, la inceputul secolului XX).

4) Subdiviziunile Carpatilor Meridionali :

- din punct de vedere geografic se disting patru grupe de munti, delimitate
de raurile care le separa si anume (fig.6.2):
A. Grupa Muntilor Bucegi - in estul lantului, intre Valea
Prahovei si a Dambovitei.
B. Grupa Fagarasului - intre Dambovita si Valea Oltului
C. Grupa Parangului - intre Olt si Jiu, Strei
D. Grupa Retezat-Godeanu - intre Jiu, Strei si Culoarul
Timis-Cerna-Bistra
40
 A. Grupa Muntilor Bucegi :

- este eterogena din punct de vedere geologic si se compune (fig.6.3) din :

a) Muntii Bucegi intre valea Prahovei si valea Ialomitei
♦ Sunt alcatuiti predominant din conglomerate calcaroase, au
abrupturi, chei (Tatarului, Zanoagei, etc.), pesteri, sau forme ciudate
ale eroziunii eoliene diferentiate, cum ar fi Babele si Sfinxul.
♦ Inaltimea maxima este de 2507m in Vf. Omu.
♦ Celebru este abruptul prahovean al Bucegilor, ca dovada estica a
ridicarii Carpatilor Meridionali cu 1000m la sfarsitul orogenezei
alpine.

b) Muntii Leaota: intre valea Ialomitei si a Dambovitei

♦ Sunt alcatuiti in mare pare din sisturi cristaline care dau forme
greoaie, fara pitorescul Bucegilor.
♦ Masivul Leaota apare ca un horst. Varful cu acelasi nume
(Vf.Leaota) masoara 2133m.
- Bucegii si Leaota au impreuna forma unei potcoave, delimitata
de falii laterale.
c) Muntii Piatra Craiului
♦ Apar ca o creasta structurala, prelunga, din calcare jurasice, care
atinge 2239m in Vf. „La Omu” ; aceasta creasta are spinarea ingusta
cat o poteca, peretii abrupti si incarcati de grohotisuri.
♦ Reprezinta un paradis al ecologilor, fiind una dintre podoabele
Carpatilor.
♦ Apartin grupei Bucegi si sunt situati intre Culoarul Branului la est si
Valea Dambovitei la vest.(fig.6.3)

d) Culoarul Rucar – Bran

♦ Poate fi considerat o asociere de interfluvii modelate in formatiuni
geologice eterogene, la inaltimi montane de 1200-1400m, avand
aspect de platforma din care tasnesc ici-colo varfuri calcaroase.
41
 ♦ Culoarul Rucar Bran este un mozaic morfologic umanizat.
♦ A fost loc de trecere intre Tara Barsei si Tara Romaneasca, loc de
trecere fiind si astazi intre centrul si sudul tarii.
♦ La Bran si Podu Dambovitei se gasesc dovezi ale scurtei sederi aici
a Cavalerilor Teutoni, in secolul XIII.
♦ Astazi, pe langa rolul de culoar de tranzit transcarpatic, prezinta si o
mare atractivitate turistica, datorita cheilor (Dambovicioarei),
pesterilor sale dar si peisajului sau variat si straniu.

B. Grupa Fagarasului:

- este cea mai unitara grupa a Carpatilor romanesti ; sunt alcatuiti predominant
din sisturi cristaline.
- se desfasoara intre (fig.6.3): Depresiunea Fagarasului la nord,
Subcarpatii Sudici la sud, Valea Oltului la vest si Valea Dambovitei la est.
a) Fagaras – culme nordica (fig.6.1)
♦ Exista o culme nordica numita culmea Fagaras, orientata E-V pe cca.
60Km lungime, nestrapunsa de nici un rau. Aceasta culme are 6 piscuri
de peste 2500m, dintre care Moldoveanu atinge 2544m, iar Negoiu
2535m.
b) Culmi orientate N-S
♦ Din culmea dispusa latitudinal a Fagarasului parca se desprind digital si
se orienteaza spre sud culmile:
• Papusa - in estul grupei, urmata spre vest de:
• Iezer - 2462m
• Ghitu - 1622m Separate de numeroase vai
afluente Argesului si Oltului
• Frunti - 1534m
• Cozia - 1668m
c) Unitati depresionare:
♦ „Tara Lovistei” - avand marginea vestica intre Culmea
Fagarasului si Culmea Cozia la est, Muntii Lotrului si
Capatanii la vest.
d) Particularitati geografice ale grupei:
42
♦ Peisaj alpin tipic, cu creste, circuri si numeroase vai glaciare
♦ Peste 25 de lacuri glaciare dintre care cele mai cunoscute sunt: Balea,
Capra, Podragul.
♦ Numeroase rauri izvorasc din aceasta grupa, astfel:
• in nord se afla afluenti ai Oltului: Cartisoara, Arpas, Sambata, etc.,
iar
• in sud: Topolog, Argesul si Argeselul, Valsan, Raul Doamnei,
Raul Targului etc.
♦ Vidrarul (pe Arges) Æhidrocentrala si implicit lac de
acumulare
♦ Transfagarasanul Ætransporturi (aici se afla singurul sector
transalpin al unei sosele nationale numit
„Transfagarasan”.

Fig. 6.1 Carpatii Meridionali

43
Fig. 6.2 Carpatii Meridionali – subdiviziuni

44
Fig. 6.3 a Grupa Muntilor Bucegi

45
Fig. 6.3 b Grupa Muntilor Fagaras

46
 CURSUL 7

CARPATII MERDIONALI :
CARACTERIZARE FIZICO-GEOGRAFICA (II)

C. Grupa Parangului:

1. se desfasoara intre:
♦ la nord - Depresiunea Colinara a Transilvaniei
♦ la sud - Subcarpatii Getici
♦ la vest - Valea Jiului si a Streiului
♦ la est - Valea Oltului
2. se compune din: (fig.7.1)
♦ Masivul central PARANG (2519m), din care se desprind:
♦ spre Olt - Muntii Lotrului (2142m)
- Muntii Capatanii (2124m)
♦ spre Cibin - Masivul Candrel (2244m)
♦ intre Sebes si Strei - Muntii Sureanu (2130m)

3. din punct de vedere geologic sunt alcatuiti preponderent din:

♦ roci cristalino-mezozoice cu intruziuni granitice, de aici linia domoala a
culmilor.
♦ Numai rama sudica a Muntilor Capatanii este calcaroasa, cu urmari in
peisaj.
♦ Urmele glaciatiunii cuaternare sunt spectaculoase: vai glaciare, custuri,
morene la 1200-1600m inaltime, circuri si numeroase lacuri glaciare in
Parang si izolat in Sureanu.
♦ Nu sunt ghetari actuali.
4. Apele grupei:
a) Raurile care izvorasc de aici:
♦ Alcatuiesc o retea circulara, ca si cum ar izvori dintr-un castel de ape.
47
 ♦ Sunt vijelioase si valoroase energetic. Cele mai cunoascute sunt:
• Cibinul si Sadu, afluenti ai Oltului, ca si Lotrul impreuna cu
Latorita (in nordul si estul grupei)
• Spre sud se afla Oltetul cu afluentii sai si Gilortul cu afluentii sai

b) Lacurile glaciare:
♦ In Parang: Galcescu, Tauri, Pasarea (din cele 20 existente aici)
♦ In Sureanu: Iezerul Mare si Mic

5. Aspectul general al grupei:

♦ Grupa muntilor Parang are aspectul unui nod orografic lat de cca. 80Km.
♦ Culmile pornesc radiar din Parang orientandu-se spre est, sud-vest si
nord.
♦ Muntii nu sunt semeti, au culmile tesite si foarte largi, cu cele mai
frumoase pajisti alpine din Carpati.
♦ Relieful domol a favorizat viata pastorala mai mult decat oriunde in
Carpati: (in trecut oierii ridicau adevarate catune pastorale la limita
pajistilor alpine).

D. Grupa Retezat - Godeanu:

1. se desfasoara intre:
♦ la nord - Muntii Poiana Rusca (prin culoarul Bistritei)
♦ la sud - Podisul Mehedinti si depresiunile Subcarpatilor
Getici
♦ la vest - Culoarul Timis-Cerna
♦ la est - Grupa Parangului (prin valea Jiului si a Streiului
superior).
2. se compune din : (fig7.2)
♦ la nord - Muntii Tarcu – Muntele Mic (1802m →2190m)
♦ central - Muntii Godeanu, cu 2291m in Vf. Gugu, foarte
asemanatori cu masivul Retezat si prezentand acelasi interes
ecologic.

48
 ♦ la sud - Muntii Valcan (Vf. Straja, 1868m) si Mehedinti
sunt cei mai marunti, dar plini de salbaticie prin relieful
carstic renumit : Cheile Runcului si ale Corcoaiei, Cioaca cu
brebenei, etc. Sunt atinsi de influente climatice
mediteraneene, ceea ce se reflecta in vegetatia locului ; ex. :
pinul negru de Banat, mojdrean, carpinita, scumpia si chiar
liliacul salbatic.
♦ la vest - Muntii Cernei, situati intre Cerna la sud si Raul
Rece al Timisului la nord. Ei se desprind din Masivul
Godeanu, sunt aproape impracticabili deoaece impaduriti si
au versanti abrupti.
♦ la est - Masivul Retezat, 2509m Vf. Peleaga – este cel mai
impozant masiv al grupei. Este un nod orografic.
• Predomina sisturile cristaline
• Prezinta numeroase urme glaciare (lacul
Bucura, lacul Zanoaga)
• Ofera un peisaj unic prin maretie si salbaticie
• Din 1930 este Parc National (Emil Racovita).

3. Unitatile depresionare componente : (fig 7.1)

♦ Depresiunea Petrosani :
• de origine tectonica, cu o lungime de 45Km.
• este drenata de Jiul de Est si de Vest, unite la Petrosani.
• Are o mare rezerva de carbuni (mai ales huila). Carbunii
apartin sedimentarului vechi depus ulterior rupturii
tectonice.
• Comunica cu zonele vecine numai prin pasuri si anume:
- la N prin Pasul Merisor (759m) cu Depresiunea Hateg
- la S prin Pasul Lainici (450m) cu Subcarpatii Getici
♦ „Tara Hategului”:
• Situata intre Muntii Retezat si Sureanu la sud si est si
Muntii Poiana Rusca (a Carpatilor Occidentali) la vest.
• Cea mai larga depresiune din Carpatii Meridionali.
49
 • Este locuita din vechime (imperiul roman – vestigii).
• Este in istorie un model de economie rurala inchisa (15
sept. – targul Cailor)

4. Structura petrografica :
♦ Grupa Retezat –Godeanu are o structura petrografica complexa, astfel:
rocile cel mai des intalnite sunt sisturile cristaline si granitele. De aceea,
au forme greoaie, masive.
♦ Pe vai insa, in Muntii Mehedinti si partial in Valcan apar calcarele care
se impun printr-un relief carstic cautat: exista si urme ale glaciatiunii
cuaternare in muntii mai inalti de 1800m.

5. Apele grupei:
a) Raurile:
♦ Au cursuri drepte, longitudinale si un regim de scurgere de tip
mediteranean: cu un maxim de toamna tarzie (decembrie) si un altul de
primavara tarzie (mai – iunie).
♦ De aici izvorasc:
• Cerna, Raul Rece si Bistra ce curg spre vest
• Raul Mare, afluent al Streiului (ÆOlt) ce curge spre nord
• Motrul si alti afluenti pe dreapta ai Jiului ce curg spre sud
• Jiul de Vest ce curge spre est

b) Lacurile:
♦ Sunt foarte numeroase si mai ales glaciare. Numai in Retezat sunt 57
(dupa unii autori chiar 83).
• Galesul situat la 2270m inaltime.
• Bucura, Zanoaga, Taul Negru si Taul Mare la peste 2000m
inaltime.
♦ Mai exista lacuri glaciare in Muntii Godeanu si Tarcu.

c) Apele de subsol:
- sunt discontinui si nu sunt intens valorificate energetic; pot fi:
50
 ♦ freatice
♦ de adancime
Este de remarcat existenta izvoarelor termal-radioactive de la Herculane.

6. Aspectul general al grupei:

♦ Pare un triunghi cu un varf la Dunare, un altul la Caransebes si al treilea
la Petrosani.
♦ Desi nu este, aceasta grupa pare cea mai inalta din Carpatii Meridionali,
deoaerce este inconjurata din toate partile de zone joase.
♦ Este fragmentat puternic de vai longitudinale, deci dispuse in lungul
paralelelor, ca si culmile pe care le delimiteaza.
♦ Prezinta o mare diversitate de peisaj, flora, fauna, procese actuale, dar si
marturii ale framantarilor geologice trecute.
♦ Culmile inalte au urme ale glaciatiunii cuaternare tipice.

Sa recapitulam; grupele Carpatilor Meridinali (de la est la vest) sunt:

- grupa Bucegilor prezentata in Cursul 6
- grupa Fagarasului prezentata in Cursul 6
- grupa Parangului prezentata in Cursul 7
- grupa Retezat–Godeanu, cea mai vestica si cea mai complexa, prezentata in Cursul
7;
Ele au fost prezentate la punctul 4) „Subdiviziuni” al schemei didactice clasice de
tratare geografica generala, aunei unitati de relief.
In urmatoarele pagini vom trata:clima (pct.5), apele (pct.6), vegetatia si fauna (pct.7),
etc.Carpatilor Meridionali in general, conform aceleiasi scheme. Asadar!

5) Clima Carpatilor Meridionali:

♦ este tipic montana : racoroasa si cu precipitatii abundente, iar la inaltimi
de peste 2000m este clima alpina.
• Temperatura medie anuala : cuprinsa intre 0o si 6o, este mai
scazuta pe varfurile de peste 2200m (-2,5oC), dar si mai ridicata in
depresiuni (7..8oC).
• in depresiuni au loc inversiuni de sedimentare.
51
 ♦ Precipitatiile medii multianuale totalizeaza 800mm in Retezat,
Parang.
♦ foehnul Carpatiilor Meridionali, numit „Vantul Mare”– este specific
Depresiunilor Fagaras si Sibiu.
♦ Exista influente mediteraneene in sud-vestul lantului (in Mehedinti si
Cernei), cu ploi de toamna si de primavara, cu ierni blande.

6) Apele Carpatilor Meridionali (subterane si de suprafata)

I. Apele de adancime – lipsesc aproape complet, ca in toti muntii.

II. Apele freatice – sunt prezente, dar discontinuu ; exista putine izvoare
minerale – Baile Herculane.
III. Apele de suprafata :

a. Raurile :
Sunt numeroase rauri care izvorasc de aici :
♦ Ialomita, Dambovita, Ages, Jiu cu toti afluentii lor ; Lotru, Cibin,
Sadu (afluenti ai Oltului in Transilvania) ; Sebes, Strei (+ Raul
Mare), afluenti ai Muresului.
♦ Taie defilee: - Oltul, la Turnu Rosu – Cozia
- Jiul, la Lainici
♦ Taie chei: Ialomita, Dambovita, Oltet.
♦ Sunt valorificate energetic: Ialomita, Arges, Olt, Lotru, Sebes, Sadu,
Raul Mare, etc.

b. Lacurile Carpatilor Meridionali:

♦ Naturale: glaciare - in Retezat (vezi Retezatul); in Parang:
Calcescu; in Fagaras: Avrig, Capra, Balea, Urlea, Podragul
Mare, etc.
♦ Antropice:- Scropoasa (Ialomita), Vidraru (Arges), Vidra
(Lotru), Negovanu (pe Sadu), Oasa, Sugag Petris (pe Sebes),
Gura Apei (pe Rau Mare).

52
7) Vegetatia Carpatilor Meridionali :

- este dispusa in doua etaje biogeografice si anume:

ƒ Padurile de munte
ƒ Vegetatia etajului alpin

♦ Etajul padurilor de munte are :

• Subetajul padurilor de fag - intre 800m si 1200m
altitudine.
• Subetajul padurilor de conifere - molid + brad, pin,
zada - la peste 1800m.
• Intre ele exista padurea de amestec, precum si inversarile de etaje
din cauze climatice.
• Exista elemente termofile (vezi grupa Retezat)

♦ Vegetatia pajistilor alpine are doua subdiviziuni:

• Treapta subalpina cu tufisuri si arbusti pitici ca: ienupar, jneapan,
afin, merisor, salcie pitica, etc., presarate in cadrul vegetatiei
ierboase
• Treapta alpina sau „stepa rece” cu plante herbacee ca: parusca,
firuta, vulturica, iarba vantului si numeroase iviri de stanci
(stancarii)
• Exista si elemente termofile in Muntii Mehedinti si Cernei:
mojdrean, alun turcesc, visin turcesc, pin negru de Banat,
carpinita si chiar liliacul salbatic.

8) Fauna Carpatilor Meridionali :

- se etajeaza in functie de zonele de vegetatie care ofera hrana si adapost.

♦ Pentru padure, specifice sunt:

- mistretul, viezurele, capriorul, lupul, veverita, si
numeroase pasari.
Pentru pajistea alpina:
53
 - capra neagra (relict glaciar tarziu) prin repopulare
- acvila de munte (rarissima).
♦ In apele de munte:
- pastrav, clean, mreana
♦ Pentru padure in ansamblu, de mentionat animalele de interes cinegetic:
- ursul, cerbul, rasul, dintre mamifere;
- cocosul de munte, gainusa de alun, dintre
pasari.
♦ Elemente termofile – in sud-vestul Carpatilor Meridionali se intalnesc:
- scorpionul, vipera cu corn, broasca
testoasa de uscat.

9) Solurile - vezi solurile Carpatilor Orientali.

10) Zone ocrotite in Carpatii Meridinali :

♦ Masivul Retezat: unic Parc National din 1930

♦ Rezervatii floristice: - Sinaia, Parang

♦ Rezervatii de flora si fauna:
♦ Rezervatii de peisaj si flora:
♦ Rezervatii forestiere:
♦ Rezervatii speologice:
♦ Rezervatii geologice:
♦ Rezervatii paleontologice:
- Piatra Craiului, Muntele
Cozia, Domogled
- Bucegi, Iezerul Sureanu
- Valea Balei
- Pestera Ialomicioarei, Pesterile:
Muierii, Closani, Tecuri, Sura Mare.
- Turnu Rosu
- Bahna, Valea Mare,
Cisnadioara, etc.

11) Resurse naturale in Carpatii Meridionali :

♦ Resursele mai importante de sol sunt:
• padurile
• pasunile si fanetele de padure si depresionare
• pajistile provenite din defrisare – foarte productive
54
 • potential hidroenergetic insemnat al raurilor – folosit pe raurile:
Ialomita, Arges, Olt, Lotru, Sebes, Sadu

♦ Resurse subsolului sunt mult mai reduse decat in Carpatii Orientali, ex.:
• huila - se gaseste in Depresiunea Petrosani
• roci de constructie: calcare - in Valea Prahovei la Comarnic, in
Valea Ialomitei la Lespezi; marmura - in Hateg la Alun si
Porumbacu (spre Depresiunea Fagaras); mica - pe valea Lotrului
• izvoare termale radioactive la Herculane
• antracit - in Muntii Valcan

12) Gradul de umanizare :

♦ Carpatii Meridionali sunt cel mai putin locuiti dintre Carpatii
Romanesti.
♦ Totusi, in depresiunile „Tara Lovistei” sau „Tara Hategului”, asezarile
umane sunt stravechi. In Depresiunea Petrosani densitatea depaseste
100 loc./Km2. Pe versantii montani ai Carpatilor Meridionali insa,
densitatea populatiei este sub 25 loc./Km2.
♦ Satele urca in unele grupe pana la 1000 – 1200m altitudine, iar catunele
sezoniere chiar mai sus (in Candrel, Sureanu)
♦ Omul s-a asezat acolo unde muntele i-a oferit nu numai adapost si
hrana, dar si resurse pentru activitatile sale economice.

55
Fig. 7.1 Grupa Muntilor Parang

56
Fig. 7.2 Grupa Muntilor Retezat

57
 CURSUL 8

CARPATII OCCIDENTALI :
CARACTERIZARE FIZICO-GEOGRAFICA (I)

1) Asezare, limite : Carpatii Occidentali sunt amplasati in vestul Romaniei avand

ca limite (fig.8.1) :
♦ la nord - Valea Barcaului si Valea Somesului
♦ la sud - Dunarea (intre Bazias si varsarea Cernei)
♦ la vest - Dealurile si pe alocuri direct Campia de
Vest a tarii
♦ la est - Carpatii Meridionali grupa Retezat – Godeanu si
Depresiunea Colinara a Transilvaniei (in continuare) pana
in cotul Somesului.

2) Geneza si structura petrografica :

♦ S-au format in cadrul orogenezei alpine, ca toti Carpatii
♦ Au o mare varietate petrografica ; predomina sisturile cristaline rupte si
prabusite. Acestea au dat loc aparitiei rocilor vulcanice sau celor
sedimentare, mai ales calcare. De aceea sisturile cristaline au o
distributie insulara desi constituie baza petrografica a Carpatilor
Occidentali.
♦ Orientarea cutarilor este la fel de diferita ca petrografia zonei, astfel : in
Banat ele au o arcuire spre SV, pe cand la nord de Mures se ramifica in
toate directiile.
♦ Toata aceasta „impestritare” de roci, de linii tectonice si de structuri
diferite dau Carpatilor Occidentlai un relief variat intr-un perimetru
geografic redus.
♦ Nu exista ghetari actuali.

58
 3) Caracterizarea generala a reliefului Carpatilor Occidentali :
♦ Reprezinta cel de-al treilea sector (cel vestic) al Carpatilor Romanesti ;
prezinta o cadere in trepte altitudinale spre vest si nord-vest.
♦ Sunt cel mai putin inalti (1446m in Semenic – Banat, 1849m in
Apuseni – Bihor), multe culmi fiind sub 1000m, dinter toti Carpatii
Romanesti.
♦ Prezinta o evidenta discontinuitate intre grupele sale de munti, generata
de :
♦ largi culoare despartitoare ca Valea Muresului sau culoarul Lugojului ;
♦ „golfuri” de campie ajunse direct la baza Muntilor Apuseni, drept
prelungiri spre est ale Campiei Vestice a tarii (pe liniile de falie ce se
intretaie rectangular cu limita muntilor).
♦ Culoarele tectonice Timis-Cerna si Bistra precum si unele depresiuni
de contact ii delimiteaza de unitatile natuarle din jur.
♦ Asadar fragmentarea lor se datoreaza inaltarii inegale, pe sectoare
(ultima faza a orogenezei alpine), chiar cu unele scufundari locale, spre
sfarsitul tertiarului si inceputul cuaternarului.
♦ Datorita inaltimii lor reduse, culmile ultimei trepte montane, vestice a
Carpatilor Occidentali mai poarte numele de „Muncei” (situandu-se
intre 500 si 800m).
♦ Exista totusi o mare varietate a formelor de relief: culmi largi pe sisturi
cristaline unde satele urca la 1200-1400m, pe alocuri cu povarnisuri
stancoase si creste zimtate in calcare, dar si cu siluete conice izolate in
zonele vulcanice; numeroase sunt si depresiunile, fie ele marunte si
raspandite peste tot, fie ele largi, numite si „golfuri” avand deschidere
spre Campia de Vest (a caror prelungire si sunt).

4) Subdiviziunile Carpatilor Occidentali recunoscute atat de geografi cat si de

geologi sunt urmatoarele, de la sud la nord:
A. Muntii Banatului,
B. Muntii Poiana Rusca,
C. Muntii Apuseni,
59
 separati intre ei prin largi culoare.

A. Muntii Banatului (fig.8.2) :

Sunt amplasati intre culoarul tectonic Timis-Cerna la est si Defileul Dunarii la

sud, avand o limita foarte sinuoasa la vest, intre Bazias si Bocsa care separa muntii de
Dealurile Vestice.
Sunt formati din doua culmi ceva mai inalte in rasaritul grupei si anume:
Almajului -1224m si Semenicului -1446m, urmate de cativa „Muncei” spre vest, cu
doar 500-700m altitudine, cum ar fi : Muntii Locvei la sud, Muntii Aninei central si
Muntii Docnecei in nord-vestul grupei. Iata cateva trasaturi ale unor componente
importante:
- Muntii Almajului (Vf. Svinecea Mare, 1224m) si Muntii Semenicului
(Vf. Groznei, 1445m) sunt formati din sisturi cristaline si fasii de calcare
vechi orientate N-S ; sunt despartiti de depresiunea locuita a Almajului sau
Bozovici, mai cunoscuta dupa ultimul nume. Desi sunt putin inalti, Muntii
Almajului si Semenicului au culmile golase cu pasuni montane
asemanatoare celor alpine. Mai jos se intinde padurea de fag, apoi cea de
stejar alternand cu fanete deoarece povarnisurile sunt domoale.
- Depresiunea Bozovici, dintre cele doua culmi, este inchisa aproape din
toate partile. Nera o strabate, taindu-si cheile cu acelasi nume intre Muntii
josi ai Locvei la sud si Aninei la nord. Este una dintre cele mai salbatice vai
prin chei din Romania. Depresiunea are un climat de adapost, cu nuante
mediteraneene evidente, oamenii cresc aici vite de rasa si livezi de pomi
fructiferi de calitate superioara.
- „Muntii marunti” sau „Munceii” completeaza grupa Muntilor Banatului
cu o treapta mai joasa, spre vest. Este vorba despre:
♦ Muntii calcarosi ai Aninei – langa Muntii Semenic.
♦ Muntii Docnecei cu minereu de fier exploatat din vechime.
♦ Muntii Locvei intre Defileul Dunarii si Cheile Nerei.
♦ Depresiunea Oravitei intre Muntii Locvei la sud si Aninei la est.
♦ Depresiunea Caras – Ezeris intre Muntii Aninei la est si Docnecei la
vest.
60
™ Defileul Dunarii intre Bozovici si Valea Cernei (cu o lungime de cca.100Km)
este :
¾ Cea mai lunga vale transversala din Europa
¾ Are ingustimi de numai 150-170m (intre peretii povarniti a caror inaltime
este de 300-400m), dar si largiri de cca. 2Km.
¾ In albia fluviului sunt praguri sau gropi adanci numite „Cazane”, astazi
intrate in domeniul Lacului de Acumulare de la Portile de Fier I ale
hidrocentralei de mare putere cu acelasi nume, din amonte de Turnu
Severin.

™ Culoarul Timis-Cerna
¾ Este orientat N-S si aproape rectiliniu ; s-a format prin ruptura tectonica.
¾ Este flancat de munti ce depasesc 2000m la est sau 1000m la vest.
¾ Aspectul sau este colinar, coline domoale alternand cu lunci sau vai largi
(Cernei, Timis + afluenti).
¾ La cumpana de ape intre Cerna si Timis se afla „Poarta Orientala” sau pasul
de vale Domasnea, cu o altitudine de 540m (pe vremea romanilor se numea
„Porta Orientalis”).
¾ Culoarul are asezari mari, bogate, cu fanete, pasuni, livezi ; cresc liber
specii mediteraneene. Este strabatut de cale ferata si sosea moderna.

B. Muntii Poiana Rusca: (fig.8.2)

Sunt amplasati intre Culoarul Bistritei la sud si al Muresului la nord, au in vest

Campia Lugojului si in est Depresiunea Hategului.
Se constituie intr-un singur masiv muntos bombat, monolit, raurile sculptandu-l
numai partial si radial, fara a-l rupe, ca in cazul Muntilor Banatului.
Sunt formati din sisturi cristaline si numai partial din calcare vechi ; fierul de la
Ghelar - Teliuc, sau marmura si minereul de plumb de la Ruschita (in sud) sunt de
interes national.
Inaltimea maxima este de 1374m in Vf. Padesu.

61
 Sunt locuiti si circulati pana pe culmi, desi nu au pasuri sau trecatori decat
marginal.
Culoarul Bistritei apare pe o ruptura tectonica supusa ulterior eroziunii
apelor curgatoare. Este o zona foarte locuita si cu traditii populare. In cadrul
sau se afla „Poarta de Fier a Transilvaniei”, un pas de 700m altitudine
care leaga Valea Timisului cu Depresiunea Hategului. (La Voislava se
gaseste mica). (fig.1)

C. Muntii Apuseni: (fig 8.3)

Reprezinta grupa Carpatilor Occidentali amplasata la nord de Mures.

Este cea mai extinsa grupa din Carpatii Occidentali.
Se invecineaza cu : Vaile Barcaului si Somesului - la nord, Culoarul Muresului,
care ii separa de Muntii Poiana Rusca - la sud, Dealurile de Vest si izolat Campia de
Vest a tarii – la vest si cu Depresiunea Colinara a Transilvaniei - la est.
Culmile Muntilor Apuseni se dispun in jurul unui masiv central, Bihorul,
1849m, dupa cum urmeaza :
I. Grupa Bihor
♦ Este grupa centrala a Apusenilor, in cadrul careia, alaturi de sisturi
cristaline si granite, apar frecvent calcarele, generand: pesteri,
avenuri, chei.
♦ Muntii grupei se dispun in jurul masivului central, astfel :
• la est - Muntele Mare de 1826m
• la nord - Muntele Vladeasa de 1836m, fiind un con
vulcanic stins
• Muntele Gaina de 1467m, cu celebrul „targ de fete”.
• Muntele Gilau se prelungeste in directia nord-estica a
Bihorului.
In prelungirea sudica a Muntilor Bihor se afla :

II. Grupa Muntilor Metaliferi - Trascaului

62
 ♦ Muntii Metaliferi si ai Trascaului se afla la sud de grupa Bihor. Au
numeroase iviri vulcanice tertiare din cadrul formatiunilor
sedimentare cutate; de aici bogatia in minereuri neferoase
(auroargentifere).
• In Muntii Trascaului (dintre Ampoi si Aries) pitorescul este
sporit de ivirile de calcare. Vulcanismul tertiar ofera tot aici
Detunata, stanca formata din coloane verticale de bazalt
(monument al naturii).
• Muntii Metaliferi, conici ca niste vulcani stinsi ce
sunt, poarta pe povarnisurile lor foarte line ogoare si fanete
accesibile.
Curiozitati : ”Tara Motilor” reprezinta : masivele muntoase ale grupei
Bihor, dar si Muntii Metaliferi si ai Trascaului, valea Ariesului fiind numai axa
acestei „tari”.
III. Grupa Muntilor Crisurilor este formata din :
♦ Muntii Zarandului, situati:
• intre Mures la sud si Crisul Alb la nord.
• au forma de culme cu spinarea lata ca un pod la 400-600m
altitudine, numai punctiform atingand 836m in Vf. Drocea.
• apar ca un abrupt impunator spre Campia de Vest
• la poalele lor, pe un tapsan ingust, se afla podgoria Aradului.
♦ Muntii Codru – Moma, situati:
• intre Crisul Alb, la sud si Crisul Negru, la nord.
• sunt cei mai inalti dintre toti „munceii” Crisurilor, atingand
1112m in Vf. Plesu.
• sunt eterogeni d.p.d.v. geologic (sedimentar, calcare la nord si
roci vulcanice la sud); la Moneasa si Vascan se exploateaza
calcare ornamentale.
♦ Muntii Padurea Craiului, situati :
• intre Crisul Negru, la sud si Crisul Repede, la nord.
• au inaltimi reduse si sunt sculptati de ape in depresiuni locuite.
• aici se afla celebrele pesteri : Meziad si Vadu Crisului.

63
 ♦ Muntii Plopis, situati :
• intre Crisul Repede, la sud si Valea Barcaului, la nord.
• sisturi cristaline si netezimi de campie.

De retinut ca:
- intre subunitatile Muntilor Crisurilor se afla urmatoarele depresiuni ”golf”,
prelungiri ale Campiei de Vest, dispuse astfel de la sud spre nord:
- la sud : Depresiunea Zarandului, pe valea Crisului Alb
- central : Depresiunea Beius, pe valea Crisului Negru
- la nord : Depresiunea Vad, sau Borod, pe valea Crisului
Repede
Aceste depresiuni situate in vestul Muntilor Apuseni comunica prin pasuri cu
depresiunile interioare de mici dimensiuni, astfel:
- Depresiunea Vad comunica prin pasul Ciucea cu Depresiunea Huedin
- Depresiunile Beius si Zarand comunica cu Depresiunile Gurahont si
Brad
- Culoarul Muresului comunica prin pasul Bucium, de 725m inaltime, cu
valea Ariesului si prin Pasul Valisoara, de 461m inaltime, cu
Depresiunea Brad.
Ultimele subunitati ale Muntilor Apuseni, spre nord, au aspect de maguri putin
inalte pierdute parca in Podisul Somesan, doar geologia lor asigurandu-le apartenenta
la orogen. Este vorba despre Magura Simleului de 597m inaltime si de Culmea
Mezesului, ambele incluzand la nord si est Depresiunea Simleului.

64
Fig. 8.1 Carpatii Occidentali – Prezentare generala (schita de lucru)

65
Fig. 8.2 Muntii Banatului si Muntii Poiana Rusca

66
Fig. 8.3 Munti Apuseni

67
 CURSUL 9

CARPATII OCCIDENTALI (II):

(CLIMA, APE, VEGETATIE SI FAUNA, SOLURI,
ZONE OCROTITE, RESURSE NATURALE SI
GRAD DE UMANIZARE)

5) Clima Carpatilor Occidentali:

♦ Desprinsa din clima generala a tarii (temperat-continental de tranzitie)
este specifica muntilor josi, este deci o clima de munte mai blanda, mai
calda decat cea a Carpatilor Orientali sau Meridionali. O dovedesc
valorile termice medii anuale, cuprinse intre 6 si 9oC si precipitatiile de
800 – 1200mm/an. Numai pe varfurile masivelor Bihor, Vladeasa si
Muntele Mare temperaturile medii anuale sunt negative, iernile lungi si
verile scurte. In depresiuni si vai se produc inversiuni termice.
♦ Influente colaterale :
• In Muntii Poiana Rusca si in Muntii Apuseni se resimte influenta
vestica, oceanica, care asigura un climat umed, moderat termic, de
munte.
• In Muntii Banatului sunt evidente influentele mediteraneene prin
doua varfuri cantitative de precipitatii : toamna si primavara, dar si
prin ierni blande.
Asadar, Carpatii Occidentali au cea mai blanda clima montana din toti muntii
Romaniei.

6) Apele Carpatilor Occidentali

I. Apele de adancime – lipsesc, ca in toata zona de munte.
II. Apele freatice – sunt prezente, dar sunt lipsite de continuitate.
III. Apele de suprafata – raurile, lacurile (sunt numeroase si au cursuri
semipermanente.

68
 a. Raurile : ce izvorasc din Carpatii Occidentali sunt tributare fie Dunarii,
fie Muresului, Somesului sau Crisurilor.
♦ Din Muntii Apuseni izvorasc :
- Somesul Mic prin ramurile sale Somesul Cald si Somesul
Rece.
- Barcaul, Almasul, toate Crisurile (Repede, Negru si Alb),
dar si
- Ariesul, celebrul afluent afluent al Muresului, care
strabate strabate Depresiunea Tara Motilor.
♦ Din Muntii Poiana Rusca izvoraste Bega
♦ Din Muntii Banatului izvorasc:
- Timisul cu afluentul sau Barzava,
- Nera si Carasul, care se varsa direct in Dunare.
¾ Multe rauri taie chei: - Campia Turzii si Campia
Rameti in Apuseni
- Campia Nerei si Campia
Minisului in Muntii Banatului
De retinut ca Vaile Muresului si Dunarii sunt de mentionat deoarece ele sunt
limite naturale in cadrul Carpatilor Occidentali.

b. Lacurile Carpatilor Occidentali:

♦ Naturale: sunt putine si apar pe calcare, mai ales:
- Ighiu si Varasoaia – M. Apuseni
- Lacul Dracului si Ochiul Beu – M. Banatului
♦ Antropice: acestea sunt numeroase si constituite mai ales in
scopuri energetice;
- pe Dunare la Portile de Fier I
- pe Barzava la Valiug si Secu
- in bazinul superior al Somesului Mic la Tarnita, Fantanele
si Gilau
- pe Crisul Repede si afluentii sai la Astileu, Rameti si Les.

69
 Exista si alcuri antropice pentru alimentarea cu apa potabila si
industriala a unor asezari:
- pe Timis - Trei Ape
- pe Cerna, la poalele Muntilor Poiana Rusca - Cincis (sau
Teliuc).

In concluzie :
- Carpatii Occidentali reprezinta un adevarat castel de ape asigurand
raurilor un debit permanent si potential energetic.

7) Vegetatia Carpatilor Occidentali :

- Apartine:
ƒ Etajului fagului pana la 1200m
ƒ Etajului fag + rasinoase la si peste 1200m
ƒ Etajului rasinoaselor – cel mai putin dezvoltat din
toti Carpatii, datorita altitudinii lor modeste.
De retinut ca aceste etaje de padure se interfereaza altitudinal,
functie de conditiile locale de biotip, ba chiar se inverseaza in depresiuni,
esentele termofile urcand pe versantii insoriti, in timp ce esentele de
clima mai rece coboara pe vaile umbrite sau in depresiuni.

8) Fauna Carpatilor Occidentali :

♦ se etajeaza in functie de zonele de vegetatie care ii asigura hrana si
adapostul, astfel:
• pentru etajul padurii de foioase sunt specifice: mistretul,
viezurele, lupul , vulpea, porcul salbatic.
• Patrunse din alte etaje sunt: iepurele – din silvo-stepa, caprioara
si veverita – din etajul de conifere.
• Exista o mare varietate de pasari: ciocanitoarea, cinteza, etc.
• Pentru etajul de conifere: caprioara, veverita, etc.
♦ Animale de interes cinegetic: - ursul, cerbul, etc.
• In apele de munte: pastrav, clean, mreana

70
9) Solurile Carpatilor Occidentali :
♦ In etajele padurii: argiluvisoluri (adica soluri cenusii si brun-roscate).
♦ In muntii si munceii Carpatilor Occidentali: cambisoluri
(adica soluri brune si brune acide), alternand cu primele iar
mai sus, pe culmi, apar spodosolurile, adica soluri podzolice, lipsite de
humus.

10) Zone ocrotite in Carpatii Occidentali :

♦ Rezervatii floristice:
♦ Rezervatii de peisaj si flora:
♦ Rezervatii forestiere:
♦ Rezervatii speologice:
♦ Rezervatii geologice:
♦ Rezervatii paleontologice:
- Intregalde in Muntii Apuseni
- Cheile Turzii in Muntii
Apuseni
- Cetatea Devei in Muntii
Poiana Rusca
- Cazane in Muntii Banatului
- Padurea Bejan in Muntii
Poiana Rusca
- Pestera Vantului, Meziad,
Vadu Crisului, Pestera Ursilor si
Cetatile Ponorului in Muntii
Apuseni; Pestera Comarnic in
Muntii Banatului.
- Muntele Vulcan, Ighiu,
Detunatele si Bratca, in Muntii
Apuseni
- Dealul cu Melci

11) Resurse naturale in Carpatii Occidentali :

♦ Resurse de sol:
• padurile de foioase, amestec, conifere
• pasunile
• fanetele si pajistile de munte, prin defrisare
• resurse hidorenergetice
71
 ♦ Resurse de subsol:
• Minereuri de fier - Ghelar si Teliucul Inferior
• Minereuri complexe - Zlatna, Baia de Aries (auro-
argentifere), Rosia Poieni
• Mercur - Izvorul Ampoiului
• Molibden si wolfram - Baita
• Bazalt - Branisca
• Granit - Savarsin, Zam
• Marmura si calcare metamorfozate
- Ruschita, Moneasa si Vascau
• Andezit - Deva
• Calcar - Sandulesti

12) Gradul de umanizare :

♦ Sunt cei mai populati munti din Romania pentru ca:
♦ Sunt usor de strabatut
♦ Au spatii largi de locuit
♦ Au climat bland
♦ Au resurse bogate si variate de sol si subsol
♦ In depresiuni densitatea populatiei depaseste 100 loc/Km2, iar pe muntii
propriu-zisi este de 25 loc/Km2.
♦ Asezarile permanente urca pana la 1500-1600m (in Apuseni, unde se
atinge recordul carpatic)
♦ Satele sunt mici, de tip risipit pe munte, sau de tip rasfirat pe vai si
depresiuni (aici fiind de dimensiuni mijlocii)
♦ Orasele apar numai in depresiuni: Anina, Resita-100000loc. (in Muntii
Banat), Abrud, Brad, Campeni, Beius, Huedin, Vascau (in Muntii
Apuseni)
♦ Orasele au mai ales functie miniera.
♦ Asezarile rurale au fie functie agricola, fie miniera, forestiera sau mixta.

72
 PARTEA a II- a

CURS 10

DEALURILE SI PODISURILE ROMANIEI (I)

PUNEREA PROBLEMEI; SUBCARPATII (prima parte)

¾ Punerea problemei
♦ Sub denumirea din titlul cursului sunt reunite toate formele de
relief colinar cu altitudini cuprinse intre 200 si 900-1000m, considerate ca
apartinand treptei a doua de relief a Romaniei, prima fiind muntii, iar cea de-a
treia campiile(fig.10.1).
♦ Din suprafata de 238391Km2 a Romaniei, dealurile si
podisurile ocupa 100000 Km2, adica 42%, din care 24% dealurile, 18% podisurile.
♦ Ambele forme de relief fac trecerea intre munte si campie
apartinand reliefului de talie mijlocie (200 – 1000m) al tarii.
♦ Caracteristicile acestuia reprezinta rezultatul evolutiei pliocen-
cuaternare a scoartei terestre anterior constituite in aceste locuri si iata cum:
• Din punct de vedere structural in fiecare unitate deluroasa exista un
fundament vechi peste care, ulterior, s-a depus o suprastructura sedimentara
de varste si grosimi diferite
• Fundamentul amintit apartine unor unitati geostructurale de platforma
stravechi, datand din Precambrian (adica din Arhaic si Proterozoic) in cazul
Podisului Moldovei, al Dobrogei Centrale si de Sud, precum si in cazul
Podisului Getic. Fundamentul Subcarpatilor, al Podisului Mehedinti dar si al
Dealurilor Vestice apartine insa orogenului carpatic, deci alpin, in timp ce
Dobrogea de Nord are in fundament orogen hercinic (predominand rocile
metamorfice si de eruptiv vechi paleozoic, mai ales granitele).
Atat despre fundamentul adanc, sa urmarim acum:

73
 • Suprastructura sedimentara depusa, ulterior, peste fundament; ea are doua
“nivele de timp geologic” diferit in care s-au depus si anume:
ƒ primul al sedimentelor paleozioco – mezozoice care apar discontinuu.
ƒ al doilea - cel al sedimentelor neozoice care alterneaza ca momente
geocronologice (revezi scara geocronologica din prima parte a cursului
de fata), astfel:
- gresii, marne, argile, calcare depuse in - Miocen
- argile, nisipuri, pietrisuri si tufuri vulcanice – Pliocen
- peste acestea exista un strat superficial format din depozite nisipo-
argiloase si loessoide depuse ulterior de agenti externi.
Seriile depozitelor sedimentare Neozoice evoca, prin ritmul lor, corelatia cu
treapta reliefului montan imediat superioara.
Celelalte caracteristici de relief sau de , clima, ape, vegetatie, fauna, etc. vor fi
prezentate in cadrul tratarii unitatilor componente de deal si podis deoarece sunt
specifice acestora si nu pot fi generalizate multumitor. Vom incepe cu:

B. DEALURILE SUBCARPATICE.
PREZENTARE FIZICO-GEOGRAFICA

1) Asezare, limite : Subcarpatii reprezinta o unitate de orogen situata pe flancul

exterior al Muntilor Carpati, incepand din Valea Moldovei la nord si sfarsindu-se
in Valea Motrului la sud-vest (fig.10.1). Pe rama interna a Carpatilor Orientali,
deci in interiorul Depresiunii Colinare a Transilvaniei, exista o singura “secventa”
subcarpatica interna, simetrica subcarpatilor Moldovei (fata de axa carpatica), dar
care se va prezenta in cadrul unitatii naturale careia ii apartine in mod natural.

2) Caractere generale ale reliefului :

• Trasaturile de relief ale Subcarpatilor exprima bine apartenenta lor la o regiune
de incretire atasata genetic Muntilor Carpati, intr-un ultim “val” al Orogenezei
Carpatice, secventa spatio-temporala a Orogenezei Alpine.

74
• Astfel, Subcarpatii au altitudini mari : 1018m Magura Matau, 996m in Magura
Odobesti sau 911m in Culmea Plesu, ceea ce ii face comparabili cu muntii
mijlocii.
• Rocile predominante sunt: conglomeratele, gresiile, argilele nisipurile,
pietrisurile, marnele, dispuse in structuri cutate (anticlinale si sinclinale).
Uneori anticlinalele sunt patrunse din adanc de samburi de sare formand ceea
ce geologii numesc“cute diapire”. Exemple: la Targu Ocna, Slanic, Teleaga,
Ocnele Mari, etc.
• In general relieful subcarpatic este adaptat la structura geologica, avand un
“relief caracteristic conform”, dealurile fiind dezvoltate deci pe anticlinale, iar
depresiunile pe sinclinale (exista insa si exceptii !)
• O alta trasatura caracteristica este aceea ca, incepand de la contactul cu
muntele, spre exterior, culmile alterneaza cu depresiuni pe un singur aliniament
in cazul Subcarpatilor Moldovei sau pe doua aliniamente in cazul Subcarpatilor
Getici si ai Curburii.
• Fiecare subdiviziune majora a Subcarpatilor are alte caracteristici distincte,
astfel :

3) Subdiviziunile Subcarpatilor sunt (fig.10.2) :

• Subcarpatii Moldovei intre valea Moldovei si a Trotusului
• Subcarpatii Curburii inter valea Trotusului si a Dambovitei
• Subcarpatii Getici intre valea Dambovitei si a Motrului

75
 A. Subcarpatii Moldovei (fig.10.3)

Se caracterizeaza printr-un singur sir de culmi si o singura serie de depresiuni.

Sunt alcatuiti cu precadere din roci miocene, cele pliocene aparand, in petice, numai
in sud.
Limitele : Valea Moldovei la nord si valea Trotusului la sud, Carpatii Orientali la
vest si Podisul Moldovei la est, prin vestul exterm al Luncii Siretului.
♦ Aliniamentul culmilor subcarpatice, in dispunere nord-sud :
• Culmea Plesului, 915m, este situata intre Valea Moldovei si Valea
Ozanei.
• Dealul Corni, 603m, intre Saua Baltatesti si Valea Cracaului.
• Dealul Bahna (sau Runcu), 515m, intre Saua Girov si Valea Bistritei.
• Dealul Barboiu, 504m, intre Valea Bistritei si Valea Tazlaului.
• Culmea Pietricica, 740m, intre Valea Bistritei si Valea Tazlaului unita
cu a Trotusului.
♦ Aliniamentul depresiunilor subcarpatice, in aceeasi dispunere de la nord la
sud :
• Depresiunea Neamt pe Valea Ozanei sau a Neamtului, dar si ai altor
afluenti mici pe dreapta ai Siretului.
• Depresiunea Cracau Bistrita pe Valea Bistritei, a Cracaului
si a Bicazului inferior.
• Depresiunea Tazlau – Casin pe Valea Tazlaului unit cu Trotusul, dar
si pe Valea Casinului (cea mai populata). Aceasta deprsiune trebuie
considerata de trecere intre Subcarpatii Moldovei si Subcarpatii
Curburii, deoarece limita ei sudica formata de Culmea Ousorul
(783m) si Platforma Zabrant se afla in Subcarpatii Curburii.

B. Subcarpatii Curburii (fig.10.4)

76
 Reprezinta cel mai complex sector subcarpatic, caracterizat prin doua aliniamente
de culmi si doua de depresiuni.
Limitele : Valea Trotusului la nord si valea Dambovitei la sud-vest, Muntii
Carpati la vest si Campia Romana la est.
Contactul cu muntele este ezitant, edificatoare fiind in acest sens patrunderea
pintenului muntos din roci flisoide, numit Pintenul Ivanetu (de inaltime 1021m), in
domeniul subcarpatic, creand aici o “interferenta” Carpati– Subcarpati.
Toate culmile si depresiunile Subcarpatilor de Curbura sunt deformate pe directia
NE-SV, urmand marea curbura carpatica in celebrul “Cot al Vrancei” (care se refera
deci la deformarea globala a unitatii montane si submontane).

♦ Aliniamentul culmilor Subcarpatilor Curburii :

• Primul sir de culmi (V) interioare: Ousoru, Rachitas, Raiuti,
Gurbaneasa, Bisoca, Dilma, Blidisel, etc. cu inaltimi de cca. 800-
900m, urmat de Salcia si Ciolanu cu inaltimi in jur de 700m. 700m.
• Al doilea sir de culmi (E) exterioare : Magura Odobesti (996m),
Dealul Deleanu, Dealul Blajeni, Dealul Istrita (numit si Dealul Mare,
749m), Dealul Bucovel, etc.

♦ Aliniamentul depresiunilor Subcarpatilor Curburii :

De la vest la est se succed doua siruri de depresiuni si anume:
• Depresiunile submontane (in vestul grupei, intre munte si primul
aliniament de culmi subcarpatice):
- Depresiunea Soveja, care apartine zonei de tranzitie la
Subcarpatii Moldovei, urmata la sud de Depresiunea Vrancei, apoi
de Depresiunile Neculele, Lopatari, Patarlage si Chiojd (aceasta
din urma fiind limitata la est de Pintenul Ivanetu).
• Depresiunile intracolinare reprezinta al doilea aliniament depresionar,
numai intre culmile Subcarpatice. Ele se dispun de la nord la
sud astfel:
- Depresiunea Vidra, Depresiunea Mera, Depresiunea Dumitresti,
Depresiunea Policiori, Depresiunea Niscov si Depresiunea Podeni.
- Aceste depresiunji sunt adapostite spre est de

77
 cel de-al doilea sir de culmi subcarpatice (Magura Odobesti, etc).

De retinut (fig.10.4) ca:

- la vest de Teleajen, succesiunea culmilor si a depresiunilor se simplifica
datorita ingustarii Subcarpatilor, precum si datorita patrunderii in
domeniul lor a Campiei Ploiestilor ;
- intre Teleajen si Dambovita depresiunile au un caracter intracolinar si se
desfasoara astfel dinspre est spre vest: Depresiunea ampla Valenii de
Munte, pe valea Teleajenului, Depresiunea Campina pe valea Prahovei si
Depresiunea Pucioasa pe valea Ialomitei.

Particularitati ale naturii locului in aceste depresiuni :

- Depresiunea Valenii de Munte are iviri diapire la Slanic Prahova,
cunoscut fiind “Muntele de sare”de aici.
- In Depresiunea Policiori – apar celebrii vulcani noroiosi.
- Depresiunea Vrancei – apare ca o “cetate naturala”, intre munte la vest si
dealurile Raiutu si Rachitis la est, strabatuta de cursul Putnei si al
afluentului sau, Zabala. Loc de rezonanta istorica.
- Magura Odobesti si Dealul Istrita (sau Dealul Mare) sunt cunoscute
pentruu podgoriile si vinurile sale de calitate.

78
 Fig. 10.1 Romania – Unitatile majore de relief (dupa M.Ielenicz)

Fig. 10.2 Subcarpatii romanesti – Harta hipsometrica (dupa M.Ielenicz)

79
Fig. 10.1 Subcarpatii Moldovei (schita de lucru)

80
Fig. 10.4 Subcarpatii curburii (schita de lucru)

81
 CURSUL 11

DEALURILE SI PODISURILE ROMANIEI (II)

SUBCARPATII (continuare)

C. Subcarpatii Getici (fig.11.1)

Reprezinta cea de a treia subdiviziune a Subcarpatilor Romaniei.

Se caracterizeaza printr-o delimitare neta fata de Carpatii Meridionali, dar si
printr-o adevarata “sudura” a lor la Podisul Getic (fig.1). De aceea, unele dealuri ca:
Dealul Negru, Dealul Barzei, Dealul Bran reprezinta marginea sudica a Subcarpatilor
si, totodata, inceputul Podisului Getic.
Limitele: Valea Dmabovitei la est, Valea Motrului la vest, Carpatii Meridionali la
nord si Podisul Getic la sud.
Culmile si depresiunile se succed similar Subcarpatilor Curburii si anume doua
siruri de dealuri si doua de depresiuni, dupa cum urmeaza (de la est la vest):

♦ Primul aliniament al culmilor Subcarpatilor Getici, numit sirul

“Dealurilor Subcarpatice Interioare” se remarca prin :
• Magura Matau - 1018m inaltime
• Dealul Carlige - 871m
• Magura Slatioarei - 767m
• Dealurile Gorjului sau Subcarpatii Gorjului
enumerate de la est spre vest.

♦ Al doilea aliniament al culmilor Subcarpatilor Getici, numit sirul

“Dealurilor Externe” are urmatorele culmi mai semete:
• Dealul Negru de 581m (in apropierea orasului Rmnicu
Valcea)
• Dealul Barzei de 560m inaltime si
82
 • Dealul Bran, desi are numai 333m, sare semet deoarece se afla in
marginea de nord a Podisului Getic.

♦ Primul aliniament al Depresiunilor Subcarpatilor Getici – se consituie din

depresiuni de separatie, adica depresiuni submontane fata de Carpatii
Meridionali, si sunt foarte populate inca din vechime. De la est la vest, ele
sunt :
• Depresiunea Campulung Muscel - pe vaile Argeselului si a
Targului
• Depresiunea Arefu - pe Arges
• Depresiunea Jiblea - pe stanga Oltului
• Depresiunea Horezu – pe dreapta Oltului
• Depresiunea Novaci – pe Oltet
• Depresiunea Tismana – pe Motru

♦ Al doilea aliniament al Depresiunilor Subcarpatilor Getici este format numai

din depresiuni intracolinare, situate intre dealurile subcarpatice, cele mai mari
fiind cunoscute sub numele de:
• Depresiunile intracolinare dintre Arges si Dambovita (la est de Olt)
• Depresiunea Targu Jiu – Campu Mare (pe Jiu si afluentii sai
confluente in aceasta depresiune)

De precizat:
Doua sunt marile depresiuni ale Subcarpatilor Getici si sunt situate la
extrermitatile acestora, astfel :
- Depresiunea Campulung, pe raul Targului si pe raul Argesel, la
adapostul Muntilor Iezer si avand la sud Magura Matau (1018m).
Depresiunea este plana, are aspectul unui camp intins, lung, axat pe Raul
Targului (Campulung Muscel a fost prima capitala a Tarii Romanesti).
- Depresiunea Targu Jiu – Campu Mare, dezvoltata pe Jiu si afluentii lui,
se afla la adapostul Dealurile Subcarpatice ale Gorjului in nord, la sud
fiind limitata de Dealul Bran, slab cutat. In vest ea se desfasoara pana
aproape de Motru, iar in est pana aproape de Gilort. Are o planeitate
83
 remarcabila (vezi numele) ; este intens locuita, Targu Jiu fiind orasul ei
cel mai important.
Concluzii :
Subcarpatii reprezinta cea mai diversa si cea mai fragmentata unitate de relief a
Romaniei, dar si cea mai intens valorificata de catre om, dupa cum o dovedeste istoria
tarii.

4) Clima Subcarpatilor (date generale) :

• Desprinzandu-se din clima tarii (temperat continentala de
tranzitie), clima subcarpatica este clima treptei mijlocii de relief, a
dealurilor, dar cu o multitudine de nuantari locale ale acestuia.
• Doua sunt nuantarile meteo-climatice cel mai des intalnite si anume:
blandetea termica in unele locuri si prezenta unor vanturi specifice, mai
des decat a celor generale in altele. Asadar, este vorba de “efectul de
adapost” si de “efectul de canalizare” a aerului pe anumite directii impuse
de vai sau culmi (vezi foehnul subcarpatic de la Clima Romaniei).
• Mersul multianual temperaturii aerului se incadreaza intre 8oC in
Subcarpatii Moldovei si 10oC in Subcarpatii Getici.
• Iarna temperatura medie lunara este intotdeauna mai mare in
Subcarpati decat in Campia Romana, datorita adapostirii lor de catre
Carpati si inaltimii lor care-I fereste de inversiunile termice din Campia
Romana.
• Precipitatiile medii multianuale sunt cuprinse intre 600 si 800-900
mm/an (Subcarpatii de Curbura se situeaza insa sub aceste
valori medii).
• Vanturile :
- Crivatul este un vant rece de NE-E, care afecteaza uneori, iarna,
Subcarpatii Moldovei.
- Vanturile de Vest creaza foehnul Subcarpatilor Moldovei si de
Curbura, iar cele de nord creaza foehnul Subcarpatilor Getici
In concluzie, daca vom considera clima Subcarpatilor drept o clima de tranzitie
intre cea a muntilor si cea a podisurilor, atunci vom distinge doua etaje climatice si
anume:

84
-etajul dealurilor inalte (> 500m) cu o clima mai racoroasa si
-etajul dealurilor joase si a depresiunilor subcarpatice (<500m) cu o clima de adapost.
Obs.: Elementele climatice se modifica pe etaje dupa cum s-a precizat in cadrul
cursului de « Meteorologie si Climatologie ».

5) Apele Subcarpatilor :
Subcarpatii dispun de cele trei surse naturale de apa: rauri, lacuri, ape subterane.

a. Raurile : izvorand din Carpati, majoritatea traverseaza Subcarpatii, de unde mai

primesc numai afluenti minori.
♦ cele mai cunoscute rauri care traverseaza Subcarpatii sunt : Jiul cu Motru si
Gilortul, Oltul cu Topologul sau, cu Oltetul si afluentul acestuia Cerna, Argesul cu
afluentii sai Valsan, Raul Doamnei, Raul Targului, Argesel si Dambovita (la
extremitatea estica a Subcarpatilor Getici).
♦ tot atat de cunoscute sunt: Ialomita (cu afluentii sai Cricovul Dulce si Prahova
unita cu Doftana, Teleajen si Cricovul Sarat), Buzaul (cu Slanicul si Basca),
Ramnicul Sarat, Putna (cu Zabala, Milcov, Ramna), Susita, Trotus (cu Tazlau,
Casin si Oituz), Bistrita (cu Cracaul) si Moldova (cu Ozana) ca limita nordica a
Subcarpatilor.
♦ dintre aceste rauri, cele mai importante se varsa fie in Dunare (Jiu, Olt, Arges si
Ialomita), fie in Siret (Buzau, Rm. Sarat, Susita, Trotus, Bistrita si Moldova).

b. Lacurile:
♦ Naturale: - in masive de sare: Slanic, Telega, Ocnele Mari.
♦ Antropice: - Ceauru (hidroamelioratii)
- Vidraru – pe Arges, pana la Curtea de Arges si pe Olt – lacuri
hidroenergetice.

c. Apele subterane:
♦ Se impart in freatice si de adancime.
♦ Sunt abundente, uneori sulfuroase (Pucioasa), alteori sarate (Slanic, Ocnele Mari)
sau cu proprietati curative (Baltatesti, Baile Govora si Baile Olanesti).

85
♦ Acviferul freatic se alimenteaza preponderent din precipitatii, de aceea nivelul sau
poate avea fluctuatii mari (vezi Subcarpatii Curburii).

6) Vegetatia Subcarpatilor
Vegetatia naturala, daca nu ar fi fost anulata de om, in mare masura, s-ar fi etajat
dupa nevoile de caldura si umiditate, astfel:
♦ Etajul fagului - apartine Subcarpatiilor de Curbura, dar apare si pe dealurile
inalte ale celorlalti Subcarpati.
♦ Etajul stejarului - urca din campie pana la inaltimi de 500m
- a fost aproape total inlocuit de culturi, ocupand totusi o fasie ingusta la contactul
cu campia (unde este cazul) sau se dispune pe dealuri si in depresiuni, astfel: - spre
sud, cerul si garnita (specii termofile) dar si stejar pedunculat ;
- spre munte, urca gorunul in asociatie cu carpenul, ulmul, teiul, etc.
♦ Padurea de amestec (fag+stejar) – intre 400 si 600m, este discontinua, la fel ca
mai sus.
♦ Vegetatia azonala- pe vai, vegetatie de lunca si elemente sudice: liliac slabatic,
stejar balcanic, etc., iar la vest de Olt sau enclavic in Subcarpatii Curburii,
migdalul.

7) Fauna Subcarpatilor
♦ In linii mari este fauna padurilor de foioase; ea este insa diminuata de interventia
omului. De retinut ca specii specifice foioaselor: mistretul, viezurele, lupul,
vulpea, etc; din silvostepa apare iepurele, iar din padurea de conifere coboara
caprioara, veverita, etc.
♦ Exista o mare varietate de pasari: ciocanitoare, cinteza, etc.
♦ In rauri are conditii favorabile cleanul, mreana, etc.

8) Solurile Subcarpatilor
In corelatie cu vegetatia, clima si roca, se disting:
- argiluvisoluri: soluri brun roscate si cenusii, pe substrat argilos si
- cambisoluri: soluri brune si brune acide, pe dealurile mai inalte si impadurite
Aceste doua tipuri prezinta fertilitate medie, permitand culturile de pomi fructiferi,
vita de vie, cartof, etc.
86
- molisolurile se intalnesc rar, in unele depresiuni (cernoziom levigat).

9) Zone ocrotite
♦ Rezervatii de flora si fauna:
- In Subcarpatii Moldovei:- Pietricica si Cozla (paleontologice)
♦ Rezervatii geologice:
- In Subcarpatii Curburii:- Slanic (carst in Muntele de Sare), Vulcanii Noroiosi de
la Paclele Mari si Mici (jud.Buzau)
♦ Rezervatii geologice si paleontologice:
- In Subcarpatii Getici: - Albesti (calcarele de Albesti) langa Campulung
Muscel

10) Resurse naturale

♦ Resurse subterane:
• Petrol - in toate unitatile, de la Ticleni pana la Moinesti.
• Gaze asociate - in toate unitatile
• Lignit - in bazinul Arges – Buzau, sau in zona Alunu, Beresti la limita cu
Podisul Getic.
• Sare - Ocnele Mari, Slanic, Targu Ocna.
• Potasiu - Tazlau
• Ape minerale

♦ Resurse de suprafata:
• Resurse forestiere, fond funciar
• Climat de crutare – deci potential climato-turistic
• Obiective turistice – naturale si culturale

11) Gradul de umanizare

Datorita conditiilor naturale foarte favorabile, dar si datorita resurselor importante,
Subcarpatii constituie un teritoriu de populare straveche, continua, teritoriu in care
astazi exista asezari omenesti de referinta, mari orase, in care densitatea este de 100 –
150loc/Km. Satele sunt de asemenea mari, cu functiuni mixte, activitatea economica
fiind vizibila ... chiar si in conditiile actuale.
87
Fig. 11.1 Subcarpatii Getici (schita de lucru)

88
 CURSUL 12

DEALURILE DE VEST
CARACTERIZARE FIZICO-GEOGRAFICA GENERALA

1) Asezare, limite :
Dealurile de Vest poarta acest nume datorita pozitiei geografice in cadrul tarii,
precum si datorita genezei lor diferite de cea a Subcarpatilor (cu toate ca fac parte din
aceeasi treapta de relief: dealurile).
Sunt dispusi - ca o bordura deluroasa – in vestul Carpatilor Occidentali, adica
la poalele Muntilor Banatului si Muntilor Apuseni :
♦ limita nordica - Valea Somesului
♦ limita sudica - granita tarii cu Yugoslavia :
♦ limita vestica - Campia de Vest
♦ limita estica - Carpatii Occidentali

2) Relieful Dealurilor de Vest:

♦ Dealurile de Vest prezinta un relief usor ondulat, cu dealuir domoale, cu
altitudini de 150-300m, rar depasind ultima valoare. Apar ca o bordura
deluroasa (a Carpatilor Occidentali) de latimi variabil si pe alocuri
discontinua.
♦ Dealurile de Vest constituie o unitate de tranzitie intre munte si campie,
aceasta din urma patrunzand uneori pana la poalele Carpatilor
Occidentali, de unde vine si discontinuitatea Dealurilor de Vest amintita
anterior.

3) Geologia Dealurilor de Vest:

89
 ♦ Din punct de vedere geologic, unele portiuni constituie depuneri
piemontane, dar cea mai mare parte a Dealurilor de Vest sunt alcatuite
din straturi sedimentare recente , aduse de rauri din timpul Neogenului
pana in timpuri recente.
♦ Predomina rocile moi (in principal molasa argilo-nisipoasa pliocena) :
argile, marne, gresii, nisipuri, pietrisuri.
♦ Caracteristica este prezenta, din loc in loc, a unor “maguri ” de roci dure
permo-mezozoice sau miocene ce ies la zi din substratul cristalin, dar si
ivirea unor roci vulcanice.

4) Subdiviziunile Dealurilor de Vest: se pot urmari in fig.12.1 de la nord spre

sud dupa cum urmeaza
♦ Dealurile Salajului (dupa unii autori) - intre Somes si Crasna
♦ Dealurile Crasnei, Dealurile Oradei, Dealurile Salajului - intre Somes la
nord si Crisul Repede la sud
♦ Dealurile Ghepisului - intre Crisul Repede la nord si Crisul Negru la
sud ; apar ca o treapta larga la poalele Muntilor Padurea Craiului
♦ Piemontul Codrului - intre Crisul Negru la nord si Crisul Alb la sud ;
apar ca o treapta ingusta la poalele Muntilor Codru-Moma
♦ Dealurile Lipovei - intre Mures la nord si raul Bega la sud
♦ Dealurile Buziasului (368m) si Dealurile Tirolului flancheaza la nord si
vest Muntii Banatului

5) Clima Dealurilor de Vest:

Desprinzandu-se din clima generala a tarii (care este temperat continentala de
tranzitie), clima Dealurilor Vestice este tipica pentru treapta dealurilor, dar evident
nuantata, dupa cum urmeaza :
♦ Dealurile dintre Somes si Mures resimt substantial influentele oceanice
si de aceea au un climat umed si moderat termic.
♦ Dealurile dintre Mures si granita sudica beneficiaza de influentele
climatice mediteraneene si de aceea temperaturile sunt mai ridicate, iar
precipitatiile anuale altfel repartizate, avand un maxim de toamna tarzie
si un altul de primavara. Iernile sunt blande, toamnele sunt ploioase, iar
90
 primavara este cu 10-14 zile mai timpurie decat in Subcarpatii Moldovei,
spre exemplu.
- Temperaturile medii anuale sunt cuprinse intre 9 si 10oC, valorile crescand de la
nord spre sud.
- Precipitatiile medii anuale sunt cuprinse intre 600 – 700 mm.
- Vanturile dominante sunt cele de vest – nord-vest, aducatoare de precipitatii in toata
partea de vest a Romaniei.

6) Hidrografia in Dealurile de Vest:

a. Raurile :
♦ Sunt numeroase si permanente raurile care, izvorand din Muntii Carpati,
traverseaza de la est spre vest Dealurile Vestice.
♦ Cele mai cunoscute sunt : Somesul, Barcaul, Crisurile (Repede, Negru si
Alb), Bega, Muresul, Timisul, Barzava, Carasul.

b. Lacurile: - Dintre lacuri, cel mai cunoscut este lacul termal Petea, de
langa Oradea.

c. Apele subterane:
♦ Cele cu caracter termal si mineral, apar in zona faliilor, adica la limita
dintre Dealurile de Vest si Campia de Vest, pe aliniamentul Timosoara –
Oradea – Satu-Mare.
♦ Foarte cunoscute sunt cele bicarbonatat sulfurate de la Baile Felix si Baile
1 Mai.
♦ Apele termale folosesc la terapie, sere, termoficare, etc.

7) Solurile :
In stransa corelatie cu roca, apele si clima locului, dar si cu vegetatia care
le-a creat, solurile Dealurilor de Vest sunt de urmatoarele tipuri:
- argiluvisoluri - predominante (brun roscate de padure pe dealuri),
- molisoluri - numai in depresiuni si pe treptele joase ale unitatii, spre
campie (cernoziom, cernoziom levigat, cu un grad mare de fertilitate).
- soluri azonale - de lunca.

91
 8) Vegetatia :
Desi zona este aproape integral luata in folosinta, ea, initial, apartine padurii
(de stejar, cu extindere mai mare spre est, spre munte), dar si silvostepei care patrunde
tentacular dinspre campie (vezi prezenta Stejarului pufos si a celui brumariu in
silvostepa).

9) Fauna : Este cea a padurii de foioase acolo unde, insular, ea mai exista,
respectiv: mistret, viezure, lup, vulpe. Din domeniul silvostepei mentionam
iepurele si numeroase specii de pasari.

10) Zone ocrotite - rezervatia de flora si fauna de la Baile 1 Mai.

11) Resurse naturale

♦ Resurse de subsol:
• Petrol - in Dealurile Oradei (la Suplacu de Barcau).
• Lignit - in bazinul Barcaului (la Voivozi, Varzari, Borumlaca)
• Bazalt - in Dealurile Lipovei (la Lucaret).
• Ape minerale - Buzias
♦ Resurse de suprafata: sol fertil, padure, clima buna

12) Gradul de umanizare

- Date fiind conditiile naturale foarte bune si resursele bogate, omul a
populat Dealurile de Vest inca din trecutul indepartat. Satele sunt mici si mijlocii
(500 loc.; 500 – 1500 loc.), de tip rasfirat printre gradini si vii, dar numeroase.
- Nu exista insa orase (ele fiind marginale – vezi Baia Mare, cu
>150000loc.).
- Astazi, spre exemplu, densitatea medie in Dealurile Oradei este de 100 -
150 loc./Km2. Singura exceptie: Dealurile Banatului, cu 25 – 50 loc./Km2 (din
natalitate scazuta, decese si mai ales emigrari).

92
Fig. 12.1 Dealurile si Campia de Vest (schita de lucru)

93
 CURSUL 13

UNITATEA DE PODIS EXTRA SI INTRACARPATIC

PUNEREA PROBLEMEI; PODISUL MEHEDINTI

¾ Punerea problemei :
Cu exceptia Podisului Transilvaniei, care este situat in centrul tarii (si ocupa 78%
in cadrul Depresiunii Colinare a Transilvaniei careia ii apartine), toate celelalte unitati
de podis sunt extracarpatice (vezi figura cu relieful tarii).
Astfel, Podisul Mehedinti si Podisul Getic se afla in sudul lantului Carpato-
Subcarpatic, iar Podisul Moldovei la est de acesta. Singur Podisul Dobrogei nu se
plaseaza ca treapta „imediata” de relief in jurul lantului amintit, ci se afla „peste
Dunare”, in sud-estul exterm al Romaniei.

¾ Elemente definitorii pentru cele cinci unitati de podis:

- Au interfluviile extinse si plate, comparativ cu unitatile de deal.
- S-au constituit pe structuri geologice tabulare, monoclinate de eroziune veche sau pe
vechi campii acumulative piemontane, inaltate ulterior si fragmentate.
- Fragmentarea reliefului actual este moderata (adica raportul intre suprafata podurilor
interfluviale si culoarele vailor este in favoarea podurilor !).
- Au versantii povarniti, iar energia majora de relief este > 100m.

¾ De retinut :
In denumirile geografice locale apare adesea numele de „podis” pentru unele mici
suprafete plane, cum ar fi „Podisul Lipovei”, etc., desi aceasta apartin unitatilor de
deal, mai ales; atribuirea unor asemenea denumiri intervine numai prin extinderea de
sens a unei notiuni de baza (cea de podis) deoarece nu ne vom apleca acum asupra
tuturor acestor cazuri.

94
 Cursurile urmatoare vor trata, din punct de vedere fizico-geografic, toate cele cinci
mari podisuri (cel de-al cincilea in cadrul Depresiunii Colinare a Transilvaniei).

A. PODISUL MEHEDINTI(fig.13.1)

1) Asezare, limite :
Aceasta unitate geografica este bine individualizata in sud-vestul Romaniei,
avand ca limite :
♦ la nord - Muntii Mehedinti (printr-un abrupt de sute de metri)
♦ la sud - Platforma Strehaia a Podisului Getic:
♦ la vest - Valea Dunarii
♦ la est - Valea Motrului su Subcarpatii Getici

2) Apartenenta geologica :
♦ Fiind constituit din sisturi cristaline si calcare, Podisul Mehedinti
dovedeste ca apartine unitatii de orogen a tarii, asadar este un produs al
orogenezei alpine.
♦ Geologia lui impune o geomorfologie unica.

3) Caracterele generale ale reliefului:

♦ Podisul Mehedinti are un pitoresc unic prin formele de relief specific
rocilor majoritare, frecvente fiind formele carstice, de tipul:
• vai cu chei : - Topolnita si Cosustea
• pesteri : - Topolnita (printre cele mai mari din Romania)
• poduri naturale : - Ponoare
• depresiuni carstice si sohodoluri (vai ale caror ape dispar in subteran)
♦ Podisul Mehedinti are un aspect de platou adanc fragmentat de ape, cu
inaltimi de 500-600m, din care rasar numai cateva maguri calcaroase, cu
inaltimi de cca. 800m.
♦ Mica depresiune a Severinului si Dealurile Cosustei despart Podisul
Mehedinti de Platforma Strehaia (apartenenta la Podisul
Getic) (fig.13.1).

95
 4) Clima:
Este temperat continentala de tranzitie, caracteristica treptei de relief a dealurilor
inalte, dar cu o nuantare neta mediteraneana, evidenta mai ales in regimul
precipitatiilor, cu doua maxime : de toamna si de primavara. Expresive sunt si valorile
termice, blande iarna dar destul de indraznete vara, astfel :
-Temperatura medie anuala este de 9 – 10oC, dar si mai mare de 10oC in sudul
Podisului Mehedinti, acesta inscriindu-se astfel in zonele cu cele mai mari
temperaturi medii anuale din Romania.
- Precipitatiile medii anuale sunt de 700-800 mm (descrescand valoric spre
Podisul Getic) cu doua maxime, in decembrie si mai, dupa cum s-a mentionat
anterior.

5) Apele:
a. Raurile :
Cu exceptia fluviului Dunarea (din limita vestica) si a raului Motru (din limita
estica), Podisul Mehedinti este strabatut de rauri mici : Topolnita, Bahna (in Dunare),
sau Cosustea (in Motru), etc., care izvorasc, de regula, din Muntii Mehedinti. Asadar
el nu furnizeaza alimentare unor rauri de suprafata.
b. Lacurile:
♦ Naturale: de tip carstic cu caracter temporar: Zatonul
♦ Antropice: marginal Portile de Fier I (care nu apartine P.M.)
c. Apele subterane:
♦ Sunt discontinue, fapt specific structurilor carstice sau cristaline.

6) Vegetatia:
Podisul Mehedinti se inscrie in domeniul natural al padurii de foioase, existand o
alternanta a gorunetelor cu fagetele.
Specificitati : cunosc o mare extindere tufarisurile, alcatuite din elemente
termofile : liliacul salbatic (apare ca o adevarata padure in apropierea podului natural
de la Ponoare), carpinita, mojdreanul, etc.

7) Fauna:

96
 Fauna naturala ar fi cea apartinand padurii de foioase: mistretul, viezurele,
vulpea, lupul, etc., numeroase pasari.
Specificitati actuale : traiesc liber elemente termofile ca : scorpionul, vipera cu
corn, broasca testoasa, etc.

8) Solurile:
Predomina argiluvisolurile, respectiv solurile cenusii si brun roscate, cu o
fertilitate mijlocie, necesitand ingrasaminte si agrotehnica speciala.

9) Zone ocrotite:
In Podisul Mehedinti exista cateva rezervatii naturale, intre care :
♦ rezervatie speologica - Pestera Topolnita
♦ rezervatie de peisaj si flora - Podul natural de la Ponoare impreuna cu
padurea de liliac din aceasta zona
♦ rezervatie paleontologica - Punctul fosilifer de la Bahna

10) Grad de umanizare:

Exista discrepante intre podisul propriu-zis, unde densitatea este de 25-50
loc./Km2 si Depresiunile Bahna si Severin, unde densitatea este de 100-150loc./Km2.
Zona de podis este in declin demografic de decenii.

In loc de concluzii:
Podisul Mehedinti este una dintre cele mai interesante unitati naturale din
Romania, deoarece interactiunea componentelor proprii de mediu este
tributara influentelor meteoclimatice mediteraneene, mai pregnante aici
decat oriunde.

97
Fig. 13.1 Podisul Mehedinti

98
 CURSUL 14

B. PODISUL (PIEMONTUL) GETIC

1) Asezare, limite :
Podisul sau Piemontul∗ Getic, fig.14.1, situat la sud de Subcarpatii Getici este
strans legat de acestia, pe alocuri linia de demarcatie fiind greu de stabilit datorita
continuitatii cuverturii pietrisurilor de Candesti (cuaternare) mai groase intre
Dambovita si Oltet.
Limitele Podisului Getic sunt :
♦ la nord - Subcarpatii Getici si Podisul Mehedinti (in sud-vestul extrem)
♦ la sud - Campia Romana de la Drobeta Turnu Severin-Craiova-Slatina-
Pitesti-Gaesti
♦ la vest - Valea Dunarii si Campia Romana intre Dr. Tr. Severin si Plenita
(Campia Blahnitei)
♦ la est - Valea Dambovitei

2) Geologie :
Stratele sedimentare de rezistenta diferita (argile, marne, pietrisuri, nisipuri,
gresii moi, stratele de carbune) s-au depus in ultima parte a Pliocenului pe un
fundament cristalin. Toate aceste sedimente sunt acoperite cu pietrisuri, depuse de
raurile care se varsau in lacul Campiei Romane, in continua retragere in acea
perioada – este vorba de “pietrisuri de Candesti”

3) Caracterele generale ale reliefului:

♦ Intregul podis are o inclinare lina pe directia nord-sud.
♦ Inaltimea lui medie este de 600-700m in nord si de 200-300m in sud.
∗
denumirea mai recenta de “Piemont Getic” exprima direct anumite particularitati morfogenetice ale acestei unitati
geografice de podis.
99
 ♦ Vaile care il strabat: Argesul cu Valsanul, Raul Doamnei, Raul Targului,
Argeselul, precum si Jiul cu Motru, Jietul, Gilortul) il divizeaza in
dealuri alungite, cu spinari domoale, astfel distingandu-se:

¾ Subdiviziunile :
a) la est de Olt :
- Platforma (Piemontul) Candesti (745m) situata intre Dambovita la est si
Arges la vest.
- Platforma (Piemontul) Argesului (772m) intre raul Arges la vest si Argesel
la est.
- Platforma (Piemontul) Cotneana (657m) intre raul Arges la est si Olt la vest.
b) la vest de Olt :
- Platforma (Piemontul) Oltetului (>640m in nord) intre Olt la est si
Gilort la vest, strabatuta median de raul Oltet.
- Platforma (Piemontul) Jiului sau “Dealurile Jiului” (>417m in nord) intre
raul Gilort la est si Motru la vest.
- Platforma (Piemontul) Strehaia (cea mai putin inalta subunitate avand cca.
400m in nord) cu doua subunitati : platforma (Piemontul) Husnitei si al
Balacitei ; este situata intre Motru la est si Campia Blahnitei la vest (aceasta
din urma fiind o subunitate a Campiei Romane).

4) Clima:
Podisul (Piemontul) Getic se inscrie in domeniul climatului de dealuri,
(climat desprins din clima generala a tarii, care este temperat continentala de
tranzitie), avand valori termice anuale usor mai ridicate decat in Subcarpati, iar
precipitatii ceva mai scazute decat acestia, astfel dupa cum reiese din:
ƒ temperatura medie anuala : 10 – 11oC
ƒ precipitatiile medii anuale : 500 – 700 mm/an
In vestul extrem se resimt influente climatice mediteraneene, prin ploi de
toamna si de primavara, prin ierni blande. In rest este evidenta interferenta
circulatiiilor atmosferice de vest, est si sud, precipitatiile scazand de la vest la est.

5) Apele:

100
 a. Raurile :
Sunt numeroase raurile care traverseaza unitatea si anume : Dambovita in
extremitatea estica ; Arges cu afluentii sai : Argesel, Valsan, Raul Doamnei, Raul
Targului, Bratia (cu o piata de adunare a apelor la Pitesti) ; Oltul cu afluentii sai :
Topolog, Oltet si Cerna lui, Luncavat, etc. ; Jiul cu afluentii sai : Gilort, Amaradia
(pe stanga), Tismana si Motru.
Exista unele rauri mici care izvorasc din Podisul Getic si anume : Cotmeana,
Desnatui, Vedea, Teleorman, etc., care seaca vara.

b. Lacurile:
♦ Naturale: - nu exista
♦ Antropice: - sunt numeroase, in scopuri energetice sau de de
folosinta locala

c. Apele freatice: Grosimea mare a depozitelor, precum si permeabilitarea

lor buna face ca apele freatice sa fie slab reprezentate (din lipsa unui strat
continuu de argila) la vest de Olt, iar la est de acesta si pana la Arges practic
sa lipseasca.

6) Vegetatia:
Vegetatia este naturala, in mare parte tinand de padurea de foioase si de
silvostepa si poate fi astfel caracterizata: in nord a fost domeniul padurii de foioase
(amestec), in rest silvostepa cu palcuri de stajar pufos si brumariu.
Sunt frecvente elementele floristice termofile, ca si in cazul Podisului
Mehedinti (liliacul salbatic, mojdrean, etc.).
Pajistile silvostepei sunt alcatuite in special din graminee : colilia, negara,
etc.
7) Fauna:
Este cea care tine de domeniul padurii : mistretul, viezurele, vulpea ; din
silvostepa : iepurele. Sunt si numeroase pasari, etc.

8) Solurile:

101
 Predomina argiluvisolurile, adica cenusii, brun roscate, caroara li se adauga
solurile brune si, cu totul accidental, la contactul cu Campia Romana, cernoziomuri.

9) Grad de umanizare:
Populatia are o densitate cuprinsa intre 75-150 loc./Km2 (mai mare la est de Jiu)
concentrarile acestea valorice fiind pe vai. Pe interfluvii densitaeta este mai mica (sub
50 loc./Km2).

Fig. 14.1 Podisul Getic

102
 CURSUL 15

C. PODISUL MOLDOVEI

Podisul Moldovei este cel mai intins podis al Romaniei.

1) Asezare, limite :
Podisul Moldovei se afla in estul tarii (fig,15.1), avand urmatoarele limite :
♦ la nord - granita de stat
♦ la sud - Campia Romana (prin subunitatile sale Campia Siretului Inferior
si Campia Covurlui)
♦ la vest - Grupa nordica a Carpatilor Orientali pana la Valea Moldovei, iar
apoi de aici spre sud Subcarpatii Moldovei
♦ la est - Valea Prutului (fig.15.1)

2) Geneza si petrografie :
Peste un fundament stravechi si complex s-au depus starturi sedimenare
neozoice :
♦ Fundamentul cel mai vechi se afla in nordul Podisului Moldovei, cu
„scutul moldo-podolic” – format din cele mai vechi roci: in baza granite
precambriene, peste care s-au depus straturi paleozoice si mezozoice,
realizand impreuna o adevarata „stiva” de straturi orizontale.
♦ Fundamentul partii sudice este constituit dintr-o prelungire scufundata a
ariei hercinice nord-dobrogene (datand din paleozoic).
♦ Peste aceste vechi structuri geologice profunde s-au depus sedimentele
neogene ale Marii Sarmatice, care s-a retras continuu spre sud, ceea ce
explica si inclinarea tuturor stratelor neozoice superficiale ale Podisului
Moldovei in aceeasi directie sudica.

103
 ♦ Rocile straturilor superficiale sunt: argile, marne, nisipuri, gresii,
calcare ; sunt roci moi care permit alunecari de teren si o eroziune de
suprafata intensa.
♦ Caracteristica este, in legatura cu aceasta inclinare, succesiunea de
cueste, adica de povarnisuri in panta mare, orientate invers inclinarii
straturilor (vezi cursul de „Geomorfologie ”).
♦ Raurile mari ale Podisului Moldovei au o directie NV-SE si curg aproape
paralel unele cu altele.

3) Caracterele generale ale reliefului:

Podisul Moldovei, cel mai intins podis al tarii, prezinta aspecte fizico-geografice
diferite in cuprinsul sau, de aceea ele pot fi prezentate numai separat, pe
subdiviziuni :

a) Podisul Sucevei se afla intre Carpatii Orientali la vest, apa Moldovei la Sud, dar
trece de valea Siretului la Est (fig.15.1). Are inaltimi cuprinse intre 450 si 600m.
Vaile Sucevei si Siretului compartimenteaza acest podis in mai multe unitati
deluroase care alterneaza cu depresiuni sau lunci largi, dispuse de la nord spre sud
astfel :
♦ Dealurile Zaranca sau Dragomirnei (522m) in nord, intre valea Siretului
si valea Sucevei, urmate de dealurile Podisului propriu-zis al Sucevei
care atinge 688m in Dealul Ciungi. Aceasta a doua unitate deluroasa se
afla intre apa Moldovei la nord si cea a Moldovei la sud.
Pe partea stanga a Siretului se afla culmile Dealul Mare - Harlau (593m)
care apartin tot unitatii numite Podisul Sucevei.
Intre aceste culmi deluroase se afla inseuari de relief, depresiuni sau
culoare largi de vai, dupa cum urmeaza :
♦ Inseuari : Saua Bucecea pe stanga Siretului, la nord de Dealul Mare si
Saua Ruginoasa tot pe stanga Siretului, dar in sudul Dealului Mare.
♦ Depresiuni : Depresiunea Radauti intre Dealul Zaranca si Podisul
Sucevei.

104
 ♦ Culoare de vai : Culoarul vaii Suceava si Culoarul Siretului intre
componentele sale colinare, precum si culoarul Moldovei, la
extermitatea sudica a Podisului Moldovei.

- Podisul Sucevei, avand un climat local mai rece si mai umed dect restul
unitatii si anume de nuanta scandinavo-baltica este favorabil fagului, de aceea,
odinioara, aici existau codrii vestiti de fag.
- Este foarte bine populat si gospodarit de bucovineni. Este leaganul vechii
«Tari a Moldovei », aici fiind primele ei capitale : Baia si apoi Suceva. In afara
acestora au fiintat cetati vechi si orase de resedinta, ca Siretul si Harlaul ; la Suceava
se conserva ruinele unei cetati inaltate in secolul XIV.

b) Campia Moldovei (Jijiei)

- Este situata in estul Podisului Sucevei, la nord avand limita Prutul, iar la sud
trece de apa Bahluiului, oprindu-se in cuesta nordica a Podisului Barladului.
- Reprezinta subunitatea cea mai joasa a Podisului Moldovei.
- Este formata din dealuri line, scunde, numai in Dealul Cozancea si in Dealul
Ibanesti depasindu-se inaltimea campiei – de 200m.
- Precumpanesc argilele si marnele, de aceea dealurile sunt tesite, iar
vaile largi, dand impresia unei campii usor ondulate, de unde si numele sau,
impropriu unei subdiviziuni de podis.
- Apele care o strabat seaca vara, motiv pentru care locuitorii le-au stavilit din
timpuri vechi, creand functionalele „iazuri” (Sitna, Baseul, etc.)
- Vegetatia specifica naturala a fost cea a silvostepei, astazi palcurile de padure
fiind rare.
- Implicit, solurile silvostepei sunt fertile, fata de restul Podisului Moldovei.
- Clima este mult mai secetoasa decat in Podisul Sucevei.
- Este o zona agricola importanta pentru Moldova.
- Pe vremea lui Cantemir, Campia Moldovei era o pasune uriasa pentru
herghelii de cai imense, iar in timpul iernii, loc de iernat pentru oi.
- In sec. XIX a fost luata in cultura.
- Are nisip cuartos la Miorcani, pe Prut si tot in malul Prutului are gips si
calcar.

105
 c) Podisul Barladului (fig.15.1)
- Este situat in sudul primelor doua si este cel mai extins ca suprafata.
- Este alcatuit din roci variate : calcare oolitice, gresii si argile in partea sa
nordica mai inalta, in sud facandu-si aparitia din ce in ce mai mult nisipurile.
- Este mai inalt in nordul sau atingand 561m in Dealul Dorosan. Aici
predomina inaltimi de 400-500m datorita prezentei unor roci mai dure. Ulterior
inaltimile descresc spre sud pana la 200m in Podisul Covurluiului (numit si Dealurile
Berestilor).
- Podisul Barladului este o regiune greu de taversat, cu urcusuri grele si o
circulatie anevoioasa intre interfluviile sale inalte si vaile cu pereti abrupti.
- In trecut Podisul Barladului era intens impadurit. Astazi padurile se mai
impun in peisaj numai in zona sa nordica numita si Podisul Central al Moldovei.
- Subunitatile Podisului Barlad dispuse de la nord la sud sunt :
♦ Podisul Central Moldovenesc se desfasoara intre cuesta Iasului la nord si
latitudinea Vasluiului in sud, aici existand un aliniament de cueste.
♦ Colinele Tutovei se afla intre valea Barladului la est si valea Siretului la
vest, la nord aflandu-se Podisul Central Moldovenesc.
♦ Dealurile Falciului se afla intre valea Barladului la vest si Depresiunea
Elanului la est, la nord fiind tot Podisul Central Moldovenesc.
♦ Depresiunea Elanului este urmatoarea subunitate spre sud, situata intre
Dealurile Falciului la vest si valea Prutului la est.
♦ Podisul Covurlui, numit si Dealurile Berestilor, se afla la sud de Beresti,
in continuarea Dealurilor Falciului si nu au decat inaltimi de 200-228m.

¾ De retinut :
Toate cele trei subunitati tratate a,b,c sunt entitati fizico-geografice nete ale
unei singure unitati mari de podis din Romania, anume Podisul Moldovei, desi
prezinta multe diferentieri de peisaj.

4) Clima:

106
 Podisul Moldovei are climatul treptei altitudinale a dealurilor joase (este
deci un climat temperat de tranzitie, de tip central european, care se exprima specific
pe fiecare treapta altitudinala de relief : munte, deal, campie).
ƒ Temperatura medie anuala : 8 – 9oC
ƒ Precipitatii medii anuale : 500 – 700 mm/an
Exista nuantari evidente, astfel : Campia Jijiei (a Moldovei) are precipitatii
de campie, sub 500mm/an ; partea cea mai sudica a Podisului Barladului are
caracteristici mai evidente ale unui climat de campie (adica nuanta de ariditate, de
continentalism este evidenta). In schimb Podisul Sucevei are influente baltice, de
aceea temperatura sa medie multianuala este de 8,5oC, iar precipitatiile anuale sunt de
800 mm.
In concluzie, partea nordica si de vest a Podisului Moldovei sunt mai
umede si mai reci, in timp ce partea estica si de sud sunt mai uscate din punct de
vedere climatic.

5) Apele:
a. Raurile tes aici o retea relativ bogata, culeasa de Siret sau de Prut
♦ Podisul Sucevei este taiat longitudinal de Siret, care are o vale
larga si un debit mare, 222 m3/s, adunand afluenti ca Suceava cu
Sucevita si Moldova cu Moldovita si alti mici afluenti.
♦ Campia Jijiei (Moldovei) este strabatuta de Jijia, de Bahlui, de
Baseu si de Siha, afluent al Jijiei.
♦ Podisul Barladului este udat de apa Barladului si a afluentilor
sai, scurti si semipermanenti ca: Vaslui, Crasna, Racova, Tutova,
Zeletin, etc. si de paraul Elan, afluent sudic al Prutului.

b. Lacurile:
♦ Naturale:- lipsesc
♦ Antropice sunt constituite fie in scopuri energetice, ca cele de pe
Siret (Galbeni, Racaciuni, Beresti), fie pentru necesitatile
comunitatilor – iazuri; ele sunt foarte numeroase, cel mai
cunoscut fiind iazul Dracsani, fie pentru regularizare a debitului
unor rauri: Bucecea (pe Siret) si Stanca Costesti (pe Prut).

107
 c. Apele de adancime si freatice – sunt prezente, ca in toate unitatile
de podis.

6. Vegetatia
Vegetatia naturala (initiala deci) apartine silvostepei pe de o parte si padurii de
foioase, pe de alta parte, ambele fiind in mare parte inlocuite acum prin campuri
de culturi sau prin fanete.
- Silvostepa este caracteristica Campiei Moldovei, dar si subunitatilor de
sud si de est ale Podisului Barladului ; este formata din asociatii de
graminee si palcuri de padure cu stejar pedunculat sau pufos.
- Vegetatia forestiera este apartenenta etajului stejarului, exceptand
Podisul Sucevei, care are conditiile naturale necesare padurii de fag.

7) Fauna: - specifica celor doua formatii vegetale (vezi alte podisuri).

8) Solurile:
- In Campia Moldovei (Jijiei) si in sudul Podisului Barladului, exista
molisoluri - cernoziomuri levigate, fertile.
- In rest predomina cambisolurile, de fertilitate mai redusa – soluri cenusii.
- Sunt bine reprezentate solurile de lunca dar si saraturile.

9) Zone ocrotite: Padurea Frumoasa si Padurea Bosanci, din Podisul

Sucevei (floristice) si Dealul Repedea si Malusteni, in Podisul Barladului
(paleontologice).

10) Resurse naturale:

Podisul Moldovei nu dispune de o gama bogata de resurse de subsol, cele de
suprafata fiind : intinse terenuri, propice pentru agricultura.

11) Grad de umanizare:

108
- Podisul Moldovei este o zona de straveche locuire, astazi numarandu-se
printre regiunile bine populate ale tarii.
- Densitatea populatiei este maxima in Podisul Sucevei si in Culoarul
Siretului, atingand in zonele urbane 100-150 loc./Km2.

109
Fig. 15.1 Podisul Moldovei (schita de lucru)

110
 CURSUL 16

D. PODISUL DOBROGEI

Podisul Dobrogei este cel mai vechi pamant romanesc, din punct de vedere
geologic.
1) Asezare, limite (fig.16.1) :
- este situat in sudul extrem al tarii, intre :
♦ Dunare - la nord si vest
♦ Bulgaria (prin granita trasata intre Ostrov si Vama Veche)-la sud
♦ Marea Neagra - la est

2) Alcatuire geologica :
Este cel mai vechi pamant romanesc (care contine reminiscentele catenelor
muntoase baikaliene si hercinice) este si cel mai complex ca alcatuire petrografica.
In structura sa petrografica exista sisturi verzi, calcare vechi, intruziuni vulcanice,
dar si depuneri sedimentare noi, inclusiv loess cuaternar, toate acestea regasindu-se in
varietatea formelor de relief.

3) Caracterizarea generala a reliefului:

♦ In general, prin altitudine si aspect colinar apartine clasei podisurilor,
inaltimea lui fiind de 100m in partea centrala si de maximum 467m in
nord.
♦ Numai in nord-vest are aspectul unor munti pitici, la mijloc este insa
neted ca o campie, iar in sud neted ca un platou.
♦ Datorita marii sale diversitati structurale nu poate fi caracterizat unitar
din punct de vedere geomorfologic, ci pe subdiviziuni :
- Masivul Dobrogei de nord - mai inalt, mai vechi, mai complex ca
alcatuire geologica.

111
 - Podisul Dobrogei de sud - cu altitudine mai mica, cu relief si alcatuire
geologica mai simpla, respectiv depozite sedimentare depuse peste un
sector al Platformei Moesice ca fundament.

a) Masivul Dobrogei de nord:

- Datorita structurii geologice dure si foarte vechi (de origine baikaliana sau
hercinica), supus fiind unei eroziuni indelungate si fragmentat tectonic, fostul masiv
muntos are acum inaltimi de dealuri. Cu toate acestea, fiind inconjurat din toate
partile de ape prezinta o reala maretie montana, desi nu depasesc 467m.
- Subunitatile componente sunt:
♦ Muntii Macinului : - situati in nord-vestul extem, prezinta doua culmi
despartite de Valea Taitei si anume: Culmea Pricopanului (cu 467m in
Varful Greci) si Culmea Niculitelului cu 363m inaltime maxima.
♦ Dealurile Tulcei : - se afla la est de subunitatea Macin, se prezinta sub
forma unei culmi inguste, paralele cu bratul Sf. Gheorghe al Dunarii ;
aceasta culme este modelata in calcare si scade treptat in altitudine
dinspre vest spre est, terminandu-se ca o peninsula intervenita intre
mlastinile Deltei la nord si laguna Razim. La sud spre aceasta din urma
se identifica o ultima treapta numita Prispa Agighiol.
- Intre Muntii Macinului si Dealurile Tulcei se afla Depresiunea
Nalbant bine populata si cu un climat de adapost fata de vanturile de
nord – nord-est.
♦ Podisul Babadagului: - se afla la sud de Muntii Macinului si Dealurile
Tulcei, aproximativ intre valea Taitei la nord si valea Slavei la sud.
Aspectul sau este colinar, inaltimea minima este sub 200 m, iar cea
maxima este de 341m si are o inclinare evidenta dinspre vest spre est.
♦ Podisul Casimcei: - este situat intre Valea Slava la nord si versantul
sudic al raului Casimcea la sud (intre Harsova si Capul Midia). Este
alcatuit din sisturi verzi, cele mai vechi formatiuni geologice ce apar la
suprafata in Romania si are un relief mai accentuat decat podisul
Babadagului si se termina spre Lacul Razim prin Prispa Hamangia.

b) Podisul Dobrogei de sud :

112
 - Se desfasoara la sud de aliniamentul : Harsova - Capul Midia, pana la hotarul
de sud al tarii.
- Are un fundament de calcare si gresii sarmatice, peste care se afla o cuvertura
groasa de loess.
- Pe alocuri din depozitele de loess ies calcarele, determinand versanti abrupti
sau chiar iviri de stanci.
- In rest, relieful Podisului Dobrogei de sud este usor ondulat.
- Partea sa cea mai joasa este Valea Carasu, pe vremuri mlastinoasa, astazi
parte a Canalului Dunare – Marea Neagra.
- In general Podisul Dobrogei de Sud nu depaseste decat pe alocuri 200m
inaltime.
- Subunitatile sale componente, dispuse de la nord la sud, sunt :
♦ Podisul Medgidiei (numit in trecut Podisul Tortomanului), de numai
109m inaltime.
♦ Podisul Oltinei cu inaltimiea maxima de 196m ; in sud-vest, este
fragmentat de afluentii Dunarii.
♦ Podisul Negru Voda : cu 192m inaltime medie.
♦ Fasia litorala cu inaltimi de 36 – 60m fata de nivelul marii; se afla in
estul Dobrogei de sud, intre lacul Siutghiol si granita de sud a tarii.
Tarmul propriu-zis al Dobrogei de sud la Marea Neagra este de tip faleza
adapostind plaje cu nisip fin. Procesele actuale de tarm sunt remarcabile
si se studiaza la cursul de Geomorfologie.

4) Clima:
Desprinsa din clima temperat continentala de tranzitie a Romaniei, clima
Podisului Doborgei este cea a dealurilor joase si a campiilor, cu o nuantare aparte de
accentuare a continentalismului.
• Temperatura medie anuala este de 10 – 11oC, si chiar peste 11oC (in
sudul extrem)
Precipitatiile medii anuale sunt usor sub 400 mm/an, exceptand subunitatea
Macin unde cad 400-500 mm/an si izolat chiar peste 500 mm/an.
Ploile sunt rare, au un regim torential si ating maximul in iunie.
Litoralul are climat specific : ierni mult mai blande si veri mai putin

113
 toride decat podisul propriu-zis.
In restul Podisului Dobrogei verile sunt toride, iar iernile geroase si vantoase,
conform pregnantei unei reale nuante de continentalism climatic.

5) Apele:
a. Raurile : sunt mici, au ape temporare si se varsa mai ales in lacuri,
astfel :Telita si Taita se varsa in lacul Babadag, Slava in lacul Golovita,
Casimcea in lacul Tasaul ; aceste rauri curg de la V-NV catre E-SE. Raurile
Peceneaga,Topologul si Bugeacul se varsa in Dunare si curg de la E la V.

b. Lacurile: - sunt numeroase

♦ Naturale:
• Limanuri fluviatile: Oltina, Marleanu, Vederoasa, etc.,
formate prin bararea gurilor de varsare de catre aluviunile
Dunarii.
• Limanuri fluvio-maritime, sau numai maritime: Agighiol,
Babadag, Tasaul, Agigea, Techirghiol (acesta din urma cu apa
sarata si namoluri curative), lacul Mangalia (cu ape sulfuroase);
aceste lacuri s-au format prin bararea gurilor de varsare a unor
parauri sau rauri de catre cordoane de nisip marin sau
fluviomarin.
• Lagune: se constituie intr-un intreg complex, format din
lacurile Razim (415Km2), cel mai mare lac natural romanesc, Golovita,
Zmeica, Sinoe si lacul Siutghiol situat mai la sud.
♦ Antropice: - iazuri piscicole sau lacuri de agrement in preajma
statiunilor litorale.

c. Apele freatice si de adancime – reprezinta o mare bogatie cantonata,

sursa de exploatat in viitor.

6) Vegetatia:
Pentru Dobrogea de Nord este specifica vegetatia de silvostepa si, pe arii
restranse, cea a padurii de foioase, mai ales stejerete.

114
 Apar specii termofile in padurea Maciu si Babadag : stejar brumariu, pufos,
cer, garnita, etc.
Pentru restul Podisului Dobrogei caracteristica a fost vegetatia de stepa pontica
cu graminee (colilia, paius, etc.), inlocuita insa de mult cu plante de cultura.

7) Fauna:
Predomina cea de stepa cu specii adaptate peisajului modificat de agricultura :
iepurele, dihorul, popandaul, soarecii de stepa, etc.
Pasari ca : prepelita, potarnichea, dropia (care, daca mai exista, este protejata
prin lege).
In domeniul forestier se intalnesc speciile caracteristice padurii : caprioara,
mistretul, vulpea, lupul, veverita, etc. si speciile colonizate : fazanul, muflonul, sau
cele termofile mediteraneene (broasca testoasa a locului).

8) Solurile:
Datorita varietatii reliefului si rocilor, invelisul de sol este eterogen, astfel :
predomina cernoziomurile si solurile balane dobrogene, din grupa molisolurilor,
bogate in humus, deci fertile.
Numai in nord apar solurile cenusii si brune roscate de padure, cu o fertilitate mai
redusa (cambisoluri).

9) Zone ocrotite:
In Dobrogea de nord : Padurea Luncavita, Pestera Gura Dobrogei si muntele
Macin – rezervatie geologica, iar in Dobrogea de sud : Basarabi (rezervatie floristica),
dunele marine de la Agigea (rezervatie de flora si fauna) si deschiderile : Seimenii
Mari, Valul lui Traian si Aliman (rezervatii paleontologice)

10) Grad de umanizare:

Desi Podisul Dobrogei este o zona de veche locuire, numai pe litoral sau in Tulcea
si imprejurimi densitatea populatiei este de 100 - 150loc./Km2 ,. In rest, ea este de
numai 25 - 50loc./Km2 , iar in Podisul Casimcei chiar sub 25loc./Km2 .

115
Fig. 16.1 Podisul Dobrogei

116
 CURS 17

DEPRESIUNEA COLINARA A TRANSILVANIEI.

PREZENTARE FIZICO-GEOGRAFICA GENERALA

Depresiunea Colinara a Transilvaniei este unitatea fizico-geografica centrala a tarii

noastre.
1) Asezare, limite (fig. 17.1) :
Ocupa interiorul arcului carpatic, limitele sale exterioare fiind bine evidentiate de
abrupturile celor trei ramuri muntoase, astfel :
♦ Carpatii Orientali prin sirul muntilor sai vulcanici in est ;
♦ Carpatii Meridionali in sud ;
♦ Carpatii Occidentali prin grupa Muntilor Apuseni si jugul intracarpatic
(muntii Meses, Dealul Prisnel, Dealul Mare si Dealul Preluca) in vest .

2) Geneza si alcatuire geologica :

Catre sfarsitul erei Mezozoice, cand a inceput orogenenza alpina, in paralel cu
ridicarea Carpatilor, datorita eforturilor de cutare si ridicare a acestora s-a produs o
scufundare lenta de pana la 4500m adancime, a bazinului Transilvaniei. Regiunea a
fost invadata de ape si indelung sedimentata cu argile, marne, nisipuri, calcare si
gresii. In pragul Cuaternarului intreaga Depresiune a Transilvaniei a devenit uscat.
Numai pe margini si in unele depresiuni intramontane (Brasov, Giurgeu, Ciuc), mai
ramasesera lacuri ce aveau sa fie drenate mai tarziu, in Cuaternarul inferior. Un mare
avantaj al zonei este ca in formatiunile sedimentare amintite se gasesc intercalatii de
carbuni, sisturi bituminoase, sare gema si gipsuri.
In ultima faza, care s-a prelungit pana la inceputul Cuaternarului, s-a pus in
evidenta pe trei laturi ale depresiunii o fasie de cute diapire cu strate ridicate pana la
verticala aducand din adancuri samburi de sare, resursa aflata astazi in exploatare (la
Ocna Mures, Ocna Dej, Praid, etc).

3) Caracterizarea generala a reliefului si subdiviziuni (fig.17.2) :

117
 Depresiunea Colinara a Transilvaniei prezinta un relief mai proeminent pe latura
sa estica, unde apar o serie de depresiuni si dealuri submontane marginale. In centru
este evidenta o zona de podis, iar in marginile sale sudice si de vest se afla depresiuni
submontane formate prin eroziune si acumulari piemontane, astfel :
♦ In sud se afla Depresiunea Fagaras, sau „Tara Fagarasului”, drenata de
Olt si apoi Depresiunea Sibiu sau „Tara Cibinului”, drenata de Cibin,
un afluent al Oltului, cele doua fiind despartite prin cateva coline inalte,
avand in jur de 600m. Ambele depresiuni au o treapta de relief mai inalta
(600-900m) cu aspect colinar, pe latura sudica la contactul cu Muntii
Fagaras si Candrel si o treapta mai joasa cu aspect de campie.
♦ Pe latura vestica, la contactul cu Muntii Apuseni, se afla depresiunile :
Almas si Iara (inchisa la est de Dealul Feleacului , 832m), apoi
depresiunile Alba Iulia – Turda si mai la sud Culoarul Muresului.
♦ Pe latura rasariteana, unde s-a inaltat in Neogen sirul muntilor
vulcanici (ce se termina printr-un platou vulcanic de o remarcabila
netezime) s-au individualizat doua aliniamente depresionare despartite
prin inaltimi asemanatoare celor subcarpatice : Nadascut, Magura Rez,
Dealurile Siclodului, Becheci, Sinioara, care se apropie sau trec de
1000m altitudine.
♦ In cadrul acestei structuri de tip subcarpatic, la marginea dinspre munte
se afla depresiunile submontane Hoghiz, Homoroade, Odorhei, Praid,
Valenii de Mures, Bistrita, etc., iar la vest de inaltimile deluroase
mentionate se afla o alta serie de depresiuni cu caracter intercolinar :
Cristuru Secuiesc, Magherani-Atid, Voivodeni, Dumitra, inchise de alte
maguri ca Dealul Homat, Atid si altele de peste 800m altitudine.
♦ Podisul Transilvaniei propriu-zis constituie zona din interiorul
Depresiunii Colinare a Transilvaniei limitata de depresiunile submontane
amintite.
• Are in general altitudini de 500-600m, desi se intalnesc si inaltimi de
numai 300m sau de peste 700m.
• Este alcatuit din strate sedimentare aproape orizontale, boltite pe
alocuri sub forma de domuri, in cuprinsul carora s-a acumulat gazul
metan, una din principalele bogatii ale tarii.
118
 • Vaile largi ale Muresului (intre Tg. Mures si confluenta Ariesului) si
cele doua Somese (intre Cluj-Napoca, Dej si Nasaud) despart Podisul
Transilvaniei in trei subdiviziuni si anume: Podisul Someselor la
nord, Campia Transilvaniei la mijloc si Podisul Tarnavelor la sud.

a) Podisul Someselor : aflat intre culoarul celor doua Somese (Mare si

Mic) la sud si jugul intracarpatic la nord, are in general relief colinar, in
mare parte acoperit de culturi agricole..
b) Campia Transilvaniei : este situata intre cele doua Somese la nord si
Valea Muresului la sud. Constituie o regiune mai joasa, formata din
dealuri scunde, avand in medie 500m inaltime, un substat argilo-marnos
si este brazdata de vai largi. Datorita pantelor line pe care se intind
ogoare precum si datorita absentei padurilor, aceasta regiune a fost
denumita de localnici „campie”, in trecut chiar „Campia Painii” si
reprezinta o importanta zona agricola. (In cuprinsul ei exista numeroase
lacuri antropice, iazuri.)
c) Podisul Tarnavelor: constituie sectorul cel mai extins al Podisului
Transilvaniei, este strabatut de Tarnava Mare si Tarnava Mica de unde-i
vine si numele. Are ca limite: in nord Valea Muresului, iar in sud
depresiunile Sibiu si Fagaras. Spre deosebire de Campia Transilvaniei,
aici dealurile sunt mai inalte (peste 600m), iar culmile cu versantii mai
abrupti si acoperita cu paduri.
In cadrul sau se individualizeaza trei subunitati denumite dupa raurile ce
le strabat, astfel: Podisul Tarnavelor propriu-zis in nord, Podisul
Secaselor in sud-vest, cu aspect mult mai neted si Podisul Hartibaciului,
mai inalt si mai impadurit, la sud.

4) Clima:
Depresiunea Colinara a Transilvaniei se inscrie in tipul climatului de dealuri (in
cea mai mare parte de dealuri joase, dar si de dealuri inalte) avand iarna un climat de
adapost, datorita pozitiei in interiorul arcului carpatic si totodata primind influente
oceanice, respectiv un climat umed si moderat termic.

119
 ƒ Temperaturile medii anuale se mentin intre 7 si 9oC, fiind mai scazute in est
si mai ridicate in vest. Iarna se acumuleaza pe fundul depresiunii mase de
aer rece, ceea ce determina inregistrarea unor temperaturi foarte scazute.
ƒ Precipitatiile medii anuale insumeaza 600-800 mm/an, fiind mai scazute
(chiar sub 600 mm/an) in Campia Transilvaniei si in partea de vest, spre
Muntii Apuseni, unde se manifesta fenomenul de foehn si sunt mai ridicate
in est dar mai ales in nord, adica in Podisul Someselor, unde ating chiar
1000mm/an.
Predomina vanturile de vest ; in Depresiunea Fagaras se manifesta Vantul Mare
(de tip foehn).

5) Apele:
a. Raurile : In Depresiunea colinara a Transilvaniei exista o bogata retea de
rauri, colectate de trei mari cursuri de apa : Somesul si Muresul care apartin grupei
de vest si Oltul care apartine grupei de sud.
♦ Somesul - se formeaza chiar in Depresiunea Transilvaniei, prin umirea
Somesului Mic (cu izvoarele in Muntii Apuseni) cu Somesul Mare (care
izvoraste din Muntii Rodnei), fiecare primind o serie de mici afluenti.
♦ Muresul - este principalul rau din Depresiunea Transilvaniei, pe care o
strabate din directia NE in directia SV. Primeste afluenti mai importanti pe
stanga: Tarnava (formata la Blaj, prin unirea Tarnavei Mari cu Tarnava
Mica), Secasul, Sebesul, iar pe dreapta are ca principal afluent Ariesul, care
vine din Muntii Apuseni. Alti afluenti ai Muresului sunt Gurghiul si Nirajul.
♦ Oltul - strabate Depresiunea Transilvaniei la sud, adunand pe stanga toate
raurile scurte ce coboara pe versantul nordic al Muntilor Fagaras, iar pe
dreapta are ca afluenti mai importanti Homoroadele (Mare si Mic) si Cibin
cu afluentul sau Hartibaciu.

b. Lacurile: - sunt numeroase, atat cele naturale cat si cele antropice

♦ Naturale: sunt de origine salina, formate pe masivele de sare cum sunt
cele de la: Ocna Sibiului (Lacl fara fund), Ocna Dej, Turda, Sovata
(Lacul Ursu), Praid.

120
 ♦ Antropice: cele mai numeroase sunt iazurile, prezente indeosebi in
Campia Transilvaniei: Ceaca, Zau, Catina, Taga, etc.

6) Vegetatia:
Etajul de vegetatie naturala propriu acestei zone este cel al padurii de foioase si
anume : etajul stejarului, alcatuit la partea inferioara din specii termofile, iar la partea
superioara din gorun, apoi etajul padurii de amestec stejar si fag si chiar etajul padurii
pure de fag. Astazi padurea este redusa mult prin defrisari.

7) Fauna:
Este cea specifica etajelor de vegetatie prezentate.

8) Solurile:
Cele mai raspandite sunt cernoziomurile levigate din categoria molisolurilor,
bogate in humus si cu fertilitate ridicata, prezente in Campia Transilvaniei.
Solurile sunt caracteristice etajului padurii, din categoria celor argiloiluviale,
respectiv soluri cenusii, precum si soluri podzolice, din grupa spodosolurilor, mai
sarace in humus si de fertilitate mai redusa (cele podzolice se intanesc sub padurile de
fag si de rasinoase) ; apar in restul Depresiunii Colinare a Transilvaniei fie sub
vegetatia de padure, fie in zonele defrisate pentru a fi luate in agricultura. Apar, de
asemenea, soluri brune si brune acide numite cambisoluri.

9) Zone ocrotite: Fanetele Clujului, Poiana Narciselor de la Dumbrava

Vadului, Padurea Mociar, Lacul fara fund, Rapa Rosie, Vulcanii noroiosi de la
Hasag.

10) Gradul de umanizare:

Depresiunea Colinara a Transilvaniei reprezinta o zona de straveche locuire,
inscriindu-se in regiunile intens populate ale tarii.
Densitatea populatiei este mare in bazinul mijlociu al Muresului (100-150
loc/Km2) si in jurul marilor orase, dar este redusa in Podisul Hartibaciului si in
Podisul Secaselor, unde se inregistreaza si sub 25 loc/Km2.

121
Fig. 17.1 Depresiunea colinara a Transilvaniei (schita de lucru)

122
Fig. 17.2 Depresiunea colinara a Transilvaniei (harta de atlas)

123
 PARTEA a III – a

CURSUL 18

A. CAMPIA ROMANA
CARACTERIZARE FIZICO-GEOGRAFICA GENERALA

1) Asezare, limite (fig.18.1):

Campia Romana este cea mai intinsa unitate de campie din tara noastra, situata in
sudul tarii, avand ca limite :
♦ Podisul Moldovei, Subcarpatii Curburii si Podisul Getic la Nord si
♦ Lunca Dunarii la Sud si Est.

2) Alcatuire geologica, relief si subdiviziuni :

♦ Alcatuire geologica : Intre aceste limite Campia Romana apare ca o
mare depresiune, puternic sedimentata, ea formandu-se prin acumulare de sedimente
(pietrisuri, nisipuri, marne, argile) in marele lac, care exista aici si care s-a retras
treptat spre est, disparnd la sfarsitul Cuaternarului ; peste aceste depozite sedimentare
s-a depus ulterior loessul.
In fundament se afla trei sectoare ale Platformei Moesice, reprezentate prin
calcare. Stratele sedimentare de deasupra calcarelor ating grosimi de pana la 3000 –
4000m.
Din punct de vedere tectonic, in contrast cu inaltarea produsa la un moment dat
in Carpati si Subcarpati, in unele parti ale Campiei Romane au avut loc scufundari
lente, subsidente, cea mai cunoscuta fiind cea de pe cursul Siretului inferior, care
continua si in timpurile noastre (cunoascuta si sub numele de zona de lasare de la
Namoloasa.
Specifica pentru aceasta unitate a tarii este cuvertura de loess care acopera
interfluviile, ajungand in partea de est la grosimi considerabile.

124
 ♦ Caracterizarea generala a reliefului (fig.18.1): evaluata dimensional,
Campia Romana are urmatoarele caracteristici :
• 600Km lungime pe directia est-vest si 140Km latime pe directia nord-sud, in zona
sa centrala ; are inaltimi cuprinse intre peste 300m in nord-vest si 10-20m in
extermitatea nord-estica.
• Are o inclinare de la nord la sud – sud-est, precum si de la vest la est (dupa cum s-
au retras apele lacului cuaternar).
• Partea ce mai joasa de 10-20m altitudine se afla pe Siretul inferior, unde s-a
format o mare zona de confluenta, pe un teritoriu de lenta scufundare, spre care se
recurbeaza raurile, in evantai.
• Relieful Campiei Romane se carcaterizeaza prin vai largi si interfluvii, numite
„campuri”, ca niste platouri netede. Netezimea acestora este intrerupta numai de
mici denivelari circulare sau ovale numite „crovuri”, formate prin tasare, de catre
apele stagnante.
• O alta nota specifica o constituie prezenta nisipurilor cu microrelief de dune, cele
mai multe aflandu-se in sudul Olteniei: de-a lungul Dunarii, pe stanga Jiului in
Campia Romanatilor, in estul Campiei Romane sub forma unor fasii de-a lungul
Ialomitei si Calmatuiului si in zona de confluenta a Barladului cu Siretul (dunele
de la Hanul Conachi). Toate dunele au fost fixate prin culturi sau plantatii
forestiere, viticultura, etc. (fig.18.1).

♦ Subdiviziuni : cea mai cunoscuta subdiviziune geografica este

urmatoarea:
• O fasie de campii piemontane la nord, avand o cuvertura subtire de pietrisuri ;
• O zona de subsidenta aproape continua intre Arges si Siretul inferior cu rauri
divagante ;
• O zona intinsa a campiilor tabulare, cu largi si netede interfluvii intre vai ;
• La margine sudica se afla Lunca Dunarii, joasa si umeda mai tot timpul anului.
a) Campiile piemontane au intindere mica, aparand ca un brau ingust la poalele
Subcarpatilor Curburii, asadar in zona in care intre Subcarpati si Campia
Romana nu se interpune altceva, cum ar fi Podisul Getic mai la vest. Sunt cele
mai inalte unitati ale Campiei Romane, de regula cu peste 300m si au deasupra
o cuvertura subtire de pietrisuri. Exista urmatoarele campii piemontane :
125
 Campia Pitestilor, Campia Targovistei, Campia Ploiestilor si Campia
Ramnicului ;
b) Zona subsidenta a Campiei Romane, caracterizata prin scufundari lente,
cuprinde campii joase cu rauri divagante, care si-au scimbat albiile in timpuri
recente. Exista urmatoarele astfel de campii : Campia Titu, Campia Gherghitei,
Campia Buzaului, Campia Siretului inferior.
c) Campiile tabulare, alcatuite din largi interfluvii („campuri”), acoperite de
straturi de loess tot mai groase de la vest catre est, campuri care sunt separate
prin vai rare si putin adanci. Campurile acestea sunt mai inalte la vest de Arges
si mai joase la est de acesta.

Campia tabulara are urmatoarele subimpartiri :

¾ In partea de vest se afla :
ƒ Campia Olteniei (la vest de Olt) (fig.18.1), care reprezinta partea cea
mai inalta si ingusta a Campiei Romane si coboara in trepte de la nord la
sud, iar de-a lungul Dunarii si Jiului are siruri de dune, fixate cu plantatii
de vita de vie si pomi fructiferi sau numai salcami. Cuprinde doua
subunitati : Campia Bailestilor si Campia Romanatilor, separate de Jiu.
ƒ Intre Olt si Arges se afla Campia Boianului si Campia Gavanu-Burdea
(ambele in nord), separate de raul Vedea, iar la sud Campia Burnazului,
deosebit de neteda, ca un platou, marginita la nord-est de valea
longitudinala a paraului Calnistea.
¾ Partea estica a Campiei Romane este, in ansamblu, mai joasa, mai
larga si are siruri de dune depuse pe dreapta raurilor Ialomita, Calmatui, Buzau
si Siret ; are de asemenea lacuri sarate. Se disting urmatoarele subunitati :
ƒ Campia Vlasiei la est de Arges, drenata de Dambovita si Colentina, in
trecut acoperita de paduri, celebrii Codri ai Vlasiei, care au fost insa
defrisate, ramanand numai unele petice, indeosebi in jurul capitalei.
Aceasta campie a constituit cu veacuri in urma o zona de adapost in care
au aparut asezari si s-au dezvoltat, la o mare rascruce de drumuri, orasul
Bucuresti. Ea se continua cu Campia Mostistei pana la meridianul
confluentei Mostistei cu Dunarea.

126
 ƒ Campia Baraganului se afla la est de Campia Vlasiei si a Mostistei;
subdiviziunile acesteia sunt : Baraganul Ialomitei si Baraganul
Calmatuiului care poate include (conform O.Bogdan [1]) si Campia
Brailei care se mai numeste Baraganul brailean (pe harta nr.1 are o
prezenare aparent diferita de Baragane). Interfluviile Baraganelor sunt
largi si netede, vaile care le delimiteaza sau le strabat creand abrupturi de
10-30m. Pe aceste intinse campuri se intalnesc crovuri, in care s-au
instalat lacuri, adeseori cu ape sarate.
ƒ La nord de Baragan se afla Campia Tecuciului.
ƒ Lunca Dunarii este cea mai sudica unitate a Campiei Romane. Ea
reprezinta portiunea cea mai joasa, aluvionara, a vaii Dunarii care sta sub
actiunea directa actuala a fluviului sau a bratelor acestuia. Prezinta
aspecte diferite pe parcursul ei, largindu-se din ce in ce mai mult spre
est, indeosbi in aval de Calarasi, de unde Dunarea se desparte in doua
brate principale, care inchid baltile candva inundabile, acum indiguite si
desecate, indeosebi in partea de nord, devenita astazi Insula Mare a
Brailei.

3) Clima:
Desprinzandu-se din clima generala a tarii care este temperat continentala de
tranzitie, clima Campiei Romane este cea a treptei de relief - campie, cu medii
termice anuale ridicate, de 10o – 11oC, cele mai ridicate valori din tara, dar cu
precipitatii reduse - 400-600mm/an si secete frecvente. In iulie, luna cea mai calda din
an, temperatura medie anuala este de 22o – 23oC, intre luna cea mi calda si cea mi
rece fiind cea mai mare amplitudine din cadrul unitatilor geografice ale tarii.
Se constata o accentuare a tendintei de continentalism climatic dinspre vest
spre est, vizibil mai ales in domeniul precipitatiilor, care scad de la 600mm in vest la
mai putin de 500mm in Baragan.
In cadrul Campiei Romane se manifesta trei influente climatice colaterale:
ƒ mediteraneene – in Campia Olteniei, cu ploi de toamna si ierni
blande (vezi Ecaterina Ioan Bordei, 1983) ;
ƒ de interferenta intre influentele vestice oceanice, sudice
mediteraneene si cele estice – nord-estice respectiv continentale.

127
 Zona de interferente climatice se afla intre Olt la vest si Mostistea
la est (vezi Nicolae Ion Bordei, 1988). Aici precipitatiile sunt mai
mari decat in estul Campiei Romane, iar iarna temperaturile usor
mai ridicate decat in est.

4) Apele:
a. Raurile :
Campia Romana este strabatuta de raurile grupei sudice si de cateva din grupa
estica, culese de Dunare sau de Siret si avandu-si izvoarele in Carpati si Subcarpati ;
numai cateva parauri scurte de campie ca : Desnatuiul, Vedea sau Calmatuiul
teleormanean izvorasc din Podisul Getic.
Principalele rauri, de la vest la est, sunt : Jiul, Oltul cu afluentul sau Oltet, Vedea,
Arges cu afluentii Neajlov, Sabar, Dambovita (impreuna cu afluentul sau Colentina,
apoi Ialomita cu afluentul Prahova si Calmatuiul brailean.
Din grupa estica Siretul (raul cu cel mai mare debit – 222m3/s, dintre cursurile
interioare) primeste Buzaul, Ramnicul, Milcovul cu Putna.
Intrucat apele raurilor au in majoritatea cazurilor provenienta pluviala (si in foarte
mica masura nivala sau subterana), acestea se caracterizeaza prin mari variatii de
debit, unele chiar secand vara (Calmatuiurile, Vedea, etc.), consecinte ale
continentalismului climatic. La ploi torentiale se produc inundatii.

b. Lacurile: - in Campia Romana exista numeroase lacuri naturale:

♦ Lacuri de lunca (mai ales in Lunca Dunarii):
• mai cunoscute – Lacul Brates de langa Galati (amenajat);
• lacuri de crov, prezente mai ales in Baragan si in
Campia Brailei: Amara, Ianca, Plopul, Movila Miresii, Lacul Sarat
de langa Braila;
• limanuri fluviatile: in lungul Dunarii (Mostistea), in
lungul Ialomitei (Snagov), in lungul Buzaului (Balta Alba).
♦ Lacuri antropice: numeroase lacuri de agrement amenajate pe
Colentina, in capitala si in imprejurimi: Mogosoaia, Strulesti, Baneasa,
Herastrau, Floreasca, Tei, Cernica, etc.), dar si lacuri de acumulare, de
interes energetic: pe Olt, in aval de Slatina.

128
 c. Apele subterane : Sub depozitele de loess sau aluvionare ale
„campurilor”, apele freatice se afla la adancimi relativ mari (20-25m). In zonele
bantuite de secete, cum este Baraganul, datorita evaporatiei intense de vara, aceste
ape antreneaza in miscarea lor ascensionala sarurile din stratele sedimentare, dand
nastere la saraturi, in unele locuri cu valoare terapeutica.
Apele de adancime exista si au adeseori caracter ascensional sau artezian.

5) Vegetatia:
Vegetatia naturala, in cea mai mare parte inlocuita de culturi, apartine la trei
mari formatiuni : stepa, silvostepa si padurea de stejar.
- stepa, caracteristica partii estice (indeosebi in Baragan), cuprinde pajisti stepice cu
graminee (paiusul, colilia, negara, pirul, etc.)
- silvostepa, cu pajisti stepice si palcuri de padure cuprinzand stejarul pufos si stejarul
brumariu.
Ulterior, devenite importante zone agricole, atat stepa cat si silvostepa s-au
transformat, astfel ca azi nu mai cuprind decat resturi ale formatiunilor initiale
impestritate cu alte ierburi (stepa secundara).
- Padurea de stejar, alcatuita la partea inferioara din specii de stejar termofil (cerul si
garnita), din stejar pedunculat, iar in partea superioara din gorun. Se adauga si alte
specii de foioase : carpen, ulm, tei, etc.
Are o larga dezvoltare vegetatia de lunca, cu zavoaie de salcii, plopi, indeosebi
in luncile Dunarii, Siretului, Ialomitei.

6) Fauna:
Se refera la speciile caracterisitice stepei si silvostepei, atat de intens
transformata astazi; speciile sunt rozatoarele : iepurele, ce urca si in etajul forestier,
popandaul, harciogul, orbetele, etc., iar dintre pasari, dropia, prepelita, potarnichea
(tot mai rare) : dropia fiind ocrotita de lege.

7) Solurile:
Predomina cernoziomurile, caracteristice stepei, si cernoziomurile levigate
tipice pentru silvostepa, avand o mare raspandire in Campia Vlasiei ; ambele tipuri

129
fac parte din categoria molisolurilor, sunt bogate in humus, au deci o mare fertilitate.
Exista insa areale intinse cu soluri brun roscate de padure (formate sub celebrii Codrii
ai Vlasiei), care au o fertilitate mai redusa si care necesita ingrasaminte pentru a fi
cultivate, dar sunt de bun randament agricol.
De asemenea, se intalnesc soluri saraturate (halmorfe), (mai frecvente in
Baragan) si lacovisti (soluri hidromorfe) indeosebi in luncile Dunarii, Siretului si
Buzaului.
8) Zone ocrotite:
Datorita introducerii masive sub cultura a terenurilor, au rams putine zone
naturale ocrotite : padurile Comana si Snagov, Lacul Sarat de langa Braila (flora si
fauna); Dunele Hanul lui Conachi, Padurea Izvoru (fauna); Padurile Spataru si
Ciornuleasa (forestiere); Tiglina (geologice).

9) Grad de umanizare:
Campia Romana are o densitate medie mica sub 50 loc/Km2 . Baraganul si
Campia Burnazului au cele mai mici densitati medii.
Exceptie fac numai zonele de urbanizare Bucuresti, Ploiesti, Pitesti, Craiova,
Buzau, Focsani si orasele din Lunca Dunarii unde densitatea se situeaza intre 100 si
150 loc/Km2. De mentionat ca pe campurile interfluviale densitatea este si mai mica,
cca. 25 loc/Km2.

130
Fig. 18.1 Campia Romana (schita de lucru)

131
 CURS 19

B. CAMPIA DE VEST
CARACTERIZARE FIZICO-GEOGRAFICA GENERALA

1) Asezare, limite (fig. 19.1) :

Campia de Vest a tarii, dupa cum o arata si numele, se afla in vestul exterm al
Romaniei, la poalele Carpatilor Occidentali si a Dealurilor de Vest ca trepte majore
de relief. Are ca limite :
♦ la nord - marginea submontana a Carpatilor Orientali (Oas, Gutai);
♦ la sud - varsarea Nerei in Dunare ;
♦ in vest - granita de vest, trasata, a tarii ;
♦ la est - se margineste cu Dealurile de Vest, sau cu Muntii Apuseni
direct, acolo unde patrunde la ei prin depresiunile „golf”. In mod direct
se margineste pe o mica portiune cu Carpatii Occidentali, in dreptul
Muntilor Zarandului.
2) Alcatuire geologica, relief si subdiviziuni :
♦ Alcatuire geologica : Este alcatuita, la suprafata, din nisipuri,
pietrisuri, loess si aluviuni recente. Campia de Vest s-a format prin
sedimentarea Marii Panonice cu sedimente aduse de rauri in timpul
Neogenului si pana in timpurile recente. Ea a devenit uscat treptat si
succesiv respectiv in pleistocen campiile inalte, iar in holocen campiile
joase si luncile.

♦ Caracterizarea generala a reliefului :

• Altitudinea medie a Campiei de Vest este de aproximativ 100m,
cea maxima fiind de 174m in Campia Vingai, iar cea minima de
80m pe cursul inferior al Timisului.
• Are o latime variabila : 20-60-80Km, in functie de patrunderea ei
in zona dealurilor.

132
 • Are o inclinare foarte redusa, din care cauza raurile au cursuri
meandrate, divagante, cu frecvente iesiri din albie.
• Exista si aici, asemanator Campiei Romane:
- campii de subsidenta: Campia Somesului, Campia Crisurilor
si Campia Timisului;
- campii tabulare: Campia Aradului, Campia Careilor;
- campii piemontane: Campia Vingai, Campia Cermeiului,
Campia Miersigului).
• Pentru o retinere mai usoara le putem imparti in campii inalte si
joase, consituindu-se in urmatoarele subdiviziuni:
a) Campiile inalte : formate din acumulari de loess, pietris si nisip, sunt
neinundabile :
• Campia Careilor (143 m) reprezinta o mare acumulare de nisip,
cu relief de dune, in prezent cu plantatii viticole ; se continua
dincolo de granita.
• Campia Aradului, de asemenea inalta (112m) are un relief
aparent neted, dezvoltat pe acumulari de nisip si pietris peste
care s-a depus loess ; la contactul cu Muntii Zarandului (unde
Dealurile de Vest lipsesc) se dezvolta podgoria Aradului .
• Campia Vingai are un aspect colinar aparand ca o prelungire
evidenta a Dealurilor Lipovei, de unde caracterul usor inclinat,
piemontan.
• Campia Miersigului – dispusa in prelungirea Dealurilor
Ghepisului,
• Campia Cermeiului – in continuarea a Piemontului Codrului,
• Campia Gataiei – in continuarea Dealurilor Tirolului, in Banat
• Campia Lugojului – care patrunde pe Timis intre Muntii
Banatului si Poiana Rusca.

b) Campiile joase : au fost zone mlastinoase, cu ape ratacitoare,

divagante, datorita fenomenului de subsidenta (coborare) pe care il
suporta suprafata terenului (raurile isi schimbau succesiv directiile,
indeosebi in nordul Campiei Crasna, Ier), formand chiar sectoare mai
133
 joase, de legatura intre bazine hidrografice (de exemplu, Campia Ierului).
Campiile joase erau supuse la inmlastinari si saraturi, datorita pozitiei si
oscilatiei panzei freatice. Au fost indiguite, desecate, transformate in
terenuri agricole sau, pe alocuri, in incinte piscicole (de exemplu lacul
Cefa) inca din secolul XVIII. Aceste campii sunt :
• in nord - Campia Somesului,
• in centru - Campia Crisurilor (pe Crisul Negru si Alb)
• in sud - Campia Timisului (pe Timis si Bega).
La precipitatii mari, aceste campii sunt inundabile.

3) Clima:
Desprinsa din clima generala a tarii care este temperat continentala de
tranzitie, clima Campiei de Vest este cea a treptei de relief careia ii apartine ; este deci
o clima de campie, moderata termic si care resimte influente oceanice (pe cea mai
mare intindere) sau influente submediteraneene (la sud de Bega).
- Temperatura medie anuala este de 11oC la sud si 9oC la nord.
Temperatura medie a lunii celei mai calde este de 22oC in sud si de 21oC
in nord, iar a celei mai reci este de -1oC in sud si de -2oC in nord ; rezulta
de aici o diferenta (amplitudine) de 22 – 23oC, mai redusa decat in
Campia Romana, ceea ce arata o nuanta mai oceanica, sub raport termic,
a climatului (fara maxime sahariene vara si minime siberiene iarna).
- Precipitatiile medii anuale sunt de 630mm/an, mai insemnate decat in
zonele similare din tara, datorita pozitiei campiei in calea maselor de aer
venite dinspre vest.
- Predomina vanturile de vest, iar in sud bate Austrul, o componenta
mediteraneana. Exista, pe fondul climatului temperat de campie, o
nuantare oceanica in nord si centru si una mediteraneana in sudul
Campiei de Vest.

4) Apele:
a. Raurile :
Principalele rauri sunt : Somes, Crasna, Barcau, Crisul Repede, Crisul Negru,
Crisul Alb, Mures, Bega, Timis.

134
 • Somesul este al patrulea rau ca debit ; la inundatiile din 1970 si
1975 a ajuns la debite foarte mari (jumatate din debitul Dunarii
la Bazias).
• Crisurile au debite relativ egale intre ele ;
• Muresul are un debit (179 m3/s) sensibil egal cu al Oltului ;
• Bega este canalizat si permite circulatia unor nave mici ;
Timisul primeste in campie ca afluenti pe Poganis si Barzava
Toate aceste rauri au fost vulnerabile in primavara anului 2005 pe fondul
unor precipitatii mari.

b. Lacurile: sunt relativ putine: exista lacuri cu apa dulce sau sarata in
Campia Careilor si Campia Timisului si amenajari piscicole in Campia
Crisurilor (Cefa).
c. Apele subterane : Sunt bogate si continue. Apele de adancime
sunt prezente aproape pe intreaga intindere a Campiei de Vest (de la
Timisoara, Arad la Oradea si Satu Mare), au un caracter termal, unele
fiind bicarbonatate-sulfurate ca la Felix sau 1 Mai si Tinca; apele
termale au utilizari variate : terapeutic, pentru termoficare si incalzitul
serelor, apa industriala.

5) Vegetatia: naturala apartine stepei pe o mica intindere, in extermitatea

vestica a campiei, silvostepei si etajului padurii de stejar pe campiile inalte. In
lungul luncilor este o vegetatie specifica, iar in Campia Careilor plantatii de
salcam.
Campia de Vest este puternic transformata antropic.

6) Fauna: este cea caracterisitica stepei, silvostepei si padurilor de stejar :

rozatoare, pasari, etc.

7) Solurile: predominante sunt molisolurile (cernoziom, cernoziom levigat),

cu humus si fertilitate ridicata. Local apar soluri saraturoase (halomorfe), lacovisti
(soluri hidromorfe), soluri de lunca si soluri nisipoase (Campia Careilor).

135
 8) Zone ocrotite: cea mai cunoascuta : Baile 1 Mai (flora si Fauna) si
Satchinez (fauna).

9) Resurse naturale: ale Campiei de Vest sunt : resurse energetice

(indeosebi petrol si gaze asociate), ape geotermale, resurse funciare (soluri, pasuni,
paduri), elemente de fauna (fauna cinegetica, fauna piscicola), resurse de apa dulce
(pentru irigatii).

10) Grad de umanizare:

Datorita conditiilor naturale favorabile, propice locuirii umane si agriculturii,
Campia de Vest a reprezentat un teritoriu de straveche si continua populare
umana. Lucrarile de amenajari funciare in zone mlastinoase sunt cunoscute din
secolul 18. In prezent, densitatea medie este de 75-100loc/Km2, mai ridicata (peste
150loc/Km2) in jurul oraselor mari. Sporul natural este redus in partea de sud
(judetele Arad, Timis, Caras Severin), unde se inregistreaza valorile cele mai
scazute din tara (sub 1%) si ceva mai ridicat in nord (judetele Bihor, Satu Mare).

136
Fig. 19.1 Campia de Vest (schita de lucru)

137
 CURSUL 20

DELTA DUNARII
CARACTERIZARE FIZICO-GEOGRAFICA GENERALA

1) Asezare, limite (fig. 20.1):

Delta Dunarii, cea mai joasa si cea mai noua regiune de campie, care se edifica
continuu si sub ochii nostri, este situata in partea de est a tarii, la varsarea Dunarii in
Marea Neagra intre:
♦ Campia Buceagului, dincolo de bratul Chilia la nord si nord-vest
♦ Podisul Dobrogei la Sud si Sud-Vest
♦ Marea Neagra la Est.
- In Delta este inclus si complexul lagunar Razim – Sinoe.

2) Geneza :
Delta Dunarii s-a format intr-un fost golf marin (ce includea si teritoriul
Deltei si al lagunei Razim – Sinoe) datorita aluviunilor aduse de Dunare si depuse
in mare. La aceasta a contribuit foarte mult curentul circular al Marii Negre care a
creat in Pleistocen, sistemul de grinduri conjugate din Delta : Letea, Caraorman,
Saraturile.

3) Bratele Deltei :
Dunarea se desparte in cele trei brate principale, astfel (fig.20.1): prima
bifurcare se produce la vest de Tulcea, la Patlageanca, aici despartindu-se spre nord
bratul Chilia si spre mijlocul Deltei un alt brat care, la est de Tulcea, se bifurca in
celelalte doua brate ale Dunarii : Sulina si Sfantul Gheorghe.
♦ Bratul Chilia – situat in nordul Deltei are lungimea cea mai mare si
debitul cel mai ridicat (poarta 60% din volumul apelor fluviului). Pe
bratul Chilia alterneaza sectoarele cu un singur curs (in dreptul

138
 grindurilor Stipoc, Chilia si Letea) cu sectoarele de bifurcare (adica
despletire in mai multe cursuri secundare), intre grinduri ; de exemplu
bratele secundare Tataru si Cernovca includ in interior ostroave, cum ar
fi ostroavele Cernovca, Tataru si Babina. La varsarea in mare a Chiliei se
creaza in prezent o Delta secundara, „Delta secundara a Chiliei”, care
avanseaza in mare cu cativa zeci de metri pe an, dar pe teritoriul
Ucrainei.
♦ Bratul Sulina – este cel mai scurt, deoarece este aproape rectiliniu. A
fost regularizat si canalizat in urma cu aproape un secol. La varsarea in
mare are loc o depunere relativ brusca a aluviunilor, la contactul intre
apele dulci ale fluviului si apele sarate ale marii, formandu-se o bara de
aluviunipe brat, „bara de la Sulina”, care are tendinta de a bloca gura de
varsare; pentru diminuarea acestui efect a fost construit un dig in
lungime de 12Km, care indeparteaza spre larg aluviunile aduse; de
asemenea are loc o dragare continua a bratului pentru a-l pastra navigabil
pentru nave maritime (cu un pescaj de 7 m).
♦ Bratul Sfantul Gheorghe, cu directia dominanta nord-vest - sud-est,
este foarte meandrat. La varsarea sa se produce o acumulare continua de
nisip care s-a consituit intr-un sir de insule, insulele Sacalin. Din bratul
Sf. Gheorghe se desprind spre sud canalele Dranov si Dunavat, prin care
se relizeaza legatura cu laguna Razim.

4) Relieful Deltei:
- cuprinde, in regim natural, terenuri joase si terenuri inalte :
♦ Terenurile joase cuprind mlastini, lacuri (Isac, Obretin, Matita, Merhei,
etc.), garle (de exemplu : Litcov, Dranov, Dunavat), brate secundare
(Tataru, Cernovca), ostroave (Tataru, Babina, Cernovca) ; sunt terenuri
inundabile si numai partial indiguite si desecate (in partea de vest a
Deltei).
♦ Terenurile inalte sunt neinundabile (13% la cele mai mari ape), in
general grinduri. Exista grinduri longitudinale (fluviale), transversale
(fluvio-maritime) si continentale (Chilia si Stipoc).

139
 • Grindurile longitudinale fluviale sunt create de aluviunile depuse
de fluviu.
• Grindurile transversale fluvio-maritime au fost formate de
aluviuni aduse de fluviu si de mare prin curentii circulari ai Marii
Negre ; aceste grinduri sunt Letea, Caraorman, Saraturile, Ivancea si
Crasnicol. Grindul Letea are altitudinea maxima din Delta (13m) si
reprezinta o mare acumulare de nisip, dispus in fasii aproape paralele,
sub forma unui evantai, cu un relief de dune - interdune. Pe acest grind
se afla padurea Hasmacu Mare – Letea, ocrotita prin lege. Grindul
Caraorman (cu altitudinea maxima de 8 m) reprezinta de asemenea o
mare acumulare de nisip. Grindul Saraturile, situat la varsarea bratului
Sfantu Gheorghe in mare, formeaza pe tarm cea mai intinsa plaja din
tara, cu cel mai fin nisip.
• Grindurile continentale sunt Chilia si Stipoc. Grindul Chilia (cu
altitudinea de 6,5m) este o portiune a uscatului predeltaic (al Campiei
Bugeacului, de la nord) inclusa Deltei datorita formarii si evolutiei
bratului Chilia este acoperit cu loess. Grindul Stipoc (3m) este mult
erodat.

5) Clima:
Clima Deltei Dunarii este determinata de pozitia ei in extremitatea estica
a tarii, unde predomina climatul temperat continental de tranzitie cu nuante de
ariditate evidente.
♦ Temperatura medie anuala este de 10o-11oC, temperatura medie
a lunii celei mai calde (iulie) este de 22o-23oC, iar a lunii celei
mai reci (ianuarie) de -2oC.
♦ Precipitatiile sunt foarte reduse (sub 400 mm anual), Delta
fiind regiunea cea mai secetoasa din tara. Lipsa precipitatiilor
este compensata de umiditatea datorata evaporatiei de pe
suprafetele acvatice.
♦ Bat frecvent crivatul (din nord-est) si brizele diurne.

140
 6) Apele: reprezinta o componenta de baza a Deltei : exista bratele fluviului,
garlele si tesatura canalelor de legatura intre lacuri si brate si in final lacurile,
baltile si mlastinile.
♦ Dunarea : - la Patlageanca debitul Dunarii este de 6470 m3/s
(egal cu cel al Volgai). Cele trei brate duc volumul apelor fluviului astfel :
Chilia 60%, Sulina 18,8% si Sfantu Gheorghe 21,2%. Debitul solid este de
58,7 mil.t aluviuni/an dintre care o parte sunt depuse in Delta si alta parte
sunt transportate in mare.
♦ Lacurile : Un specific peisagistic si hidrografic este dat de
suprafetele lacustre ; cele mai importante lacuri sunt Dranov (cel mai intins
din Delta propriu-zisa), Merhei, Matita, Fortuna, Gorgova, Bogdaproste,
Isac, Puiu, Puiulet, Rosu.
In sudul Deltei se afla situata laguna Razim – Sinoe, cel mai mare complex
lacustru (700 Km2). E format din lacurile Razim (415 Km2), Golovita,
Smeica, Sinoe. Este despartit de mare prin grindurile Chituc si Perisor
(sectionate la Gura Portitei si Periboina). Are ape salmastre, adancimi mici
(pana la 2.8 m), doua insule (Popina, fiind mai inalta, este rezervatie de
fauna).

7) Vegetatia:
Vegetatia Deltei este o vegetatie de lunca, cu numeroase specii adaptate
excesului de umiditate. Suprafetele de balti, mlastini si partial cele lacustre sunt
acoperite cu stuf. Printre arbori predomina esentele moi (plop, salcie), la care se
adauga padurile de stejar Letea si Caraorman.

8) Fauna:
Cuprinde animale tereste (iepure, vulpe, cainele enot, mistret, etc), mamifere de
apa (bizamul, vidra), pasari (280 de specii dintre care amintim speciile de pelicani,
cormorani, egrete, garlite, etc.) si o fauna acvatica cuprinzand pesti comuni (somn,
caras, stiuca, crap, platica, etc.) si sturioni (morun, pastruga, cega, nisetru), asa
numitii „ pesti fara oase ” mentionati in antichitate de Herodot.

141
 9) Solurile:
Predomina solurile aluviale, solurile hidromorfe (lacovisti), nisipoase (pe
grinduri) si numai pe o mica portiune, pe grindul Chilia, cernoziom. Invelisul de
soluri este sarac, are fertilitate redusa si este partial inundabil.

10) Zone ocrotite:

Delta Dunarii este in ansamblul ei protejata la scara mondiala, fiind declarata
rezervatie a biosferei (detalierea se face la disciplinele ecologice).

11) Gradul de umanizare:

Populatia si asezarile omenesti au, datorita conditiilor fizico-geografice,
numeroase particularitati. In primul rand datorita intinderilor mari de ape densitatea
populatiei are valori reduse, fiind de 25-50 loc./Km2 in jumatatea vestica si sub 25
loc./Km2 in est. Populatia este concentrata in asezarile rurale, situate in lungul
bratelor fluviului, cu aspect linear, cum ar fi satul Crisan sau, pe grinduri, satele
Letea, Caraorman, Sfantu Gheorghe, Chilia Veche (1200 loc.) . Alte localitati sunt
Patlageanca, Maliuc, Mila 23. In asezarile rurale au predominat activitati legate de
pescuit si agricultura.
Singurul oras din Delta este Sulina (~4000 loc.).
Orasul Tulcea nu este situat in Delta, dar coordoneaza activitatea economica si
turistica a Deltei.

142
Fig. 20.1 Delta Dunarii (harta de atlas)

143