GEOGRAFIE ROMANIA- asezare, relief, clima si ape.

ASEZARE
Romania este situata in emisfera nordica la intersectia paralelei de 45*lat N, cu
meridianul de 25* lat. E, aproximativ la jumatatea distantei dintre ecuator si Polul Nord.
Teritoriul tarii se intinde pe 4*37`07`` de latitudine, adica 525 km intre 48*15`06`` lat
N (Horodistea) in nord si 43*37`07`` lat S ( Zimnicea) si intre 20*15`44`` long E
(Beba Veche) in vest si 29*41`24`` long E (Sulina)
In Europa, Romania se gaseste in sud estul Europei Centrale la contactul cu Pensinsula
Balcanica si Europa Orientala. Romania se gaseste la 2800 km de Capul Nord, 1050 km,
de Capul Matapan, 2750 km de Capul Finisterre si 2600 km de Muntii Ural.
Suprafata, 238391 km2 o situeaza printre tarile mijlocii si reprezinta 4,8% din suprafata
continentului.
In nord si sud este Romania se invecineaza cu Ucraina ( lungimea frontierei este de 344
km pe ape curgatoare, Tisa, Suceava, Dunare, Bratul Chilia si Bratul Musura; 274 km pe
uscat si 32 de km pe mare.) iar in est cu Republica Moldova. (681 km pe ape
curgatoare – Prut)
In sud cu Bulgaria, frontiera se desfasoara in lungul Dunarii pe 470 de km ( de la
confluenta cu raul Timok), 139 de km pe uscat si 22 km pe mare.
Frontiera sud vestica, cu Serbia, cuprinde 290 km pe ape curgatare ( Dunare si Timis )
si 257 km pe uscat.
In Nord-vest granita cu Ungaria se desfasoara in cea mai mare parte pe uscat 420 km si
numai 32 km pe Muresul inferior.
Caracteristicile geografice fundamentale ale Romaniei sunt date de asezarea sa in
spatiul carpato danubiano pontic.
Pozitia geografica in sud estul partii centrale a Europei si prezenta Carpatilor , fac ca pe
teritoriul tarii noastre sa se interfereze influente geografice vest si est europene,
balcanice si pontice , rezultand o mare varietate a climei, vegetatiei si solurile.
Astfel, clima este temperat continentala moderata din centrul Europei, la care se
adauga influente mediteraneene si baltice. Solurie, fac tranzitia intre solurile cenusii ale
Europei Rasaritene, solurile brune caracteristice Europei Centrale si solurile brun-roscate
dezvoltate in sud-vestul continentului
Pe teritoriul tarii noastre sunt doua importante limite biogeografice: limita vestica a
stepei (in sud – estul Romaniei) si limita estica a fagului.
Fondul general faunistic si floristic al Romaniei este central – european, insa este
completat cu specii de origine pontica si submediteraneeana.

RELIEF ROMANIA
Conformatia actuala a reliefului Romaniei este rezultatul unei indelungate si complicate
evolutii paleogeografice. Aplicarea tectonicii placilor sau a teoriei tectonicii globale a
avut un rol important in precizarea cadrului morfostructural in care s-a desfasurat
aceasta evolutie.
https://vimeo.com/34119602
Structura teritoriului Romaniei este strans legata de evolutia Oceanului Tethys situat
intre placile africana la sud si euroasiatica la nord, si de formarea lantului muntos
alpino-carpato-himalaian proces inceput cu 200 de milioane de ani in urma.
Teritoriul Romaniei incepe sa se nasca in timpul ciclului orogenetic alpin, odata cu
deschiderea si formarea Oceanului Atlantic si cu inchiderea geosinclinalului Marii
Tethysn incepand de acum 150 de milioane de ani. Momentul de pornire este dat de
ruperea placii Africane de cea Euroasiatica care duce la aparitia Marii Tethys.

Schita segmentelor de placi litosferice reflectate de anomalia gravimetrica regionala:

1 – anomalie regionala de maxim (placi); 2 – anomalie regionala de minim; 3 – axe de
minim; 4 – camp de falii crustale; 5 – directia de miscare a placilor si microplacilor
litosferice;

https://www.youtube.com/watch?v=UvIDxu7twpc
Atunci, din marginile celor doua placi s-au rupt bucati devenite microplaci pozitionate in
sau langa marele geosinclinal 1
Intre ele a aparut scoarta de tip oceanic, respectiv fose locale geosinclinale care au
determinat acumularea de sedimente. Acest fenomen cu microplaci a fost specific
pentru sectorul mediteranean si in special pentru nordul sau, carpatic.
Dupa un maximum de largire, geosinclinalul incepe sa se restranga si sa se transforme
in orogen. Asta inseamna ca, prin ciocnirea placilor sau a microplacilor tectonice are loc
cutarea sedimentelor de pe fundul unui ocean sau insasi ridicarea fundului oceanului cu
sedimente cu tot peste nivelul oceanului. In aceasta perioada se deschide Oceanul
Atlantic. Placa Africana va avansa catre Placa Euroasiatica si viceversa. Microplacile sunt
la randul lor obligate sa se apropie unele de altele prin restrangerea scoartei de tip
oceanic dintre ele avand ca rezultat topirea sau/si subductia scoartei bazaltice si cutarea
sedimentelor suprapuse.
Bunaoara din subductia placii est europene cu Carpatii Orientali, varful acesteia se
topeste in magma si da nastere muntilor vulcanici Calimani, Gurghiu si Harghita. O
parte din Placa Carpatica avansand spre sud incaleca placa Marii Negre pe care o
forteaza la subducere si lasa in spatele sau deschiderea Depresiunii Brasovului.
Lantul actual al Carpatilor a rezultat din compresiunea exercitata de placa europeana in
mersul ei spre sud si sud vest ca si nasterea placii africane, ce au determinat
strangerea, arcuirea si indoirea vechiului aliniament al Oceanului Tethys si o noua
fragmentare a microplacilor. In acest proces apar incalecari si se individulaizeaza
segmente muntoase. Astfel spre placa europeana sunt impinsi si se cuteaza Carpatii
Orientali capatand o usoara curbura pe aliniamentul Bargau – Dorna iar mai tarziu in
spatele lor apare lantul vulcanic.

Carpatii Meridionali au fost impinsi de placa Moesica mai rigida fapt pentru care s-au
curbat in regiunea Portile de Fier.

La Curbura Carpatilor, falia crustala a Carpatilor Meridionali trece prin aliniamentul

Culoarul Bran – depresiunea Brasovului – Trotus – sudul Moldovei in timp ce flisul
specific Carpatilor Orientali o depaseste spre sud in arc de cerc mergand pana la
Dambovita si deversandu-se peste cea mai adanca fosa creandu-se astfel in jurul

1
Depresiune tectonica acoperita de apele marii
microplacilor Transilvaniei un cerc muntos usor deschis catre vest care s-a inchis insa
complet prin sutura celor parti ale Muntilor Apuseni.

Etapele de dezvoltare a reliefului

Etapa precambrian-paleozoic corespunde ciclurilor tectonice prebaicalian, baicalian si
hercinic, caracterizat fiecare prin litogeneza, magmatism, orogeneza si metamorfism
prin care s-a format scheletul cristalino-magmatic, temelia principala a reliefului
Romaniei. Din aceasta perioada dateaza sisturile cristaline si sisturile verzi din
Dobrogea.
Prehercinica se formeaza si se niveleaza platformele Moldoveneasca, Valahica,
Dobrogeana
Hercinica, se desfasoara in paleozoicul superior si mezozoic. In acest interval se
definitiveaza trasaturile structurale ale Dobrogei de Nord si se formeaza blocurile
carpatine carpatice.
Orogeneza hercinica formata din cutari, exondari si magmatism. Se formeaza Muntii
Macinului. Din cauza reactivarii unor fracturi intre Moldova si Dobrogea de Nord si a
unor fenomene de coborare se formeaza Depresiunea Barladului.
Miscarile Kimerice au avut ca efect fragmentarea blocurilor cristaline hercinice si
formarea bazinelor de sediemntare conturand Carpatii. Aceste miscari se impart in :
- miscarile vechi constand in eruptii de-a lungul liniilor de falie
- miscarile noi provoaca modificari masive in Muntii Apuseni. In Carpatii Orientali
se contureaza geosinclinalul flisului cretacic ( depozite sedimentare) si au loc fenomene
de scufundare.
Etapa Carpatica este cea mai importanta pentru relieful Romaniei. Se contureaza
unitatile cristaline anterioare si se contureaza peneplena carpatica 2 ( adica o suprafata
plana rezultata din eroziunea si mutarea materialului dintr-o regiune in alta)
Se inalta ramurile carpatice si se scufunda ariile depresionare. Miscarile neotectonice
duc la ridicarea Carpatilor inclusiv a geosinclinalului scufundat anterior. Miscarile
2
Concomitent cu miscarile tectonice de ridicare si coborare actioneaza si eroziunea sau acumularea.
Clima si miscarile tectonice modeleaza relieful inalt sau o parte din el. Cind il niveleaza total apare o
pediplena sau peneplena in interiorul careia se mentin martori de eroziune. Daca nivelarea este partiala
este vorba despre suprafete si niveluri de eroziune; cand acestea se reduc la fasii situate pe piciorul
muntelui sau pe vai aveam de a face cu glacisuri sau pedimente.
neotectonice au contribuit la intensificarea eroziunii contribuind la dezvoltarea bazinelor
hidrografice. Inaltarea muntilor nu a fost uniforma variind de la cateva sute de metri la
1000 de metri in Carpatii Meridionali.

Etapa Carpatica Veche ( cutare si vulcanism) se imparte in mai multe faze.

a) orogeneza austrica produce fenomene de cutare sau sariaj ( deplasarea la
mari distante a unor mase importante de roci si suprapunerea lor peste altele mai noi.)
Are loc o ridicare a unor regiuni mezozoice si o coborare tectonica a bazinelor Hateg-
Borod, si Ghimbav – Rucar
b) orogeneza laramica a definitivat configurarea Carpatilor Orientali. In vestul
tarii se scufunda blocul transilvan si panonic conturandu-se Muntii Apuseni. Pediplena
Carpatica se formeaza in cadrul unui climat tropical
Etapa neocarpatica, contureaza Carpatii prin cutarea geosinclinalului carpatic si prin
miscarile epirogenice. In aceeasi etapa, eruptiile vulcanice creeaza lantul vulcanic din
vestul Carpatilor Orientali.
Miscarile Savice, continua ridicarea muntilor si scufundarea Depresiunilor
Transilvaniei si Panoniei. La contactul munti spatii joase se formeaza piemonturile, prin
acumularea in anumite conditii a depunerilor aduse de apele curgatoare la schimbarea
de panta. Pentru formarea piemonturilor este necesar un climat semiumed cu doua
anotimpuri care sa nu permita apelor sa duca pana la mare aluviunile si sa le depuna la
marginea muntilor. Se formeaza astfel zone netede care fac legatura intre munte si
zona joasa din fata.
 Situatia paleogeografica a teritoriului Romaniei la sfarsitul orogenezei stirice:
1 – uscat; 2 – domeniu marin; 3- eruptii vulcanice si masive deja consolidate.
Miscarile Attice, continua ridicarea Carpatilor si scufundarea depresiunilor iar
Miscarile Rhodanice, duc la retragerea apelor din Bazinul Transilvaniei. In aceasta
peioada in exteriorul Carpatilor au loc acumulari fluvio torentiale extrem de groase,
formand piemonturi.

Situatia paleografica a teritoriului Romaniei in CUATERNAR (villafranchian): 1 – uscat; 2

– domeniu fluvio-lacustru; 3 – domeniul lacustru; 4- eruptii vulcanice.
In Cuaternar se formeaza Campia Banato – Crisana, Campia Romana si incepe formarea
Deltei Dunarii. In Cuaternar, Carpatii se ridica foarte mult, cam cu 1-5 mm / an in timp
ce Depresiunea Transilvaniei coboara cu 1mm pe an iar Podisul Moldovei urca cu
1mm/an.
Eustatismul3 cuaternar ne intereseaza prin oscilatiile nivelului marin deoarece apele
incep sa se reatraga si aici vorbim spre exemplu de lacul din Campia Romana sau de cel
situat la est de Arges, acum campie. Fireste, in urma retragerii apelor apare terenul
mlastinos.

3
Variatie a nivelului general al oceanelor de natura climatica sau tectonica
 UNITATI MORFOSTRUCTURALE

1. Unitatile de platforma
2. Unitatile de orogen carpatic

1. UNITATILE DE PLATFOMA,
Reprezinta 35% din relieful tarii dupa cum urmeaza:
- Podisul Moldovei format din sedimente
- Campia Romana are un fundament cristalin acoperit cu sedimente.
- Unitatea Dobrogeana are fundament sisturi acoperite cu sedimente.
2. UNITATILE DE OROGEN4 CARPATIC Acestea, reprezinta 65% din suprafata tarii.
Au o mare diversitate predominand sisturile cristaline prin structuri cutate, sariate sau
larg ondulate, faliate si vulcanice.
Aceste unitati se impart in :
a) Unitatea Carpatica Muntoasa este compusa din
- subunitatea cristalino mezozoica alcatuita din roci cristaline uneori avand
sedimente ( Orientalii, Meridionalii si Apusenii)
- subunitatea flisului5 localizata in Carpatii Orientali. (.)
- subunitatea vulcano sedimentara in vestul Carpatilor Orientali ( Tibles –
Bargau ) si in sudul Muntilor Apuseni ( Muntii Metaliferi )
- subunitatea neovulcanica in partea de vest a Carpatilor Orientali ( Oas -
Gutai-Varatic) se formeaza prin eruptiile vulcanice din paleogen in cuaternar.
4
Orogenul reprezinta o regiune vastă a scoarței terestre unde au avut loc mișcări tectonice
intense care au dus la formarea unui lanț muntos cutat.
5
Flisul este un ansamblu de terenuri constituite din conglomerate, gresii, argilă și marnă,
sedimentate într-o mare în timpul când fundul acesteia se găsea într-o continuă ridicare spre a
deveni un lanț muntos. Flișul este de obicei depozitat în momentele inițiale ale orogenezei si
reprezinta in principal sedimente formate din conglomerate, gresii, argile si marne.
 - subunitatea depresiunilor intramontane.

b) Unitatea Pericarpatica Deluroasa a fost in miocen o avanfosa fiind umpluta cu

depozite de molasa6
Aceasta unitate deluroasa se regaseste in :
- subunitatea Subcarpatilor de Curbura si ai Moldovei fiind o structura cutata.
- subunitatea dealurilor subcarpatice si a Piemontului Getic intre Dambovita si
Dunare in cute simple.
c) Unitatea Depresiunii Intracarpatice a Transilvaniei este incadrata de
lantul carpatic si de divide in Podisul Somesan si Podisul Transilvaniei
d) Unitatea Campiei si Dealurile Banatului si Crisanei – este amplasata pe
un fundament carpatic scufundat in trepte la mica adancime.
6
Depozit de gresii gălbui, roșcate sau verzui și conglomerate cu ciment calcaros, frecvente în stratele
miocenului
Dupa ce am observat structura si modul in care s-au format unitatile de relief din tara
noastra trebuie sa subliniem faptul ca, alcatuirea armonioasa a acestuia depinde de
pozitia si forma lantului carpatic prin dispunerea aproape concentrica.
Exista trei trepte majore ale lantului carpatic:
- muntii incepand de la 700 de metri altitudine
- zona medie deal si podis
- cea joasa sub 200 de metri a campiilor si luncilor

I. MUNTII
Carpatii au peste 900 de kilometri din totalul de 1600 ai lantului muntos, si latimi intre
50-140 km ( Obcinele, Curbura si Muntii Apuseni) Carpati se intind de lângă Viena unde
Dunarea ii desparte de Alpi, pana la Valea Timocului unde se intalnesc cu Muntii
Balcani.
Forma lantului muntos este circulara, iar structura, asa cum stim deja e formata din flis
cutat si hercinic cu cristale. Carpatii prezinta cel mai lung si mai complex lant vulcanic
din Europa fiind munti mijlocii si mici cu altitudini medie de 840 de metri fiindca 90%
din altitudini sunt sub 1500 de metri.
S-au format din toate tipurile de roci cum sunt : flisul cutat cu sau fara masive cristaline
sau vulcanism, masive cristaline cu sau fara cuvertura sedimentara. Deasemenea avem
munti formati din roci sedimentare, din lave si roci vulcanice aglomerate.
II. DEALURI SI PODISURI
Ocupa 37% din relieful tarii si au o inaltime medie de 345 metri. Dupa geneza, s-au
format fie:
- pe platforme vechi ,
- fie pe fundament carpatic
- prin lasarea unor compartimente intre lanturile muntoase formand bazine
sedimentare cum este Podisul Transilvaniei
- au luat nastere la baza muntilor prin acumularea de sedimente formand
piemonturi
- prin procese de cutare si ridicare ca subcarpatii
 TIPURI DE DEALURI SI PODISURI
A) Subcarpatii cuprind masive si culmi dispuse aproape paralel cu
muntele. Acestea pot avea diferite forme cum sunt : anticlinal ( urca roca din
orogeneza) ; subclinal ( coboara in depresiuni) si monoclinal ( roca coboara intr-o
directie)
B) Dealurile piemontane ( vestice) – strans lipite de masivele Carpatilor
Occidentali. Nu au pietrisuri piemontane deoarece au fost erodate.
C) Dealurile provenite din podis cum sunt colinele ondulate, colinele de
monoclin si dealurile joase.
D) Podisul tabular7 pe calcare sarmatice
E) Podisul piemontan rezultat din inaltarea unor campii piemontane
( Podisul Getic)
F) Podisul structural de monoclin se suprapune unui strat dur de gresii si
calcare sarmatice care inclina spre sud si sud est
G) Podisul de platforma peneplenizat se dezvolta prin peneplena ce
reteaza sisturile acoperite la suprafata cu loess
H) Podisul fragmentat in dealuri masive cum e Podisul Somesan, cuprinde
dealuri masive cum e Feleacul sau Dealul Dejului.

III. CAMPIILE
Campiile ocupa 33% din teritoriu si sunt treapta cea mai joasa de inaltime si cea
mai noua. Relieful campiei este reprezentat de interfluvii netede si foarte largi
( campuri) realizate prin sedimentare lacustra si terasari laterale. Cele mai multe sunt
campiile tabulare, cele joase nefragmentate si cele piemontane.
Campiile tabulare au fost realizate prin acumulari lacustre sau fluvio lacustre acoperite
cu loess, uneori si cu nisipuri eoliene. Ele se inalta relativ mult peste luncile raurilor. Pot
fi :
a) inalte, nefragmentate cum e spre exemplu Baraganul.
b) inalte si fragmentate
c) joase.
d) Campiile Piemontane s-au realizat in continuarea Piemontului Getic prin
divagari repetate in campiile Gavanu si Vlasin.
7
Tabular se explica prin plat, neted
 PIEMONTURILE
Fazele tectonice care au dus la inaltarea sacadata a Carpatilor au fost urmate de
intensificarea eroziunii si a evacuarii materialelor rezultate. Aceste materiale s-au depus
la poala muntilor in cele mai multe cazuri sub forma de piemonturi.

Tipul de relief numit piemont se naste la poala sau piciorul unui lant muntos numai intr-
un climat semiumed cu doua anotimpuri. Intr-un astfel de climat raurile nu pot
transporta toate aluviunile la mare, depunandu-le la marginea muntelui si cladind cu ele
vaste campii usor inclinate numite piemonturi.
Structura piemonturilor este formata din pietrisuri si aluviuni transformate cu timpul in
conglomerate.
Piemonturile sunt impartite pe categorii astfel:
Piemontul aluvionar
Peneplenizarea piemontului
Fragmentarea pe verticala
Piemonturile romanesti sunt urmatoarele :
A) Piemonturi extracarpatice: Moldav, Curburii , Getic, Vestic.
B) Piemonturi intracarpatice: Sacele, Timis, Ciuc, Depresiunea Fagaras, Sibiu, Cibin
C) Piemonturile din campii.
RELIEFUL GLACIAR
In Carpati glaciatiunea se manifesta diferentiat in functie de conformarea si
fragmentarea masivelor montane. Modelarea glaciara afecteaza etajul superios al
Carpatilor si s-a realizat prin actiunea ghetarilor de circ, de vale si a celor de platou.
Ghetarii de circ de dimensiuni reduse sub varfuri sau culmi inalte la 2000 de metri au
dat circuri suspendate; ghetarii de vale cu bazine de alimentare largi, continuate de
limbi glaciare de 3-8 km lungime in masive intens fragmentate; ghetarii de platou la
nivelul suprafetei de nivelare superioara cu urme de scrijelituri glaciare.
Un ghețar reprezintă o masă enormă de gheață persistentă, formată în regiunile polare
și alpine, care, sub influența gravitației, se deplasează lent în lungul văilor sau pe pante.

Ghețarii se formează în regiuni unde ninge tot timpul anului și masa mare de zăpadă
rezultată nu se poate topi. Prin acumularea unei cantități suficient de mare de zăpadă,
se produce un fenomen de transformare sau metamorfozare a acesteia. Zăpada
proaspăt căzută este afânată cu cristale mici de gheață și goluri mici de aer, dar
straturile mai profunde sunt comprimate de greutatea straturilor superficiale de zăpadă.

În decursul anilor, masa de zăpadă, căreia i se adaugă continuu alte straturi, suferă o

transformare lentă devenind progresiv mai densă, cu cristale mai mari de gheață.
Comprimarea în continuare a straturilor inferioare produce o mărire mai accentuată a
densității, care produce structura caracteristică a ghețarului. Acesta, ajuns la o anumită
masă critică, va începe să se deplaseze lent, dar semnificativ în timp, sub acțiunea
greutății sale determinând fisuri sau crăpături profunde în propria sa structură.

Structura topografică a reliefului determină viteza de deplasare și forma ghețarului.

Dacă panta este suficient de accentuată, apare o așa-numită limbă a ghețarului, care
este partea acestuia care determină "curgerea" sau alunecarea sa. În decursul curgerii
sale, ghețarul exercită o puternică acțiune de eroziune a formei de relief pe care o
străbate. Tot ceea ce ghețarul transportă în decursul alunecării sale devine parte a sa.
Astfel materialele ca fragmente de roci transportate sunt numite morene.
Circurile glaciare se contureaza sub forma unor excavatii sau arii depresionare avand
in linii generale un aspect semicircular, semieliptic sau semioval, incadrate de versanti
abrupti in interiorul carora se afla cantonat ghetarul. Ele sunt cunoscute la noi sub
numele de caldari sau zanoage. Circurile glaciare sunt marginite, lateral si spre amonte,
de abrupturi puternice si au fundul concav. Ele pot fi izolate, cu diametre de cativa zeci
de metri, sau asociate in complexe de circuri cu largimi de ordinul sutelor de metri.
Formarea acestora se datoreaza acumularilor de zapada din anumite portiuni negative
ale versantilor, transformarii zapezii in firn 8, presiunii si actiunii sculpturale exercitate de
catre gheata compacta.

Dupa forma si caracteristicile morfologice de detaliu, circurile glaciare sau caldarile

glaciare pot fi: simple (nise, palnii) sau in trepte, etajate, compuse (ingemanate).

Principalele stadii in dezvoltarea circurilor glaciare: (A) nivatia pe sub stratul de firn;
(B) aparitia nisei de nivatie; (C) stadiul de circ glaciar. (Ritter, 1982)

Dupa topirea ghetii ele pot fi ocupate de lacuri sau tauri cum sunt de exemplu
Podragu, Capra, Balea din Muntii Fagaras, Iezerul din Parang, Bucura si Zanoaga din
Retezat. Partea dinspre aval a circurilor este inchisa si separata de valea glaciara printr-
un prag sculptat in rocile in situ, numit zavor (verrou, rock- bar). Pe aceasta spinare
transversala, care asigura acumularea apei in spatele sau, se pot suprapune si alte
materiale morenaice. Cand zavorul este sectionat, apele din circ si din sectoarele
adiacente se scurg, formand repezisuri si cascade.

8
Zapada granulara compacta formata in regiunile muntoase urmare a compactizarii straturilor
 ii) Vaile glaciare, numite si trogh-uri, sunt sculptate de limbile de gheata si au
aspectul unor adancituri rotunde si alungite, cu profile transversale in forma de 'U' si cu
profile longitudinale cu praguri si chiuvete de subsapare. Se mai intalnesc si 'vai glaciare
compuse', care indica prezenta a doua sau mai multe generatii suprapuse, de
dimensiuni tot mai reduse. Cu alte cuvinte. intr-o vale glaciara larga s-a instalat o limba
de gheata mai ingusta ce si-a adancit o noua albie. Contactul dintre acestea este
marcat printr-o serie de umeri
care ne amintesc de terasele in
roca ale vailor fluviale numite
chiar 'umeri glaciari'
(replata).

O alta caracteristica
importanta a vailor glaciare este
aceea ca vaile secundare,
modelate de limbi mici de
gheata, raman suspendate cu
zeci si chiar sute de metri fata
de albiile ghetarilor principali. Ca
urmare a profilului longitudinal
ondulat, dupa topirea limbilor de
gheata, in unele excavatii se
formeaza lacuri de vale glaciara
(de exemplu, Florica, Viorica,
Ana, Lia - din Muntii Retezat
s.a.). Cu timpul chiuvetele de subsapare se colmateaza, vaile capata albii in trepte, iar
raurile care le dreneaza prezinta frecvente
cascade si repezisuri situate in dreptul
fostelor praguri.

Daca arterele hidrografice instalate in

vaile glaciare sunt suficient de puternice si
durata activitatii lor destul de mare, prin
modelarea fluviala vaile pot capata albii
inguste cu aspect de chei.

In lungul vailor glaciare, dupa ce

limba de gheata s-a topit, pe peretii
stancosi se pot vedea diferite striatii si chiar santulete scrijelate de catre rocile
colturoase ce au fost incorporate ghetarului in miscare. Din cauza dimensiunilor reduse,
cu adancimi milimetrice sau centrimetrice, ele sunt usor distruse de procesele de
alterare si dezagregare. De asemenea rocile dure din cuprinsul pragurilor, ca si alte
blocuri din circurile glaciare sau din lungul albiilor ghetarilor sunt puternic slefuite,
capatand contururi rotunjite sau ovale de spinari de berbec. In Romania vaile glaciare
pot atinge 6-8 km in Muntii Retezat.

Morenele sunt forme de acumulare glaciara pastrate foarte bine in sectorul de topire al
fostilor ghetari.

LOCALIZAREA GLACIATIUNII IN CARPATI

CARPATII MERIDIONIALI

In acesti munti, datorita inaltimii mari si masivitatii se pastreaza aproape in totalitate

forme de relief glaciar, foarte bine conturate, in Bucegi, Fagaras, Parang, Godeanu,
Retezat.

Muntii Bucegi grupeaza forme glaciare (vai, circuri si morene) si glacio nivale intre 1400
si 2500 metri in complexe distribuite radial in jurul varfului Omu pe obarsiile vailor
Malaesti, Tiganesti si Ialomita.

Muntii Fagaras pastreaza pest 175 de circuri, 50 de vai glaciare lungi de 2 – 8 km,
morene, umeri glaciari. Relieful glaciar se gaseste de o parte si de alta a crestei
principale, intre varfurile Ciortea in vest si Urlea in est grupate in complexele glaciare
Ciortea-Avrig, Negoiu – Clatun, Balea-Capra, Arpas-Buda, Podragu, Vistea Mare-
Moldoveanu etc.

Muntii Sureanu si Cindrel vuprind 15 circuri orientate spre nord, est si sud, morene.

Muntii Retezat pastreaza cele mai complexe si mai extinse forme glaciare evidentiate in
mari complexe glaciare: Rau Barbat, Nucsoara-Pietrele, Zlatuia, Judele, Bucura-Peleaga

Muntii Godeanu cu intinse suprafete de nivelare au forme glaciare bogate dar mai
reduse ca dimensiuni, dispuse simetric fata de culmea principala in complexe glaciare:
Carnea, Valea Matului, Scarisoara, Godeanu, Vlasia, Stana Mare.

CARPATII ORIENTALI

Caesti munti au fost afectati de glaciatiuni in culmile cu inaltimi de peste 1900 metri in
Muntii Rodnei, Maramuresului si Calimani.

In Muntii Rodnei, relieful glaciar este dezvoltat pe partea nordica unde se intalnesc 22
de circuri si 10 vai glaciare alungite pe 1-2 km. Formele glaciare se desfasoara in jurul
varfului Ineu, pe versantul nordic dintre Ineu si Pietrosu si pe versantul vestic al culmii
Pietrosu-Rebra- Buhaiescu.

Muntii Maramuresului au fost afectati mai putin de glaciatiune in special pe versantii cu

expunere nordica nord estica si sudica.( Pietrosu Bardaului, Mihailec)
Muntii Calimani prezinta un circ glaciar si unul glacio nival.

VAI CARPATICE TRANSVERSALE9

O trasatura esentiala a reliefului carpatic o constituie numarul vailor total sau partial
transversale, la care se adauga si culoarele transversale ( Timis-Cerna, Bistra-Poarta de
Fier a Transilvaniei, Rucar-Bran, Oituz)
Vaile transversale din Romania se impart in:
1. Vai total transversale – ( Dunarea intre Bazias si Gura Vaii; Jiul inre Livezeni si
Bumbesti; Muresul intre Deva si Lipova; Crisul repede la Ciucea)
2. Vai total transversale barate de ridicarea lantului vulcanic din estul
Transilvaniei. ( Bistrita intre Vatra Dornei si Chiril, Bistricioara, Neagra Brostenilor,
Barnarul)
3. Vai transversale care au depasit cumpana morfologica a Carpatilor.( Suceava,
Moldova, Bicazul, Trotusul, Oituzul, Buzaul, Prahova, Jiul, Nera, Timisul, Crisul Alb)
4. Vai transversale care nu au reusit sa depaseasca inaltimile cele mai mari ale
Carpatilor. ( Argesul, Ialomita, Putna, Siretul, Oltetul, Carasul, Crisul Negru)
S-au constituit odata cu retragerea lacurilor din bazinele transilvan si getic fiind legate
de liniile tectonice preexistente formate find prin antecedente 10 sau captari11.
In Carpatii orientali si de Curbura, vaile partial transversale strabat succesiv fasiile
geologice de la cele mai vechi la cele mai tinere, mecanismul de baza in geneza
acestora find antecedenta.
- Defileul DunariI intre Bazias si Gura Vaii este valea transversala cea mai lunga
si mai impresionanta. Este practic sectorul asupra caruia s-au emis cele mai multe
ipoteze , fiind puse in evidenta fie captarea fie antecedenta, fie mostenirea unui culoar
in lungul caruia s-a realizat scurgerea lacului panonic spre cel getic.

9
Vaile transversale taie perpendicular structurile geologice. De regula aceste vai, sunt vai antecedente, dar in
multe cazuri au si caracter tectonic , fiindca in multe cazuri cursul de apa s-a insinuat in liniile tectonice.
10
Vaile de antecedenta sunt cele mai vechi si sunt caracteristice doar ariilor de orogen carpatic, intrucat ele se
mentin pe actualul traseu inca inainte de consumarea orogenezei alpine. In aceasta categorie includem Valea
Bistritei Mijlocii din domeniul flisului est carpatic. In aceeasi categorie se include si tronsoane din vai carpatice mari
cum ar fi Valea Oltului si Valea Jiului. Cel mai tipic exemplu de vale antecedenta este Valea Dunarii in sectorul de
defileu
11
Vaile de de captare s-au format prin metode specifice captarilor fluviale cand prin eroziune regresiva, un rau
situat la un nivel altitudinal mai jos capteaza un rau mai mic insa situat intr-o pozitie altitudinala mai mare. Dintre
vaile evoluate prin captare un loc aparte il ocupa Valea Oltului care in momentul cand intra in Depresiunea
Transilvaniei are o deplasare EST-VEST, iar dupa localitatea Avrig isi schimba brusc cursul spre Sud reintrand in aria
montana,
- Valea Oltului s-a format prin captare, urmata de o antecedenta. O captare la sud de
Gura Lotrului este reliefata de lasarea Munteniei concomitent cu ridicarea Transilvaniei
ajutata de existenta unui culoar de eroziune in defileu.
- Valea Muresului ( Zam-Lipova) mosteneste o stramtoare marina miocena si un golf
pliocen fragmentat de cativa pinteni duri prelungiti din Muntii Zarandului. Are deci un
caracter epigenetic12 si antecedent. In schimb, patrunderea Muresului, care, initial,
izvora din Parang, in bazinul transilvan s-a produs prin captari succesive ale unor rauri
care curgeau catre Somes si Olt.
- Valea Nerei, este epigenetica si mai putin antecedenta, fapt sustinut de existenta
pietrisurilor si a unor meandre incatusate pe platoul Carbunari.
- Valea Bistritei s-a format prin captare in urma bararii cursurilor raurilor care curgeau
spre vest odata cu individualizarea Calimanilor
- Valea Prahovei intre confluenta cu Izvorul si Posada depaseste linia marilor inaltimi,
ceea ce conduce la o origine antecedenta, care insa nu exclude unele captari ( a unui
rau care curgea de la Sinaia pe sub Paduchisou pe valea Ialomicioarei.)
- Valea Buzaului pare un exemplu evident de captare cu intorsura ei caracteristica dar
fenomenul de antecedenta este puternic argumentat de existenta celor cinci trepte sub
Culmea Siriului, din care doua sunt sigur nivele de eroziune, precum si prin vasta
ramificare a bazinului Buzaului.

CLIMA

Caracteristici climatice: temperatura, precipitatiile si vantul

12
Aceste vai s-au format concomitent cu desfasurarea unor faze orogenetice sau dupa ridicarea unor
morfostructuri. Aceste vai evolueaza prin eroziune de adancime si eroziune regresiva din aval spre amonte Aici
includem majoritatea vailor carpatice din flis: Valea Prahovei, Valea Timisului, Valea Argesului, Valea Trotusului
1. TEMPERATURA
Temperatura medie anuala variaza intr-un ecart de 13*C. Valorile de peste 11*C in
sudul Campiei Romane de-a lungul Dunarii, pe Litoral si in Delta. In regiunea de deal si
podis intre 6-10*C si in cele montane scade accentuat. Diferente sunt intre vestul tarii si
est datorita barajului Carpatilor Orientali.
In luna ianuarie in campia din E si S-E sub influenta maselor de aer rece continental,
temperatura este de +3 - -2*C. In Dobrogea si pe Litoral sunt peste 0*C datorita Marii
Negre.
In luna iulie peste 23*C se regasesc doar pe o fasie ingusta in sudul tarii de-a lungul
Dunarii. In regiunea de Campie avem 20-23*C. In podisuri si dealuri temperatura medie
scade sub 20*C , izoterma de 16*C delimitand baza arcului Carpatic iar pe varfurile
inalte putin peste 6*C
Temperatura medie zilnica inregistreaza variatii mai mari iarna (peste 1*C) si mai mici
vara, sub 1*C. In ianuarie sunt -6*C in campie si -12*C in regiunea montana iar in iulie
23*C in regiunile joase si 7*C la munte.
Temperaturile extreme.
Maximele au depasit 41-42*C in Campia Romana, 39-40*C in vest si 37-39*C in Podisul
Moldovei, Podisul Transilvaniei si in Subcarpati. La peste 2000 metri 22*C.
Maxima absoluta are 44,5*C in august 1951.
Temperaturile minime ating valori sub -30*C pe intreg teritoriul, exceptand litoralul,
Banatul si partial Subcarpatii cu -28*
Minima absoluta -38,5*C in ianuarie 1942 la Bod si 38,4*C in ianuarie la Miercurea Ciuc.
Frecventa zilelor cu temperaturi caracteristice este astfel:
Zilele cu inghet:
60 pe an pe litoral
95-100 la campie
260 la peste 2000 de metri

Zilele de iarna:
Sub 15 zile pe litoral
20-35 in Campia Romana si Depresiunile intracarpatice
Peste 155 pe varfurile montane
Zilele de vara se produc din martie in octombrie si sunt:
Peste 1000 in Campia Romana
Sub 50 pe litoral
Lipsesc pe inaltimi.
Zilele tropicale se produc din mai in septembrie:
35-40 in Campia Romana
25-30 in Banat – Crisana
Sub 20 in depresiunile intracarpatice

2. PRECIPITATIILE
Cantitatile anuale de precipitatii sunt repartizate neuniform pe principalele trepte de
relief dar se observa o diminuare de la vest (600mm) la est (400mm)
Cele mai mari valori se gasesc in regiunea muntoasa unde depasesc 1200mm. Polul
ploilor se gaseste pe versantii de vest ai Apusenilor cu 1600mm anual. Oricum, pe
partea de vest si nord ploua mai tare ca pe sud si est. Datorita barajului orografic al
Carpatilor, cantitati mai mari se inregistreaza in nord-vest sub influenta oceanica si mai
reduse in sud est sub influenta continentala. Cele mai reduse precipitatii sunt pe litoral
si in sectorul maritim al Deltei unde suprafetele mari de apa favorizeaza formarea
curentilor descendenti si destramarea norilor.
Cantitatile lunare de precipitatii sunt repartizate neuniform in cursul anului. Maximul
pluviometric se inregistreaza in mai-iunie iar minimul pluviometric in februarie martie.
Cele mai mari cantitati de precipitatii 9200-300 de mm pe m 2 uneori peste 500 mm
provin din puternice averse de natura frontala sau convectiva iar cele mai mici cantitati
lunare sub 10mm in campie si dealuri sau 20 mm in munti.
Durata si intensitatea ploilor se situeaza peste 190 minute in vest si nord iar cele de
durata ceva mai mica sub 150 mm apar in zonele cu manifestari fohnale sau advectii de
aer continental.
Ploile torentiale variaza teritorial in functie de altitudine, forma de relief, , pozitia
Carpatilor, conditii locale si timp, fiind insotite uneori si de grindina. Intentsitatea scade
cu altitudinea pana la sub 3mm in regiunile montane, Durata cea mai mare peste 4 ore
o au ploile torentiale de origine frontala, insa intensitatea lor scade brusc sub 0.20mm
pe minut.
Ninsoarea cade diferit in zonele tarii astfel incat numarul mediu de zile cu ninsoare este
diferit de la o zona la alta;
10-20 de zile pe litoral; 15-20 de zile in campii; 20-30 de zile in dealuri si podis; peste
40 de zile in munti.
3. VANTUL
Vanturile bat si sunt influentate de Carpati. In interiorul arcului carpatic directia vantului
este din N-V in Campia Transilvaniei si din N-E in Podisul Tarnavelor. In regiunile
extracarpatice directia dominanta a vantului este influentata de orientarea culmilor
carpatice. Viteza vantului este in munti de 8-10 m/s , 4 m/s pe platourile montane si
sub 1m/s in depresiuni.
Vanturile locale sunt o categorie importanta de vanturi compusa din:
Vanturile de munte-vale ( brizele de munte) bat dinspre regiunile inalte spre cele
joase.
Brizele marine se produc din cauza contrastului termic intre uscat si apa. Ele bat
dinspre apa spre uscat pe perioada zilei de la ora 10-20 seara si noaptea dinspre uscat
spre mare intre ora 23-08 dimineata. Aceste fenomene de briza se intalnesc si in
preajma marilor bazine acvatice de-a lungul Dunarii spre exemplu.
Fohnul este un vant cald si uscat care se formeaza pe versantii adapostiti fata de
circulatia maselor de aer din V si S-V. Are cea mai mare pondere in exteriorul Carpatilor
si Subcarpatilor de Curbura si in nordul Muntilor Fagaras unde mai e numit si Vantul
Mare.
Crivatul, e un vant puternic, foarte rece si uscat dezvoltat la contactul dintre
periferia dorsalei anticiclonului siberian cu o depresiune situata in Peninsula Balcanica
sau E Marii Mediterane.
Bate iarna din N-E in regiunile din E si S-E. Uneori viteza ajunge la 120km/h
provocand geruri mari, spulberarea si troienirea zapezii.
Austrul este un vant uscat cu directie S, S-V si V care bate in toate anotimpurile
si in regiunile din sudul tarii. Iarna determina scaderi accentuate ale temperaturii iar
primavara si vara uscaciune pronuntate.

HIDROGRAFIA
1. IZVOARELE MINERALE
Geneza si aparitia apelor minerale sub forma izvoarelor sunt legate de existenta unor
falii de adancime, de lantul muntos de origine vulcanica, precum si de zacamintele de
petrol, gaz metan, carbune si sare. In Romania s-au identificat peste 2000 de izvoare
termale. Din punctul de vedere al compozitiei chimice se identifica mai multe tipuri de
ape minerale:
a) Carbogazoase, aparute din manifestari postvulcanice in care bioxidul de
carbon o componenta permanenta a eruptiei vulcanice si care apare si in faza
postvulcanica, in drumul sau spre suprafata se intilneste cu panze de apa freatica in
care se dizolva. In Transilvania aceste izvoarele carbonatate sunt numite borvizuri sau
borcuturi. Bioxidul de carbon dizolvat aciduleaza apa si ii mareste puterea de
solubilizare, dizolvandu-se astfel mineralele alcaline (Ca, Mg, Na, Li, K) sub forma de
bicarbonati. Izvoarele carbonatate depun:

- carbonat de calciu (CaCO3), sub forma de tufuri calcaroase, care prin recimentare
devin travertine;

- carbonat de fier (FeCO 3) care precipita sub forma de limonit (asa cum se gaseste la
Vlahita - Harghita).

b) Clorosodice datorita trecerii prin masivele de sare.

c) Sulfuroase – sulfatate din cauza trecerii prin formatiuni gipsifere din miocen si
flis, roci metamorfice sau carbuni.

d) Apele carbogazoase simple se gasesc in aureola mofetica a Carpatilor Orientali

( Viseu de Sus, Capalnita, Peteu, Zabala) si in culoarul Muresului.

e) Apele bicarbonatate carbogazoase se regasesc in aureola mofetica a Carpatilor

Orientali ( Depresiunea Oas, Depresiunea Maramures,Borsec, Toplita, Bicazu Ardelean,
Bodoc, Biborteni, Arcus, Zizin)

f) Apele bicarbonatate simple se regasesc la Craiova, Urzicuta, Arad si Letcnai.

g) Apele feruginoase carbogazoase apar in aureola mofetica a Carpatilor Orientali

( Certeze, Baia Mare, Romuli, Borsa, Ilva, Dorna Candreni, Iacobeni, Vatra Dornei,
Poiana Negrii, Corund, Miercurea Ciuc, Tusnad, Malnas, Valcele), in Campia Banato
Crisana ( Buzias Acas) si in Culoarul Muresului ( Paulis si Lipova)

h) Apele sulfuroase apar in depozitele paleogene si neogene cu continut de

substante bituminoase. Ele se gasesc in Subcarpatii Moldovei ( Brosteni si Pipirig), in
Subcarpatii Getici la Calimanesti, Olanesti si Govora, in Depresiunea Maramures( Breb,
Botiza,Ieud,Dragomiresti, Saliste), in depresiunea Lapus, Dealurile Crasnei, Podisul
Somesan(Jibou, Bizusa si Baita), Valea Cernei ( Baile Herculane), si in Dobrogea la
Harsova, Topalu si Mangalia
 i) Apele clorurat sodice sunt puternic mineralizate si se intalnesc in depozitele
salifere din Subcarpatii Moldovei ( Brosteni, Vanatori Neamt, petricani, Piatra
Neamt,Slanic Moldova,Targu Ocna si Oituz), Subcarpatii Curburii ( Slanic, Baicoi, Brebu
si Telega), Subcarpatii Getici ( Campulung si Ocnele Mari), Depresiunea Colinara a
Transilvaniei ( Criseni, Ocna dejului, Someseni, Cojocna, Turda, Sovata, Praid, Ocna
Sibiu, Sacel, Miercurea Sibiului) depresiunea Maramures ( Ocna Sugatag), Podisul
Sucevei ( Cacica), Campia Romana ( Balta Alba, Ianca si Batogu) si in Dobrogea la
(Murighiol, Agigea,Techirhiol si Costinesti)

j) Apele Iodurate se intalnesc in formatiuni salifere si sarmatiene in Subcarpati la

(Berca, Sarata Monteoru, Gornesti), in Depresiunea Colinara a Transilvaniei ( Bazna si
Sangeorgiu de Mures)
k) Apele Oligominerale au o cantitate redusa de saruri minerale ca cele din
Banat, Crisana, Culoarul Muresului, Bazinul Trotusului si Valea Siretului.
l) Apele termale sunt legate de liniile de falii se gasesc la Baile felix si Baile 1 Mai
( hipertermle) la Salonta, Tinca rabagani, Moneasa, Geaoagiu Bai, Calan care au si
caracter oligomineral cum se intampla la Baile Tusnad, Toplita, Olanesti, Mangalia.

2. APE CURGATOARE
1. Reteaua Hidrografica
2. Fluviul Dunarea

1. Reteaua Hidrografica
Reteaua hidrografica are o configuratie radiar divergenta. Raurile Romaniei sunt
carpatice ca origine si danubiano pontice ca drenaj. Lungimea totala a retelei
hidrografice este de 78905 km ( 4864 de cursuri codificate) Daca se calculeaza si
arterele mai mici se ajunge la 115000 km.
Dintre rauri, ordinea marimii este : Muresul (761km), Prutul (742 km), Oltul (615 km),
Siretul (559km ), Ialomita (417 km ), Somesul (376 km ), Argesul (350 km), Jiul (339
km )
Cele mai mari bazine hidrografice sunt: Siret (42.890 km 2), Mures (27.890 km2), Olt
(24.050 km2 ), Somesului (15.740 km2), Argesului (12.550 km2), Prutului (10.990 km2),
Ialomita (10.350 km2)
Sistemele hidrografice se ipart in 6 grupe mari:
 a) Grupa sistemelor de N-V sunt afluentii din nord ai Tiszei, care dreneaza grupa
nordica a Carpatilor Orientali
b) Grupa sistemelor de V cuprinde bazinele Somes, Crasna, Crisuri, Mures-
Aranca.
c) Grupa sistemelor de S-V dreneaza Muntii Banat
d) Grupa sistemelor de S, reprezinta afluentii din stanga Dunarii de la confluenta
acesteia cu Cerna pana la confluenta cu Ialomita, vin din Carpatii Meridionali si din
Carpatii de Curbura.
e) Grupa sistemelor din E o reprezinta bazinele Siretului si Prutului.
f) Sistemele hidrografice litorale cuprind toate cursurile de apa care se varsa
direct in Marea Neagra

2. FLUVIUL DUNAREA
Dunarea este al doilea fluviu al Europei cu 2860 km lungime si o suprafata a bazinului
hidrografic de 805.300 km2, izvoraste din Muntii Padurea Neagra prin doi afluenti Brig si
Brigach. Cursul Superior, ( Alpin) tine pana la Poarta Devin cu afluentii, Iller, Lech si
Inn. Cursul Mijlociu ( Pannonic) tine pana la Bazias cu afluentii Drava, Sava, Morava si
Tisza. Cursul Inferior (pontic, valah sau romanesc) are 1075 de km lungime de la Bazias
la varsare. In Romania, Dunarea are 4 sectoare secundare: defileul Portile de Fier,
Drobeta Turnu Severin – Calarasi, Calarasi - Braila si Braila – Varsare.
Regimul scurgerii apei Dunarii inregistreaza variatii anotimpuale evidente. Primavara
valorile apelor crsc dupa topirea zapezilor iar toamna apele sunt mai mici in timp ce
vara si iarna se pastreaza moderat.
Debitele minime au fost de 1250 m3 / sec la Orsova in ianuarie 1954, debitele medii la
intrare de 5300 m3/sec si la iesire de 6480 m3 / sec iar debitele maxime de 15.900 m3/s
la Oltenita in 1942.
Scurgerea de aluviuni variaza direct proportional cu debitul lichid crescand din amonte
in avale. Temperatura apelor este legata de temperatura aerului si intr-o mai mica
masura de relief. Incalzirea apei incepe din martie si tine pana in august dupa care se
raceste. Inghetul apelor are loc in prima decada a lui decembrie si dureaza pana la
inceput de martie. Durata medie a podului de gheata e de 45-50 de zile, care apare
frecvent in sectoarele inguste ( Calarasi, Topalu, Zimnicea, Cotul Pisicii) iar grosimea
medie a ghetii este de la 15-50 de cm. Dezghetul se produce din avale spre amonte in
4-8 zile.
3. LACURILE
1. Naturale
2. Artificiale
Suprafata lacurilor din Romania, variaza de la cativa ari ( lacurile glaciare ) pana la sute
de km2 cum este spre exemplu Razelm -Sinoe cu peste 800 km2
In prezent, avem pest 4200 de lacuri din care naturale 2300 reprezentand 55% si 1900
artificaile reprezentand 45% din numarul toal de lacuri. Suprafata totala a tuturor
acestor lacuri este de 4621,5 km2 adica 1,93% din suprafata Romaniei.
1. LACURILE NATURALE
Lacurile sunt raspandite pe intreg teirtoriul, in toate formele de relief astfel ca le
impartim in regiuni :
I) Regiunea Montana contine:
- lacurile glaciare unde Bucura este cel mai mare 10,5 ha iar Zanoaga cel
mai adanc 29 m
- lacurile de nivatie13 ca Lacul Vulturilor din Siriu si Lacul Rosu din
Penteleu. Aceste lacuri de nivatie s-au format prin actiunea mecanica a zapezii in
zonee inalte ale muntilor unde exista
alternante inghet – dezghet. Astfel, inghetul
produce fragmentarea mecanica a rocilor,
iar dezghetul inlatura produsele mai fine
ducand la accentuarea depresiunilor.
-
lacurile
vulcanice
slab

reprezentate in Romania, singurul lac de crater

fiind Sf. Ana.
- lacurile de baraj prin surpare si
alunecare se formeaza prin bararea naturala si
adunarea apei in spatele barajului. Nu au durata mare de viata. Cele mai
cunoscute la noi sunt Lacul Rosu cu 12,5 ha, Lacul Betis pe raul Novat.

13
Acțiunea de modelare a reliefului făcută de înghețurile și dezghețurile succesive în zonele
înalte ale munților
 - lacurile de excavatie pe masive de sare se intalnesc in Maramures la
Ocna Sugatag.
II REGIUNEA DE DEALURI SI PODISURI
- lacurile cu valuri de alunecare si de baraj prin surpare si alunecare
- dizolvarea rocilor usor solubile determina aparitia unor depresiuni
lacustre pe calcar, depozite de gips si in exploatarile de sare din zona antica.
III REGIUNEA DE CAMPIE
In regiunea de Campie, lacurile sunt diferite ca geneza si numeroase. Astfel,
diferentiem:
- Lacurile de lunca ( baltile ) sunt cel mai raspandit tip genetic.
- Lacurile de delta grupate in complexe lacustre ( Bobina, Bogdaproste,
Dranov cu 2170 ha, Furtuna,Gorgova, Lumina si Uzlina )
- Limanele fluviale sunt raspandite in lungul raurilor principale ale Campiei
Romane de nord este si in Dobrigea vestica.
- Limanele fluvio marine s-au format prin bararea gurilor de varsare ale
raurilor dobrogene in Marea Neagra de catre curentii litorali cum sunt Techirghiol,
Agighiol si Babadag.
- Lagunele marine au ca exemplu complexul lacustru Razelm Sinoe.
- Lacurile de crov formate prin tasarea in loess

2. LACURILE ARTIFICIALE
Se grupeaza pe categorii dupa cum urmeaza:
- Haituri, mici acumulari prin intermediul carora se transportau plutele.
- Benturile pentru rezolvarea problemei apei potabile in zona Piemontului
Cotmeana. S-au sapat gropi de 1-3 metri adancime si 40-50 metri in suprafata in care
se acumula apa utilizata in scopuri diverse.
- Iazurile apar prin bararea vailor de-a lungul acestora.
- Helesteele s-au amenajat in ariile joase si cu umiditate in scopul unei
pisciculturi intensive.
- Lacurile de interes hidroenergetic cum e Lacul Scropoasa din Bucegi
amenajat in 1930 si desigur, cele mai mari acumulari in functiune de la
Portile de Fier, Stanca Costesti, Gura Apei, Tarnita, Lesu si Turceni.
 - Lacuri pentru alimentarea cu apa a localitatilor cum sunt cele de la
Bascov, Dragomirna, Crisul Alb, Tarlung.
- Lacurile de agrement cum sunt cele din Bucuresti
- Lacurile de aparare contra inundatiilor

4. MAREA NEAGRA
Este mare de tip continental care comunica cu Marea Mediterana prin stramtoarea
Bosfor, prin Marea Marmara, stramtoarea Dardanele si Marea Egee, iar cu Marea Azov
prin stramtoarea Kerci.
Are o suprafata de 413.490 km2 , adancime maxima de 2245 m on partea central sudica
pe o linie ce uneste orasele Ialta si Sinop iar adancimea medie de 1288 m. Volumul de
la nivel normal este apreciat la 529.995 km2
Lungimea maxima a marii este de 1150 km pe directia vest – est intre Burgas si Batumi.
Latimea maxima este de 610km pe directia nord-sud intre Odessa si Sakarya.
Latimea minima, este de 262 km intre Peninsula Ialta si Capul Burun.
Tarmul Marii Negre are 4790 km in cadrul celor 6 state riverane:
- Ucraina – 2007 km
- Turcia – 1350 km
- Rusia – 500 km
- Bulgaria 378 km
- Georgia 310 km
- Romania 245 km
Tarmurile nu au peninsule importante si nici golfuri.
Bazinul hidrografic este de 2.402.119 km 2 cuprinazand 21 de state, iar fluviile care-l
compun sunt: Dunarea, Nipru, Don, Kezal, Irmak, Nistri si Bugul de Sud.
Insulele sunt foarte putine si cele mai cunoscute sunt:
- Serpilor care e si cea mai mare cu 17 hectare
- Sacalin
- Kefken
- insulite si stanci
GENEZA SI EVOLUTIA DEPRESIUNII MARINE
Bazinul Marii Negre a evoluat in stransa legatura cu bazinele marine limitrofe in functie
de dinamica placilor est Europeana si Africano Araba si formarea lanturilor muntoase.
Marea Neagra e un rest ramas din Lacul Pontic desprins din Marea Sarmatica ce se
intindea din Bazinul Vienei pana la Lacul Aral. Geneza bazinului marin cuprinde mai
multe etape:
- rifting continental – aceasta este o ruptura in scoarta terestra ce fragmenteaza
placa tectonica. Rin ruptura, masa fierbinte iese la suprafata. Ce nu poate iesi afara
intra sub placi impingandu-le in lateral si largind astfel bazinul marii sau al oceanului.
Magma formeaza astfel scoarta oceanica din roci bazaltice.
- Subsidenta activa si acumulari masive de sedimente – ce reprezinta o coborare
lenta a fundului unui bazin ca urmare a acumularii de sedimente.
- definitivarea din perioada actuala
STRUCTURA LITOLOGICA14
Pune in evidenta existenta stratului bazaltic in zona abisala, a celui granitic catre
margini , peste care se suprapun sedimente neconsolidate. In partea centrala, rata
depunerii sedimentelor este de 15cm/1000.
Relieful fasiei litorale este abrupt si stancos in S-V, S si E, cu limane, lagune si delta in
vest,
TEMPERATURA APEI:
a) La suprafata, temperatura apei este strans legata de temperatura aerului.
Cele mai calde ape sunt in luna august cu mediile lunare de 19-20* C in nord-
vest si 24*C in sud-est.
Cele mai reci ape in luna februarie cu 0*C , uneori aparand gheata la mal si
sloiuri plutitoare in N-V si 8*C in S-E
b) In adancime variatiile se resimt pana la 60-80 de metri adancime iarna si
20m vara.
DINAMICA APELOR
Valurile ating 1-2 metri inaltime iar in timpul furtunilor 6-8 metri inaltime si 60 m
lungime cu frecventa maxima iarna, la vanturi de N-E. Partea de N-V a marii e mai
agitata in special iarna si in partea S-E cu valuri mai reduse vara. Mareele au 9-12 cm
14
litologia este o ramura a geologiei ce se ocupa cu stiudiul rocilor sedimentare
pentru ca este o mare continentala. Curentii de suprafata se desfasoara in sens invers
acelor de ceasornic iar curentii de adancime se formeaza datorita schimbului si
diferentei de salinitate dintre Marea Neagra si Marea Mediterana.
COMPOZITIA CHIMICA
Salinitatea medie , apreciata la 22% pentru intregul volum de apa creste de la tarm
spre larg , dar si de la suprafata la adancime.
In ceea ce priveste bilantul salin 90.2% din saruri provin din Marea mediterana. Se
apreciaza ca procesul de salinizare a inceput acum 7000 de ani dupa stabilirea legaturii
cu Marea Marmara, iar concentratia actuala si distributia s-au realizat acum 1000 de
ani.
Sub aspectul compozitiei chimice predomina clorul 55% si sodiul 30-41& alaturi de care
mai apar sulfatul 7% si magneziul 4%.
Oxigenul si hidrogenul sulfurat determina caracteristici hidrochimice de baza prin
continutul acestora si raportul dintre le. Astfel in stratul superficial, pana la 125 m
adancime in centru si 225 m adancime spre periferie apele sunt bine oxigenate.
Incepand de la 125-175 m adancime se remarca prezenta hidrogenului sulfurat. Astfel
Marea Neagra este cea mai mare structura acvatica anoxica din lume ( anoxic=fara
oxigen) 90% din volumul sau de apa neavand oxigen.
Prezenta celor doua straturi de apa cu caracteristici chimice diferite are implicatii in
dezvoltarea florei si a faunei fiindca stratul cu oxigen este intr-o continua descrstere in
timp ce stratul cu hidrogen sulfurat nu permite decat existenta unor specii de bacterii
anaerobe.
VIATA – cum spuneam, viata se intalneste doar in straturile de suprafata pna la 200 m
adancime.
Flora o reprezinta iarba de mare si o serie de alge mono si pluricelulare
Fauna reprezentata prin elemente ponto caspice si atlanto medietaraneene, cuprinde
specii de pesti, moluste, crustacee si mamifere acvatice.
Dintre pesti remarcam stavridul, sprotul,hamsia,palamida,scrumbia albastra, gingirica,
chefalul, guvidul,calcanul, rechinul , alaturi de sturioni: morun , pastruga, nisetru.
Pe langa acestia, gasim si mamifere acvative ca delfinul sau porcul de mare si foca ce
se intalneste la Ecrene pe litoralul bulgaresc.
Dintre moluste exista midia de stanca, si stridia de piatra iar dintre crustacee Modiolus
Phaseolinus si Balanus improvisus.
TRANSPARENTA SI CULOAREA APELOR prezinta diferentieri semnificative fata de
cantitatile de aluviuni in suspensie sau distanta fata de tarm. In larg, apele sunt
transarente pana la 20-30 metri adancime, in timp ce in apropierea litoralului
transparenta scade la 6m sau chiar 0,5 m in apropierea deltei Dunarii. Culoarea apei
variaza de la albastru verzui in larg, la galben si brun galbui in apropierea tarmului
deltaic.