UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANTA

FACULATATEA DE STIINTE ALE NATURII SI STIINTE AGRICOLE

SPECIALIZAREA GEOGRAFIE

ANUL I

PLATFORMA VALAHA

PROFESOR: STUDENT:
Conf. univ. dr. Lungu Marius Laurenţiu Sirotenco-Mihalcea Cristina
 CUPRINS
1. Delimitare si caracterizare orohidrografica
2. Stratigrafia
3. Ciclurile de sedimentare
4. Tectonica
5. Substante minerale utile
6. Bibliografie
Delimitare si caraterizare orohidrografica

Situata la nord de Dunare,Platforma Valaha este separata de unitatile carpatice prin falia
pericarpatica in lungul careia este subsariata spre nord.Spre est se intinde pana la falia
Dunarii care o separa de unitatile dobrogene,iar spre nord-est se intinde pana la preungirea
liniei tectonice Peceneaga-Camena care o separa de promotoriul nord-dobrogean.Astfel
delimitata Platforma Valaha reprezinta jumatatea nordica a ariei consolidate dintre Carpati si
Balcani,cunoscuta sub numele de Platforma Moesica.Evolutia intrucatva aparte in anumite
perioade a acestei jumatati nordice, unele particularitati structurale pe care le
prezita,precum si faptul ca se ia in consideratie numai portiunea de la nord de
Dunare,justifica tratarea acesteea sub numele de Platforma Valaha ca parte integranta a
Platformei Moesice.
Platforma Valaha si-a incheiat evolutia ca arie de sedimentare in Cuaternar cand a fost
colmatata.In consecinta ea prezinta o morfologie cu caractere de campie,corespunzand in
mare parte cu ceea ce in geografia fizica se cunoaste sub numele de Campia Romana.In
ansamblu, Platforma Valaha prezinta un relief plat, compartimentat de cursuri de ape cu vai
largi.
Reteaua hidrografica, in totalitatea tributara Dunarii,prezinta anumite particularitati impusa
de evolutia geologica recenta(cuaternara) a regiunii.Cea mai pregnanta caracteristica a
cursurilor de apa este schimbarea directiei de curgere(de la directia nord-sud trec la directia
est/sud-est), fenomen cunoscut sub numele de „divagare” si care nu este strain de existenta
unor falii in subsolul Campiei Romane.
Principalele rauri care strabat Platforma Valaha isi au obarsia in zona muntoasa.
Motrul izvoraste din Muntele Oslea si se varsa in Jiu in dreptul localitatii Gura Motrului.
Jiul isi aduna apele din zona depresionara a Petrosanilor si se varsa in Dunare la vest de
localitatea Bechet, dupa ce primeste ca afluenti Gilortul si Amaradia pa stanga si Motrul pe
dreapta.
Oltul,cel mai important rau din zona strabate Platforma Valaha de la nord la sud si se
varsa in Dunare in apropiere de Targul Magurele, dupa ce primeste pe dreapta Oltetul.
Calmatuiul,Vedea si Teleormanul sunt printre putinele cursuri de ape ale caror izovoare
nu depasesc zona subcarpatica.
Argesul care isi aduna apele din Muntii Fagaras,prezinta mai pregnant fenomenul de
divagare pe cursul inferior capatand orientarea vest-est:se varsa in Dunare in apropiere de
Oltenita dupa ce primeste Neajlovul oe dreapta si Dambovita pe stanga.
Ialomita,izvoraste din partea sudica a Carpatilor Orientali, strabate platforma in diectia
vest-est si se varsa in Dunare la sud de localitatea Giurgeni.
 Buzaul pe cursul sau mijlociu strabate partea nord-estica a Platformei Valahe orientandu-
se spre nord-est. Fenomenul de divagare este determinat de zona de subsidenta de pe cursul
inferior al Siretului.

Stratigrafie

In structura Platformei Valahe se disting usor cele doua etaje structurale, soclul format
in principal din sidturi cristaline,si cuvertura alcatuita din depozite sedimentare.
Soclul.Formatiunile soclului au fost deschise prin mai multe foraje in jumatatea vestica si in
partea nord-estica a platformei.In cea mai mare parte, insa, este cunoscut prin investigatii
geofizice sau pe cale deductiva, prin analogii cu unitati invecinate, mai ales Dobrogea de Sud.
Se poate afirma cu certitudine ca Platforma Valaha are un soclu heterogen, atat in ceea ce
priveste alcatuirea litologica cat si varsta consolidarii. Pana acum se cunoaste in mod direct,
ca in alcatuirea soclului intra sisturi cristaline mezometamorfice in mare parte
retromorfozate, strabatute de masive de granitoide, si formatiunea sisturilor verzi – o
prelungire a celeia care apare la zi in Dobrogea centrala. Se mai presupune ca jumatatea
sudica, sau cel putin in partea sud-estica a Platformei Valahe, socluleste format din sisturi
cristaline mezometamorfice de tipul celor cunoscute prin foraje de la Palazu (Dobrogea de
Sud).
Sisturile cristaline mezometamorfice retromorfozate au fost intalnite prin foraje la
vest de Olt in zona Diosti-Bals-Slatina; sunte reprezentate prin amfibolite,sisturi cloritoase-
cuartitice si cloritosisturi cu profiroplaste de albit. Acestea sunt strabatute de corpuri
intrusive alcatuite in principal din granite, granodiorite si diorite cuartifere. Se intalnesc de
asemenea si gabbrouri, meladiorite si diorite.Judecand dupa situatia sisturilor cristaline din
ariile carpatice, in primul rand din Crpatii Meridionali si in special di autohtonul danubian
sisturile cristaline intalnite la vest de Olt s-ar inscrie in grupa sisturilorcristaline
mezometamorfice apartinand unui ciclu prebaikalian. Acestea alcatuiesc soclul pentru cea
mai mare parte din jumatatea vestica a Platformei Valahe.
Formatiunea sisturilor verzi alcatuieste soclul partii nord-estice a Platformei Valahe si a
fost interceptata prin mai multe foraje, cum ar fi acelea de la Bordei Verde, Tandarei etc ;
este de fapt prelungirea sisturilor verzi care formaeaza Masivul central-dobrogean. La vest
de Dunare, sisturile verzi sunt mult coborate dupa falia Dunarii. Metamorfozarea slaba si
consolidarea acestora a avut loc in ciclul baikalian.
Sisturile cristaline care formeaza soclul partii sud-estice a Platformei Valahe nu sunt
cunoscute in mod direct. Acestea ar fi de tipul celor de la Palazu din Dobrogea de Sud.
Sectoarele cu soclu de natura diferita sunt separate intre ele prin falii majore(crustale).
Cuvertura.In evolutia ulterioara consolidarii,soclul platformei a suferit miscari de basculare,
care au determinat transgresiuni si regresiuni marine. In consecinta, in suita depozitelor ce
constituie cuvertura se recunosc mai multe cicluri de sdimentare, si anume: un prim ciclu de
sedimentare corespunde intervalului Ordovician-Carbonifer mediu; al doilea acopera
intervalul Permian terminal-Tirasic; al treilea ciclu a durat din Jurasicul mediu pana la
sfarsitul Cretacicului, iar cel de al patrulea, si ultimul, corspunde intervalului Badenian-
Cuaternar.
Suita depozitelor ce constituie cuvertura Platformei Valahe are o grosime de mai
multe mii de metri si a fost cercetata prin mai multe mii de foraje. S-a constatat ca grosimea
cuverturii este foarte diferita de la un sector la altul. Acest lucru se datoreaza faptului ca
soclul nu s-a comporat unitar, ci a fost compartimentat in blocuri, care, in anumite perioade,
s-au miscat diferentiat unele fata de altele. Acolo unde blocurile au suferit miscari de
coborare, depozitele cuverturii sunt mai groase; dimpotriva, in sectoarele care au fuferit
ridicari, formand horsturi, cuvertura este mai subtire.

Ciclurile de sedimentare

Ciclul Ordovician-Carbonifer mediu.Prima mare transgreiune care a avut loc dupa

consolidarea soclului Platformei Valahe s-a produs in Ordovician. Procesul de sedimentare
inceput acum dureaza pana la sfarsitul Carboniferului mediu. Depozitele acumulate sunt
reprezentate printr-o suita predominant detritica in baza, construind suita detritica
inferioara. Urmeaza o suita predominant calcaroasa alcatuind suita carbonatica si din nou o
suita detritica superioara.
Suita detritica inferioara incepe prin gresii cuartoase si argile slab carbonatate in
care s-au gasit graptoliti, printe care Dydimograptus hirundo, D. Extensus atc. ,indicand
Ordovicianul. Urmeaza argilite si grauwacke, de asemenea cu graptoliti, ca Monograptus
priodon, Pristiograptus colonus etc. care indica Silurianul. Suita detritica inferioara se incheie
cu argilite si gresii rosii cu brahiopode,printre care Costis pirifer arenosus care indica
Devonianul inferior. Depozitele suitei detritice inferioare au fost interceptate prin foraje pe
tot intinsul Platformei Valahe, avand o grosime ce poate atinge 600 m.
Suita carbonatica urmeaza in continuitate de sedimentare peste suita detritica
inferioara si este reprezentata prin dolomite si calcare cu intercalatii subordonate de gresii si
argile; la aceste a se adauga anhidride si gipsuri.Ca forme fosile se intalnesc foraminifere,
ostracode, brahiopode, ca Mucrospirifer mucronatus, care indica Devonianul mediu.
Urmeaza dolomite,calcare dolomitice si dolomite bituminoase atribuite Devonianului
superior. Suita carbonatica se incheie cu calacare organogene, calcare pseudoolitice si
marnocalcare cu intercalatii de sisturi argiloase si conglomerate. Din aceste depozite se
mentioneaza o asociatie de brahiopode cu Productus semireticulatus care indica aparenta
lor la Carboniferul inferior. In ansamblu, suita carbonatica poate atinge 2 500 m grosime.
Suita detritica superioara este alcatuita in principa din argile si argilite negre cu resturi de
plante, gresii silicioase si gresii arcoziene. La acestea se adauga marnocalcare, adesea
rosiatice si calacre.In argilele negre se intalnesc intercalatiisubtiri de carbuni. Depozitele
suitei detritice superioare prezinta frecvente variatii laterale de facies si startificatie
incrucisata evidentiind caracterul de depozite continentale. Suita detritica superioara este
atribuita Westfalianului inferior pe baza unor asociatii de spori si conodonte, ca
Idiognathodus opimus. Cu acesta se incheie primul ciclu de sedimentare, deoarece in
Carboniferul superior Platforma Valaha devine regiune emersa.

Ciclul Permian terminal-Triasic. Exondarea care a inceput la Carbonifrul superior s-a

continuat in Prmian. Numai spre sfarsitul acestei perioade, Platforma Valaha isi reia functia
de bazin de acumulare si se mentine ca atare si in Triasic. In acest interval de timp, platforma
a suferit totusi unele miscari de basculare, care in procesul de sedimentare se reflecta in
existenta unei alternante de depozite marine, lagunare si continentale.
Suita depozitelor in acest ciclu de sedimentare incepe prin depozite continentale
si lagunare, reprezentate in general prin conglomerate,urmate de argile,marno-argile, argile
nisipoase si anhidrite uneori si sare.Aceste depozite au de obicei culaoare rosie si prezinta
frecvete variatii laterale de facies putand trece la gresii si argile grezoase cu intercalatii de
anhidride. Conglomeratele, de obicei sunt asociate cu roci eruptive si piroclstice. Ansamblul
rocilor descrise au o grosime intre 500 si 1 000 m si sunt atribuite Permianului terminal. Ele
au fost intalnite in mai multe foraje in jumatatea vestica a Platformei Valahe. Spre est isi
restrang aria de raspandire, iar de la localitatea Marculesti spre est nu au mai fost intalnite.
Deasuprea complexului conglomeratic cu roci eruptive urmeaza un alt complex
de depozite continentale, alcatuit in principal din gresii si argile rosii, cu grosimea variind
intre 100 si 1000 m; este atribuit Triasicului inferior; impreuna cu complexul conglomeratic
din baza constituie „seria rosie inferioara”.
Succesiunea litostratigrafica se continua cu un complex de depozite mixte-
marine si lagunar-continentale. Grosimea acestora depaseste pe alocuri 1 000 m. In baza
complexului predomina calacarele, iar spre partea superioara si adauga si anhidrite.
Acest cilcu de sedimentare se incheie cu depozite continentale, reprezentate
printr-o alternanta de gresii, nisipuri, marne si marnocalacare. Ca si depozitele complexului
continental din baza, si acestea au culoare predominant rosie , alcatuind „seria rosie
superioara”. Grosimea lor poate atinge mai multe sute de metri. Continutul microfloristic cu
Todisporites minor indica pentru seria rosie superioara apartenenta la Triasicul superior.
Formatiunile celui de al doilea ciclu de sedimentare au fost intalnite in cea mai
mare parte din jumatatea vestica a Platformei Valahe. Grosimea cea mai mare o au in
regiunea orasului Alexandria care a eoluat ca o zona de subsidenta mai accentuata. Spre est
asemenea depozite se intind pana la regiunea Urziceni.
 Cu triasicul superior se incheie cel de al doilea ciclu de sedimentare.A urmat o
faza de exondare care corespunde Jurasicului inferior.

Ciclul Jurasic mediu-Cretacic. Cea de a treia transgreiune majora din Platforma

Valaha a avut loc in Jurasicul mediu. Apele au persistat pana la sfarsitul perioadei cretacice.
Aproape intreg intervalul Jurasic mediu-Cretacic a reprezentat o perioada calma in ceea ce
priveste miscarile scoartei. Ca urmare a acestui fapt, depozitele acumulate in acest timp sunt
foarte monotone, fiind reprezentate in principal prin calcare fine. Numai la finele
Cretacicului au fost unele miscari care au dus la ridicarea unei bune parti din Platforma
Valaha care in procesul de sedimentare corespunde unui episod continental.
Suita celui de-al treilea ciclu de sedimentare incepe prin depozite predominant
detritice reprezentate prin gresii cu intercalatii de argile si marno-argile cu Bositra la care se
adauga dolomite si gresii calcaroase. Acestedepozite contin o bogata fauna de amoniti cu
Ludwigia murchisoni care atesta varsta Jurasic mediua acestora.
Dupa episodul detritic din baza succesiunii stratigrafice se dezvolta depozite
calacaroase a caror grosime poate atinge 1 000 m. Acestea incep prin calcare oolitice, apoi
calcare noduloase rosii, peste care urmeaza calcare organogene masive. Numai in
extremitatea estica a Platformei Valahe, in zona dunareana, calcarele sunt inlocuite prin
depozite lagunare cu gipsuri,reprezentand faciesul purbekian.
Dupa sedimentarea linistita din Cretacicul inferior, cand s-au format calacrele
fine,spresfarsitul acestuia Platforma Valaha a suferit o miscare de ridicare in mare parte.
Scestui eveniment ii corespunde in proesul de sedimentare formarea de depozite
continentale; insa in zonele de subsidenta, cum este regiunea Rosiori, au continuat sa se
cumuleze depozite marine, reprezentate prin gresii calcaroase cu orbitoline apartinand
Aptianului.
Suita Cretacicului superior, si totodata al treilea ciclu de sedimentare din
Platforma Valaha, se incheie in partea vestica prin marne rosiatice cu Globotruncana
lapparenti, apartinand Senonianului, iar partea estica prin marne cretoase cu silexuri
continand o fauna cu Pyenodonta brongniarti avand aceeasi varsta (Senonian).

Ciclul Badenian-Cuaternar. Spre sfarsitul cretaicului si inceputul Neozoicului, in

regiunile carpative care evoluau ca geosinclinal s-au prosud miscarile orogenice din faza
laramica. Aceasta a avut ecou si in regiunile consolidate din vorland, inclusiv in Platforma
Valaha. Influenta s-a concretizat intr-o miscare generala de ridicare care a dus la exondarea
intregii Platforme Valahe. Exondarea adurat pana in Miocenul inferior inclusiv. Doar in
timpul Eocenului se inscrie o ingresiune marina prin regiunea Craiova, cand s-au format
calcare si gresii calcaroase cu numuliti.
 Transgresiunea majora care a avut drept consecinta formarea depozitelor celui
de-al patrulea ciclu de sedimentarea inceput la sfarsitul Miocenului mediu, in Badenianul
superior. Apele s-au extins si eu acoperit aproape toata Platforma Valaha in Sarmatian.
Succesiunea formatiunilor celui de-al patrulea ciclu de sedimentare, incepe cu un
complex de depozite reprezentate principal prin marne cu intercalatii subordonate de argile,
nisipuri, gresii glauconitice. La acestea se adauga pe alocuri gipsuri. Asemenea depozite au
fost intalnite prin foraje in extremitatea vestica a platformei si la maginea nordica intre
raurile Glavacioc si Ialomita, avand grosimi variabile. Depozitele contin o bogata fauna de
lamelibranhiate cu Corbula gibba etc., gasteropode cu Turriella turris etc. si foraminifere,
Globigerina bulloides care indica Badenianul.
Suita depozitelor celui de-al patrulea ciclu de sedimentare se continua printr-o
alternanta de argile,marne, nisipuri si gresii calacroase. Local, pe marginea zonelor de
ridicare, s-au format si depozite calacaroase organogene cu serpule. De asemenea se
intalnesc calcare lumaselice si oolitice, asemanatoare celor din Platforma Moldoveneasca.
Depozitele contin obogata fauna mai ales de lamelibranhiate cu Evilia dissila, care ii confera
varsta sarmatiana.Astfel de depozite s-au intalnit prin foraje aproape toata Platforma
Valaha, cu exceptia unei fasii ceurmareste cursul Dunarii, incepand de la Turnul Magurele
spre est.
La iceputul Pliocenului, desi apele au inregistrat o retragere, o buna parte din
Platforma Valaha a continuat sa functioneze ca bazin de acumulare, facand parte din ceea ce
se cunoaste sub numele de Bazinul dacic.

In restul Cuaternarului, Platforma Valaha a evoluat ca regiune exondata,

apropiindu-se tot mai mult de aspectul actual. Depozitele formate sunt reprezentate prin
depozite de terasa ,leossuri si aluviuni, care apartinin cea mai mare parte a Holocenului.

Tectonica

Inca din Paleozoic, soclul Platformei Valahe a fost afectat de mai multe falii care au
compartimentat intreaga regiune in mai multe blocuri. Acestea au fost active cel putin pana
la inceputul Miocenului superior.
Una din principalele falii este falia pericarpatica, ca de fapt delimiteaza spre
nord Platforma Valaha. In lungul faliei pericarpatice,soclul Platformei Valahe coboara
suborogenul carpatic, iar depozitele Depresiunii Getice de la nord incaleca peste
formatiunile cuverturii platformei.
O a doua falieimportanta este cea care delimiteaza Platforma Valaha spre
nord-est, intre zona de curbura a Carpatilor Orientali si Dunare. Aceasta este de fapt
prelungirea faliei Peceneaga-Camena care separa cele doua unitati din Dobrogea( Masivul
central-dobrogean si Orogenul nord-dobrogean)

La sud de falia Pceneaga-Camena se constata si prelungirea unei falii din

Dobrogea; este falia Palazu care separa Dobrogea de sud de Masivul central-dobrogean.
Aceasta, in Platforma Valaha capata directia est-vest.
In centrul platformai,este falia Fierbinti, orientata NV-SE. Aceasta delimiteaza
spre vest soclul format din sisturi verzi.
Faliile mentionate sunt dislocatii majore care delimiteaza in cuprinsul
Platformei Valahe cele trei sectoare cu soclu de origine si varsta diferite. In afara de aceste
falii majore, soclul platformei este traversat de un al doilea sistem de falii, care il imparte in
mai multe blocuri. Unele din aceste blocuri au suferit o subsidenta accentuata, dand nastere
la zone depresionare, altele, dimpotriva au fost supuse la miscari in sens contrar.Din aceasta
cauza, tectonica de ansamblu a Platformei Valahe se prezinta, la nivelul fundamentului, sub
forma unor ridicaturi de tip horst, separate prin afundari de tip graben. Acest aranjament nu
poate fi observat la suprafata, deoarece totul este acoperit de formatiuni recente, insa, prin
cele opt mii de foraje sapate pe intinsul Platformei Valahe, s-au pus in evidenta urmatoarele
elemente tectonice:
-La extremitatea vestica a Platformei Valahe s-a delimitat ridicarea Srehaia-Vidin,
orientate NE-SV.
-La est orasul Craiova se contureaza ridicarea Bals-Optasi, in care prin foraje s-a intins
soclul cristalin.
Ridicarile mentionate sunt separate intre ele de depresiunea Bailesti. Acestea din
urma se continua si la sud de Dunare, unde este cunoscuta sub numele de
Depresiunea Lom. Prin foraje, in depresiunea Bailesti,s-au intalnit depozite triasice.
-In zona dunareana s-a pus in evidenta ridicarea Corabia.
-In centrul Platformei Valahe s-a conturat o intinsa zona depresionara desemnata sub
numele de depresiunea Rosiori-Alexandria. Spre vest, acesta comunica cu
depresiunea Bailesti.
-Mai spre est, tot in regiunea dunareana, se cunoaste ridicarea Olteniata.
-De la falia Fierbinti spre est, intreaga zona este mai ridicata, iar cadrul acesteia se
evidentiaza ridicarea Calarasi si ridcarea Tandarei, separate prin zona depresionara
Amara.
Marginea nordica a Platformei Valahe coboara in trepte spre orogenul carpatic,
supa un sistem de falii paralele cu falia pericarpatica.
 In afara de elementele tectonica majore mentionate, aranjamentul tectonic al
Platformei Valahe, mai prezinta numeroase cmplicatii. Acestea sunt bine cunoscute,
data fiind importanta economica a Platformei Valahe.

Substanate minerale utile

Pana ina nul 1950, Platforma Valaha era considerata ca o regiunea foarte saraca in
ceea ce priveste resursele minerale. Dupa aceasta data, cele cateva mii de foraje au
aratat ca Platforma Valaha poseda un important potential mineral. Astfel, s-a stabilit
ca suita depozitelor ce alcatuiesc cuvertura Platformei Valahe este formata dintr-o
alternanta de roci generatoare de hidrocarburi, cu roci cu proprietati de colector si
roci impermeabile, protectoare pentru acumularile de petrol. De exemplu, s-au
dovedit a fi roci mama de petrol diverse complexe, ca: argilitele slab carbonatate cu
graptoliti de varsta ordovician siluriana din suita detritica inferioara a primului ciclu
de sedimentare; dolomitele si evaporitele devoniene din suita carbonatica a aceluiasi
ciclu de sedimentare etc.
Ca roci colectoare de hidrocarburi pot fi considerate: dolomitele mezo- si
neodevoniene, gresiile predomenant silicioase ( Dogger) din baza celui de-al treilea
ciclu de sedimentare etc.
Rocile colectoare devin zacaminte de hidrocarburi numai atunci cand sunt protejate
de roci impermeabile( pelitice), care impiedica migrarea substantei utile. In suita
stratigrafica a cuverturii Platformei Valahe astfel de depozite se gasesc in alternanta
cu rocile colectoare. Astfel, argilitele si sisturile cu graptoliti din Silurian protejeaza
rocile colectoare subiacente din suita detritica inferioara; argilele cu Bositra acopera
depozitele colectoare din Jurasicul mediu; marnocalacrele Cretacicului superior sunt
roci protectoare pentru hidrocarburile acumulate in calacrele si dolomitele fisurate
din Malm si din Cretacicul inferior etc.
Date fiind conditiile aratate pe intinsul Platformei Valahe s-au descoperit zacaminte
exploatabile de petrol si gaze la diferite niveluri, apartinand diferitelor entitati
cronostrtigrafic, si anume:
-In depozitele triasice s-au dovedit a fi purtatoare de hdrocarburi toti termenii
acestui sistem. Structurile cu Triasic productiv sunt cele de la Ciuresti, Oporelu, Inacu
Jianu, Melinesti , Bradesti si Bibesti. Cu exceptia structurii Bibesti, toate celelalte sunt
localizate pe ridicarea Bals-Optasi, iar structura cea mai importanta este cea de la
Bradesti(nord- Craiova)
-In complexul evaporitic-dolomitic devonian, in suita carbonatica a primului ciclu de
sedimentare s-a gasit petrol si gaze in partea nordica a Platformei Valahe, alcatuind
structura Bibesti-Bulbuceni.
-Depozitele detritice ale Jurasicului mediu sunt productive si au drept protector
depozitele pelitice cu Bositra. Structurile din care se exploateaza stratele medio-
jurasice sunt situate pe marginea de vest si nord-vest a platformei, in zona ridicarii
Bals-Optasi. Acestea sunt: Samnic, Ghercesti, Malu Mare, Iancu Jianu, Fauresti,
Oporelu, Spineni, Ciuresti si Tufeni. Cea mai importanta este structura Iancu Jianu,
care are aspect de dom.
-Calacrele Cretacicului inferior, fisurate, carstificate si adesea dolomitizate, au
favorizat acumularea de hidrocarburi dand zacaminte imporante. Acestea sunt
cantonate in partea centrala a platformei. Printre principalele zacaminte din
Cretacicul inferior sunt: Corbii Mari-Petresti, Vultureanca, Draganeasa, Serdaru,
Brancoveanu, Ciuresti, Videle-Blejesti, Balaria, Talpa, Harlesti si Jugureanu. De
importanata mai mica sunt structuriele cretacice din partea de est a platformei, ca
acelea de la Urziceni, Padina si de la Colelia.
-Depozitele detritice ale Miocenului mediu si superior contin zacaminte de
hidrocarburi in 38 structuri din partea centrala a Platformei Valahe, printre care:
Videle-Blejesti, Cartojani, Stoenesti, Novaci- Dumitrana, Balaceanca, Urziceni,
Jugureanu, Filiu etc.
-Gresiile si nisipurile pliocene protejate de depozite marno-argiloase au dat
acumulari de petrol in peste 30 de structuri. Acestea sunt mai numeroase in partea de
est a platformei, dar se gasesc pe tot intinsul acesteia. Printre structurile principale
sunt : Oprisenesti situata la 60 km SV de Braila si Ghergheasa, iar in regiunea Craiova
sunt structurile Samnic, Urechesti, Carcea, Malu Mare si Ghercesti.
Dupa cum se poate constata in multe cazuri, este vorba de zacaminte suprapuse,
cantonate in formatiuni de varste diferite.
Roci utile. Platforma Valaha, fiind acoperita in intregime de depozite foarte
recente, nu poate fi vorba de cariele de piatra de constructie, ci numai de nisipuri si
prundisuri. Acestea se exploateaza de obicei din albiile si din luncile raurilor; pe o
scara mai restransa se utilizeaza si leossul. Cariere de nisipuri si prundisuri sunt mai
frecvente in apropierea oraselor si mai ales in jurul orasului Bucuresti.