3.

Platforma sud dobrogeana

latforma sud-dobrogeană este situată la est de Dunăre, suprapunîndu-se treimii sudice a Dobrogei. Spre
nord se întinde pînă la o linie ce ar uni localitatea Palazu Mare din zona litoralului şi localitatea Dunărea
situată pe fluviul cu acelaşi nume. Spre est platforma se prelungeşte sub apele Mării Negre. Delimitarea
dintre Platforma sud-dobrogeană şi Platforma Valahă se face după falia Dunării, orientată nord-sud pe
direcţia Galaţi-Ostrov. Din punct de vedere morfologicPlatforma sud-dobrogeană se prezintă că o regiune
pe care eroziunea a afectat-o puternic imprimîndu-i un relief foarte şters. În ansamblu Dobrogea de sud
apare că un platou suspendat între două nivele de bază coborîte, Dunărea şi Marea Neagră.
Reţeaua hidrografică este foarte săracă şi este în totalitate tributară Dunării. Apele şi-au săpat adînc văile
care capătă aspect de canion. Principalul rîu este Caraşu care îşi are obîrşia la cîţiva kilometri de litoral însă
îşi sapă valea ca un culoar, curgînd spre Dunăre pe care o întîlneşte la Cernavodă. La nord de Caraşu sînt
cursurile temporare Siliştea, Tortonian şi Crucea, ultimul fiind cel mai nordic. Spre sud sînt rîurile: Peştera,
Vederoasa, Mîrleanu, Oltina şi Gîrlişte. Ultimile trei comunică cu Dunărea prin lacurile cu acelaşi nume

Soclul.

Acesta este reprezentat printr-un complex inferior alcătuit din gnaise granitice şi migmatice străbătute de
filoane pegmatitice şi un complex superior constituit din şisturi cristaline mezometamorfice descrise drept
cristalinul de Palazu.
Acestea din urmă sînt reprezentate prin micaşisturi între care se intercalează un complex feruginos alcătuit
din roci foarte variate: cuarţite, cuarţite cu magnetit, micaşisturi cu al-mandin, micaşisturi cu almandin şi
magnetit etc., la care se adaugă subordonat intercalaţii de calcare cristaline. Caracteristic pentru aceste roci
este structura rubanată determinată de asocierea unui material terigen cu altul feruginos.
Determinările de vîrstă pe cale radiometrică efectuate pe muscovit şi pe microclin din gnaise au indicat
valori cuprinse între l 673—1 853 M.a.
Soclul Dobrogei de Sud este afectat de fracturi însoţite de zone diaftorizate; pentru acestea din urmă, pe cale
radiometrică, s-a obţinut o vîrstă ce arată că sistemul de fracturi este un efect al orogenezei baikaliene care s-
a manifestat în zonele învecinate influenţînd şi ariile consolidate. Deşi observaţiile se referă numai la zona
Palazu, iar soclul nu a mai fost interceptat la sud de falia Palazu, se poate presupune că întreaga Platformă
sud-dobrogeană are acelaşi soclu. Acesta coboară în trepte spre sud; spre vest se presupune că se extinde
mult alcătuind cel puţin o parte din soclul jumătăţii sudice a Platformei Valahe.

Cuvertura.

In Dobrogea de Sud se deosebeşte un ciclu de sedimentare paleozoic, dar spre deosebire de acela din
domeniul valah, în Dobrogea de Sud s-a încheiat mai devreme; faza de exondare care a urmat s-a extins pînă
în Mezotriasic, încît al doilea ciclu de sedimentare se reduce la Triasicul superior.
Ciclul Jurasic-Cretacic prezintă o mare similtudine litofacială cu ceea ce se cunoaşte în estul Platformei
Valahe, însă în Neo-cretacic, aria sud-dobrogeană, a fost supusă unor repetate mişcări de basculare reflectate
în diversele discontinuităţi stratigrafie
— Silurianul
Primul termen al cuverturii, datat paleontologic, este Silurianul. Acesta a fost interceptat prin forajul de la
Tuzla, unde, sub depozite cretacice, s-au întîlnit şisturi argiloase negre cu graptoliţi şi intercalaţii de calcare
de varsta  Ludlovian.
În regiunea oraşului Mangalia, sub depozitele argiloase cu graptoliţi, forajele au străbătut o suită, de cîteva
sute de metri grosime, formată din gresii cuarţitice albe şi cenuşii în partea inferioară şi din argile negre şi
şisturi calcaroase cu fragmente de brahiopode, graptoliţi şi chitinozoare, spre partea superioară. Se poate
presupune că acestea aparţin Silurianului inferior, eventual Ordovicianului.
— Devonianul
Tot în forajele de la Mangalia, peste depozitele siluriene se dispune o suită reprezentată prin argilite, gresii
cuarţoase şi marnocalcare, foarte fosilifere, în grosime de 700 m. Din nivelele din baza suitei, predominant
pelitice, provine o faună indicativă pentru Eodevonian.
Partea mediană a suitei, reprezentată prin gresii şi argilee de varsta Mezodevoniana.
Din nivelele de la partea superioară a suitei, alcătuit din depozite carbonatice în grosime de 150 m se
cunoaşte o faună cu. care indică Mezo- şi Neodevonianul.
— Carboniferul
Se atribuie o atare vîrstă unor depozite argiloase întîlnite în foraje pe aliniamentul localităţilor Comana-
Independenţa din sudul Dobrogei. primul ciclu de sedimentare s-ar fi încheiat în Eocarbonifer, însă nu este
dovedită prezenţa Famennianului şi a Tournaisianului.
Depozite paleozoice au fost interceptate în numeroase foraje încît se poate presupune că ele au o largă
dezvoltare în Dobrogea de Sud
— Triasicul. După exondarea care a început spre sfîrşitul Eocarboniferului, sau poate chiar în Neodevonian,
procesul de sedimentare s-a reluat spre sfîrşitul Mezotriasicului cînd a avut loc o transgresiune de scurtă
durată, marea înaintînd dinspre vest. În acest interval s-au acumulat gresii feldspatice, argile, argile nisipoase
şi calcare, totul avînd o tentă feruginoasă.. Partea superioară a depozitelor feruginoase conţine numeroase
ostracode .
Depozitele atribuite Triasicului au fost conturate în partea sudică a Dobrogei de Sud şi în regiunea
localităţilor Castelu, Techirghiol şi Topraisar
— Jurasicul
Pe întinsul Platformei sud-dobrogene, depozitele jurasice nu aflorează, însă au fost întîlnite prin foraje în
partea nordică şi sudică a Dobrogei de Sud; lipsesc în partea centrală. Acestea aproape în totalitate au o
dezvoltare litofacială similară acelora din Dobrogea centrală, unde apar la zi şi unde sînt reprezentate prin
depozite carbonatice, însă, spre deosebire de Dobrogea centrală unde nu se cunoaşte partea superioară a
Malmului (Kimmeridgianul superior şi Tithonicul), în Platforma sud-dobrogeană se întîlneşte şi Jurasic
terminal, acesta îmbrăcînd faciesul purbekian. Astfel, în cîteva foraje săpate pe valea Caraşu, între
localităţile Cernavodă-Saligny-Nazarcea, sub depozitele eocretacice, s-au întîlnit calcare, calcare dolomitice,
urmate de gipsuri, anhidrite, marne şi argile multicolore. Ultimele conţin asociaţii de ostracode şi charophyte
semnificative pentru intervalul Tithonic-Berriasian
Acest facies lagunar-continental este dezvoltat numai în partea nord-vestică a Platformei sud-dobrogene. În
restul platformei, acolo unde a fost întîlnit, Tithonic-Berriasianul este reprezentat prin calcare şi dolomite.
— Cretacicul
După regimul lagunar de la sfîrşitul Jurasicului şi începutul Cretacicului, pe întreaga arie a Platformei sud-
dobrogene s-a instalat un regim favorabil acumulării depozitelor calcaroase. Spre mijlocul perioadei are loc
o întrerupere în sedimentare, însoţită de o dezvoltare a faciesurilor psefito-psamitice continentale, iar în
Neocretacic se dezvoltă cu precădere depozite cretoase.
Cretacicul inferior. În primele epoci ale perioadei cretacice, în Platforma sud-dobrogeană au luat naştere
faciesuri calcaroase-zoogene în care sînt frecvente secvenţele bioconstruite cu dezvoltare lenticulară. Astfel
de depozite aflorează pe cursul inferior al rîului Caraşu între Medgidia şi Cernavodă şi pe malul drept al
Dunării, dar mai ales pe văile tributare acesteia
Berriasian superior-Valanginianul
include depozite care în profilul clasic de la capul podului de la Cernavodă urmează peste suita lagunară şi
debutează printr-un orizont de calcare micritice urmate de calcare nodulare compacte şi calcare cretoase
formate din spongieri, hidrozoare, lameli-branhiate şi gasteropode.
Depozite de acest facies se întind spre sud pînă la localitatea Aliman ;însă pe o bună parte din Platforma
sud-dobrogeană, Barriasian-Valanginianul este reprezentat prin dolomite care coboară şi în Tithonic
înlocuind lateral depozitele lagunar-continentale
Hauterivianul
în acelaşi profil de la Cernavodă, urmează în continuitate de sedimentare peste Valanginian şi include un
pachet constituit dintr-o alternanţă de calcare compacte alb-gălbui, marne şi argile adesea roşietice. Spre
partea superioară a pachetului predomină intercalaţii de argile gălbui sau roşii bogate în ostreide şi
brachiopode. Grosimea acestuia este de 20 m,. Vîrsta hauteriviană a acestor depozite se deduce din poziţia
stratigrafică urmînd peste depozitele valanginiene .Depozitele hauteriviene au aceeaşi răspîndire ca şi acelea
berriasian-valanginiene. Deasupra depozitelor hauteriviene, în profilul de la Cernavodă, urmează calcare
aparţinînd Apţianului.
Barremianul
include depozite cu caracter transgresiv şi se întîlneşte de la nivelul localităţii Aliman spre sud. Suita
barremiană începe prin calcare micritice cu intercalaţii de argile urmate de calcare masive, organogene
amintind faciesul urgonian.
Apţianul
corespunde unei retrageri treptate a mării spre sud cu o ingresiune în Bedulian. În consecinţă, pe Platforma
sud-dobrogeană acestui etaj îi corespund două faciesuri cu arii de răspîndire distincte şi anume: un facies
continental cu depozite fluviolacustre şi un facies marin.
Facies continental se întîlneşte de la Valea Caraşu spre nord, înaintînd şi în Dobrogea centrală, şi aflorează
frecvent în lungul văilor de pe dreapta
Rîului Caraşu. Acest facies include depozite predominant psefito-psamitice, cu structură încrucişată,
alcătuită din prundişuri, nisipuri şi argile caolinoase, pe alocuri multicolore, depozitele de culoare roşie fiind
preponderente.
Faciesul marin al Apţianului se întîlneşte spre est şi sud, fiind deschis pe malul drept al Dunării şi pe
afluenţii acesteia, între localităţile Dunăre şi Ostrov
În zona de îndinţare a celor două faciesuri, în suita depozitelor apţiene se distinge în bază un orizont de
nisipuri silicioase şi prundişuri urmat de un nivel de marnocalcare şi conglomerate calcaroase. Ansamblul
descris aparţine Beclulianului. Suita Apţianului se continuă cu un complex de nisipuri, pietrişuri şi argile
caolinoase atribuite Gargasianului. Apţianul, în interpretarea lui M. Chiriac, se încheie prin
microconglomerate fosfatice şi nisipuri glauconitice, adesea cu stratificaţie încrucişată, de varsta
Clansayesian.
Albianul
marchează o revenire a apelor cînd iau naştere nisipuri glauconitice, gresii calcaroase şi cu totul subordonat
calcare cu dezvoltare lenticulară; accidental se întîlnesc prundişuri. În sectoarele sudice se remarcă trecerea
la un facies predominant marnos-glauconitic. Din nivelele inferioare ale suitei albiene, M. Chiriac se
apreciază că în Platforma sud-dobrogeană este dezvoltat întreg Albianul inclusiv Vraconianul. Albianul se
întîlneşte numai în jumătatea vestică a Dogrobei de Sud şi aflorează sporadic în lungul văilor ce se deschid
spre Dunăre.
Cretacicul superior
Platforma sud-dobrogeană în Neacretacic a fost supusă unor mişcări de basculare care au condus la mai
multe întreruperi în sedimentare de scurtă durată
Cenomanianul
are caracter transgresiv. Suita depozitelor începe cu un orizont subţire (0,20 — 5 m) de microconglomerate
cu concreţiuni fosfatice în care sînt remaniate multe fosile din Albian; urmează gresii calcaroase care trec
lateral la gresii cretoase, iar pe verticală la marnogresii grezoase cu glauconit şi concreţiuni silicioase.
Depozitele cenomaniene aflorează pe suprafeţe restrînse pe Valea Caraşu, pe Valea Peşterii şi pe celelalte
văi ce se deschid spre Dunăre. Prin foraje s-a dovedit că depozitele cenomaniene se întind spre sud pînă la
graniţă, iar spre est au fost identificate în zona localităţilor Techirghiol şi Eforie.
Turonianul
arecaracter transgresiv, căci urmează după o lacună de sedimentare corespunzătoare Eoturonianului suita
depozitelor turoniene debutează tot cu un orizont subţire demicroconglomerate cu concreţiuni fosfatice
urmat de nisipuri şi gresii calcaroase. Grosimea depozitelor turoniene este in jur de 5 m,
varstaTuronianului mediu. Sînt puţine locuri în care aflorează depozite turoniene, de exemplu la Peştera, la
Cuza Vodă şi la est la Ovidiu.
Senonianul include depozite care se dispun transgresiv peste formaţiuni mai vechi şi încep prin
microconglomerate cu concreţiuni fosfatice trecînd lateral la gresii. Acestea sînt urmate de gresii calcaroase,
glauconitice, varsta Santonian. În continuare se dezvoltă depozite predominant grezoase (cretă albă, marne
grezoase) cu intrecalaţii de gresii calcaroase, glauconitice vîrsta campaniană. Ultimele depozite cretacice
sînt reprezentate tot prin marne cretoase şi calcare parţial silicifiate, varsta maestrichtiană. Depozitele
senoniene aflorează pe cursul superior al rîului Caraşu La sfîrşitul Cretacicului a avut loc o fază de
exondare.
Paleogenul.
Transgresiunea paleogenă a cunoscut o amploare considerabilă, căci depozitele de această vîrstă, deşi se
cunosc pe supraţefe restrînse, sînt dispersate la mari distanţe. Ele aparţin Eocenului şi Oligocenului.
— Eocenul.
Cea mai largă extindere a depozitelor eocene se cunoaşte în partea sudică a Platformei sud-dobrogene unde
au fost întîlnite prin foraje la Costineşti, Albeşti, Limanu, Mangalia etc. Ele aflorează însă numai în regiunea
localităţilor Văleni, Cetate şi Lespezi în bazinul superior al Rîului Mîrleanu. Forajele au arătat că direct
peste depozite neocretacice grezoase se dispune o secvenţă de nisipuri glauconitice a căror grosime poate
atinge 70 m varsta Cuisianul inferior. Peste nisipurile glauconitice se dispun calcarelumaşelice grezoase în
grosime de pînă la 70 m. Eocenul mediu şi superior nu sînt cunoscute, cel puţin în sudul Platformei sud-
dobrogene. Depozite eocene mai aflorează pe suprafeţe foarte restrînse pe Valea Cişmelei lîngă Cernavoda
şi la est de Ovidiu.
— Oligocenul
La zi nu se cunosc depozite de această vîrstă însă, prin foraje, în zona de la sud la Mangalia s-au întîlnit
şisturi argiloase bituminoase, disodilice. Pe criterii geognostice se atribuie acestor depozite vîrsta oligocenă
— Miocenul
În Eomiocen spaţiul sud-dobrogean a evoluat că uscat. Procesul de sedimentare s-a reluat în Badenian şi a
durat pînă la sfîrşitul Sarmaţianului.
— Badenianul
este reprezentat prin depozite argiloase şi grezoase, nisipuri şi marnocalcare. Spre sfîrşitul Badenianului
a avut loc o regresiune încît eroziunea a îndepărtat o mare parte din depozitele de această vîrstă.
Depozite badeniene aflorează pe zone înguste pe toate văile dirijate spre Dunăre.
— Sarmaţianul
marchează o nouă înaintare a apelor dinspre bazinul Vamei, care a atins extensiunea maximă în Basarabian.
O retragere a apelor a avut loc în Neosarmaţian. Depozitele sarmaţiene formează o adevarata placă ce
acoperă aproape întreaga Platformă sud-dobrogeană. Aceasta a fost fierăstruită de ape în lungul cărora, de
sub placa sarmaţiană, apar depozite mai vechi
Suita depozitelor sarmaţiene începe printr-un pachet de marne, argile, nisipuri şi bentonite în grosime de
15 m. varsta Volhinian.. În continuitate de sedimentare urmează argile verzui, calcare lumaşelice, calcare
cu nubecularii, nisipuri, argile şi diatomite, varsta Basarabian. Suita sarmaţiană se încheie printr-un
pachet de marne, calcare oolitice şi lumaşele cu mactre mici reprezentînd Kersonianul.
— Pliocenul
Lacul pliocen a atins numai marginea vestică a Dobrogei de Sud începînd din Ponţian şi a durat pînă În
Romanian. Depozite pliocene se întîlnesc pe o zonă foarte îngustă în lungul Dunării, de la Ostrov spre nord.
Acestea sînt reprezentate prin marne şi argile varsta Ponţian, şi prin nisipuri şi gresii varsta Dacian.

Tectonica

Aranjamentul tectonic al Platformei sud-dobrogene nu prezintă complicaţii. Principalul element tectonic este
falia Palazu care separă Platforma sud-dobrogeană de Masivul central-dobrogean. Planul de falie, cel
puţin superficial, are vergenţă sudică căci a fost traversat de forajele de la Cocoşu şi Palazu, care arată că
formaţiunea şisturilor verzi (de Cocoşu) este suprapusă şisturilor cristaline de Palazu (keraliene). Situaţia
întîlnită în forajele de la Cocoşu şi Palazu Mare sugerează că soclul karelian sud-dobrogean încalecă peste
Masivul central-dobrogean, dar coliziunea dintre cele două blocuri a imprimat contactului tectonic major
tendinţa de retroversare
Odată cu complicaţiile tectonice din zona de coliziune a fost afectat şi restul soclului karelian sud-
dobrogean. Acesta s-a fracturat după un sistem de falii orientate aproximativ est-vest încît s-a
compartimentat în mai multe blocuri care se afundă spre sud.
Faliile care compartimentează soclul Platformei sud-dobrogene nu afectează cuvertura mezozoică şi
probabil nici cea paleozoică, ceea ce arată că ele au vîrsta faliei Palazu. De altfel şi investigaţiile
radiometrice indică acelaşi fapt.
Ridicarea Platformei sud-dobrogene faţă de Platforma Valahă s-a produs începînd din Sarmaţian şi s-a
făcut în lungul faliei Dunării. La începutul Pliocenului Dobrogea sudică se contura că arie emersă şi a
continuat sa evolueze că atare