1.Mas. Cent.

Dobrogean:

Masivul central-dobrogean ocupă treimea mijlocie a Dobrogei şi este delimitat spre sud de falia Palazu
care îl separă de Platforma sud-dobrogeana, iar la nord de falia Peceneaga-Camena care îl delimitează de
Orogenul nord-dobrogean. Astfel conturat, Masivul central-dobrogean se individualizează net că unitate
geologică distinctă, trăsătura particulară constituind-o natura şi vîrsta soclului precambrian şi faptul că
acesta aflorează pe suprafeţe foarte întinse.

Soclul.

În alcătuirea soclului se deosebesc două unităţi cu caractere petrofaciale bine distincte. Aceste unităţi se
delimitează printr-o discordanţă stratigrafică şi de metamorfism. Astfel, se individualizează, că primă
unitate, grupa şisturilor cristaline mezometamorfice. iar cea de a doua include formaţiunea şisturilor
verzi.
Grupa şisturilor cristaline mezometamorfice
În partea nordică a Masivului central-dobrogean, într-o zonă de ridicare, apar şisturi cristaline
mezometamorfice. Acestea sînt reprezentate prin micaşisturi cu muscovit, biotit, granat, uneori şi
staurolit, prin cuarţite şi prin amfibolite, totul fiind străbătut de filoane de pegmatite. La partea
superioară a şisturilor cristaline, se individualizează o zonă retromorfozată.. şisturile cristaline
mezometamorfice de la Altîn Tepe au luat naştere prin metamorfozarea în condiţiile faciesului amfibolitic
a unui material sedimentogen şi magmatogen într-o fază de metamorfism anterioară ciclului baikalian.
Ele reprezintă de fapt nuclee foarte vechi provenind din domeniul consolidat care făcea corp comun cu
soclul Platformei est-europene, dar care au fost regenerate în ciclul baikalian.
şisturile cristaline din apropierea faliei Peceneaga-Camena au fost afectate de mişcările paleo-chimerice care
s-au manifestat în Dobrogea de Nord.
Formaţiunea şisturilor verzi
Discordant şi transgresiv peste şisturile cristaline de la Altîn Tepe se dispune o suită sedimentară cu
caracter flişoid avînd în jur de 3000—4000 m grosime, intens cutată şi parţial slab metamorfozată
(anchimetamorfozată). Culoarea verde se datoreşte doritului. În ansamblu, formaţiunea şisturilor verzi este
alcătuită din şisturi sericito-cloritoase, pelite, gresii de tip graywackc, arcoze şi conglomerate mărunte.
— Complexul infragraywackic
se remarcă în baza suitei şisturilor verzi şi este reprezentat printr-o formaţiune parţial slab metamorfozată
constituită dintr-o alternanţă de roci filitice, metagraywacke şi roci clonto-sericitoase în care se mai recunosc
caracterele stratonomice ale rocilor pre-metamorfice. Complexul infragraywackic se dispune discordant
peste şisturile cristaline mezometamorfice de la Altîn Tepe şi apar pe o zona foarte îngustă la sud de aria de
aflorare a acestora din urmă.
— Complexul graywackelor inferioare
urmează peste precedentul şi include depozite cu factură de fliş, graywacke şi roci pelitice dispuse în
ritmuri mai mult sau mai puţin complete în care depozitele psamitice predomină. Acest complex aflorează
pe o zonă relativ îngustă la sud de aria de apariţie a complexului infragraywackic şi în axele unor cute
anticlinale.
— Complexul graywackelor superioare
care se distinge în continuarea suitei stratigrafice, este reprezentat printr-o succesiune pararitmică, în care
pachete de graywacke alternează cu pachete de depozite pelitice. Elementul caracteristic îl constituie
prezenţa unor microconglomerate arcoziene care apar sub formă de intercalaţii, adesea lentiliforme.
Elementele conglomeratelor sînt din roci bazice, şi granite cu cuarţ şi feldspat potasic. Spre partea
superioară a complexului graywackelor superioare, intercalaţiile pelitice capătă culoareroşie făcînd
trecerea spre complexul următor.
Complexul graywackelor superioare are răspîndirea cea mai largă aflorînd aproape în toată Dobrogea
centrală.
— Complexul supragraywackic
încheie suita formaţiunii şisturilor verzi. Acesta include depozite predominantpelitice, de culoare verde sau
violacee, cu intercalaţii subţiri de gresii calcaroase. Complexul are o grosime de cîteva sute de metri şi
aflorează în partea sud-vestică a Dobrogei centrale.
În apropierea de falia Palazu, în forajul de la Cocoşu, s-a descris „seria de Cocoşu" un complex format din
roci verzi, spilitice, şisturi pelitice, gresii arcoziene, gresii cu intercalaţii de roci pelitice cenuşii-
violacee şi microconglomerate.
Vîrsta formaţiunii şisturilor verzi, pe baza conţinutului palinologic, se dovedeşte a fi neoproterozoic
terminal-eocambriană.

Cuvertura.

În cuvertura din Dobrogea centrală se recunoaşte un singur ciclu de sedimentare Dogger-Malm. Depozite
cretacice se întîlnesc doar că petice protejate de eroziune depuse în timpul unor ingresiuni dinspre sud sau
dinspre nord.
— Jurasicul
În Dobrogea centrală, depozitele jurasice aflorează pe suprafeţe întinse. Acestea s-au conservat pe două
zone. Una se urmăreşte de la Hîrşova spre sud-est; cea de a doua se urmăreşte în lungul Văii Casimcea,
prelungindu-se pe malul nordic al Lacului Taşaul pînă la Capul Midia.
Suita jurasică include depozite predominant carbonatice, în grosime de 600 m, avînd în bază o secvenţă
detritică. Succesiunea începe cu Bathonianul şi se încheie cu Kimmeridgianul inferior.
Bathonianul
include conglomerate şi gresii calcaroase în alternanţă cu marne grezoase. În zona Hîrşova, pe Valea
Tichileşti, se întîlneşte una din deschiderile clasice. Aici suita debutează cu un nivel de conglomerate după
care urmează o alternanţă degresii calcaroase şi marne însumînd o grosime de 20 m.
În zona Casimcea, Bathonianul are o dezvoltare asemănătoare celui din zona Hîrşova şi apare discontinuu pe
marginea nordică a zonei de aflorare a Jurasicului.
Callovianul
urmează în continuitate de sedimentare peste Bathonian şi se caracterizează prin predominarea calcarelor
spatice; subordonat se întîlnesc calcare grezoase iar spre partea superioară a suitei apar silicolite.
Oxfordian-Kimmeridgianul
în comparaţie cu celelalte etaje, are dezvoltarea cea mai largă, atît în zona Hîrşova, cît şi în zona Casimcea.
Acestui interval îi corespunde un complex litofacial care include calcare bioconstruite sau bioelastice, la
care se adaugă subordonat calcaremicritice lagunare şi dolomite. Ultimele două categorii par sa
corespundă părţii terminale a intervalului revenind Kimmeridgianului.
Spre sfîrşitul Jurasicului, apele s-au retras spre sud.
— Cretacicul
începînd din Neojurasic, Dobrogea centrală a evoluat periodic exondată. Numai pentru scurtă durată au avut
loc ingresiuni, iar ca urmările acestora se recunosc în unele iviri de depozite cretacice. Acestea aparţin fie
Apţianului, reprezentat prin faciesuri continentale (pietrişuri şi nisipuri) fie Albianului, reprezentat prin
nisipuri şi gresiiglauconitice.

Tectonica
Spaţiul central-dobrogean, în Proterozoicul terminal şi la începutul Paleozoicului, a evoluat ca arie labilă
intracratonică. Consolidarea Dobrogei centrale a avut loc în urma orogenezei baikaliene, cînd a suferit
principalele deformări şi a devenit sistem cutat, în structura actuală constituind Masivul central-
dobrogean.
Aceasta a determinat, într-o primă etapă, cutarea strînsă şi simetrică a ansamblului şisturilor verzi; într-o
etapă ulterioară, s-a produs o cutare mai largă ducînd la o înmănunchere a cutelor preexistente în structuri
anticlinale şi sinclinale majore .
În partea nordică a Dobrogei centrale se delimitează anticlinalul Altîn Tepe în care apar şisturi cristaline
mezometamorfice.
La sud de structura Altîn Tepe se recunoaşte sinclinalul Măgurele. În zona axială a acestuia se găseşte
complexul graywackelor superioare.
Anticlinalul Neatîrnarea-Războeni, situat la sud de structura precedentă, are în zona axială graywacke
inferioare. În continuare spre sud Masivul central-dobrogean în ansamblu coboară.
Sinclinalul Rîmnic, care urmează, are în zona axială graywackele superioare. În zona axială a anticlinalului
Istria de la sud, se găsesc aceleaşi grav-wacke superioare.
Sinclinalul Palazu Mic-Băltăgeşti se conturează în partea sud-vestică a Dobrogei centrale avînd în zona
axială complexul supragraywackic. Cuta cea mai sudică este anticlinalul Taşaul.
Spre sud, Masivul central-dobrogean ia contact cu soclul karelian al Platformei sud-dobrogene în lungul
faliei Palazu (Ovidiu-Capidava). În lungul acestei falii, contactul se face între cristalinul de Palazu şi şisturile
verzi (seria de Cocoşu). Contactul tectonic este acoperit de cuvertura sedimentară care include în bază
depozite mezojurasice. Vîrsta faliei este deci anterioară MezojurasicuIui şi posterioară şisturilor verzi, ea
datînd de la sfîrşitul orogenezei bailckaliene.
Spre nord,Masivul central-dobrogean, după consolidare, venea în contact tectonic cu aria nord-
dobrogeană care constituia marginea sudică a Platformei est-europene. Acest contact tectonic de vîrstă
baikaliană a cunoscut mai multe etape de reactivare dintre care ultima se plasează în Neojurasic. În această
situaţie. Masivul central-dobrogean vine în contact tectonic cu structurile Orogenului nord-dobrogean pe
care le interceptează sub un anumit unghi în lungul faliei Peceneaga-Camena, aceasta fiind o fractură
profundă, crustală.
După deformările baikaliene, care au avut un caracter predominant plicativ, au avut loc deformări
rupturale însoţite de deplasări pe orizontală cu tendinţă de rotire. În rîndul acestora sînt de menţionat
două falii cu poziţie verticală; una în partea sudică în regiunea localităţii Horia, iar a doua în partea
nordică între localitatea Ostrov şi laculSinoe. Aceste două falii delimitează în partea centrală a Masivului
central-dobrogean un sector ale cărui structuri au orientarea est-vest, delimitat la sud şi la nord de
sectoare în care structurile sînt orientate nord-vest/sud-est. Structurile orientate est-vest ar reprezenta
relicte ale tectonicii baikaliene, iar acelea cu orientarea nord-vest/sud-est ar fi rezultatul unei deplasări
orizontale a Masivului central-dobrogean cu tendinţă de rotire. Faliile menţionate ar fi rezultatul mişcărilor
hercinice sau chiar mai recente care au reactivat şi contactul dintre Masivul central-dobrogean şi Orogenul
nord-dobrogean (falia Peceneaga-Camena).