7.

Unitatea Macin

Situată în partea vestică a Dobrogei de Nord, Unitatea Măcin se întinde între Dunăre şi falia Luncaviţa-
Consul şi se urmăreşte din faţa oraşului Galaţi pînă la paralela localităţii Mircea Vodă; spre sud-est, în mare
parte este acoperită de depozitele cretacice ale Culoarului Babadag, de sub care apare sporadic, mai ales în
regiunea localităţii Camena (v. PI. II).

Stratigrafia

În alcătuirea geologică a Unităţii Măcin, se distinge un fundament constituit din şisturi cristaline şi masive
de granitoide, un învelişsedimentar paleozoic implicat în cutările hercinice şi străbătut de granitoide tardi-
cinematice, şi un înveliş sedimentar posthercinic.

Fundamentul cristalin.

Şisturile cristaline, împreună cu o parte din masivele de granitoide care formează substratul formaţiunilor
sedimentare, reprezintă structuri mai vechi, precambriene sau caledoniene timpurii, reluate în ciclul
hercinic care, în aranjamentul tectonic major, constituie etapa definitorie. Şisturile cristaline aparţin la două
grupe, care se disting atît prin gradul de metamorfism cît şi prin vîrsta lor, fiind produsul unor faze de
metamorfism diferite: o grupă a şusturilor cristaline mezometamorfice, şi grupa şisturilor cristaline
epimetamorfice
Grupa şisturilor cristaline mezometamorfice
Aceasta include şisturile cristaline cu metamorfism avansat şi aflorează pe două arii la distanţă apreciabilă
una de alta. Una se delimitează la nord de oraşul Măcin, formînd promontoriul Orliga şi Dealul Sărărie,
iar cea de a doua se conturează pe acelaşi aliniament spre sud-est, în culmea Megina
Şisturile cristaline de la Orliga-Sărărie,  includ polimetamorfite rezultate din transformarea unui material
predominant terigen. Acestea sînt reprezentate prin micaşisturi cu granat, gnaise amfibolice, amfibolite, şi
paragnaise biotitice cu disten, Totul este străbătut de filoane pegmatitice.
Şisturile cristaline de la Megina provin din metamorfozarea,  a unui material predominant magmatogen
bazic şi subordonat terigen; sînt reprezentate prin amfibolite, şisturi cuarţo-feldspatice, micaşisturi cu granat
şi gnaise cu biotit, la care se asociază şisturi verzi. Ansamblul cristalin are intruse în bază granitele de
Megina.
Vîrsta şisturilor cristaline mezometamorfice, determinată pe cale radiometrică, este de 390 —400 M.a.
pentru cele din Orliga-Sărărie şi 250—420 M.a. pentru cele de Megina.
Fără îndoială însă că aceste valori reprezintă reluări (reîntineriri) în faze ulterioare aceleia care a generat
şisturile cristaline mezometamorfice.
Grupa şisturilor cristaline epimetamorfice
Şisturile cristaline epimetamorfice aflorează pe aliniamentul Priopcea-Piatra Cernei şi în culmile Boclugea şi
Coşlugea,
Pe aliniamentul Priopcea-Megina, peste şisturile cristaline metamorfice, în discordanţă de metamorfism,
se dispun şisturi cristaline epimetamorfice a căror suită începe prin şisturi cuarţitice-sericitice în alternanţă
cu şisturi verzi; acestea sînt urmate de un complex filito-cuarţitic .Suita epimetamorfitelor se încheie cu un
pachet de cuarţite de culoare alb-roşietică cu intercalaţii de şisturi satinate şi cuarţite negre .
În culmile Boclugea şi Coşlugea se întîlneşte acelaşi complex filito-cuarţitic ca şi în Priopcea-Piatra Cernei.
Vîrsta şisturilor cristaline epimetamorfice se deduce mai ales din raporturile de superpoziţie şi
discontinuitate metamorfică cu şisturile cristaline mezometamorfice, şi din relaţiile stratigrafie cu(depozitele
sedimentare varsta Silurian). Din relaţiile menţionate se poate conchide că materialul premetamorfic este
cu certitudine antesilurian. Acesta nu a putut fi metamorfozat decît ulterior consolidării ariei central-
dobrogene şi înainte de Silurian; deci în prima sau primele faze ale ciclului caledonian.
Se remarcă lipsa, în unitatea-Măcin, a unor formaţiuni de vîrsta şisturilor verzi din Dobrogea centrală.
Magmatitele prehercinice
Şisturilor cristaline din unitatea Măcin li se asociază masive de granitoide. Punerea în loc a acestora este
contemporană sau precontemporană cu formarea şisturilor cristaline cu care sînt asociate. În rîndul lor se
disting granitul de Megina şi granitul de la Coada Muchii.
— Granitul de Megina
Acesta este reprezentat prin granite gnaisice dispuse concordant spre baza şisturilor cristaline
mezometamorfice de la Megina. Ele au caractere de magmatite sincinematice şi ar reprezenta deci produsul
magmatismului plutonic legat de o orogeneză veche care a generat şisturile cristaline de Megina.
— Granitul de Coada Muchii
Acesta se urmăreşte pe versantul vestic al văii Taiţa. Este un granit gnaisiccu puţină mică, care
metamorfozează la contact şisturile cristaline epimetamorfice. El se găseşte remaniat în conglomeratele
din formaţiunea de Carapelit care îl acoperă discordant. De reţinut este faptul că granitul de Coada Muchii
nu a fost întîlnite în relaţie cu depozitele sedimentare, Însă, fiind remaniat în stratele de Carapelit, se poate
spune cu certitudine că este un granit prehercinic; faptul că metamorfozează epimetamorfitele caledoniene
timpurii indică vîrsta lui paleozoică timpurie.
Învelişul sedimentar paleozoic
începînd din Silurian, aria nord-dobrogeană îşi reia funcţia de bazin de sedimentare evoluînd ca domeniu cu
caracter labil, intracratonic. Drept urmare, depozitele acumulate prezintă trăsăturile formaţiunilor de fliş.
Procesul de sedimentare a început în Silurian iar după o fază de exondare, la sfîrşitul Devonianului, cînd a
avut loc tectogeneza bretonă, s-a reluat în Carbonifer.
— Silurianul
Depozitele siluriene se dispun discordant şi transgresiv peste complexul cuarţitic al şisturilor cristaline
epimetamorfice. Suita depozitelor siluriene începe printr-un complex de şisturi argiloase-filitoase, şisturi
grafitoase cu intercalaţiisubordonate de calcare dolomitice şi cuarţite, iar la diferite nivele se întîlnesc
lentile de vulcanite bazice; în continuitate de sedimentare urmează calcare dolomiticestratificate.
Depozitele siluriene de pe versantul vestic al Culmii Priopcea se prelungesc spre sud în Culmea Piatra
Cernei iar spre nord ajung la Carcaliu.

— Devonianul
. Pe aceeaşi secţiune din culmea Priopcea (fig. 21) se poate constata că în continuitate de sedimentare peste
depozitele siluriene urmează suita devoniană. Aceasta debutează printr-un orizont de şisturi calcaroase
varsta Eodevonian. În continuitate de sedimentare urmează un complex de roci reprezentat prin cuarţite,
şisturi arde ziene şigrezocalcare, în care se observă fenomenul de granoclasare

Suita devoniană se încheie printr-un nivel de silicolite. Depozitele descrise alcătuiesc în întregime Dealurile
Bujorului varsta Coblenţian. Fiind continuitate de sedimentare de la Silurian, fără îndoială că este prezent şi
Gedinianul. Depozitele devoniene din Dealurile Bujorului se prelungesc pînă la Igliţa, pe malul Dunării, iar
pe suprafeţe mai restrînse aflorează la sud de satul Cerna şi în împrejurimile localităţii Cîrjelari.
În Neodevonian au avut loc mişcările bretone. Acestea au determinat o metamorfozare de tip incipient a
depozitelor paleozoice şi cutarea şi exondarea întregii arii nord-dobrogene, care apoi a fost supusă unor
intense procese de denudare.
— Carboniferul
Se atribuie Carboniferului o suită de depozite în grosime de 1.500—2.000 m numite strate de
Carapelit.Aceasta se dispune transgresiv şi discordant peste formaţiuni mai vechi. În baza suitei se întîlneşte
un orizont de conglomerate de 50—300 m grosime, cu intercalaţii de gresiigrosiere şi adesea
graywacke de culoare roşie. Deasupra conglomeratelor urmează tufuri porfirice, adesea cu caracter
ignimbritic, iar în Dealul Carapcea se întîlnesc şi roci bazaltice. Suita stratelor de Carapelit se încheie
printr-o alternanţă de gresii, -graywacke şi şisturi argiloase violaceesau verzui-violacee.
Stratele de Carapelit ocupă două zone care marchează axele a două sinclinale. Una din ele se urmăreşte
din Munţii Pricopan spre sud, pe la est de Megina, pînă laAtmagea. Cea de a doua zonă, mai vestică,la
est de satul Turcoaia;
Cu stratele de Carapelit se încheie procesul de sedimentare care a generat învelişul sedimentar
paleozoic.
Au urmat mişcările tectogenezei sudete, însoţite de un magmatism plutonic tardicinematic. Aceste mişcări
au metamorfozat slab formaţiunea de Carapelit şi auregenerat structurile bretone, ducînd în final la
aranjamentul tectonic, major al unităţii Măcin, care a devenit sistem cutat, în continuare evoluînd că atare;
numai zonele marginale ale acestuia au fost regenerate în tectogeneze alpine.
Magmatitele hercinice
Magmatismul plutonic hercinic a condus la punerea în loc a unor importante corpuri de granitoide. Acestea
străpung depozitele paleozoice, inclusiv stratele de Carapelit, pe care le metamorfozează la contact. Pe
suprafeţe mai restrînse apar şi produse magmatice de suprafaţă (riolite) puse în loc mai tîrziu, posibil în
Permian
Între granitoidele hercinice se disting două tipuri
1) granite calco-alcaline de tip Greci
2) granite alcaline de tip Turcoaia.
— Granitele calcoalcaline de Greci ocupă partea centrală a sinclinalului dinMunţii Măcin şi au
dezvoltarea tipică în corpul granitic de la Greci. Se disting leucogranite, granite biotitice, granodiorite,
tonalite, gabbrouri, iar marginal se întîlneşte un facies microgranitic. Masivul este străbătut de filoane de
microgranite, porfire granofirice etc. Granitoidele de la Greci străbat şi metamorfozează la contact
stratele de Carapelit, dînd corneene cu cuarţ, albit şi epidot.
Masivul Pricopan, situat în prelungirea celui de la Greci, include roci variind între leucogranite şi
granodiorite biotitice. Spre deosebire de granitele de la Greci, acestea prezintă o uşoară foliaţie.
Granitoidele de Pricopan străbat şisturile cristaline şi formaţiunea de Carapelit, pe care le metamorfozează la
contact.
Determinările radiometrice pentru granitoidele de Greci au indicat 320 Ma; deci punerea lor în loc ar fi
legată de faza sudetă. De aici se deduce şi vîrsta carboniferă a stratelor de Carapelit.
— Granitoidele alcaline
se situează pe un aliniament mai vestic şi formează înălţimile lacobdeal de lîngă Turcoaia, Piatra Roşie şi
Sacar Bair de la est de localitatea Cîrjelari.
Masivul de la lacobdeal este constituit din granite cu ridbekit, sienite cuarţifere, granite micropegmatitice şi
granite aplitice. Aceste roci au o textură masivă şi se individualizează sub forma unor benzi care se succed
de la nord spre sud în ordinea amintită. Cu aceleaşi caractere, granitoidele alcaline se întîlnesc în Piatra
Roşie şi la est de Cîrjelari. Determinădle radiometrice pentru granitele alcaline au indicat —290 Ma, ceea ce
ar corespunde Neocarboniferului.
În regiunile mai sudice se întîlnesc vulcanite acide. Acestea sînt reprezentate prin riolite şi au dezvoltare mai
largă în înălţimile din jurul localităţii Cîrjelari, de unde şi numele de „riolite de Cîrjelari" sub care sînt
cunoscute.Ele străbat depozitele paleozoice pe care le afectează termic. Pe baze radiometrice se estimează că
riolitele de Cîrjelari s-au pus în loc în Permian.
Învelişul sedimentar posthercinic
După edificarea structurilor hercinice, în diferite perioade ale ciclului alpin, zonele marginale ale unităţii
Măcin au fost acoperite de ape şi au evoluat fie că zone de self, în Triasic, fie ca arii labile, în Jurasic.
— Triasicul
Pentru unitatea Măcin perioada triasică a însemnat o perioadă de calm tectonic. Apele care acopereau o
mare parte din aria hercinică nord-dobrogeană se întindeau şi peste părţile marginale ale unităţii Măcin,
încît acestea evoluau ca zone de self. În asemenea condiţii s-au acumulat depozite preponderent
calcaroase, cu predominarea calcarelor micritice; se întîlnesc în regiunea Camena avînd înclinări mari
spre sud-vest,varsta Ladinian
— Jurasicul
Spre deosebire de timpurile triasice, în perioada jurasică, părţile marginale ale unităţii Măcin din
vecinătatea limitei cu aria central-dobrogeană, cratonizată în ciclul baikalian, au fost intens deformate.

Formaţiunile sedimentare.

Cel mai vechi termen stratigrafie propriu zonei Cîrjelari-Camena se consideră a fi ceea ce s-a descris
drept formaţiunea de Aiorman care se dispune discordant peste riolite de Cîrjelari sau peste depozite
paleozoice, este reprezentată prin turbidite terigenecare includ: conglomerate polimictice cu elemente de
riolite şi roci paleozoice, microconglomerate cu elemente de şisturi verzi, gresii, şisturi argiloase,
marne şi marnesiltice, varsta Mezojurasica
Al doilea termen al suitei stratigrafice din zona Cîrjelari-Camena a fost descris drept „formaţiunea de
Cîrjelari". Este o formaţiune predominant carbonatică constituită în principal din calcare bioclastice,
calcarenite şi calcirudite, la care se adaugă calcare oolitice.
Aceasta aflorează pe două aliniamente la vest şi respectiv la sud-est de Cîrjelari dispunîndu-se discordant,
fie peste riolitele de Cîrjelari, fie peste formaţiunea de Aiorman. Se constată o anumită deosebire de ordin
litofacial între cele două zone de aflorare, în sensul că în timp ce la vest de Cîrjelari formaţiunea de Cîrjelari
este reprezentată aproape exclusiv prin calcare, la sud-est calcarelor li se adaugă, subordonat,
microconglomerate polimictice cu dezvoltare lenticulară, marne şi şisturimarnoase, Spre partea
superioară a suitei se întîlnesc blocuri mari de şisturi verzi însedimentate. Grosimea formaţiunii de
Cîrlejari variază între 200 şi 600 m.

Tectonica

Aranjamentul tectonic al unităţii Măcin este efectul însumat al mai multor tectogeneze, rolul definitoriu
revenind tectogenezeisudete.
Tectogeneza bretonă, pe lîngă metamorfismul de tip incipient pe care l-a produs asupra formaţiunilor
siluricne şi devoniene, a determinat o exondare generală şi a dus la stabilirea unor raporturi tectonice între
zona Măcin şi restul ariei nord-dobrogene, raporturi care au fost modificate în tectogeneze ulterioare.
Tectogeneza sudetă a condus la aranjamentul tectonic major al unităţii Măcin, care se caracterizează prin
structuri în cute-solzi în care stratele au fost redresate la verticală iar flancurile sînt faliate. Spre sud-est,
structurile unităţii Măcin sînt în mare parte acoperite de depozite cretacice din Culoarul Babadag. Două sînt
principalele cute-solzi avînd extinderi sensibil egale: solzul Megina şi solzul Boclugea-Bugeac. Acestea, la
rîndul lor, sînt faliate longitudinal.
Solzul Megina
este alcătuit din formaţiuni a căror suită se poate urmări, complet deschisă, începînd din Culmea Megina,
prin Culmea Priopcea, Dealurile Bujoare, pînă la lacobdeal lîngă Turcoaia  şi mai departe în Insula Blasova.
În partea axial-anticlinală apar granite gnaisicc de Megina şi mezometamorfite de Megina, care vin în
contact tectonic cu strate de Carapelit din solzul Boclugea-Bugeac în lungul faliei Megina. Spre nord aceasta
din urmă ajunge în Dealul Sărăriei, unde aduce în contact tectonic şisturi cristaline cu granitele de Pricopan.
Şisturile cristaline de Orliga aparţin tot solzului de Megina şi vin în contact tectonic cu şisturi cristaline
epimetamorfice şi eventual şi cu granitoidul de Pricopan. Spre sud, fruntea solzului de Megina se urmăreşte
pînă în vecinătatea localităţii Atmagea. În partea axial-sinclinală a solzului Megina se întîlnesc strate de
Carapelit, care formează insula de la Blasova, şi corpul granitic alcalin de la Turcoaia, precum şi granitele de
la Piatra Roşie şi Sacar Bair. Solzul Boclugea-Bugeac, care ocupă jumătatea estică a unităţii Măcin, este
încălecat dinspre vest de solzul Megina, iar spre est încalecă la rîndul lui peste unitatea Niculiţel, în lungul
liniei tectonice Luncaviţa-Consul. În partea axial-anticlinală a structurii se întîlnesc şisturile cristaline
epimetamorfice de la Boclugea şi Coşlugea cu granitoide de Coada Muchii, iar zona axial-sinclinală este
ocupată de strate de Carapelit străbătute de granitele de Greci.
Analizînd formaţiunile constituente ale celor doi solzi se constată că solzul de Megina este alcătuit din
depozite siluriene şi devoniene şi din granite, şi se caracterizează prin grosimea mică a stratelor de
Carapelit.
Solzul Boclugea-Bugeac
se remarcă prin lipsa depozitelor siluriene şi devoniene, prin prezenţa granitelor calcoalcaline şi prin
grosimea mare a stratelor de Carapelit
Vîrsta încălecării dintre cei doi solzi este sudetă; dovada o constituie faptul că în cute nu sînt prinse
depozite mai noi decît stratele de Carapelit.
Tectogeneza paleochimmerică, care s-a manifestat în jumătatea estică a Dobrogei de Nord, a influenţat şi
unitatea Măcin. Aceasta a constat, în primul rînd, în reactivarea liniei tectonice din faţa solzului Boclugea-
Bugeac şi stabilirea unor raporturide încălecare cu unitatea Niculiţel de la est prin falia Luncaviţa-
Consul care este o falie profundă, crustală, cu caracter de falie inversă, dar nu reprezintă fruntea unui
şariaj de amploare.
În partea sudică, unitatea Măcin a fost afectată de mişcările alpine din Neojurasic care au activat falia
Peceneaga-Camena şi au condus la regenerarea marginii unităţii Măcin şi la declanşarea unei activităţi
vulcanice.
La rîndul lor, formaţiunile neojurasice în zona Cîrjelari-Camena sînt încălecate de structurile baikaliene ale
Dobrogei centrale în lungul faliei Peceneaga-Camena, dovadă că aceasta a fost reactivată şi în timpul
postjurasic