Obiective urmărite:

• Cunoaşterea componenţei garniturii de foraj;

• Cunoaşterea şi însuşirea unor elemente de proiectare a garniturii de foraj
(diametru nominal, grosime de perete, calitatea oţelului, clasă de uzură
etc.);
• Prezentarea principalelor solicitări la care sunt supuse elementele
garniturii de foraj;
• Însuşirea unor elemente practice privind alegerea elementelor garniturii de
foraj;
• Concepţia şi calculul unei garnituri de foraj.

Cuvinte cheie: prăjini de foraj, prăjini grele, prăjini intermediare, prăjina de

antrenare, stabilizatori, tracţiune, torsiune, presiune exterioară, presiune
interioară.

2. Garnitura de foraj

2.1. Componenţa garniturii de foraj

Garnitura de foraj reprezintă ansamblul de legătură dintre elementul de

dislocare (sapa) şi instalaţia de suprafaţă.
În componenţa ei intră (fig. 2.1):
- prăjini de foraj;
- prăjini grele;
- prăjini intermediare;
- prăjina de antrenare;
- reducţii şi racorduri de legătură;
 - accesorii de fund: stabilizatori, corectori, amortizoare de vibraţii, geale
etc.

Fig. 2.1. Ansamblul unei garnituri de foraj (schemă).

A proiecta o garnitură de foraj înseamnă a-i stabili: diametrul nominal,

grosimea de perete, calitatea oţelului, clasa de uzură etc.

Prăjini de foraj (drill-pipes)

Diametrul exterior (outside diameter) se stabileşte în funcţie de diametrul
sapei şi al găurii de sondă. Valori aproximative:
Ds = 135-175 mm; Dp = 3 ½ in;
Ds = 175-200 mm; Dp = 4 sau 4 ½ in;
Ds = 200-250 mm; Dp = 4 ½ sau 5 in;
Ds ≥ 250 mm; Dp = 5 sau 5 ½ in.
Notă: Prăjinile de foraj de 6 5/8 in sunt rareori folosite, iar cele de 2 3/8
şi 2 7/8 in se utilizează mai ales la instrumentaţii, în spaţii reduse.
 Prăjini grele (drill-collars)
Diametrul optim al prăjinilor grele este circa 75% din diametrul sapei.
De exemplu: pentru Ds = 12 1/4in, Dg = 0,75 · 12,25 = 9,187 in; fie Dg = 9
½ in.
Diametre pentru prăjini grele:
4 1/8 ; 4 ¾; 5 ¼; 6; 6 ¼; 6 ¾; 7; 7 ¼;
7 ½; 7 ¾; 8; 9; 9 ½; 10; 11 in.
Lungimea ansamblului de prăjini grele se determină din condiţia ca
apăsarea pe sapă Gs să fie realizată cu circa 75% din greutatea prăjinilor grele:

Gs
lg = (2.1)
 ρf 
cq g g 1 − 
 ρ o 

unde:
qg este masa unitară a prăjinilor grele;
ρf – densitatea fluidului de foraj;
ρo – densitatea oţelului din care sunt confecţionate prăjinile;

c – coeficient (c≅0,75)
Pentru a mări greutatea şi rigiditatea prăjinilor grele, fără a reduce spaţiul
de curgere al fluidului de foraj (ceea ce ar conduce la căderi de presiune ridicate
şi la eroziunea pereţilor), se folosesc şi prăjini grele cu alte secţiuni decât cea
circulară: pătrate, triunghiulare sau elicoidale.

Prăjini intermediare
Prăjinile intermediare sunt tuburi cu diametrul nominal identic cu cel al
prăjinilor de foraj obişnuite, dar cu pereţii mult mai groşi (până la 25 mm).
Pentru situaţiile normale de foraj, se intercalează două sau mai trei bucăţi
de prăjini intermediare (sau prăjini cu pereţi groşi) între prăjinile de foraj şi
prăjinile grele; acestea realizează o trecere gradată de la rigiditatea ridicată a
prăjinilor grele, la o rigiditate mai mică a prăjinilor de foraj (pentru condiţii
dificile de foraj se pot utiliza până la 20 bucăţi de prăjini intermediare).

Prăjina de antrenare
Prăjina de antrenare serveşte la transmiterea mişcării de rotaţie de la masa
rotativă, restului garniturii de foraj. În industria de petrol şi gaze se folosesc
prăjini de antrenare cu secţiune transversală pătrată sau hexagonală.
Dimensiunile uzuale ale diametrului nominal:
2 ½ (64); 3 (76,2); 3 ½ (88,9);
4 ¼ (108); 5 ¼ (133,3); 6 in (152,4 mm).

Stabilizatori
Stabilizatorii sunt elemente intercalate în ansamblul prăjinilor grele, în
scopul centrării şi stabilizării garniturii în gaura de sondă. Se construiesc
stabilizatori cu lame, cu role şi cu diamante.
Ca idee generală, primul stabilizator se plasează deasupra sapei, al doilea
la aproximativ 10 m de acesta, al treilea la 25 m ş.a.m.d.
Exemplificaţi, pe baza definiţiilor, componenţa aproximativă a trei
garnituri de foraj pentru adâncimile de 1 000, 3 000 şi, respectiv, 6 000 m.
 2.2. Solicitările garniturii de foraj
Principalele solicitări la care sunt supuse diferitele elemente ale garniturii
de foraj se referă la;
- tracţiune;
- torsiune;
- presiune interioară;
- presiune exterioară;
- solicitări combinate: tracţiune – torsiune;
tracţiune – presiune.
Simplificat, se iau în calcul principalele solicitări (pentru o situaţie de
lucru dată), apoi se recalculează diverşi coeficienţi de siguranţă.
Solicitările au un caracter static şi dinamic. La forajul cu motor
submersibil , condiţiile de solicitare ale garniturii sunt mai uşoare; se manifestă,
cu precădere, caracterul static al multora dintre solicitările menţionate.

Tracţiune
Atunci când garnitura de foraj (fig. 2.1) este suspendată într-o gaură de
sondă plină cu fluid de foraj, tracţiunea efectivă
 ρf 
G g = (l p q p g + l g q g g )1 −  (2.2)
 ρ o 

sau
 ρf 
(l q p g + l g q g g )1 − 
ρ o 
p

σ t max =  (2.3)
Ap

unde Ap este aria secţiunii transversale a corpului prăjinilor de foraj în secţiunea

cea mai solicitată (cf.fig.2.2)
 Fig. 2.2. Solicitarea garniturii de foraj la tracţiune

Se impune ca:
Ft = G g + FR ≤ Fa (2.4)

în care:
FR – reprezintă rezerva de tracţiune (Margin of over Pull); obişnuit, FR =
45 000 daN;
Fa – forţa admisibilă de tracţiune;
Fmax
Fa = (2.5)
cs

unde coeficientul de siguranţă cs = 1,1.

Cu alte cuvinte, din combinarea relaţiilor (2.2)…(2.5) rezultă lungimea
maximă a prăjinilor de foraj:
F  1
l p =  max − FR − l g q g gf f  (2.6)
 ct  q p gf f
 Torsiune
De regulă, se are în vedere solicitarea de torsiune (fig. 2.3) în combinaţie
cu cea de tracţiune.

Fig.2.3. Solicitarea garniturii de foraj la torsiune.

Formula utilizată pentru determinarea momentului de torsiune rezultă din
relaţia (API RP 7 G):
2 2
 Ft   Mt 
  +   ≤ 1 (2.7)
 Fmax   M max 

de unde
2
 F 
M t ≤ M max 1 −  t  (2.8)
 Fmax 

Presiune exterioară (cf. fig. 2.4)

În situaţia defavorabilă (garnitura este goală la interior), se impune ca

 p cr
ρ f gH ≤ p ad = (2.9)
ct

unde:
pad reprezintă presiunea admisibilă de turtire (strivire) a garniturii;
pcr – presiunea critică de turtire a garniturii (ct = 1,15).

Fig. 2.4. Solicitarea garniturii de foraj la presiune exterioară.

Similar cazului de solicitare la presiune exterioară, se cere o analiză a

solicitării garniturii de foraj la presiune interioară. Care ar fi condiţiile cele mai
severe de lucru ?
 Garnituri de foraj echirezistente
Pentru utilizarea optimă a prăjinilor de foraj disponibile şi pentru mărirea
adâncimii de lucru se folosesc uneori şi garnituri de foraj combinate.
În acest sens se calculează rezerva de tracţiune în capul fiecărui tronson
de prăjini de foraj şi se impune ca cele două rezerve să fie egale.
Spre exemplu, dacă avem la dispoziţie prăjini de foraj de grad E şi grad X
95, atunci se calculează:

Fmax ( E )
FRE = − (l p ( E ) q p ( E ) g + l g q g g ) f f (2.10)
cs

respectiv,

Fmax ( X )
FRX = − (l p ( X ) q p ( X ) g + l p ( E ) q p ( E ) g + l g q g g ) f f (2.11)
cs

şi, impunându-se egalitatea FRE = FRX, rezultă:

Fmax( E ) Fmax( X )
− l p( E ) q p( E ) gf f = − l p( X ) q p( X ) gf f − l p( E ) q p( E ) gf f −
cs cs (2.12)
l g q g gf f + l g q g gf f

de unde:
Fmax ( X ) − Fmax ( E ) 1
l p( X ) = ⋅ (2.13)
cs q p ( X ) gf f

Garnituri mixte în planul diametrului nominal

În cazul existenţei unui lainer intermediar, deasupra lui se pot utiliza
prăjini de foraj cu diametrul mai mare. Spre exemplu, pentru un lainer
intermediar de 7 in, se pot utiliza prăjini de foraj de 3 ½ in; corespunzător
coloanei precedente de 9 5/8 in, se pot utiliza prăjini de foraj de 5 in ş.a.m.d.

Aplicaţia 2.1. Concepţia şi calculul unei garnituri de foraj

Trebuie să se execute faza de foraj de 12 ¼ in de la 2 000 la 3 000 m (fig.
2.5)
Faza este precedată de plasarea unei coloane (casing) de 13 3/8 in la 2 000 m şi
ea va fi consolidată printr-o coloană de 9 5/8 in.
Secţiunea geologică prevede:
- de la 2 000 m la 2 500 m, argile consolidate;
- de la 2 500 la 3 000 m, argile şi intercalaţii de gresii cuarţitice (prezenţe
de gaze!).
Testele de la sondele vecine au indicat o presiune de 325 bar la 2 750 m
(presiune relativă).
Propuneţi, pentru realizarea fazei de 12 ¼ in, o compoziţie a garniturii de
foraj.

Fig. 2.5. Fază de foraj (schemă).

 Indicaţii pentru a uşura rezolvarea exerciţiului:
● Începeţi prin a determina densitatea minimă necesară a fluidului de
foraj;
● Alegeţi o apăsare pe sapă Gs;
● Alegeţi un diametru nominal prăjinilor grele adecvat şi calculaţi
lungimea acestora;
● Alegeţi un diametru adecvat pentru prăjinile de foraj şi estimaţi
lungimea acestora, ţinând seama de principalele solicitări.

Rezolvare
a. Densitatea fluidului de foraj
Va trebui calculată greutatea garniturii în fluidul de foraj, de aceea se
începe cu calculul densităţii acestuia.
Densitatea echivalentă a presiunii de fund (Z = 2 750 m), în zona cu gaze,
rezultă din:

p f = ρ ech gZ

de unde

pf 325 ⋅ 10 5
ρ ech = = = 1205kg / m 3 ≅ 1,21kg / dm 3
Zg 2750 ⋅ 9,81

Pentru aflarea densităţii minime a fluidului de foraj se aplică regula „plus

5 puncte” sau regula „plus 10 bar” (în final, se ia valoarea cea mai mare).
Prin aplicarea regulii „plus 5 puncte”,

ρ f = ρ ech + 0,05 = 1,21 + 0,05 = 1,26kg / dm 3

iar prin aplicarea regulii „plus 10 bar”,

ρf
(325 + 10) ⋅ 10 5 = 1242kg / dm 3 ≅ 1,24kg / dm 3 ,
2750 ⋅ 9,81

deci vom alege ρ f = 1260kg / m 3 .

Observaţie. S-a calculat o densitate minimă, pentru condiţia de echilibru

strat – sondă, scrisă în condiţii statice. Pentru cazul dinamic cel mai defavorabil
(extragerea garniturii de foraj), în vederea evitării riscului unei erupţii, se va
determina o densitate a fluidului de foraj mai mare ( ρ f = 1,28 ÷ 1,3kg / dm 3 ).

Aţi putea detalia, plecând de la observaţia de mai sus, metodica estimării

presiunilor hidrodinamice suplimentare? Se vor avea în vedere situaţiile
„clasice” aferente sistemului complex de forare a sondelor: forajul propriu-zis,
manevra şi rotirea materialului tubular etc.

b. Apăsarea pe sapă Gs
Terenul descris, începând cu adâncimea de 2 500 m face parte din
categoria formaţiunilor dure şi abrazive. În acest caz se utilizează, cel mai
adesea, sape cu role prevăzute cu inserţii de carbură de tungsten, pentru care se
alege o apăsare specifică adecvată dislocării, respectiv:
 G sp = (1 ÷ 3)tf / in (din diametrul sapei).

Orientativ, pentru sapele cu diamante

Gsp = 0,6÷1,5 tf/in

iar pentru cle cu Stratapax

Gsp = 0,4÷1 tf/in

În exemplul dat, pentru Gsp = 3 tf/in, rezultă

G s = 3 ⋅ 12,125 = 36tf .

c. Alegerea prăjinilor grele

Obişnuit, se consideră că diametrul optim al prăjinilor grele este circa
75% din diametrul sapei. În cazul nostru,

D g = 0,75 ⋅ 12,125 = 9,187in

deci
alegem Dg = 9 ½ in (dacă tendinţa de deviere este redusă, se pot utiliza prăjini
grele cu diametrul de 7 ¾ in), dg = 2 13/16 in (71,4 mm), qg = 327,5 kg/m.
Conform relaţiei (2.1), lungimea necesară de prăjini grele

Gs 3600 ⋅ 9,81
lg = = = 175m ,
 ρf   1260 
0,75q g g 1 −  0,75 ⋅ 327,5 ⋅ 9,811 − 
 ρ o   7850 

adică 175:9,15=19,12 (rotunjit la 19 bucăţi), adică 6 paşi şi o bucată.

 d. Alegerea prăjinilor de foraj
Ţinându-se seama de diametrul sondei Ds = 12 ¼ in = 307,975 mm (deci
Ds>250 mm), alegem [6] Dp = 5 in, grad E, tip IEU (îngroşare interioară şi
exterioară), tipul de legătură (tool-joint) NC – 50 (XH), masa unitară (sunt
incluse şi racordurile) qp = 31,06 kg/m, clasa PREMIUM.
Caracteristici: tracţiunea la limita elastică: Fmax(E) = 138 600 daN;
momentul de torsiune Mmax(E) = 4 380 daN·m; presiunea critică de turtire pcr =
48,7 MPa = 487 bar.
Lungimea lp = 3 000 – 175 = 2 825 m.
Prăjinile de foraj de 5 in permit forarea fazei de foraj de 12 ¼ in, ca şi
fazele de dinainte şi după, ale găurii de sondă (normal 17 ½ in şi 8 ½ in).

e. Prăjina de antrenare

Fie prăjina de antrenare cu diametrul nominal de 6 in, conexiunea 5 ½ FH.

f. Stabilizatori
Considerăm că sunt suficienţi doi stabilizatori de 12 ¼ in (unul deasupra
sapei şi altul la circa 10 m deasupra acesteia).

g. Solicitările cele mai importante ale garniturii de foraj

Tracţiune
Conform relaţiei (2.6), pentru o rezervă de tracţiune FR = 45 000 daN, cs =
1,1, ff = 0,84,
F  1
l p =  max − FR − l g q g gf f  =
 ct  q p gf f
 138000 ⋅ 10  1
= − 45 ⋅ 10 4 − 175 ⋅ 327,5 ⋅ 9,81 ⋅ 0,84  = 1298m.
 1,1  31,06 ⋅ 9,81 ⋅ 0,84
 Cu alte cuvinte, adâncimea atinsă va fi H = 1 298 + 175 = 1 473 m (în
realitate este nevoie de 2 825 m).
Se va alege deci un alt tip de oţel, cu alte caracteristici (în primul rând o
valoare Fmax superioară).
Fie clasa PREMIUM, gradul X 95, qp = 31,83 kg/m cu Fmax(E) = 175 600
daN, Mmax(E) = 5540 daN·m, pcr = 567 bar.
În acest caz,

 175,6 ⋅ 10 4  1
l p =  − 45 ⋅ 10 4 − 175 ⋅ 327,5 ⋅ 9,81 ⋅ 0,84 
 1,1  31,83 ⋅ 9,81 ⋅ 0,84
= 3178,6 > 3000m.

În cazul unei garnituri mixte echirezistente:

Fmax( X ) − Fmax( E ) 1
l p( X ) = ⋅ =
1,1 f f ⋅ q p( X ) ⋅ g

=
(175,6 − 138) ⋅ 10 4 ⋅
1
= 1303m(≈ 145buc).
1,1 0,84 ⋅ 31,83 ⋅ 9,81

l p ( E ) = H − l p ( X ) − l g = 3000 − 1303 − 175 = 1522m(≈ 169buc).

Verificarea la turtire (strivire)

Pentru prăjinile de foraj de grad E,

p cr 487
p ca = = = 423,6bar .
ct 1,15

Pentru situaţia defavorabilă (garnitura este goală la interior ), rezultă:

p c = ρ f gH = 1260 ⋅ 9,81 ⋅ 3000 = 370,8bar < p ca

 Aplicarea combinaţiei eforturilor de tracţiune şi torsiune

La partea superioară a prăjinilor de foraj de grad E,

2
2
 F   86183 
M t ≤ M max 1 −  t  = 4380 1 −   = 3421daN ⋅ m ,
 Fmax   138800 

limitarea în cuplu de torsiune a prăjinilor de foraj, grad X,

2
 F 
M g ≤ Mt 1 −  t  ,
 Fmax 

Ft = (l p ( X ) q p ( X ) g + l p ( E ) q p ( E ) g + l g q g g ) f f =
= (1303 ⋅ 31,83 ⋅ 9,81 + 1522 ⋅ 31,06 ⋅ 9,81 + 175 ⋅ 327,5 ⋅ 9,81)0,84 = 120359daN .

Deci:

2
 120359 
M g ≤ 5540 1 −   = 4033,9daN ⋅ m (limitarea în torsiune la
 175600 

suprafaţă)

2.3. Întrebări

1) Care sunt cele patru tipuri de prăjini (de la suprafaţă spre talpă) care
intră în componenţa garniturii de foraj ? Aţi putea adăuga încă patru
componente care mai pot fi intercalate în cadrul acesteia ?

2) Enumeraţi principalele funcţii ale garniturii de foraj.

3) Unde se montează stabilizatorii-centrori şi ce diametru aproximativ

au?
4) În ce situaţii solicitarea la încovoiere este statică şi când este variabilă?

5) În care prăjini tensiunile de încovoiere sunt mai accentuate, în cele cu

diametrul mai mare sau în cele cu diametrul mai mic ?

6) Cum se determină densitatea minimă a fluidului de foraj ? Analizaţi

cazul manevrei descendente a materialului tubular.

7) Ce înseamnă a proiecta o garnitură de foraj ?

8) Pentru simplificare, în funcţie de ponderea solicitărilor dintr-o situaţie

sau alta, se iau în calcul doar solicitările principale, iar după alcătuirea
profilului se recalculează diverşi coeficienţi de siguranţă. Aţi putea
exemplifica ?

9) Cât trebuie să fie lungimea prăjinilor grele cu masa unitară qg = 120

kg/m dacă apăsarea pe sapă Gs = 10 tf ? Se mai cunosc: c = 0,75, ρo =
7 850 kg/m3, ρf = 1 500 kg/m3, g = 9,81 m/s2.

R: a. 120 m; b. 170 m; c. 140 m; d. 148 m.

10) Care este adâncimea maximă de folosire a unei garnituri de foraj cu

secţiune uniformă, fabricat din oţel cu limita minimă de curgere σcmin =
7 250 daN/cm2 şi considerată în aer ? Coeficientul de siguranţă cs = 1,5
şi ρo = 7 850 kg/m3

R: a. 5 900 m; b. 6 277 m; c. 8000 m; d. 6 257 m.

11) Care este adâncimea maximă de foraj ce poate fi atinsă în condiţiile

următoare de lucru: lg = 175 m, qg = 327,5 m, qp = 31,06 m, Fmax(E) =
138 600 daN, FR = 45 000 daN, cs = 1,1, ff = 0,84, g = 9,81 m/s2.

R: a. 1 473 m; b. 1 277 m; c. 2 000 m; d. 3 257 m.

12) Într-o sondă forată cu o instalaţie care are sarcina maximă la cârlig
de 10 tf, se află prinsă o garnitură cu diametrul nominal de 5 in şi
grosimea peretelui de 9,19 mm (garnitura este fabricată dintr-un oţel
care are limita minimă de curgere σcmin = 5150 daN/cm2). Cine va
limita forţa de tracţiune asupra garniturii ?

R: a. Rezistenţa ei (cs = 1,4); b. Instalaţia; c. Ambele.

13) În vederea alcătuirii unei garnituri de foraj echirezistente, avem la
dispoziţie prăjini de foraj de grad E şi grad X 95. Ce valoare are
lungimea lp(X) dacă: Fmax(X) = 175 600 daN, Fmax(E) = 138 000 daN, qp(X)
= 31,83 kg/m, ff = 0,84, g = 9,81 m/s2.

R: a. 1 473 m; b. 1 277 m; c. 2 000 m; d. 1 303 m.

 Bibliografie

1. Avram, L.: „Tehnologia forării sondelor”. Editura Universal Cartfil,

Ploieşti, 1996.
2. Macovei, N.: „Tehnologia forării sondelor” (4 volume). Institutul de
Petrol şi Gaze Ploieşti, 1987-1990.
3. Avram, L.: „Elemente de managementul activităţii de foraj”. Editura
Universal Cartfil, Ploieşti, 1998.
4. Adams, N.: „Drilling engineering”. PennWell Publishing Companz,
Tusla, Oklahoma, 1985.
5. Iordache, G., Avram, L.: „Foraje speciale şi foraj marin”. Editura
Tehnică, Bucureşti, 1996.
6. Gabolde, G., Nguyen, J.P.: „Formulaire du foreur”. Editions TECHNIP,
Paris, 2001.
7. Nguyen, J.P.: „Le forage”. Editions TECHNIP, Paris, 1993.
8. Avram, L., Drăghici, D.: „Foraj dirijat”. Editura Universal Cartfil,
Ploieşti, 1999.

Periodice: World Oil; Journal Petroleum Technology; Oil and Gas

Journal; Drilling; Pipeline and Gas Journal; Offshore;
Revue de l`Institut Français du Pétrole; Jurnalul de Petrol
Gaze (1992-2002).