10.

Muntii Apuseni

a)Muntii apuseni de nord

Munţii Apuseni de Nord, ca unitate geologică structurală a Munţilor Apuseni, includ masivele Gilău, Bihor,
Vlădeasa, Pădurea Craiului, Biharia, Moma-Codru şi Zarand , in istoria Munţilor Apuseni de Nord se dinsting
o etapă pre-alpină şi alta alpină.

Stratigrafia

La alcătuirea Munţilor Apuseni de Nord participă masive cristaline prealpine cu magmatitele asociate,
învelişul sedimentar al acestora şi magmatite laramice.

Masivele cristaline prealpine

Şisturile cristaline prehercinice.

În cuprinsul şisturilor cristaline prehercinice din Munţii Apuseni de Nord se disting două grupe care diferă
între ele prin gradul de metamorfism şi aparţin la faze de metamorfism diferite:
1) grupa şisturilor cristaline mezometamorfice
rezultate în urma metamorfozării unui material terigen şi magmatogen în condiţiile faciesului amfibolitic;
2) grupa şisturilor cristaline epimetamorfice
rezultate în urma metamorfozării unui material terigen şi magmatogen în condiţiile faciesului şisturilor verzi.

Grupa şisturilor cristaline mezometamorfice

Mezometamorfitele din Munţii Apuseni de Nord se impart in:
cristalinul de Someş
cristalinul de Baia de Arieş.
Lor li se adaugă cristalinul de Madrizeşti.
Cristalinul de Someş
se consideră a fi termenul cel mai profund al şisturilor cristaline prehercinice. El aflorează pe suprafeţe
întinse în autohtonul de Bihor formînd aproape în întregime Munţii Gilău;
rocile intalnite micaşisturi, care predomină, paragnaise micacee intercalate în micaşisturi, calcare cristaline
cu dezvoltare lenticulară, şisturi cuarţitice micacee, gnaise cuarţo-feldspatice, cuarţite feldspatice
Cristalinul de Baia de Arieş
este constituit predominant din şisturi cuarţitice micacee cu granaţi, micaşisturi microblastice (filite
microblastice), paragnaise
Cristalinul de Mădrizeşti, apare la marginea estică a Munţilor Zarandului, în vecinătatea localităţii
Mădrizeşti; este reprezentat prin paragnnaise şi cuarţite muscovitice, paragnaise cu biotit şi granaţi,
amfibolite şi roci carbonatice cu granaţi
Grupa şisturilor cristaline epimetamorfice
Şisturile cristaline epimetamorfice urmează în discordanţă de metamorfism peste cristalinul de Someş.
Se imparte in:
cristalinul de Arada,
cristalinul de Biharia
cristalinul de Muncel

Cristalinul de Arada
se delimitează în partea sud-vestică a Munţilor Gilău unde vine în contact nemijlocit cu cristalinul de
Someş ,alcătuit din: şisturi sericito-cloritoase şi şisturi sericito-cuarţitice, şisturi cuarţo-feldspatice.
Cristalinul de Biharia
îşi are dezvoltarea cea mai largă în munţii cu acelaşi nume unde participă la alcătuirea pînzei de Biharia.
reprezentat prin şisturi cloritoase, în alternanţă cu alte varietăţi de şisturi verzi.
Cristalinul de Biharia se întîlneşte şi în pînza de Codru, în sudul Munţilor Bihor şi în sudul şi estul Munţilor
Gilău.
Cristalinul de Muncel
îşi are dezvoltarea tipică în masivul cu acelaşi nume din sudul Munţilor Biharia şi aparţine pînzei de Muncel.

reprezentat prin şisturi sericito-cloritoase în alternanţă cu şisturi sericito-albitice, şi şisturi sericitoase cu

intercalaţii de porfiroide.

Magmatitele prehercinice.
Masivul de granitoide Muntele Mare
situat în centrul Munţilor Gilău este cel mai întins din Munţii Apuseni şi este considerat a fi un batolit
alcatuit în mare parte din granite profiroide + granite micro-granulare şi granite pegmatoide.
Intruziunile de Codru
denumite şi migmatite de Codru, reprezintă o asociere intimă între şisturile cristaline considerate a aparţine
cristalinului de Biharia şi intruziunile cu caracter rnigmatic. Şisturile cristaline migmatizate sînt reprezentate
printr-o alternanţă de gnaise, micaşisturi şi ortoamfibolite.

Şisturi cristaline hercinice

Şisturile cristaline hercinice din Munţii Apuseni de Nord formează în întregime Munţii Zarandului, se
impart in:
cristalinul de Păiuşeni
cristalinul de Arieşeni
cristalinul de Vulturese—Belioara
— Cristalinul de Păiuşeni
ocupă aproape în întregime Munţii Zarand şi arii mai restrînse din Munţii Biharia; include şisturi cristaline
epimetamorfice în faciesul şisturilor verzi. În suita acestora se delimitează trei complexe ce se succed pe
verticală
— complexul inferior, care include metaconglomerate cu galeţi de cuarţite şi cu ciment sericito-cuarţos;
— complexul median ofiolitic,  este alcătuit din metabazalte, metagabbrouri, metadiorite şi şisturi verzi;
— complexul superior metapelitic, include şisturi sericitoase şi şisturi cu cloritoid
— Cristalinul de Arieşeni
aflorează în bazinul Arieşului între localităţile Arieşeni la nord şi Avram Iancu la sud,constituit dintr-o suită
de şisturi rnetapelitice cu o intercalaţie de metaconglomerate
— Cristalinul de Vulturese—Belioara
aflorează în partea nordică a cristalinului de la Baia de Arieş. În alcătuirea acestuia participă
metaconglomerate şi cuarţite sericitoase, dolomite grafitoase şi dolomite ankeritice, precum şi calcare
cristaline.
Masivele de granitoide hercinice.
Orogeneza hercinică a fost însoţită de un magmatism sincinematic acid, urmat de un magmatism
tardicinematic alcalin.
Magmatitele sincinematice, reprezentate prin granitoide cu textură o-rientată sau masivă, sînt intruse în
cristalinul de Păiuşeni şi apar în partea sud-vestică a Munţilor Zarand, sub formă de stockuri
Magmatitele tardicinematice alcaline formează plutonul de pe Valea Bîrzavei din partea central-estică a
Munţilor Zarand. În alcătuirea acestuia participă roci de compoziţie intermediară, roci acide şi roci alcaline.

Învelişul sedimentar

a)Sedimentarul domeniului de Bihor

Domeniul, sau autohtonul de Bihor se delimitează în partea nordică a Munţilor Apuseni de Nord. Limita
sudică este dată de linia tectonică ce marchează urma şariajului de Codru.
Permianul
se întîlneşte pe arii relativ restrînse:
in partea estică a Munţilor Pădurea Craiului
în grabenul Someşul Cald.
Suita permiană include brecii şi conglomerate care se dispun direct peste fundamentul cristalin şi sînt
formate aproape exclusiv pe seama acestora.
Triasicul
Discordant şi transgresiv peste Permian urmează depozitele triasice care aflorează în partea estică a Munţilor
Pădurea Craiului, pe marginea sudică a acestora şi în partea nord-estică a Munţilor Bihor
Triasicul inferior
în Pădurea Craiului, debutează prin conglomerate care trec pe verticală la o alternanţă de gresii cuarţoase
roşietice şi albe, urmează şisturi argiloase roşii cu intercalaţii de dolomite ,se continuă cu calcare stratificate,
— Triasicului mediu
Avem dolomite , urmate de calcare în plăci cu intercalaţii de şisturi argiloase. Suita Triasicului din Pădurea
Craiului se încheie cu calcare masive, recifogene, parţial dolomitizate
                      În Munţii Bihor
peste calcarele masive organogene ladiniene urmează un pachet de calcare cenuşii şi calcare negricioase-
roşietice cu intercalaţii de şisturi argiloase.
Jurasicul
— Liasicul debutează prin depozite psefito-psamitice, urmate de depozite carbonitice, urmează o suită de
gresii calcaroase, marnocalcare, calcarenite siltice,.
Are o mai mare extindere în Munţii Pădurea Craiului .
— Doggerul
Suita completă se poate urmări la Bratca şi la Vadu Crişului.
începe printr-un pachet de marne şi marnocalcare, pe alocuri glauconitice Aalenian,urmează marnocalcare şi
calcare oolitice brune,se continuă prin calcare nisipoase şi marnocalcare ,se încheie printr-un nivel de
marnocalcare
— Malmul
este reprezentat exclusiv prin calcare, în mare parte cu aspect masiv.
debutează prin calcare stratificate, negricioase, sau prin calcare oolitice,urmeaza calcare masive,
organogene,

Cretacicul

Barremianul
include calcare albe masive, cu intercalaţii de marnocalcare, urmînd peste calcarele lacustre
Apţianului
debutează cu un nivel de calcare cu orbitoline, urmat de depozite marnoase,se încheie cu un nivel de calcare
masive, recifale
Albianul
include o suită predominant detritică cu un pronunţat caracter pararitmic. Depozitele sînt reprezentate prin
conglomerate, calcarenite, gresii de culoare închisă şi gresii glauconitice, şisturi argiloase şi marnoase şi
calcare coraligene
            Vraconian—Cenomanianul
include ultimele depozite ale suitei învelişului propriu-zis al masivelor cristaline, reprezentate printr-o
alternanţă de gresii şi şisturi marnoase şi argiloase, roşii.
Sedimentarul domeniului de Codru
Domeniul de Codru se întinde între linia care marchează urma şariajului de Codru separîndu-l de autohtonul
de Bihor şi linia care marchează urma şariajului pînzelor de Biharia la sud .
La alcătuirea domeniului de Codru participă şisturi cristaline şi învelişul sedimentar al acestora.
Şisturile cristaline aflorează pe arii relativ restrînse, numai în partea vestică a Munţilor Codru şi în bazinul
Arieşului.
Învelişul sedimentar acoperă suprafeţe întinse în Munţii Codru-Moma, în Munţii Bihor şi la marginea sudică
a Munţilor Pădurea Craiului;
Permianul
În ansamblu formaţiunilor permiene din domeniul de Codru se pot separa două entităţi:
complexul conglomeratelor laminate, ca entitae inferioară
complexul vulcanogen-sedimentar, ca unitate superioară
Complexul congoleratelor laminate, se dispune transgresiv şi discordant peste şisturile cristaline. Elementele
conglomeratelor sunt formate exclusiv din şisturi cristaline.
Complexul vulcano-sedimentar urmează peste precedentul şi se caracterizează prin asocierea a unui material
de origine piroclastică, cu material de origine terigenă.

Triasicul
Primul termen al ciclului alpin se dispune discordant peste formaţiuni mai vechi.
Suita completă a Triasicului se poate urmări în Munţii Codru .
— Triasicul inferior
debutează prin depozite psefito-psamitice reprezentate în bază prin conglomerate care se dispun transgresiv
peste formaţiuni mai vechi. Acestea trec pe verticală la gresii cuarţoase, la început masive, apoi devin
stratificate şi capătă intercalaţii de şisturi argiloase roşii.
— Triasicul mediu
include depozite în totalitate carbonatice prezentînd unele diferenţieri în diversele unităţi tectonice. Acestea
succed în continuitate de sedimentare depozitelor werfeniene şi încep cu dolomite masive, de obicei de
culoare închisă, mai rar gălbui sau roşietice, avînd o grosime de 200—300 m.
Peste dolomitele anisiene, în Platoul Vaşcău se dezvoltă, local, un calcar organogen masiv, cu zone
dolomitizate, urmează calcare de culoare cenuşie pînă la negru,
— Triasicul superior
se caracterizează prin dezvoltarea faciesurilor recifale în zona de origine a pînzei de Moma şi prin
intervenţia mai frecventă a materialului terigen în restul domeniului de Codru.
în întregime în facies carbonatic se întîlneşte numai în Platoul Vaşcău. Aici, calcarele negre suportă calcare
,masive organogene, uneori dolomitice, de culoare deschisă,
În pînza de Tărcăiţa diferă întrucîtva de acela din Platoul Vaşcău. Astfel, peste calcare ladianian-
eocarniene, urmează dolomite şi calcare dolomitice masive,  se continuă prin calcare, urmate de dolomite
stratificate cu intercalaţii de şisturi argiloase roşii Norian.
Jurasicul
Domeniul de Codru, în cea mai mare parte din perioada jurasică, a fost exondat.
Liasicul 
are cea mai largă dezvoltare în Munţii Codru şi aparţine pînzei de Codru sud (v. Depozitele liasice se dispun
peste acelea reţiene şi sînt reprezentate prin marne cu belemniţi, urmate de calcare nisipoase Hettangian-
Sinemurian. Suita se încheie prin calcare encriniticePliensbachian
în partea nordică a Platoului Vaşcău se întîlnesc triasice, se găsesc calcare micritice, marnocalcare şi argile
siltice, urmate de o formaţiune predominant detritică constituită din argile şi calcare.

Tithonic-Neocomianul
include depozite cît caracter flişoid reprezentate printr-o alternanţă de grezocalcare şi şisturi marnoase cu o
grosime de 700—800 m. Asemenea depozite s-au conservat doar în pînza de Codru
închide suita învelişului sedimentar al masivelor cristaline din domeniul de Codru. A urmat o îndelungată
fază de eorziune.

Sedimentarul domeniului de Biharia

Domeniul de Biharia se întinde la sud de linia care marchează contactul tectonic dintre sistemul pînzelor de
Codru şi sistemul pînzelor de
Învelişul sedimentar din domeniul de Biharia se reduce la depozitele prealpine atribuite Permianului; apar pe
o arie foarte limitată în Munţii Zarand aparţinînd pînzei de Highiş-Poiana. Includ depozite psamito-pelitice
de culoare închisă reprezentate prin argilite şi gresii
domeniul de Biharia a evoluat că arie exondată  in ciclului alpin

Sedimentarul postparoxismal
e de vîrstă Senoian,apare in :
Depresiunea Roşia,

grabenul Remeţi,
zona Răchiţele-Valea Drăganului

marginea Depresiunii Borod.

Depresiunea Roşia
constituie zona în care s-a conservat suita cea mai completă a învelişului posttectonic. Aceasta este situată în
partea sudică a Munţilor Pădurea Craiului, iar depozitele ce o constituie acoperă urma şariajuluşi de Codru.
Formaţiunile depresiunii sînt predominant detritice în jumătatea inferioară a suitei, iar spre partea superioară
devin marnoase Santonian-Campanian;
Zona Răchiţele — Valea Drăganului
include mai multe petice de sedimentar din învelişul posttectonic care se delimitează în aria de răspîndire a
vulcanitelor din Vlădeasa. În alcătuirea acestora intră depozite predominant grosiere
Zona de pe marginea Depresiunii Borodului
include depozitele care apar discontinuu pe versantul sudic al Munţilor Plopiş,sunt  predominant detritice

MAGMATITELE LARAMICE

s-au formatin intervalul Senonian terminal — Eocen timpuriu, în care se individualizează trei stadii:
— vulcanismul laramic timpuriu efuziv-exploziv cînd au fost puse în loc curgeri de lave şi material
piroclastic andezitic, dacitic şi riolitic;

— vulcanismul laramic intrusiv, care a generat corpuri hipabisice constituite din diorite şi tonalite,
cuarţdiorite, granodiorite, monzogranite şi granite;
— vulcanismul laramic final cînd s-au format dyke-uri şi filoane de aplite, microgranite, microdiorite,
bazalte şi lamprofire.
Cea mai impozantă masă de magmatite laramice din Munţii Apuseni de Nord o constituie complexul
vulcano-plutonic Vlădeasa, reprezentat prin riolite, andezite cu hornblenda şi andezite cu piroxeni, prin
dacite cu biotit şi hornblenda
       Andezitele aflorează în partea estică a Masivului Vlădeasa.      
Dacite cu biotit şi hornblenda se întîlnesc în nord-estul Masivului Vlădeasa;
        Riolitele constituie elementul cel mai caracteristic şi mai abundent al Masivului Vlădeasa.

Tectonica Munţilor Apuseni de Nord

Avem un aranjamentîn care se deosebeşte un autohton, denumit de Bihor, şi două unităţi cu rol de pînze,
constituind sistemul pînzelor de Codru şi sistemul pînzelor de Biharia

Autohtonul de Bihor

Autohtonul de Bihor este delimitat de falia Plopiş spre nord şi de urma şariajului pînzei de Codru spre sud şi
sud-vest;,
în partea centrală a autohtonului de Bihor se recunoaşte un mare graben orientat NV-SE umplut cu produsele
magmatismului laramic.
Pe laturile acestuia avemdouă semigrabene:
grabenul Remeţi situat pe latura nord-vestică a
grabenul Someşul Cald situat pe latura sud-estică.

Sistemul pînzelor de codru

Sistemul pînzelor de Codru se delimitează între urma şariajului de Codru, care se urmăreşte din partea sud-
vestică a Munţilor Pădurea Craiului, pînă în sudul Munţilor Gilău, şi urma şariajului sistemului de Biharia
Structura in pînze a domeniului de Codru în sensul arătat este clară şi se poate urmări în Munţii Codru-
Moma. Aici se disting: pînza de Codru (inferioară), pînza de Tărcăiţa (mijlocie) şi pînza de Moma
(superioară) .
Pînza de Codru — (Gîrda)
se delimitează clar în Munţii Codru
se caracterizează prin:
prezenţa şisturilor cristaline epimetamorfice
prin prezenţa suitei complete a sistemului triasic cu dezvoltarea la partea terminală a unui facies
dolomitic
Pînza de Tărcăiţa — (Bătrînescu)
La alcătuirea pînzei de Tărcăiţa —  (Bătrînescu) participă Permianul sub variatele sale aspecte, suita
completă a sistemului triasic cu mai multe nivele de dolomite şi şisturi argiloase roşii spre partea superioară
Pînza de Moma — (Arieşeni)
are o dezvoltare completă în în Munţii Moma ,unde se dispune atît peste pînza de Codru, cît şi peste pînza de
Tărcăiţa.
La alcătuirea ei participă depozite permiene cu varietatea litofacială cunoscută şi în celelalte pînze, suita
completă a Triasicului şi depozite liasice de o factură deosebită.
Limita superioară a pînzei de Moma — (Arieşeni) se surprinde clar la vest de localitatea Gîrda, unde
depozitele permiene suportă şisturile cristaline de Arieşeni din sistemul pînzelor de Biharia.

Sistemul pînzelor de Biharia

Sistemul pînzelor de Biharia circumscrie Munţii Highiş, partea de sud a Munţilor Bihor, suprafeţe limitate
din partea sudică şi estică a Munţilor Gilău, precum şi zona Baia de Arieş
pînzele de Biharia sînt pînze tipice de soclu, constituite practic numai din şisturi cristaline.
include patru pînze:
Highiş-Poiana,
Biharia
Muncel
Baia de Arieş
Primele trei se conturează clar în Munţii Biharia, iar cea de a patra în regiunea Baia de Arieş
Pînza de Highiş-Poiana
cea mai de jos, include şisturile cristaline mezometamorfice de Mădirzeşti, cu granitoidele asociate şi
şisturile cristaline hercinice de Păiuşeni din Munţii Highiş care, în partea de nord a acestora, încalecă peste
pînza de Codru — (Gîrda).
Pînza de Biharia
se conturează clar în vîrful Biharia unde se surprind relaţii de superpoziţie tectonică faţă de pînza Highiş-
Poiana La alcătuirea acesteia participă şisturi cristaline epimetamorfice de Biharia şi şisturi cristaline
hercinice de Păiuşeni.
Pînza de Muncel
se conturează în sudul Munţilor Biharia unde şisutrile cristaline prehercinice de Muncel se dispun peste
şisturile cristaline hercinice de Păiuşeni. În afară de şisturile cristaline de Muncel, această pînză mai include
marmurele de Sohodol şi cristalinul de Vulturese-Belioara.
Pînza de Baia de Arieş
cea mai de sus, include şisturile cristaline mezometamorfice din regiunea Sălciua—Baia de Arieş cu masivul
granitic de la Vinţa. Acestea vin în contact de superpoziţie tectonică cu cristalinul de Muncel.

b)Muntii apuseni de sud

Morfologic, Munţii Apuseni de Sud se delimitează între Mureş şi -un aliniament foarte sinuos care ar uni
localităţile Bîrzava-Mădrizeşti-Hălma-giu-Cîmpeni, sud Roşia Montană-Sălciua-Ocoliş, incluzînd Munţii
Trascău, Munţii auriferi, Munţii Vinţului şi Munţii Drocca. Munţii Apuseni de Sud

Morfologic, Munţii Apuseni de Sud se delimitează între Mureş şi -un aliniament foarte sinuos care ar uni
localităţile Bîrzava-Mădrizeşti-Hălma-giu-Cîmpeni, sud Roşia Montană-Sălciua-Ocoliş, incluzînd Munţii
Trascău, Munţii auriferi, Munţii Vinţului şi Munţii Drocca. Munţii Apuseni de Sud
Magmatitele ofiolitice

în ansamblul masei ofiolitice avem două complexe majore:

unul tholeitic de vîrstă mezo- şi neojurasică
altul calcoalcalin de vîrstă Malm-Neocomian.
Acestora li se adaugă complexul spilitic barremian-apţian.

Complexul tholeitic
este format din curgeri de bazalte cu frecvente structuri de pilow-lave, şi sporadic aglomerate;
Componentul predominant al complexului tholeitic este bazaltul sub diferite varietăţi,
Corpurile intrusive sînt în general de dimensiuni mici
între corpurile intrusive se disting:
— pînze intrusive, cum este aceea de la Căzăneşti-Ciungani (fig. 78) care este intrusă în masa bazaltică
prezentînd structura stratificată (de jos în sus: microgabbrouri, dolerite, gabbrouri cu magnetit, gabbrouri);
— dyke-uri, cum este dyke-ul de la Almaş-Sălişte;
— corpuri ultrabazice cu structură stratificată, cum este acela de la Roşia Nouă;
— corpuri de gabbrouri compuse, cum este corpul de la Almăşel

Complexul calcoalcalin
este format din bazalte, andezite şi diferenţiate acide
ocupă o poziţie central-estică în cadrul Munţilor Apuseni de Sud, în Munţii Trascău, unde complexul
calcoalcalin este dominat de andezite, dacite şi riolite cu piroclastitele asociate.
Complexul spilitic
se întîlneşte în Munţii Trascău între Valea Ampoiului şi Valea

Învelişul sedimentar prelaramic

Exceptînd două iviri izolate de depozite psefito-psamitice de la marginea estică a insulei de cristalin din
nordul Munţilor Trascău, care se presupun a aparţine Permianului, toate celelalte formaţiuni sedimentare
aparţin Mezozoicului.
avem  următoarele zone faciale:
— zona Trascău-Valea Ampoiului, caracterizată prin dezvoltarea faciesurilor recifale pentru intervalul
Malm-Neocomian timpuriu, a faciesului pelitic pentru Tithonic-Neocomian
— zona Deva-Zam, în lungul Culoarului Mureşului, caracterizată prin dezvoltarea faciesurilor recifale
pentru Malm-Neocomian timpuriu şi a faciesurilor arenitice flişoide pentru Eocretacic;
— zona Bîrzava-Mădrizeşti, situată în vestul Munţilor Drocea, caracterizată prin dezvoltarea Tithonic-
Neocomianului în facies flişoid grezos-calcaros şi a Barremian-Apţianului în facies de wildfliş;
— zona Hălmagiu-Abrud în partea de nord a Munţilor Apuseni de Sud caracterizată în principal prin
dezvoltarea Eocretacicului în facies flişoid sau de wildfliş.

avem următoarele intervale cronostratigrafice:

Malm-Neocomian
Neocomian
Barremian-Albian,
Vraconian-Cenomanian,
Vraconian-Coniacian
Santonian-Maestrichtian

Malm-Neocomian

În zona Trascău-Valea Ampoiului constitue cea mai mare parte din Culmea Bedeleu.
debutează cu o secvenţă mixtă reprezentată prin lave bazaltice şi piroclastite în alternanţă cu calcare
stratificate Tithonic inferior, spre partea superioară se trece la calcare masive, organogene
În zona Deva-Zam, faciesul recifal al Malm-Neocomianului se dezvoltă în partea sa vestică , unde începe
prin calcare roşii Oxfordian, urmate de calcare  
În zona Abrud-Hălmagiu, faciesul recifal apare sporadic la marginea zonei, la contactul cu masa ofiolitică.

În zona Bîrzava-Mădrizeşti
suita tithonic-neocomiană include jaspuri cu intercalaţii de argilite şi calcarenite ,trec pe verticală la depozite
cu caracter de fliş predominant grezocalcaros
În zona Abrud-Hălmagiu depozitele tithonic-neocomiene imbracă acelaşi facies flişoid grezocalcaros că în
zona Bîrzava-Mădrizeşti şi sînt cunoscute sub numele de stratele de Crişul Alb. La partea lor superioară se
individualizează un complex predominant silicios

Neocomianul
În partea sudică a zonei, la nord de Valea Ampoiului, într-o structură anticlinală, şi în Munţii Vinţului, este
reprezentat printr-o asociaţie intimă de şisturi argiloase, calcare şi spilite
Barremian-Albianul

se întîlnesc frecvent depozite ritmice şi pararitmice asemănătoare întrucîtva cu flişul tipic; adesea predomină
depozite argiloase în care se găsesc însedimentate blocuri de origine şi vîrstă diferită, totul amintind trăsături
de wildfliş
În zona Abrud-Hălmagiu
debutează printr-o secvenţă ritmică ,care se dispune peste stratele de Crişul Alb,alc. din  gresie cenuşie şi
şisturi argiloase=sisturi de Căbeşti, urmează depozite predominant grezocalcaroase, caracterizate prin
succedarea ritmică a stratelor grezocalcaroase cu marne cenuşii.

În zona Trascău-Valea Ampoiului

suita barremian-albiană aflorează în jumătatea sudică a acesteia şi este predominant detritică
se separa in două entităţi litostratigrafice:
„stratele de Feneş" superioare
   stratele de Meteş".
Stratele de Feneş superioare includ ansamblul depozitelor care urmează în continuitate de sedimentare peste
stratele de Feneş inferioare, fiind reprezentate prin gresii silicioase în alternanţă cu argile ,sînt urmate de
depozite argiloase ,se încheie prin gresii calcaroase cu intercalaţii de marne
stratele de Meteş
Deasupra stratelor de Feneş superioare
constituite în cea mai mare parte din marneşi gresii fine cu lamine paralele sau oblice.
În zona Deva-Zam
peste un nivel de jaspuri se dezvoltă strate de Căbeşti
În zona Bîrzava-Mădrizeşti
se consideră că suita Barremian-Albianului este reprezentată numai în parte, fiind constituită din depozite de
tip wildfliş.

Cretacicul superior
se pot distinge următoarele grupări lito- şi cronostratigrafice:
Vraconian-Cenomanian
Vraconian-Coniacian
Santonian-Maestrichtian

Vraconian-Cenomanian
În culoarul Văii Ampoiului  depozitele se dispun transgresiv peste stratele de Feneş superioare şi includ
conglomerate care trec la gresii friabile în strate groase pînă la 3 m. La rîndul lor acestea suportă depozite
grezoase şi argiloase în succesiune ritmică=stratele de Valea lui Paul.

Vraconian-Coniacian
Acesta include depozite care aflorează în jumătatea nordică a Munţilor Trascău şi în zona Deva-Zam.
În Munţii Trascău s-a separat o suită detritică foarte eterogenă, alcătuită din conglomerate polimictice, mai
frecvente în baza suitei, urmate de gresii de tip subgraywackic, în alternanţă ritmică cu şisturi argiloase.
în Defileul Mureşului depozitele neocretacice se dispun transgresiv peste depozitele eo-cretacice şi
debutează printr-o secvenţă grezoasă-calcaroasă în care se întîlnesc elemente bine rotunjite, frecvent din
cuarţite; au o grosime de 40— 80 m = „strate de Fornădia".

Santonian-Maestrichtian

se gasesc între insula de cristalin de la Rapolt şi Valea Ampoiului. Ele sînt reprezentate printr-o stivă groasă
de 300 m, în cuprinsul căreia s-au delimitat trei complexe litologice
--- complexul bazal grezos-calcaros de culoare violacee, de 80 m grosime, desemnat- sub numele de strate
de Bobîlna;
— complexul median calcaros-marnos, alb-violaceu, de 100 m grosime constituind stratele de Geoagiu;
— complexul detritic flişoid desemnat drept strate de Bozeş. Acest ultim complex reprezintă o suită ritmică
de gresii subgraywackice, grezo-calcare şi marne, la care se adaugă gresii şi adesea microconglomerate.

Magmatitele laramice

s-a manifestat numai prin cea de a doua etapă cînd s-au pus în loc cîteva corpuri intrusive.
se dispun pe două aliniamente:
pe un aliniament mai vestic se găsesc corpurile de la Săvîrşin şi de ia Căzăneşti, pe un aliniament mai estic
se situează corpurile de la Cerbia şi de la Măgureaua Vaţei.
Corpul de la Săvîrşin este un corp compus, constituit în partea nordică din veniri succesive de diorite
cuarţifere şi granodioritice; în partea sudică se întîlnesc granite porifice ulterioare
Corpul de la Căzănesti este intrus în pînza intrusivă de gabbrouri şi în acoperişul bazaltic al acesteia ; are o
structură de sfenolit şi este constituit din diorite cuarţifere cu separaţii granitice.
Corpul de la Cerbia este constituit în principal din granite şi subordonat din granodiorite, totul fiind
străbătut de filoane.
Corpul de la Măgureaua Vaţei este format de fapt din mai multe corpuri mai mici constituite din granite,
granodiorite şi diorite cuarţifere.

Vulcanitele neogene
În Munţii Apuseni de Sud ,se individualizează patru asemenea aliniamente.
Un prim aliniament se suprapune Depresiunii Brad-Săcărîmb, iar de la Hălmagiu spre vest şi nord-vest,
produsele vulcanice se continuă pînă la Gurahonţ.
La nord-est de zona Hălmagiu-Brad-Săcărîmb se individualizează al doilea aliniament, care în partea sudică
se suprapune în parte depresiunii posttectonice Zlatna-Almaş. Vulcanitele de pe acest aliniament se întîlnesc
pînă în dreptul localităţii Stănija, alcătuind astfel aliniamentul sau zona Zlatna-Stănija.
Cea mai nordică zonă de apariţie a vulcanitelor neogene se delimitează între localităţile Bucium şi Roşia
Montană întinzîndu-se spre N V pînă la Baia de Arieş.
În partea de sud-vest a Munţilor Apuseni de Sud se situează cea de a patra zonă în care apar produsele
vulcanismului neogen. Acestea se urmăresc în direcţia est-vest pe o distanţă de 80 km între Deva şi
localitatea Căpîlnaş.
avem a trei cicluri  în evoluţia vulcanismului neogen din Munţii Apuseni.
Primul ciclu
s-a desfăşurat în Badenianul timpuriu şi corespunde unei mişcări de subsidenţă accentuată, acompaniată de
transgresiunea badeniană. Trăsătura esenţială a acestui ciclu este dată de caracterul pulsatoriu al venirilor de
lave care au dat naştere la roci foarte variate.
Al doilea ciclu
cel mai important prin intensitatea cu care s-a manifestat şi prin volumul produselor vulcanice care au fost
puse în loc, s-a desfăşurat începînd din Badenianul tîrziu şi pînă în Pliocenul timpuriu. Activitatea vulcanică
a avut un caracter mixt, dînd naştere la curgeri de lave şi produse piroclastice

Al treilea ciclu
s-a desfăşurat în a doua jumătate a Pliocenului, a dat andezite bazaltoide şi subordonat andezite amfiobolice,
dezvoltat în sectorul Roşia Montană unde se cunosc vulcanii de la Rotunda şi de la Vîrful Poenii, alcătuiţi
din andezite bazaltoide.

Tectonica Munţilor Apuseni de Sud

Deformarea majoră a Munţilor Apuseni de Sud constă în fragmentarea masei ofiolitice, ridicarea şi
înaintarea ei peste sedimentarul din zonele marginale nordice, a rezultat pînza de Drocea, o pînză de
amploare considerabilă, pînza de Drocea este decroşată spre sud-est de sistemul de falii orientat NV-SE care
a generat depresiunea amintită.
Pînza de Drocea este o pînză tipică de obducţie, fiind constituită în cea mai mare parte din ofiolite şi în
principal din complexul tholeitic.
Sedimentarul din faţa pînzei,  a fost cutat dînd structuri de cute-solzi. Asemenea structuri se individualizează
clar în zona Bîrzava-Mădrizeşti
Pînza de Trascău, la rîndul ei, datorită eforturilor la care a fost supusă în timpul şariajului, a suferit
deformări care au condus la fragmentarea ei şi stabilirea unor raporturi tectonice între diversele blocuri, într-
o asemenea situaţie se găseşte Culmea Bedeleu
Ultimele mişcări, laramice timpurii, au avut urmări mai puţin importante. Acestea au produs deformări mai
vizibile în învelişul posttectonic, de pildă în stratele de Bozeş.