Platforma Moesică

PLATFORMA MOESICĂ

1. Cadrul geologic regional

Platforma Moesică este prezentă pe teritoriul Romaniei între orogenul carpatic, Dunăre şi
Marea Neagră. În raport cu orogenul carpatic aceasta subşariază, se afundă, sub depozitele
avanfosei carpatice ajungâng chiar şi sub pânzele flişului din Carpaţii de Curbură; se poate
considera totuşi că limita între cele două domenii este Falia Pericarpatică, aceasta reprezentând
limita de extindere maximă a avanfosei carpatice peste platforma subşariată.
Evoluţia geologică a Platformei Moesice (existenţa mai multor cicluri sedimentare
distincte, cu depozite având grosimi de mii de metrii, varietatea litofaciesurilor şi a
aranjamentelor structurale şi stratigrafice ale formaţiunilor geologice) a favorizat generarea şi
acumularea petrolului astfel că în prezent aceasta constituie un domeniu de maxim interes
pentru exploatarea hidrocarburilor.
Aranjamentul tectonic al Platformei Moesice (fig.1) a permis punerea în loc a numeroase
acumulări de hidrocarburi la nivelul fiecărui ciclu sedimentar.

Fig.1. Distribuția ariilor depresionare majore, cu perspective de hidrocarburi în sectorul

românesc al Platformei Moesice (după Dicea, 1991)

1
 Platforma Moesică

Fig. 2 Coloană litostratigrafică – Platforma Moesică

2
 Platforma Moesică

Până în prezent au fost puse în evidenţă structuri petrolifere şi respectiv zăcăminte de

hidrocarduri, mai ales în partea de nord a Platformei Moesice, mai exact la nord de zona de
inflexiune a fundamentului (în partea de est) şi respectiv adiacent cu Ridicarea Olteană (în
partea de vest). Celelalte structuri majore aparţinând Platformei Moesice: Depresiunea Băileşti,
Depresiunea Roşiori Alexandria şi Depresiunea Călăraşi (fig.1.) au rămas mai puţin cercetate şi
deşi întrunesc condiţii de existenţă a unor importante acumulări de petrol nu au fost puse încă
suficient în valoare. În mod firesc, în cele ce urmează vor fi analizate cu precădere zonele mai
sus menţionate.
În ceea ce priveşte vârsta formaţiunilor purtătoare de hidrocarburi intervalul de interes
este cel constituit în special de primele două cicluri sedimentare respectiv cambrian mediu –
carbonifer superior şi permo – triasic (fig.2) ce include în suita depozitelor aferente potenţiale
resurse de petrol.

2. Condiţii de formare a acumulărilor de hidrocarburi

Îndelungata și destul de complexa evoluție a Platformei Moesice a favorizat acumularea
unei importante secvente de depozite, constituite dintr-o alternanță de tipuri litologice a căror
proprietăți le recomandă ca roci rezervoare, protectoare și posibil genetatore de hidrocarburi.
Aceste categorii de roci, împreună cu alți factori care fie ca au contibuit la formarea
petrolului și gazelor fie că exprimă condițiile în care a evoluat o regiune ori o formațiune
geologică, vor fi examinate succinct în continuare.
2.1. Roci sursă în Platforma Moesică:
Paleozoic
Pentru formațiunile de vârstă Paleozoic corelarea tuturor datelor geochimice și
informațiilor geologice s-a concretizat în definirea rocilor sursa la nivelul a trei mari
formațiuni: formațiunea de vârstă Ordovician – Silurian – Devonian inferior, denumită
Formațiunea de Țăndărei, formațiunea de vârstă Devonian mediu – Carbonifer inferior,
denumita formațiunea de Călărași și formațiunea de vârstă Carbonifer superior, denumită
Formațiunea de Vlasin.
Cele mai bune condiții de generare și conservare a materiei organice au fost considerate
ca fiind în zonele cu adâncimi de ingropare ale Paleozoicului mai mari de 2800m.
Gradul de cunoaștere a rocii sursă a fost reprezentat pe harta cu zonele de generare a
hidrocarburilor . Astfel, procentul cel mai mare de cunoaștere a rocii sursă (efectivă sau
supramatură ) la nivelul Paleozoicului este de 70% în cazul structurilor: Bibesti, Bradesti,
Capul Dealului, Mitrofani, Plopii Slavitesti, Salcia, Stoienita și Ușurei. Un procent de 55% este

3
 Platforma Moesică

întâlnit în cazul structurilor: Calaresti, Ileana, Negreni iar un procent de 40 % pentru

structurile: Amara, Brancoveanu, Bordei Verde, Călărași, Mircea Vodă, Oprișor, Peretu și
Urziceni. Pentru restul suprafetelor gradul de cunoaștere este de 10%.
Caracteristicile rocilor sursa sunt:
 cantitatea de substantă organică, (COT), are valori cuprinse între:
a) 0,54 – 4,67 % g pentru argilele și argilitele de vârsta Ordovician – Silurian –
Devonian inferior ( Formațiunea de Țăndărei);
b) 0,32 – 2,74 % g pentru calcare și dolomite de vârsta Devonian mediu – superior –
Carbonifer inferior (Formațiunea de Călărași);
c) 0,47 – 9,39 % g pentru argile de vârsta Carbonifer superior (Formațiunea de
Vlasin);
 tipul de kerogen:
a) Formațiunea de Țăndărei conține un kerogen de tip II mixt;
b) Formațiunea de Călărași conține un kerogen de tip II mixt, cu o contribuție de tip
I, sapropelic (conform literaturi de specialitate);
c) Formațiunea de Vlasin conține un kerogen de tip III, humic;
 stadiul actual de maturitate este de:
a) metageneză pentru formațiunea de vârstă Ordovician – Silurian – Devoian inferior
( Formațiunea de Țăndărei);
Tmax > 5000C
MOE/COT = 0,3 – 16%
HC/COT = 0,2 – 9 %
HC/MOE= 24,58 – 81,38%
b) sfârșit de catageneză și metageneză – pentru formațiunea de vârsta Devonian
mediu – Carbonifer inferior ( Formațiunea de Călărași)
Tmax=460 – 4860C
MOE/COT= 2,1 – 25 %
HC/COT= 0,6 – 11 %
HC/MOE= 12,12 – 77,3 %
c) catageneza – pentru formațiunea de vârsta Carbonifer superior (Formațiunea de
Vlasin)
Tmax=4500C
 tipul de hidrocarburi generate: lichide (țiței, condensat) și gaze, astăzi

4
 Platforma Moesică

fiecare formaţiune mai generează, în funcţie de condiţiile de adâncime, îngropare și de

conținutul de materie organică:
a) gaze - pentru formaţiunea de varsta Ordovician – Silurian – Devonian inferior
(Formaţiunea de Țăndărei);
b) țiței, condensat, gaze - pentru formaţiunea de varsta Devonian mediu – superior,
Carbonifer inferior (Formaţiunea de Călărași);
c) gaze - pentru formaţiunea de varsta Carbonifer superior (Formaţiunea de Vlasin);
 corelările țiței-rocă sursă au evidențiat faptul că rocile depuse în Paleozoic constituie
sursa unei însemnate părți din hidrocarburile descoperite în Platforma Moesică;
 conform diagramelor istoriei îngropării, rocile sursă intră în fereastra de
petrol la adâncimi cuprinse între 2900 m si 4700 m și au generat și expulzat hidrocarburi în
mod diferit în funcţie de adancimea de îngropare, gradientul geotermic, etc. Din diagramele de
generare și expulzare s-a observat că formațiunile Paleozoicului au inceput să genereze și să
expulzeze hidrocarburi încă de la începutul Permianului, procesul continuând pînă astăzi.
Dogger
Pe baza datelor privind rocile sursă de vârsta Dogger, Bajocian – Batonian, s-a întocmit
o hartă cu aria de răspândire a pelitelor de vârsta Dogger și o hartă cu zonele de generare a
hidrocarburilor, pornind de la gradul de cunoaştere a rocii sursă efective.
Zona de depunere a substanței organice în timpul Doggerului este partea central -
vestică a Platformei Moesice. Aceasta zonă a oferit condiţiile necesare de depunere și
prezervare a materiei organice.
Pentru întocmirea hărţii cu gradul de cunoaştere a rocii sursa s-a luat în calcul doar
roca sursa efectivă, situată la nord de aliniamentul Bodaesti, lancu Jianu, Mogoșești, Negreni,
Ciești, unde secvenţele pelitice au grosimi cuprinse între 200 - 500 m și adâncimi de îngropare
de peste 3000 m.
S-au reliefat zone cu grade diferite de cunoaştere a rocii sursă:
 zone cu grad de cunoaştere în proporţie de 70 % : Ciesti – Negreni Spineni; Iancu
Jianu; Făureşti - Uşurei; Mitrofani; Varteju - Banest;
 zone cu grad de cunoaştere în proporţie de 55 % : Mogosesti; Bodaesti, Stoenita;
 restul zonei considerată rocă sursă efectivă este cunoscută în proporţie de 10 %.
Caracteristicile rocii sursă din zona studiată sunt:
 COT are valori cuprinse între 0,38 - 2,98 % g ;
 Kerogenul este de tip mixt, II + III, cu predominanța celui de tip II (Rock-Eval,
Pr/nC17, Fi/nC18);

5
 Platforma Moesică

 mediu de sedimentare a substantei organice a fost puternic anoxic pînă la anoxic (Pr/Fi
= 0,41- 1,79);
 substanța organică este matură, aflată în fereastra de petrol, pe structurile Spineni,
Lungeşti, Mamu (Tmax =444 - 451° C) și la sfarșitul ferestrei de petrol pe structurile
Ciesti, Mogosesti, Mitrofani,Varteju, Băneşti (HC/COT = 2- 4 %);
 tipul hidrocarburilor generate : gaze, țiței, condensat;
 potenţialul petroligen actual: mediu - bun;
 se apreciază că o parte însemnată din țițeiurile din zăcămintele situate în partea central -
vestică provin din roci sursa de vârsta Dogger;
 generarea și expulzarea hidrocarburilor s-a produs începând cu Miocenul mediu și
continuă și în prezent.
2.2. Rocile rezervor sunt reprezentate de:
- dolomite fisurate, grainstones peletale și boundstones din formațiunea de Călărași
(Devonian mediu – Carbonifer inferior);
- gresiile și conglomeratele din formațiunea de Vlasin (Carbonifer mediu –superior);
- gresiile complexului grezos mediu de vârsta Triasic inferior;
- dolomitele și calcarele din Triasicul mediu.
Rocile rezervor sunt reprezentate prin dolomite (dolosparite, dolomicrosparite)
grainstone –uri pletale și boundstone-uri.
La est de falia Intramoesica s-a semnalat prezența paleokarstului. Parametri fizic
(porozitate, permeabilitate) variaza foarte mult, atât pe orizontală cât și pe verticală, astfel
încât, în cadrul aceleiași secvențe pot fi întâlnite nivel poros – permeabil și nivele compacte cu
rol protector. Singura zona productivă conoscută pînă în prezent în cadrul foramțiuni Călărași,
este Bibesti – Bulbuceni (Devonian superior) în N-V Platformei Moesice, unde porozitatea
conform diagrafiilor geofizice variază între 6,5 -20%. În partea de sud a Platformei la vest de
Olt, la probele de producție efectuate în zonele Darvari și Bradești, s-a înregistrat lipsa de
aflux. În partea de est, porozitațile au variat între 1.3- 9 % iar permeabilitatile < 4 m D.
Formațiunea de Vlasin
Rocile rezervor gresiile și conglomeratele acestei formațiuni ( Calareti Peris, Cotofeni)
prezintă conform diagrafiilor electrice valori de porozitate de 5-14%. Masuratorile directe au
indicat porozități de 1.4 – 9.9 % și permeabilitați de 1,1-3,9m D.
Formațiunea de Roșiori (Permian – Triasic inferior)
Gresiile complexului grezos mediu ( Triasic inferior ) prezintă, în general bune calități
colectoare. Gresiile silicioase au porozitate 9,5-12% și permeabilitate 21- 75mD.

6
 Platforma Moesică

Gresile cu ciment calcitic au porozitate 8-28% și permeabilitate 0-140Md.

Formațiunea de Alexandria
În timpul Triasicului mediu, se instalează o nouă platformă carbonatică.
Compartimentul dobrogean este exondat iar falia Dăbuleni –Slatina – Oporelu separă
compartimentul vlah în două arii de sedimentare: la est de falia mai sus amintită se instalează
un regim de sedimentare de apă puțin adâncă, pertidal, lagunar – dolomitic cu intercalați de
sare și anhidrit, în timp ce la vest de aceeași falie, se individualizează o zonă de platformă
internă și o zonă de platformă externă în partea de nord a Platformei Moesice.
Rocile rezervor sunt reprezentate prin dolomite ( dolosparite cu porozitate de la 2,7-
28% și permeabilitați de 0-0,4 mD) și prin calcare cu porozități de 0-9,7 % și
permeabilități de 0-0,4 mD. Valoriale de permeabilitate mari înregistrate la unele sonde
(Brădești) – 2700mD, demonstreaza caracterul fisural al dolomitelor și calcarelor respective.
Formațiunea de Segarcea (Triasic superior)
Scaderea drammatică a nivelului eustatic, a condus în Triasicul superior la
cvasicontinentalizarea Platformei Moesice, numai o mica porțiune din zona central – sudică a
Platformei, continuând să funcționeze într-un regim marin-lagunar cu calcare și anhidrite.
Restul teritoriului a fost acoperit de depozite continetal argiloase –grezoase de tip
eolian, fluviatil, lacustru.
Rocile rezervor sunt reprezentate prin gresiile, nisipurile și microconglomeratele
complexului median, avand excelente proprietăți de înmagazinare și cedare. Porozitatile
variază între 2,4 și 43,7 % iar permeabilitățile între 5 mD și 650 mD.
Formațiunea de Balș (Jurasic mediu)
Începând din Liasicul inferior se reia procesul de sedimentare în Platforma Moesica ca
urmare a creșteri nivelului eustatic. Domeniu de sedimentare este perdominant de tip self
proximal , cu o adancime de maximum 100-150m, în partea nordică schitându-se o zonă de self
distal.
În zona de self proximal au fost puse în evidență mai multe subdomenii depoziționale și
corpuri sedimentare aferente: conuri aluviale, câmpii de coastă, câmpii deltaice, delte-front,
cordoane – bare nisipoase litorale.
Rocile rezervor sunt reprezentate prin gresii cuartoase, gresii litice grosiere,
microconglomerate cu ciment silicios, cu bune proprietăți de înmagazinare și curgere. Se
remarcă prin porozități de 13,8-20,5% și permeabilități de 0,1- 1000mD.

7
 Platforma Moesică

Formațiunile carbonatice legate de Platforma Carbonatică Moesiană: Formațiunea de

Cartojani, Formațiunea de Bascoveni, Formațiunea de Cernavoda, Formațiunea Ciuresti,
Formațiunea Stefan cel Mare (Jurasic superior – Cretacic inferior).
Începând din Calovianul superior și pînă în Aptianul inferior pe intreaga suprafață a
Platformei Moesice evoluează o platformă carbonatică de tip rampă.
În Tithonicul superior se produce o difernțiere batimetrică netă a Platformei Moesice
care conduce la instalarea urmatoarelor domeni depoziționale :
- pertidal, dezvlotat cu precădere la est de falia Intramoesică;
- self median (rampa mediana) dezvoltat în partea central-estică a Platformei Moesice;
- self intern (rampa internă) dezvoltat între extremitățile estica și vestică ale Platformei;
- self extern (rampa externă) –bazin intraself dezvoltat între falile Zimnicea- Găiesti la
est și faliile Coveiu – Craiova și Craiova-Bibești la vest.
Particularitățile domeniilor depoziționale instalate în Tithonicul superior și Cretacicul
interior au controlat formarea unor corpuri sedimentare ale caror proprietăți colectoare primare
au evolat în timp, în sens pozitiv (porogenetic) sau negativ (poronecrotic), datorită acțiuni
proceselor diagenetice, foarte active.
Zăcămintele de vârsta cretacică inferioară, identificate pînă în prezent în zona central-
estică a Platformei Moesice, sunt catonate în roci rezervor în totalitate carbonatice.
Acestea se distribuie astfel:
În zona rampei externe și a bazinului intra self, dezvoltate în partea central și central –
vestică a Platformei Moesice, acumulările de hidrocarburi sunt loclizate în rezervoare de
vârsta neocamian, cracterizate printr-o porozitate de timp predominant fisural, generate de
procese de compactare diferențiale la scara regională. Valorile de porozitate sunt în general
relativ scazute ( 3-7%) iar cele de permebilitate variază între 0-32mD.
În zona rampei mediane și interne care ocupă partea central –estică a Platformei
Moesice acumulările de hidrocarburi sunt situate în depozitele de vârstă neocamiana (
Brancoveanu –Serdanu, Potresti, Corbii Mari- Poiana).
Rocile rezervor sunt legate de corpurile recifale și de zonale perirecifale, abundente în
acest sector, și sunt cracterizate, în special prin porozități secundare ale căror valori variază în
limite destul de largi ( 5- 23%) precum și de zonale caustificate - fisurate.
În zonele afectate de procesul de dolomitizare în raport cu zonele limitrofe, valorile de
porozitate sunt puțin crescute ( cu circa 12-16%).
Principalele tipuri de porozități identificate în rezervoarele platformei recifale, cu rol
important în acumularea hidrocarburilor sunt:

8
 Platforma Moesică

- porozitatea secundară de timp vacuolar – cavernal – carstic, generata de procesele

diagenetice de dizolvare – carstifiere, este larg raspandită și crează probleme în timpul
forajul sondelor , datorită pierderilor masive de fluid de foraj (30-100%). Ea a fost
întâlnită în numerose carote provenite din sondale spate, ( Videle, Blajesti, Talpa,
Balaria, Vanatori, Poiana, Serdanu, Popesti – Leordeni);
- porozitatea secundară de tip fisural, determinată de procesele de compactare diferntiată
la scara locala, care acționeaza asupra unor corpuri recifale în mod individual;
- porozitatea primară de tip interparticular este mult mai puțin frecventă, datorită acțiunii
intense a proceselor diagentice.Ea este legată de corpurile sedimentare oolitice și
calcarenitice și de construcțiile recifale.
Formațiunea de Băcălești și Formațiunea de Dumbrava–Chiciu (Albina)
În timpul Albianului, s-au diferențiat în cadrul Platformei Moesice trei domeni majore
de sedimentare:
- un domeniu bazinal situat în partea central-vestica a Platformei, caracterizat printr-o
sedimentare de tip plegic;
- un self extern, loclizat în partea centrală a Platformei, cracterizat prin glauconite și
spongolite;
- un self intern , dispus în partea central-estică, caracterizat prin două tipuri faciale:
faciesul calcarenitic – calcisiltic ( în partea centrală) și faciesul grezos – nisipos cu
glauconit în partea estică.
Rocile rezervor sunt reprezentate prin calcarenite cu porozități de 4-25% și
permeabilități de 0-100mD, gresii calcaroase cu porozități de 29% și permeabilități de 130mD.
Formațiunea Urziceni (Sarmațian)
În timpul Sarmațianului s-au diferențiat doua domeni depoziționale:
- un self proximal, situat în partea de sud a Platformei Moesice, în vecinătatea tărmului,
caracterizat print-un facies mixt ( carbonatic – siliciclastic).
- un self distal, localizat în treimea nordică a Platformei, având un cracter siliciclastic.
Rocile rezervor sunt formate din nisipurii și gresii care intră în alcătuirea corpurilor
sedimentare de tip shoestring au porozități de 6-30% și permeabilități de 0-495mD.
Nisipurile și gresiile care compun barele nisipoase – grezoase au porozități de la 9- 325
și permeabilități de la 0- 495mD. Calcarele care formează bancurile carbonatice au porozități
de la 5-35% și permeabilități de 0-108mD.
2.3. Rocii protectoare
Paleozoic

9
 Platforma Moesică

Rocile care prezintă calități de protector pentru acumulările de hidrocarburi sunt

reprezentate prin:
- argilitele negricioase, sisturile argiloase și marmele brun – cenușii ale Formațiunii de
Țăndărei (Silurian – Devonian inferior);
- calcare fine, nefisurate ale Formațiuni de Călărași (Devonian mediu – Carbonifer
inferior) la nivel regional. La nivel local ea poate fi carstifiată sau fisurată;
- nivelele evaporitice ale Formațiuni de Roșiori (Permian – Triasic inferior) la nivel
local;
- complexele argilos inferior și argilos superior ale Formațiuni de Roșiori (Permian –
Triasic inferior);
- magmatitele efuzive ale Formațiuni de Roșiori (Permian – Triasic inferior) la nivel
local.
Mezozoic
La nivelu Mezozoicului principalele rocii protector considerate la scală regională sunt
urmatoarele:
- complexul argilos – mărnos al Formațiuni de Segarcea (Triasic superior) la nivel local;
- capacul argilos al Formațiuni de Balș (Jurasic mediu) la nivel regional;
- calcare argiloase ale Formațiuni Calinderul (Callovian superior) la nivel local;
- marnele și argilele Formațiuni de Băcălești – Glogoveanul (Albian inferior) la nivel
regional;
- marnele compacte ale Formațiuni de Cioara (Cenomanian - Turonian);
- calcarele cretoase ale Formașiuni de Tâncăbești (Cretacic superior).
Nezozoic
La nivelul nezozoicului au fost considerate rocii protector:
- orizontul superior pelitic al Sarmațianului (Formațiunea de Urziceni);
- cele patru secvențe pelitice meoțiene (Formațiunea de Urziceni);
- marnele pontiene (Formațiunea de Urziceni);
- marnele daciene (Formațiunea de Ianca).

2.4. Formare și tipuri de capcane

Formarea capcanelor nestructurale se caracterizează prin urmatoarele particularități:
- nu caracterizează o unitate geotectonică majoră (platformă, depresiune, avanfosă) ci
anumite domenii depoziționale;

10
 Platforma Moesică

- configurarea capcanelor nestructurale are loc în regiunile carcterizate printr-o mare

varietate de faciesuri, mai ales în zonele în care acestea se întrepătrund (capcane
litologice). Aceste capcane sunt definite prin contrastul dintre carcteristicile lito –
petrofaciale și petrofizice ale rezervorului și cele ale rocilor înconjuratoare;
- alternanța repetată a fazelor de exondare și imersiune conduce, pe de-o parte la
formarea capcanelor situate deasupra sau dedesuptul suprafețelor de discordanță
(capcane paleogeomorfice supradiscordante, respectiv subdiscordante), iar pe de alta
parte la crearea unor porozități secundare (dizolvare, carstifiere), în timpul exondării
datorită proceselor de eroziune subaeriană (capcane diagenetice);
- în regiunile cu regim hipersubsident, cu rate mari de sedimentare, secvențele de rocii
rezervor. Incomplet litificate, pot fi acoperite de stive groase de sedimente
impermeabile, sub greutatea carora se produce tasarea și compactarea lor. Acest efect se
produce în mod diferit deasupra redicarilor preexistente și pe flancurile acestora (tasare
diferențială). Astfel are loc deformarea rocilor rezervor și formarea așa numitelor
anticlinale de tasare.
Capcanele ne structurale au fost întilnite în aproape întreaga cuvertura sedimentare a
Platformei Moesice.
Formațiunea de Mangalia (Ordovician – Silurian mediu )
La nivelul segventei aneritice bazale (Ortocuartitele de Mangalia ), este posibila
existenta unor capcane diagenetice datorita gradului diferit de maturizare a acestor gresii ( prin
procese de supracrestare a cuarțului). Astfel se explica aflluxul de fluid la unele sonde 743,
2811 Bordei Verde, 5083 Mangalia, sau lipsa aflux (2803 lanca, 2881 Călărași).
Formaţiunea de Țăndărei (Silurian – Devonian mediu)
Rarele intercalaţii lenticulare arenitice ar putea constitui capcane litologice dar
grosimea și discontinuitatea lor nu le conferă valoare economică.
Formaţiunea de Călărași (Devonian mediu – Carbonifer inferior)
Grosimea mare a secvenţei carbonatice (pana la 2500 m), tipul, distribuția și evoluția
faciesurilor pledeaza pentru existenta unor capcane litologice și diagenetice legate de:
- corpuri calcarenitice, poroase, ecranate de calcare compacte sau de anhidrite;
- calcare recifale;
- dolomite cu porozitate secundară;
- calcare carstifiate / fisurate (pierderi masive ale fluidului de foraj) în sondele 17, 35,
2881 Călărași, 50 Amara, 30, 555, 562 Bordei Verde, 504, 2803 Berlescu, 2581
Zavoaia, 2841 Smirna, 2831 Belciugatele, 904 Urziceni).

11
 Platforma Moesică

Formaţiunea de Vlasin (Carbonifer superior)

Secvenţa predominant siliclclastică (paralică) a Carboniferului conţine interacalatii de
gresii și conglomerate a căror frecvență și dimensiuni deși nu prea importante, ar putea fi
interesante, dat fiind contextul lito - stratigrafic în care se plasează, fiind localizate în interiorul
unor orizonturi paelitice, de origine paralica, constituite din roci posibil generatoare de
hirdocarburi.
Formaţiunea de Roşiori (Permian - Triasic inferior)
Corpurile siltitice arenitice și psefitele dezvoltate în orizontul pelitic bazal al
Permianului ar putea constitui bune capcane litologice.
Suita de gresii triasice inferioare care se dispune transgresiv și discordant peste
depozitele permiene sau peste alți termeni mai vechi ar putea include capcane paleogeomorfice
supradiscordante (de exemplu în zonele Brancoveanu, Harlesti) și diagenetice (datorită
proceselor de fisurare) la Harlesti, Peretu unde s-au înregistrat pierderi masive de fluide, în
timpul traversării stratelor respective.
Formaţiunea de Alexandria (Triasic mediu)
Depozitele carbonatice - evaporitice ale acestei formaţiuni (grosime de pana la 1200 m)
se afla în raporturi de discordanța cu secvenţa siliciclastica triasica inferioară și cu secvenţa
siliciclastică a Formaţiunii de Segarcea.
Ca urmare a variaţiilor de facies, frecvente atat pe verticală cât și pe orizontală, de la
calcare la dolomite și invers, de la roci carbonatice la gipsuri sau anhidrite, precum și prezența
unor procese diagenetice (dolomitizări, dizolvări), în cadrul acestei formaţiuni poate fi
intâlnită o gamă largă de capcane nestructurale: paleogeomorfice asociate discordantelor
adiacente (Bradesti), litologice și diagenetice. Din aceasta ultimă categorie fac parte capcanele
din zona Oporelu - Constantinesti, unde numai partea superioară a dolomitelor este saturată cu
hidrocarburi, în timp ce calcarele superjacente, fiind compacte, conţin cantități reduse de țiței
doar pe fisuri.
Formaţiunea de Segarcea (Triasic superior)
Cuprinde nivele importante de arenite caracterizate prin dezvoltări locale, mai ales in
cazul orizontului grezos - nisipos si argilos - grezos. La contactul cu depozitele Formaţiunii de
Blaș, acestea produc țiței (Ciurești).
Triasicul superior, încheind cel de-al doilea ciclu de sedimentare, a fost urmat de o
perioadă de exondare care a durat pînă în Toarcian. Initiată mai devreme pe zonele de ridicare,
eroziunea prejurasica a condus la apariţia unei importante suprafeţe de denudatie care, dupa ce
a fost îngropată, a permis formarea unui mare număr de capcane nestructurale, predominant

12
 Platforma Moesică

paleogeomorfice. De această suprafaţa de discordantă este legată majoritatea zăcămintelor

puse în evidentă la vest de râul Veda, zăcăminte localizate de-o parte și de alta a discordantei
T3 / J2. Capcanele triasice subdiscordante produc țiței la Ciuresti, Oporelu - Constantinesti,
Iancu Jianu, Varteju, Slavuta, Valuta și cu siguranţă, în poziţia favorabilă mentionată, vor mai
putea fi identificate și în alte zone.
Formaţiunea de Balș (Jurasic mediu)
Depozitele doggeriene supradiscordante (Orizontul de Făureşti) s-au dovedit
productive la Ciuresti Negreni, Oporelu - Constantinesti, Spineni, Iancu Jianu, Făureşti Carcea
- Malu Mare, Negoesti – Bradesti, Slavuta, Varteju. Orizonturite arenitice D2 – D0 pot include
capcane litologice, în special fiind interesant orizontul D0 (Bathonian superior) identificat în
partea central - sudică a Platformei Moesice (Salcia Peretuu).
Formaţiunea de Cartojani (Jurasic superior)
Începând din Tithonic are loc o diferenţiere batimetrică în cadrul bazinului de
sedimentare moesic, evidențiindu-se trei tipuri de faciesuri, pelagic, corespunzător bazinului
intrashelf - Bazinul central Moesic; recifal, corespunzător rampei mediane și interne și
lagunar, care ocupă partea estică a Platformei Moesice.
Aceasta configuraţie facială a durat pînă în Aptianul inferior. Ca urmare a scăderii
nivelului eustatic la sfârșitul Tithonicului are loc o întrerupere în procesul de sedimentare care
a afectat rampa mediană și rampa internă, în bazinul central moesic și în zona rampei externe
sedimentarea continuând fără întrerupere.
În cadrul Formaţiunii de Cartojani se întâlnesc capcane paleogeomorfice
subdiscordante, localizate sub suprafaţa de discordantă Tithonic / Berriasian, capcane
litologice legate de corpurile recifale și de bancurile oolitice și capcane diagenetice, formate
datorită proceselor de dizolvare - carstifiere (paleokarst).
Formaţiunea de Bascoveni (Cretacic inferior)
Cuprinde capcane litologice (corpuri recifale, corpuri calcarenitice) ecranate de calcare
compacte, capcane diagenetice de tip paleokarstic și capcane paleogeomorfice subdiscordante
(proeminente de eroziune), adiacente discordantei Aptian inferior / Albian ( sau alți termeni ai
Cretacicului superior).
Formaţiunea de Cernavodă (Cretacic inferior - Neocomian)
Se caracterizează prin prezența capcanelor subdiscordante (discordanța Hauterivian /
Albian sau alți termeni ai Cretacicului superior, a capcanelor diagenetice (paleokarst) și a
capcanelor litologice (corpuri recifale și calcarenitice).
Formaţiunea de Ciuresti (Jurasic inferior- Cretacic inferior)

13
 Platforma Moesică

Conţine capcane de tip diagenetic / postdiagenetic formate prin procese de tasare

diferențiala / fisurare la scara regională, datorită contrastului reologic dintre armatura recifală,
rigidă, care caracterizează rampa mediană și depozitele mai plastice, specifice rampei externe
și zonei bazinale.
Un aspect comun al capcanelor nestructurale specifice formațiunilor carbonatice din
cuprinsul Platformei Carbonatice Moesiene, il constituie caracterul lor mixt, întalnindu-se
frecvent situații în care, de exemplu, un corp recifal sau calcarenitic are o poziţie
subdiscordantă, constituindu-se într-o proeminență de eroziune fiind, în acelaşi timp afectat de
procese de dizolvare - karstifiere sau fisurare.
Formaţiunile de Bacalesti - Glogoveanu si Dumbrava - Chiciu (Albian)
Depozitele albiene, marcând începutul unui nou ciclu de sedimentare care va dura pînă
în Senonian (local pînă în Eocen) - ciclul IV de sedimentare - se dispun transgresiv și
discordant peste diferiți termeni ai Cretacicului inferior.
Depozitele albiene se caracterizează printr-o diversitate de faciesuri, determinată de
particularitățile locale ale bazinului de sedimentare (topografie, batimetrie, energie de
bazin) și de oscilaţiile nivelului eustatic, pe un fond general transgresiv. Datorită acestei
varietăți a faciesurilor și a intrepătrunderii dintre ele, Albianul reprezintă un nivel
stratigrafic cu numeroase capcane nestructurale:
- capcane litologice: Tatarasti, Albeni - Negreni, Soparlesti, Siliştea, Raca;
- capcane diagenetice: Strambeni, Glavacioc;
- capcane stratigrafice: Strambeni, Glavacioc, Tatarasti, Ciolanesti, Harlesti, Recea,
Popeşti, Izvoru, Ştefan cel Mare.
În privința capcanelor localizate în depozitele Cretacicului superior, acestea au putut
oferi condiţii cu totul locale, punctuale, pentru formarea capcanelor nestructurale -
Cenomanian (Progresu), Turonian (Balaria), Senonian (Jugureanu, Siliştea, Ciuresti).
Formaţiunea de Urziceni
Perioada de exondare care a durat de la sfarșitul Senonianului și pînă în Badenian
(local Sarmatian și chiar Meotian) a determinat formarea unei importante suprafeţe de
denudatie, cu o energie de relief care a atins, pe alocuri, 2000 - 2500 m, de-a lungul căreia au
venit în contact depozitele miocene cu diferiți termeni ai Cretacicului, Jurasicului, Triasicului
și chiar ai Paleozoicului.

14
 Platforma Moesică

O astfel de evoluţie a favorizat geneza unor capcane predominat stratigrafice -

paleogeomorfice, dar și a unor capcane litologice și diagenetice.
De aceasta discordanță este legată majoritatea acumulărilor de hidrocarburi, localizate
la est de râul Vedea.
Ca exemple de capcane paleogeomorfice supradiscordante aferente acestei discordante
pot fi citate capcanele de tip „shoestring” care au rezultat prin colmatarea unor paleovăi,
localizate în partea centrală a Platformei Moesice (Preajba, Soparlesti, Siliştea, Cartojani,
Petresti, Talpa, Blejesti, Videle, Balaria, etc.)
De acelaşi tip sunt capcanele întâlnite de-a lungul promontoriului Bordei Verde sau
capcanele legate de așa numita „Paleovale a Jiului” (Paleojiu).
Capcanele litologice au fost identificate cu precădere în partea superioară a
Sarmațianului mediu, deasupra reperului Sa2. Ele constau din corpuri arenitice ecranate de
depozite pelitice, înconjurătoare. Au o frecventa mare, dovedindu-și valoarea economică la
Bibesti - Bulbuceni, Varteju, Sfarcea, Mamu - Gusoeni Pitulati, Ileana, Buesti, etc.
Depozitele meotiene se dispun transgresiv și discordant peste Sarmațian și conţin,
preponderent, capcane litologice.
Deși predominat pelitic, Meoțianul include frecvente secvențe siltitice și arenitice cu
dimensiuni variabile care se dezvoltă sub forma de bare, paralele cu linia de tărm. Astfel de
capcane litologie se dezvoltă în numeroase zone ale Platformei Moesice (Bibesti - Bulbuceni,
Slatina, Deleni, Cartojani, Bilciuresti, Pasarea, Cozieni, Urziceni, Ileana, Oprisenesti, Plopu,
Bertesti, Stancuta, Liscoteanca, Bordei Verde.
La sud și vest de Bucureşti, Meoțianul prezintă doua secvenţe de roci colectoare.
Secvența inferioară, reprezentată prin gresii, siltite și calcare grezoase se dezvoltă sub forma
unor fașii de 3 - 8 km, paralele cu linia de tărm. Modul de distribuție, alura și valoarea
izopahitelor sugerează caracterul de bare litorale.
Secvenţa superioară, sitută imediat sub Pontian, prezintă cu totul alte caracteristici,
distribuția și valorile izopahitelor sugerând posibile conuri aluviale sau minipaleodelte.
Deși secvenţa inferioara se caracterizează printr-un areal mai redus și prin grosimi mai
mici, ea prezintă caracteristici de producție superioare secvenţei superioare.
Cu toate ca are un caracter predominant pelitic, Pontianul a beneficiat de condiţii
favorabile genezei capcanelor litologice în extremitatea nord - estică a Platformei Moesice
unde s-au evidențiat zăcăminte de hidrocarburi legate de capcane litologice de tip lenticular.

2.5. Migrarea

15
 Platforma Moesică

Procesele de migraţie ale hidrocarburilor au avut loc în mod diferit în funcţie de poziţia
rocilor sursă/rezervor la nivelul bazinului sedimentar.
Migraţia primară a avut loc vertical şi lateral pe distanţe scurte până la medii. Astfel se
poate considera că pentru hidrocarburile generate pe rama nordică, în zona de afundare a
platformei sub orogen migraţia primară a hidrocarburilor lichide a fost scurtă favorizând
apariţia unor zacăminte subjacente limitei orogen/platformă. Existenţa formaţiunilor
suprapresurizate din acest sector indică de asemenea o migrare primară pe distanţe scurte. În
acelaşi timp, mai ales pentru fracţiile mai uşoare migraţia a avut o componentă laterală mai
importantă, mai ales în sectorul estic.
La sud de zonele de ridicare din centrul sectorului românesc al platformei, respectiv în
zonele depresionare menţionate anterior, migraţia primară a fost de asemenea scurtă şi
predominant pe verticală.
Migraţia secundară a avut loc în etape succesive respectiv este posibil ca, mai ales
fracţiile uşoare să se fi acumulat iniţial în capcane aflate la niveluri mai coborâte pentru ca
ulterior prin „spargerea” ecranului sau depăşirea spill point-ului să fie reluat procesul de
migrare formându-se acumulări secundare.
De exemplu în partea de est a platformei sunt prezente aliniamente structurale distribuite
uniform de-a lungul faliilor, pe unele dintre acestea maturarea şi generarea hidrocarburilor
fiind în dizarmonie cu caracteristicile acumulărilor.
De asemenea se pot observa distribuţii de tip Gussow ale acumulărilor de hidrocarburi la
nivel regional, poziţionarea acestora în complexe de vârste diferite nefiind esenţială dacă ne
raportăm la momentul expulzării şi migrării hidrocarburilor.
În ceea ce priveşte acumulările de gaze din depozitele miocen superioare şi pliocene
trebuie avut în vedere şi generatre timpurie a acestora astfel că traseele lungi de migrare, de
exemplu de la zona de subşariaj până spre centrul platformei, nu se justifică.
Tipuri de capcane
Platforma Moesică prezintă o mare varietate a tipurior de capcane acestea fiind
determinate de coroborarea factorilor de ordin structural stratigrafic şi litologic.
Din interpretarea profilelor seismice existentexa III.6) se poate realiza o raionare a
tipurilor de capcane în funcţie de vârste şi sectoarele bazinului (subbazinele) de sedimentare.
Un prim tip de capcane este cel identificat pentru paleoziocul ariilor depresionare din
partea de sud a Platformei Moesice format prin ecranarea depozitelor devonian-carbonifere pe
flancurile ariilor depresionare şi/sau corpurilor magmatice intruzive ce au afectat aceste
formaţiuni. Tot la acest nivel se mai evidenţiază aliniamente de faliice ecranează tectonic

16
 Platforma Moesică

formaţiunile. De asemenea se mai disting aranjamente de tip „flower structure” ce pot intruni
condiţii de capcană.
Suprafaţa de discordanţă corespunzătoare hiatusului carbonifer superior eventual permian
inferiorgenerează lapout-uri de tip toplap pentru depozitele primului ciclu sedimentar. Un astfel
de aranjament complex de capcane aflate dedesubtul şi deasupra discordanţei, în formaţiuni
aparţinând unor cicluri sedimentare distincte îl reprezintă structura Brădeşti (fig.3).
Deasupra acestei suprafeţe de discordanţă formaţiunile permo-triasice prezintă terminaţii
de tip onlap above, capcane stratiforme ecranate tectonic cât şi boltiri locale suprajacente
corpurilor magmatice.

Fig.3. Structura Bradesti: a – harta structurala la reperul T2;

b – sectiune geologica transversala (dupa Paraschiv 1979)

17
 Platforma Moesică

In sectorul nordic, în zona de afunadare a platformei sub orogensunt prezente capcane

structurale de tip ecranat tectonic condiţionate de căderea în trepte (pe falii) a platformei. De
asemenea acoperirea discordantă a paleoreliefului generază aranjamente structurale de tip cută
de drapare – culminaţii anticlinale. Un bun exemplu în acest sens îl constituie structura Bibeşti-
Bulbuceni (fig.4).

Fig.4. Structura Bibesti-Bulbuceni, a – harta morfostructurala a reliefului paleozoicului, b –

harta morfostructurala la relieful premiocen, c – sectiune gelogica transversala (dupa
Paraschiv 1979).

La nivelul ciclului sedimentar jurasic mediu-cretacic sunt prezente construcţii recifale,

structuri domale mulate pe blocurile ridicate subiacente şi nu în ultimul rând capcane de tip
ecranat tectonic. Gruparea zonelor de acumulare este dată de existenţa Ridicării Oltene şi a
ridicării Videle, în sectorul vestic, şi de aliniamentele structurale adiacente inflexiunii
fundamentului, în sectorul estic.
Ciclul sedimentar neogen este caracterizat prin capcane ghenerate pa de o parte de
axistenţa aliniamentelor de falii, ecrane tectonice, şi pe de altă parte de variaţia secvenţelor
transgresive/regresive ce au avut ca efect formarea de lapout-uri de tip onlap şi toplap,
generând capcane de tip litologic. În acelaşi context se mai evidenţiază formarea de rezervoare
delimitate litologic, lentiliforme, caracteristice mai ales termenilor superiori ai ciclului
sedimentar.
O categorie aparte ce se regăseşte la nivelul fiecărui ciclu sedimentar o constituie
capcanele subtile dintre care fac parte:

18
 Platforma Moesică

– Plaleorelief, proeminenţele paleoreliefului, realizează capcane paleogeomorfice.

Uneori aceste comunică şi cu formaţiunile, respectiv colectoarele suprajacente formând o
singură unitate hidrodinamică, respectiv o capcană unică; de exemplu rezervoarele din
Senonian şi Sarmaţianul bazal.
– Faliile de încălecare, la diferite niveluri stratigrafice, formează capcane de tip
structural (ecranate tectonic) sau combinate.
– Blocuri faliate, acoperite de anticlinale de compensare, prezente atât la discordanţa
sediemntar/fundament cât şi în interiorul stivei sedimentare, cu închidere pe planul faliei şi
uneori combinate cu ecrane litologice.
– De drapare, rezultate ca urmare a acoperirii discordante a proeminenţelor
paleoreliefului de către depozite suprajacente.
– Falii de creştere, datorate compactării diferenţiate şi grosimilor diferite ale
cuverturii sedimentare, întâlnite mai ales în zonele în care, pentru anumite perioade de timp
rata subsidenţei a fost foarte mare şi compensarea cu material sedimentar concordantă –
inegală.
– Anticlinale de tip roll – over, datorate proceselor extensionale urmate de formarea
de falii listrice si compensarea prin falii sintetice/antitetice acoperite concordant/discordant de
cuvertura sedimentară.
– Efilări de turbidite, pe taluzul bazinului sedimentar (onlapping/downlapping)
– Serii transgresive, formate suprajacent discordanţelor şi acoperite de depozite
pelitice.
– Lobi ai taluzului deltelor (prodeltelor), ce formează corpuri lentiliforme poros
permeabile ecranate litologic. Similar procesele de slumping şi canyon fill realizează corpuri
poros-permeabile lentiliforme sau de tip shoe string.
– Corpuri de nisipuri de tip delta front, formate la limita externă a sistemului
fluviatil, de formă lenticulară până la bariară de nisip.
– Falii de decroşare/încălecare, ce formează aranjamentre de tip flower structure cu
colectoare ecranete tectonic/litologic.
– Bariere de nisip, de tip câmpie deltaică de formă lenticulară-alungită cu migrare
verticală în concordanţă cu variaţia liniei ţărmilui şi a energiei sistemului de transport.
– Efilări, ale corpurilor arenitice (nisipuri, gresii) spre linia ţărmului bazinului
sedimentar (onlapping).
– Paleovai, conţiând lentile/canale poros-permeabile şi care au generat
aranjamente/zăcăminte de tip shoe string.

19
 Platforma Moesică

Un alt element distinctiv, mai ales pentru zăcămintele din Neogen îl constituie variaţiile
valorilor de permeabilitate realizându-se în acest mod zone de impermeabilizare/ecranare a
capcanelor/zăcămintelor.
Dimensiunile capcanelor sunt foarte diferite de la o zonă la alta, atât în suprafaţă cât şi pe
verticală, respectiv de la câteva hectare la sute de hectare şi de la grosimi de câţiva metrii la
complexe cu grosim de peste 100 m.
Se mai pot observa imperfecţiuni ale ecranelor care au ca efect alimentarea zăcămintelor
dintr-o formaţiune de rezervoarele subjacente.Astfel, de exemplu Sarmaţianul bazal de pe
structura Glavacioc a produs până în prezent o cantitate de hidrocarburi echivalentă cu peste
50% din resursa iniţială, calculată în funcţie de dimensiunile şi proprietăţile rocii colectoare,
fiind probabil alimentat cu ţiţei din Senonianul subjacent.
În acelaşi context mai se evidenţiază şi existzenţa unor zăcăminte de tip masiv la care
practic grosimea colectorului include termeni stratigrafici diferiţi (de exemplu structura
Brădeşti).

20
 Platforma Moesică

Anexa 3. Secțiune geologică a Platformei Moesice

21
 Platforma Moesică

3. Structurile şi formaţiunile geologice productive din Platforma Moesică

În Platforma Moesică se pot considera o serie de zone structurale, în general lineare, în

culise, de direcţie est-vest, unele eşalonate de-a lungul unor accidente tectonice şi de care sunt
legate zone de acumulare, dintre care unele pare să prezinte ramificaţii. Sunt şi structuri care
în stadiul actual al lucrărilor de explorare sunt în afara zonelor menţionate mai jos. De
asemenea, unele din zonele enumerate (I-XIV) pot fi discutabile.
În cele ce urmează, în cadrul celor mai multe zone se face o succintă caracterizare a
unor structuri dar vor fi caracterizate şi unele structuri care în prezent nu fac parte încă dintr-o
zonă de acumulare bine definită.
Structura Bibeşti - Bulbuceni (fig. 185) cunoscută în unele lucrări şi sub numele de
structura Bibeşti - Turburea sau Bibeşti - Turburea - Bulbuceni este situată la contactul dintre
Platforma Moesică şi Depresiunea Getică. Discordant în această structură peste devonian
urmează permo-triasicul şi, în continuare, de asemenea, discordant, tortonianul, în continuare
sarmaţianul şi pliocenul în succesiune normală. în afară de zăcămintele de petrol din
devonian, permotriasic din depozitele de platformă sunt şi zăcăminte în sarmaţianul şi
meoţianul din depresiune.

Fig. 185. Secţiune geologică prin structura Bibeşti-Bulbuceni

I. Zona structurală Brădeşti Melineşti-Făureşti cu ramificaţie pe direcţia

structurilor Iancu-Jianu-Deleni.
Structura Brădeşti (fig. 186) este legată de o paleovale (paleojiul), cu zăcăminte în
triasicul inferior, mediu şi superior.

22
 Platforma Moesică

Structura Iancu Jianu (fig. 187) este o cută anticlinală foarte compartimentată de falii,
puse în evidenţă, unele pînă la partea superioară a albianului, altele pînă la limita meoţian-
ponţian.
Zăcămintele de hidrocarburi sunt cantonate în triasic mediu (gaze, petrol), în dogger
(gaze, condesat, petrol), în sarmaţian şi meoţian (gaze).

Fig. 186. Secţiune geologică prin structura Brădeşti.

Fig. 187. Secţiune geologică prin structura Iancu Jianu

II. La sud-est de prima zonă structurală se poate considera zona Oporelu-

Constantineşti-Cieşti, care s-ar continua spre Gliganu şi are o ramificaţie din care fac parte
structurile Vultureanca (fig. 188) Drăghineasa (fig. 189) şi Vişineşti - Croitori (fig. 190).
Pe aceste cute anticlinale, foarte slab înclinate şi faliate, sunt zăcăminte de petrol în
malm-neocomian, în albian şi în sarmaţian la Vultureanca şi Drăghineasa şi de petrol, în albian,
la Croitori.

23
 Platforma Moesică

Fig. 188. Secţiune geologică prin structura Vultureanca

Fig. 189. Secţiune geologică prin structura Drăghineasa

Fig. 190. Secţiune geologică prin structura Croitori

24
 Platforma Moesică

III. O altă zonă structurală s-ar întinde de la vest de Brădeşti şi s-ar continua până
la falia Fierbinţi-Belciugatele, zonă din care fac parte structurile: Sfârcea - Pitulaţi -
Simnic - Cârcea - Malu Mare - Gherceşti - Slatina - Negreni - Recea - Dumbrava -
Broşteni - Brâncoveanu - Serdanu - spre Periş.
Structurile Simnic (fig. 191), Cârcea (fig. 192) şi Malu Mare (fig. 193) se prezintă sub
forma unor slabe boltiri faliate şi se pare să lipsa unor depozite ale cretacicului superior s-ar
datora unei paleovăi. Zăcămintele de hidrocarburi sunt cantonate în dogger (petrol) şi în
ponţian (gaze).
Structura Dumbrava (fig. 194) este o cută anticlinală compartimentată de falii
longitudinale şi transversale, cu zăcăminte de petrol în cretacic inferior, albian şi sarmaţian

Fig. 191. Secţiune geologică prin structura Simnic

Fig. 192. Secţiune geologică prin structura Cârcea.

Fig. 193. Secţiune geologică prin structura Malu Mare

25
 Platforma Moesică

Fig. 194. Secţiune geologică prin structura Dumbrava-Sud

Structurile Brâncoveanu (fig. 195) şi Serdanu (196) sunt două cute anticlinale slab
înclinate, cu zăcăminte de petrol în albian, în prima structură şi tot de petrol, în apţian, în a
doua.
Structura Periş (fig. 197) este un monoclin faliat, slab înclinat, cu zăcăminte de petrol în
cretacicul inferior şi de gaze în sarmaţian şi meoţian.

Fig. 195. Secţiune geologică prin structura Brâncoveanu

Fig. 196. Secţiune geologică prin structura Serdanu

26
 Platforma Moesică

Fig. 197. Secţiune geologică prin structura Periş

IV. Zona Petreşti-Corbii Mari-Poiana cu ramificaţie spre sud Corbii Mari-

Stoeneşti-Căscioarele-Bolintin Deal.
Structura Petreşti - Corbii Mari - Poiana (fig. 198) este formată din trei cute anticlinale,
slab schiţate, cunoscute sub numele de la vest la est: Petreşti, Corbii Mari şi Poiana. În
ansamblu, structura se prezintă la nivelul pliocenului ca un monoclin faliat. Sunt zăcăminte de
petrol în cretacicul inferior şi de petrol şi gaze în sarmaţian, atât la Petreşti, cât şi la Corbii
Mari şi Poiana.
Structura Stoeneşti - Căscioarele (fig. 199). este un monoclin faliat cu zăcăminte de petrol
în sarmaţian.

Fig. 198. Secţiune geologică prin structurile Petreşti-Corbii Mari-Poiana

27
 Platforma Moesică

Fig. 199. Secţiune geologică prin structura Stoeneşti-Căscioarele.

V.Zona Strâmbeni-Ştefan cel Mare-Izvoru-Selaru cu ramificaţii spre Glogoveanu

(în nord) şi Glavacioc, în sud.
Structura Ştefan cel Mare - Izvoru (fig. 200) este un monoclin faliat cu două mari blocuri
tectonice, unul nordic (Ştefan cel Mare) şi unul sudic (Izvoru), cu zăcăminte de petrol în
neocomian, albian şi sarmaţian.
Structura Glavacioc (fig. 201) este un monoclin slab înclinat, compartimentat de falii
longitudinale şi transversale într-o serie de blocuri tectonice.
Zăcămintele de petrol sunt cantonate în gresiile şi calcarele albianului.

Fig. 200. Secţiune geologică prin structura Ştefan cel Mare -Izvoru

28
 Platforma Moesică

Fig. 201. Secţiune geologică prin structura Glavacioc

VI. Zona de pe direcţia Ciureşti Nord – Bârla – Căldăraru – Râca - Popeşti –

Palanga – Tătăreşti – Negreni – Preajba – Cartojani - Mârşa - Grădinari.
Structura Ciureşti-Nord (fig. 202) este o cută anticlinală faliată cu zăcăminte de petrol în
triasicul superior, în malm-neocomian şi în sarmaţian şi de gaze în cretacicul inferior şi
senonian.
Structura Cartojani (fig. 203) este legată de un monoclin faliat cu zăcăminte de petrol în
sarmaţian şi de gaze în meoţian.

Fig. 202. Secţiune geologică prir structura Fig. 203. Secţiune geologică prin structura
Ciurești-Nord Cartojani-Est

VII. Zona Bacea - Ciureşti Sud – Surdulcşti – Siliştea – Gumcşti – Ciolăneşti -

Preajba-Sud – Baciu – Buturugeni – Bragadiru - Cozieni.
Structura Siliştea-Nord — Ciolăneşti (fig. 204) este o cută anticlinală cu două mari
sectoare, unul nordic (Siliştea-Nord) cu zăcăminte de petrol in albian şi unul sudic (Ciolăneşti),
cu zăcămintt de petrol în albian şi de gaze în sarmaţian şi meoţian.

29
 Platforma Moesică

Structura Preajba-Sud (fig. 205) este legată de o paleovale falială (paleoargeşul). Pe

structura Preajba-Sud sunt zăcăminte de petrol în sarmaţian, la Prejba-Nord-Centru sunt
zăcăminte de petrol în senonian şi sarmaţian, iar la Negreni-Preajba, zăcăminte de gaze în
albian.
Structura Baciu (fig. 206) este un monoclin compartimentat cu zăcăminte de petrol în
sarmaţian.

Fig. 204. Secţiune geologică prin structura Siliştea Nord-Ciolăneşti

Fig. 205. Secţiune geologică prin Fig. 206. Secţiune geologică prin
structura Preajba structura Baciu

VIII. Zona Ciolăneşti Sud – Hârleşti – Brătăşani – Talpa – Cosmeşti – Blejeşti –

Coşoaia – Videle – Bălăria – Gorneni – Novaci - Dumitrana - Jilava.
Structura Blejeşti (fig. 207) este tot un monoclin foarte puţin înclinat, faliat, cu
zăcăminte de petrol în neocomian şi sarmaţian şi de gaze în meoţian.

30
 Platforma Moesică

Structura Videle (fig. 208) este un monoclin faliat, puţin înclinat, cu zăcăminte de petrol
în cretacicul inferior şi sarmaţian şi cu zăcăminte de gaze în meoţian.
Structura Dumitrana (fig. 209) este un monoclin faliat, puţin înclinat, cu zăcăminte de
petrol în sarmaţian - bazal, care are grosimi ce variază de la 5 m, în sus pe structură, până la 30
m, jos pe structură.

Fig. 207. Secţiune geologică prin structura Blejeşti

Fig. 208. Secţiune geologică prin structura Videle

Fig. 209. Secţiune geologică prin structura Dumitrana.

IX. Zona Copăceni – Berceni - Postăvari.

Structura Bărăitaru (fig. 210) este legată de un monoclin cu zăcăminte de gaze în
sarmaţian şi meoţian.
XI. Zona Fierbinţi – Urziceni – Gârbovi – Brăgăreasa – Padina – Jugureanu - Filiu.

31
 Platforma Moesică

Structura Urziceni (fig. 211) se prezintă sub forma unui monoclin faliat cu zăcăminte de
petrol în cretacicul inferior şi sarmaţian şi de gaze în meoţian.
Structura Padina (fig. 212) este legată de o cută slab exprimată la nivelul sarmaţianului,
faliată în zona axială şi care are forma de monoclin în pliocen. Zăcămintele de hidrocarburi
sunt cantonate în albian şi seno-nian (petrol) şi în tortonian, sarmaţian şi meoţian (gaze).
Structura Jugureanu (fig. 213) este un monoclin faliat cu zăcăminte de petrol şi gaze în
albian, de petrol în senonian şi sarmaţian şi de gaze în meoţian.

Fig. 210. Secţiune geologică prin Fig. 211. Secţiune geologică prin
structura Bărăitaru. structura Urziceni

Fig. 212. Secţiune geologică prin structura Padina

32
 Platforma Moesică

Fig. 213. Secţiune geologică prin structura Jugureanu

XII. Zona Ileana – Malu – Colelia - Nicoleşti.

XIII. Zona Bobocu - Boldu.
XIV. Zona Roşioru – Ghergheasa - Balta Albă.
Structura Ghergheasa (fig. 214) este un brachianticlinal cu zăcăminte de gaze cantonate
în cinci complexe din ponţian.
Între faliile Peceneaga-Camena şi Capidava-Ovidiu au fost puse în evidenţă o serie de
structuri. Dintre acestea se menţionează structurile Oprişeneşti şi Bordei Verde.
Structura Oprişeneşti (fig. 215) este un monoclin faliat cu zăcăminte de petrol în
cretacicul inferior, sarmaţian şi meoţian şi de gaze în meoţian.
Structura Bordei Verde (fig. 216) este o cută anticlinală foarte compartimentată, cu
zăcăminte de petrol şi gaze în meoţian şi care prezintă o accentuată variaţie de litofacies.

Fig. 214. Secţiune geologică prin structura Ghergeasa

33
 Platforma Moesică

Fig. 215. Secţiune geologică prin structura Oprişeneşti

Fig. 216. Secţiune geologică prin structura Bordei Verde

34
 Platforma Moesică

Fig. ……….Distribuția zăcămintelor de hidrocarburi în Platforma Moesică

35
 Platforma Moesică

Fig. 184. Structurile petro-gazeifere din Platforma Moesică:

1 Bibeşti-Bulbuceni; 2 Vârteju-Stoeniţa; 3 Melineşti; 4 Brădeşti; 5 Sfârcea; 6 Pitulați; 7 Făureşti; 5 Iancu Jianu; 9 Siminic; (a) Gherceşti;
(b) Malu Mare (c). 10 Strejeşti; 11 Deleni; 12 Oporelu; 13 Constantineşti; 14 Spineni; 15 Negreni; 16 Cieşti; 17 Ciureşti-Nord; 18 Bala
Căldăraru; 19 Ciureşti-Sud-Tufeni; 20 Calinderu; 21 Râca; 22 Siliştea-Gumeşti; 23 Ciolăneşti; 24 Gliganu; 25 Humele; 26 Recea; 27
Vultureanca; 28 Drăghineasa; 29 Dumbrava-Nord; 30 Dumbrăveni; 31 Ştefan cel Mare - Izvoru; 32 Popeşti-Palanga; 33 Tătăreşti; 34
Şelaru; 35 Glavacioc; 36 Broşteni; 37 Glogoveanu; 38 Preajba; 39 Şopârleşti-Bacea; 40 Hârleşti; 41 Brătăşani; 42 Talpa; 43 Cosmeşti; 44
Blejeşti; 45 Coşoaia; 46 Videle (a ); Bălăria; 47 Cartojani; 48 Mârşa; 49 Croitori; 50 Brâncoveanu; 51 Titu; 52 Serdanu; 53 Corni; 54
Bilciureşti; 55 Corbii-Mari- Petreşti; 56 Sud-Corbii-Mari; 57 Stoeneşti-Căscioarele; 5 8 Bolintin Deal; 59 Grădinari: 60 Buturugeni; 61
Brftgadiru; 62 Gorneni; 63 Novaci Dumitrana; 64 Copâceni; 65 Popeşti; 66 Berceni; 67 Periş; 68 MoaraVlăsia; 69 Pasărea; 70 Cozieni; 71
Bălăceanca; 72 Postăvari; 73 Căţelu; 74 Ileana; 75 Târgu-Fierbinţi; 76 Urziceni; 77 Manasia; 78 Malu; 79 Orezu; 80 Bărăitaru; 81 Sinaia;
82 Gârbovi; 83 Lipăneşti; 84 Brăgareasa; 85 Colelia-Nord; 86 Colelia-Sud; 87 Nicoleşti; 88 Amara; 89 Padina; 90 Jugureanu-Grigorescu-
Cireşu; 91 Filiu; 92 Victoria; 93 Berteşti; 94 Stancuţa; 95 Scheiu; 95 Bordei-Verde-Lişoteanca; 97 Plopu; 98 Oprişeneşti; 99 Bobocu; 100
Roşioru; 101 Boldu; 102 Ghergheasa; 103 Balta-Albă; 104 Mitrofan; 105 Mamu; 106 Vişina.

36
 Platforma Moesică

4. Dificultăţi de foraj
Ponţianul din partea nord-estică a Platformei Moesice, dezvoltat în facies nisipos, cu
acumulări de gaze, se traversează cu fluide de foraj cu filtrate reduse dar cu densităţi mari
deoarece gradientul de presiune normal este depăşit.
În meoţian au loc gazeificări ale fluidelor de foraj pe unele structuri, ca: Periş, Urziceni,
Gârbovi, Brăgăreasa, Sinaia, Bărăitaru şi se folosesc fluide de foraj, tratate, cu densităţi de
1,300-1,400 kg/dm3. Tot în meoţian se semnalează şi pierderi de circulaţie cum este cazul
structurii Bălăria la adâncimea de 400-500 m. Pentru continuarea forajului se închide
meoţianul prin tubare.
Sarmaţianul, în facies marnos-nisipos, prezintă dificultăţi prin reducerea greutăţii
specifice a fluidului de foraj, iar în facies nisipos, grezos-calcaros, prezintă un gradient
mare de presiune şi aceasta impune folosirea unor fluide de foraj cu densităţi mari. În
sarmaţianul bazal de pe structura Talpa au loc pierderi de circulaţie şi se forează, în acest
caz, cu circulaţie pierdută. După traversarea sarmaţianului, pe unele structuri se tubează o
coloană intermediară.
În cretacic, în faciesul calcaros, pe structurile Corbii-Mari şi altele, au loc pierderi de
circulaţie şi se forează cu circulaţie pierdută până la adâncimea finală.
În albian, pe structura Hârleşti, se întâlnesc ţineri de gaură în jurul adâncimilor de
1000-1100 m şi în acest caz se tratează fluidul de foraj şi se corectează gaura pe intervalul
respectiv.
Pe structura Oporelu au loc pierderi lente de fluid de foraj în senonian.

5. Dificultăţi în exploatare
In poţianul productiv din cauza zonelor de marnizare se aplică tratamente sau se execută
reperforări în vederea deblocării stratelor.
Pe unele structuri, în ponţian, sunt posibile viituri de nisip cu ape sărate cu caracter
eruptiv. în cretacicul superior (senonian), pe structura Brăgăreasa, la punerea în producţie,
având în vedere caracterul calcaros al colectorului, se impune aplicarea de tratamente.
În cretacicul inferior, rocile colectoare au caracter nisipos-glauconitic, grezos-calcaros,
compact sau fisurat şi se întâlnesc dificultăţi în exploatare datorită viiturilor de nisip sau
compactităţii colectoarelor, ceea ce impune consolidări, spălări, acidizări şi tratamente.
În cazul colectoarelor calcaroase fisurate, apar dificultăţi din cauza inundărilor premature,
impunându-se deseori izolări în baza perforaturilor.

37