1.

MINERALELE
Prin combinatii desfasurate dupa legi specifice, elementele chimice existente in
scoarta terestra formeaza substante mineralele prezente in natura in toate cele trei
stari principale de agregare : solida, lichida si gazoasa. In cea mai mare parte a
lor substantele minerale ce alcatuiesc scoarta sunt solide si au structura cristalina,
dar exista si substante minerale amorfe.
1.1 CRISTALIZAREA
Cristalizarea reprezinta procesul in urma carora substantele chimice
formeaza cristalele si poate fi produsa prin:
1. ea!orarea solutiilor !ana la su!rasaturare (gipsul, halitul)
2. racirea magmelor ( formarea rocilor plutonice )
3. racirea brusca a a!orilor ( depuneri de sulf ulcanic )
!. cristalizarea in stare solida, printr"un schimb de ioni asa cum se petrec
lucrurile in unele roci metamorfice.
#n cristal reprezinta un corp natural, solid, omogen, limitat prin fete plane
dispuse regulat, reflectand un riguros aran$ament atomic intern. %oate proprietatile
fizice ale unui cristal sunt caracteristice substantei din care aceasta este alcatuit.
&hiar daca un cristal este sfaramat in mici fragmente acestea consera caracteristicile
cristalului din care proine.
'atorita existentei a sapte modele de celule primitie, fincare aand simetria
sa si poliedrele cristaline se pot prezenta in tot atatea sisteme de simetrie: cubic
(pirita), !atratic (calcopirita), rombic (sulf), monocline (muscoit), triclinic
(albit), he"agonal (pirotina) si romboedric (corindon).
(ident, proprietatile cristalelor si implicit ale mineralelor difera intre ele si
datorita sistemului de cristalizare. )stfel, in sectiuni subtiri (cu grosimi sub *,2 mm)
cristalele cubice sunt izotrope in lumina polarizanta, in timp ce toate celelalte
prezinta anizotropie.
1.# CLASI$ICAREA %I&ERALEL'R
Pe baza compozitiei chimice si a structurii lor, cele peste ())) de minerale
cunoscute in natura pana in prezent pot fi clasificate in clase, subclase, grupe etc.
1. Clasa elementelor natie: aur, argint, platina, cupru, sulf, carbon reprezentat
prin diamante si grafit. )ceste elemente pot sa participe impregna cu altele si la
alcatuirea altor minerale.
2. Clasa sulfurilor si sulfosarurilor cuprinde numeroase minerale cu
importanta economica pt extragerea unor metale: calcopirita, pirita, stibina,
galena.
3. Clasa o"izilor si hidro"izilor: corindonul, rutilul, hematitul, magnetitul,
goethitul, din ultimele trei fiind principalele minereuri din care se extrage fierul.
4. Clasa halogenurilor: halitul, silina, fluorina.
5. Clasa sarurilor o"igenate, de cea mai mare importanta petrogenetica,
cuprinde subclase, precum:
- carbonatii: calcitul, dolomitul, sideritul
- sulfatii: baritina, anhidritul, gipsul
- fosfatii: apatitul, turcoazul
- silicatii constituie o subclasa foarte raspandita si importanta: oliina,
granatii, piroxenii, amfibolii, muscoitul, biotitul, feldspatii, cuartel
etc.
1
1.( CRITERII *E I*E&TI$ICARE A %I&ERALEL'R
Principalele proprietati care permit identificarea mineralelor sunt legate de
comportamentul lor la lumina (culoarea, urma, luciu, trans!arenta si
luminiscenta), ori de alte caracteristici si proprietati: forma cristalelor,
clia+ul, s!artura, duritatea, densitatea, magnetismul, radioactiitatea,
gustul, mirosul, reactia la acid clorhidric diluat etc. +ulte dintre cele
enumerate permit identificarea mineralelor direct pe teren.
1.3.1 &#,-).() +I/(.),(,-. 0I ) #.+(I )&(0%-.)
Pe teren, dupa aspectul cristalelor, prima dintre proprietatile care a$uta la
identificarea mineralelor este culoarea. )stfel, mineralele principale cu urmatoarele
culori:
- alb 1 cuart, calcit, dolomit, talc, g2ps, feldspat
- argintiu 1 argint nati
- galben !ai 1 pirita
- galben 1 sulf nati
- auriu 1 aur nati
- roz 1 cuart arietatea roza, rodocrozit, ortoza
- rosu 1 hematit, granat, cupru nati
- brun 1 siderit, goethit
- iolet 1 fluorina, ametist
- bleu 1 turcoaz
- erde 1 clorit, serpentinit, apatit, oliina
- cenusiu" plumburiu 1 grafit, galena, hematit
- negru ori gri metalic 1 magnetit
,rma unui mineral se obtine prin frecarea acestuia pe o placuta de portelan
mat, de culoare alba. &uloarea urmei lasate pe albul mat al portelanului poate fi de
exemplu: brun rosie la hematit, gri la grafit, gri-neagra la pirita si neagra
erzuie la calcopirita.
1.3.2 ,#&I#, +I/(.),(,-.
Luciul reprezinta o alta proprietate optica #tila in recunoasterea mineralelor,
distingandu"se urmatoarele tipuri de luciu:
- metalic 1 la galena, calcopirita si la metalele natie ( aur, argint, cupru )
- semilucios 1 la hematit, magnetit
- sticlos 1 la cuart, fluorina, granati si foarte frecent la silicati
- matasos 1 la talc
- sidefos 1 la clorit
- mat sau !amantos 1 la limonita si caolinit
1.3.! '#.I%)%(), '(/0I%)%()
*uritatea este exprimata in cele zece trepte de duritate, dupa scara lui
+-30:
" 1 " talc
- 2 1 gips
- 3 1 calcit
- ! 1 fluorina
- 4 1 apatit
- 5 1 ortoza
- 6 1 cuart
- 7 1 topaz
- 8 1 corindon
- 1* 1 diamante
2
0a mai notam duritatea unor obiecte pe care le putem utiliza prin comparatie :
unghia ( 2"3 ), moneda de cupru (3"!), lama briceagului (4"5), si ciobul de sticla (5"6).
*ensitatea poate fi folosita pt recunoasterea mineralelor, dar pt determinari
de precizie se impune utilizarea unor ustensile precise de laborador. -rientati,
catea alori pentru densitatea unor minerale: aur nati 1 18,3 9 argint 1 1*,4 9
hematit 1 4,259 magnetit 1 4,2 9 diamant 1 3,42 9 cuart 1 2,25 9 gips 1 2,32 9 sulf nati
1 2,*6.
2. ROCIle MAGMATICE
0tudiul actiitatii ulcanilor arata ca in interiorul Pamantului, in conditii de
temperatura si presione ridicata, se formeaza mase de topituri, alcatuite prealent din
silicati9 topituri denumite magme ( in lb. :reaca magma ; aluat ).
,ocul de formare al magmelor este cunoscut ca rezeror magmatic, iar
totalitatea proceselor produse in legatura cu magmele se numesc procese magmatice.
In functie de adancimea la care se produce acestea, distingem:
.rocese !lutonice, abisale sau hipoabisale, desfasurate in rezerorul
magmatic sau pe caile de ascensiune ale magmei
.rocese si fenomene ulcanice produse prin iesirea la suprafata
Pamantului a magmelor ca lae si a gazelor asociate.
Procese plutonice
)ceasta categorie de procese au loc in rezerorul magmatic sau pe caile de acces
ale magmei din zonele adanci ale scoartei. )nsamblul corpurilor de roci
magmatice rezultat din consolidarea magmelor proenit din acelasi rezeror
magmatic constituie un sistem magmatic.
+agma
'in punct de edere fizico"chimic magma este un sistem mineral heterogenia,
stabil numai la temperaturi de peste 54*<&, alcatuit din mai multe faze:
$aza lichida constituida dintr"o topitura de silicati de )l, &a, +g, =e, /a,
>. &omponentul principal este silicea, cu participari procentuale ariabile,
ceea ce confera magmelor caracteres chimice diferite. )stfel, magmele cu
continuturi mai mari de 53? 0i-2 sunt magme acide, cele intre 42? si 53?
magme neutre, iar sub 42? magme bazice.
$aza gazoasa proine din separarea substantelor olatile amintite mai
sus, atunci cand are loc scaderea temperaturii si a presiunii.
$azele solide sunt reprezentate prin cristale ale unor minerale.
Consolidarea magmelor este procesal in urma caruia faza lichida
trece in faza solida, ca armare a racirii. Prin consolidare se pot forma doua
tipuri de faza: faze cristaline si faza ascoase.
+odul si adancimea la care s"au consolidat magmele sunt reflectate in
structura rocilor plutonice si ulcanice. In functie de felul in care s"a produs
scaderea temperaturii (lent sau rapid), dar si de adancimea la care a aut loc
procesal de consolidare rezulta diferite tipuri de structuri:
Structura holocristalina consta in cristalizarea completa, cu cristale mari
(structura faneritica), izibile cu ochiu liber. )cest tip de cristalizare s"a
realizat la adancime in conditiile scaderii lente a temperaturii.
Structura !egmatica cu megacristale frecenta in rocile pegmatit"
pneumatolitice.
3
Structura afan/tica este frecenta la rocile ulcanice consolidate la
suprafata, unde reducerea temperaturii a aut loc rapid, moti pt care
cristalizarea este incompleta cu cristale mici, inizibile cu ochiu liber.
Structura itroasa ( sticloasa ; hialina ) este rezultatul consolidarii extrem
de rapide sub forma de sticla ulcanica profusa la suprafata in timpul eruptiei
ulcanice
Structura !orfirica consta in existenta unor cristale mari prinse intr"o masa
sticloasa sau afan@tica si e rezultatul consolidarii la suprafata a unor lae care
contineau cristale mari formate anterior eruptiei.
In urma consolidarii magmelor si laelor se formeaza roci magmatice alcatuite
din faze minerale solide cristalizate sau amorfe (itroase"sticloase). &riteriile de
clasificare ale rocilor magmatice tin seama de compozitia chimica, structura cristalina
si modul de formare.
1. '.p.d.. al compozitiei chimice, dupa continutul in 0i-2, rocile magmatice se
clasifica in:
)cide cu continuturi de 0i-2 de peste 53?, in care cuartul este asociat cu
minerale cum sunt feldspatii, micele, amfibolii.
/eutre cu continuri de 0i-2 cuprins intre 42? si 53? in care cuartul liber
lipseste, in schimb sunt prezenti silicati diersi ( de ex. )ndezitele ).
Aazice in care continutul in 0i-2 este de !4? " 42? lipsite de cuart, dar
bogate in silicati 1 de ex bazaltele.
#ltrabazice caracterizate prin continuri in 0i-2 cuprinse intre 3*? si !4?
si prealenta oliinei, asa cum se intampla la peridotite.
2. %inand seama de structura rocile magmatice se clasifica astfel:
.oci holocristaline 1 au toata masa complet cristalizata, asa cum
sunt rocile plutonice ( granite, gabbrouri etc. )
.oci hipocristaline 1 alcatuite atat din cristale, cat si din sticla
( andezite, riolite )
.oci hialine 1 care au intreaga masa sticloasa, lipsita de cristale,
cum sunt sticlele ulcanice, obsidiana si piatra ponce.
'upa dimensiunea absoluta a cristalelor:
.oci faneritice cu cristale izibile cu ochiul liber, mai mari de *,2 mm
.oci afanitice cu cristale inizibile cu ochiul liber, mai mici de *,2 mm
.ocilor plutonice le sunt caracteristice structurile faneritice, holocristaline,
datorita faptului ca s"au consolidat la adancimi mari ,unde racirea lor a fost lenta,
ceea ce a permis cristalizarea completa. In schimb, rocilor ulcanice formate laBsau
aproape de suprafata, le sunt caracteristice structurile hialine si afanitice,
determinate de o racire rapida.
4
3. ROCI SEDIMENTARE SI PROCESE
P.-&(0( =ICI&- 1 +(&)/I&(
$ragmentarea (faramitarea) rocilor fara modificarea compozitiei chimice
se numeste dezagregare si este cauzata de urmatoarele procese si fenomene:
Eroziunea fluiatila, abraziunea marina si coraziunea eoliana, sunt
fenomene distructie, de dezagregare a rocilor, de o importanta coarsitoare.
Termoclastia este profusa de insolatia diferentiala a rocilor alcatuite din
elemente inchise si deschise la culoare9 primele incalzindu"se mai puternic se
dilata mai mult si cu timpul intre acestea si cele albe se formeaza fisuri si are
loc fragmentarea. 'e asemenea, in regiunile desertice diferentele de
temperatura de la zi la noapte pot a$unge la peste !*<&, astfel incat prin
alternata dilatarii rocilor (ziua) si contractarii lor (noaptea) se produce
fisurarea si fragmentarea.
Crioclastia este specifica regiunilor cu inghet si dezghet unde apa patrunsa in
fisurile si crapaturile rocilor ingheata marindu"si olumul de la 1 pana la 11 ori,
producand o presione de 78*DgBcmE asupra peretilor crapaturilor si
determinand largirea lor si fragmentarea rocilor.
0aloclastia este rezultatul largirii crapaturilor si fisurilor din roci ca armare
a cristalizarii diferitelor solutii ce circula prin acestea. Prin hidratarea unor
saruri precipitate din aceste solutii se nasc tensiuni foarte maric apabile sa
faramiteze rocile.
$itoclastia apare ca armare a presiunii exercitate asupra peretilor fisurilor si
crapaturilor din roci prin cresterea in oum a radacinilor diersilor arbori si
arbusti care traiesc pe stanci sau formeaza intinse paduri pe soluri subtiri cu
substrat pietros.
5
%.)/0P-.%#, +)%(.I),#,#I '(C):.(:)%
Trans!ortul de la locul de dezagregare la locul de insedimentare poate fi
efectuat de unul sau mai multi agenti de transport:
A!ele curgatoare transporta si depun material detritic in functie de
iteza lor: mare pe cursul superior (boloanis, pietris si nisip), mai mica pe
cel mi$lociu (pietris marunt si nisip) si redusa pe cel inferiori (nisip si mal).
&lastele transportate de apele curgatoare se depun acolo unde iteza
acestora se reduce si puterea lor de transport scade. In locurile de depunere
materialul detritic constituie depozite aluiale.
A!ele lacustre constituie arii de depunere a materialului fin, pelitic si
argilos, dar in conditiile unui aport fluial, in lacuri a$ung nisipuri si chiar
pietrisuri. In lacurile situate in zone aride, endoreice pot sa se formeze si
roci eaporitice.
A!ele marine in miscare ( aluri, maree si curenti ) transporta materialul
detritic adus de fluii sau rezultat din abraziunea tarmurilor, iar depunerea
acestuia are loc acolo unde agitatia apelor marine se reduce sau inceteaza,
ceea ce determina o sortare cu descresterea dimensiunii clastelor de la tarm
spre larg.
1hetarii transporta simultan material clastic de dimensiuni ariabile de la
blocuri metrice la pelite. (lementele mai mari, numite tilite sunt zgariate si
lustruite datorita frecarii de substratul pe care curge ghetarul. +aterialul
transportat se depende la local unde ghetarul se topeste formand morene.
2anturile produce coraziunea si transporta prin rostogolire pietris
marunt, prin saltatie nisip si in suspensie praf. (lementele mai mari de roci
desprinse din substratul pietros sunt slefuite pe trei parti. /isipurile
transportate de ant formeaza dune mari in deserturi si altele de
dimensiuni mai reduse pe tarmul marilor, fluiilor si raurilor mari.
&,)0I=I&).() .-&I,-. 0('I+(/%).(
&lasificarea rocilor sedimentare dupa modul de formare:
1. Rocile detritice (epiclastice) s"au format ca armare a acumularii in
bazine de sedimentare a detritusului din dezagregarea fizico"mecanica a
rocilor preexistente ( magmatice, sedimentare, metamorfice ). ,a gandul
lor acestea sunt clasificate dupa dimensiunile componentilor (clastelor) si
dupa gradul de consolidare (cimentare).
2. Roci organogene formate fie prin acumularea in situ s scheletelor sau
crustelor unor organisme recifale marine (corali, briozoare, algele
calcaroase) numite roci bioconstruite, asa cum sunt calcarele recifale,
calcarele stromatolitce, fie prin acumularea testelor, a fragmentelor de
cochilii sau a detritusului egetal, de unde si numele de roci bioacumulate,
cum sunt falunele, turbele, carbunii etc.
3. Roci de !reci!itatie chimica rezultate din concentrarea solutiilor prin
eaporare. In functie de domeniul in care s"au format se pot contura doua
categorii:
Continentale, formate prin precipitare in pesteri calcarele de
precipitatie ce alcatuiesc stalactitele, stalagmitele si alte speleoteme.
%arine rezultate ca armare a supraconcentrarii prin eaporare in
bazine marine cu circulatie restrictia (gipsuri, silina, carnalit etc.).
!. Roci reziduale formate ca armare a alterarii chimice si biochimice si
acumularea in situ a mineralelor greu solubile (bauxite, laterite si soluri).
6
4. Roci !iroclastice constituie din material expulzat in aer ca armare a
actiitatii ulcanice si apoi transportat de ape curgatoare pana in bazine
unde are loc sedimentarea,.
),&)%#I.() &3I+I&-"+I/(.),-:I&) ) .-&I,-.
0('I+(/%).(
1. Carbonatice, reprezentate prin roci bioconstruite (calcare recifale) si
bioacumulate (crete, marne cu globigerine etc).
2. Argiloase alcatuite din alumosilicati hidratati: caolinul, bentonita, argile
ilitice.
3. Aluminoase formate prin acumulare reziduala (bauxitele).
!. Clorurice rezultate in urma precipitarii din solutii suprasaturate (silina,
sarea gema).
4. Silicioase constituie prin acumularea testelor unor organisme silicoase.
5. Sulfatice rezultate prin precipitare din ape marine sau lacustre din zone aride
(gips, anhidrit).
6. $eruginoase reprezentate mai ales prin limonit si hematite.
7. %anganoase, in special cruste de psilomelan.
8. $osfatice, mai rare fosforitele.
P-/'(.() P.I/&IP),(,-. %IP#.I '( .-&I 0('I+(/%).(
In functie de ponderea lor in stratisfere principalele roci sedimentare au
urmatoarele participari procentuale:
1. Rocile argiloase detin aproape 55? si rezulta, in cea mai mare parte, din
alterarea chimica a feldspatilor.
2. Rocile cuartoase reprezinta 3*? si sunt reprezentate prin nisipuri, gresii si
conglomerate.
3. Rocile carbonatice, aproximati !? sunt fie de precipitatie chimica, fie, mai
ales biogene, asa cum sunt calcarele recifale.
4. METAMORFISMUL SI ROCILE
METAMORFICE
In urma miscarilor scoartei terestre, o parte dintre corpurile de roci
participante la alcatuirea acesteia sunt scoase din mediul in care s"au format si a$ung
in conditii noi de presione si temperatura, conditii ce determina o serie de
transformari in structura si compozitia acestora, conducand la o alta categorie de roci
cunoscute sub numele de roci metamorfice.
%etamorfismul consta in transformarea in stare solida a unei roci
preeexistente, care poate proeni din orinare dintre categoriile de roci cunoscute
(magmatice, sedimentare sau metamorfice), intr"o noua roca (metamorfit)
deosebita de prima fie prin structura petrografica, fie prin alcatuirea mineralogica ori
prin schimbarea compozitiei chimice.
+(&)/I0+(,( +(%)+-.=I0+#,#I
0chimbarea structurii petrografice fie printr"o rean$are in spatiu a cristalelor
protolitului, fie prin modificarea formei si dimensiunilor cristalelor.
0chimbarea compozitiei mineralogice a protolitului, chimismul global
mentinandu"se constant la protolit si metamorfit.
7
0chimbarea compozitiei chimice globale a protolitului.
)ceste mecanisme pot actiona indiidual sau simultan, aand ca rezultat trei
tipuri de metamorfism.
:radul de metamorfism sau intensitatea transformarilor metamorfice depind
de ariatia conditiilor de presione si temperatura din scoarta.
%emperaturile la care au loc procesele metamorfice sunt cuprinse intre 2**<&
si 1***<&. %emperaturile sub 2**<& caracterizeaza procesele de diageneza, la
2**<& se obsera primele transformari in argile, iar la peste 1***<& aproape
de anatexie, incese topirea rocilor anhidre. In functie de aloarea temperaturii
dintre cele doua limite de ariabilitate pot fi delimitate patru trepte (grade) de
metamorfism:
0cazut (anchimetamorfism) intre 2**<& " !4*<&.
+ediu intre !4*<& si 54*<& 1 sisturi erzi.
Inalt peste 54*<& 1 amfibolite, gneise.
=oarte inalt, apropriat anatexiei numit ultrametamorfism.
Presiunile la care se desfasoara metamorfismul sunt cuprinse intre alori de la
catia bari (atmosfere) in apropriere de suprafata Pamantului pana la
aproximati 1* >ilobari (1*.*** atm.), la adancimi de aproximati 34 Dm.
'.p.d.. al condiitilor barice se disting trei tipuri de metamorfism:
0cazut, pana la 2"3 Dilobari, cand au loc recristalizari slabe, se formeaza
filite.
+i$lociu, de 3"4 Dilobari, cu recristalizari puternice, ca la amfibolite
'e presiune inalta si f inalta, peste 4 Dilobari, cand se formeaza gneise,
granito"gneise.
%IP#.I '( .-&I 0('I+(/%).(
'upa cum afirma +.0(&,)+)/ et al. (1888) clasificarile echi acceptau
Fdoua tipuri fundamentale de metamorfism, respecti de contact si regionalF, ori in
prezent se cunosc mai multe tipuri metamorfice poligenetice, dar pot fi decelate doua
mari categorii:
1. .oci cu grad redus de metamorfism, la care protolitul este usor de cunoscut,
moti pentru care la denumirea rocii initiale se adauga prefixul GmetaH, de ex.
+etabazalt, metagranit etc.
2. .oci cu grad aansat de metamorfism care nu pastreaza structura petrografica
a protolitului si, uneori, nici chimismult acestuia. )ici mentionam: corneene 1
roci metamorfice izotrope, microgranulare, dierse din punct de edere
mineralogic.
- sDarne 1 in mod obisnuit roci izotrope alcatuite mai ales din silicati
calcici
- marmure 1 formate din cristale mari de calcit.
- cuartite 1 roci predominant cuartitice.
- gneise 1 roci sistoase alcatuite prealent din feldspat si mice.
- micasisturi 1 roci sistoase constituie mai ales din mice si cuart
- filite 1 roci sistoase, fine, alcatuite din filosilicati
- sisturi erzi 1 roci sistoase formate din albit si un mineral erde
(clorit, epidot)
- amfibolite 1 roci sistoase constituite din hornblenda si feldspat
plagioclaz.
5. HARTA GEOLOGICA
8
3arta geologica este o forma de reprezentare grafica in plan, la scara, prin
semne, simboluri si culori conentionale, a extinderii la suprafata a corpurilor
teologice din subsolul unei regiuni, a arstei acestora si a raporturilor dintre ele.
#%I,IC).() 0I &,)0I=I&).() 3).%I,-. :(-,-:I&(:
Prin continutul ei harta geologica poate fi folosita la:
studiul structurii geologice si a modului cum s"au desfasurat procesele de
formare a acesteia.
stabilirea formei de zacamant a corpurilor geologice si a succesiunii formarii
lor in timp geologic.
reconstituirea eolutiei paleogeografice a suprafetei cercetate.
formarea unei imagini tridimensionale asupra structurii geologice, pe baza
careia poate fi stabilita cu destula acuratete succesiunea si tipul rocilor din
subsol in orice punct al hartii, fapt ce permite proiectarea fora$elor, puturilor si
galeriilor de explorare siBsau exploatare a dierselor substante minerale.
ealuarea potentialului de resurse minerale (zacaminte de petrol, gaze, carbuni
etc.)
calculul rezerelor geologice pt diferite substante minerale si elaborarea
proiectelor de prefezabilitate si fezabilitate in cazul treceri la exploatarea unor
zacaminte de minereuri.
'upa scara la care au fost elaborate se disting trei categorii de harti: la scara
mica, mi$locie si mare.
1. 3artile la scara mica, mai mica de 1.***.***, elaborate pt regiuni intinse, tari,
continente, si chiar la niel global, sunt utilizate pt aprecieri generale asupra
potentialului de resurse minerale si in scopuri stiintifice si didactice.
2. 3artile la scara mi$locie sunt cuprinse intre scarile 1:***.*** si 1:2**.***,
.enau structura si historia geologica a unei tari sau regiuni si permit
conturarea pe baza criteriilor genetice, a unor arii (petimetre) de perspectia pt
substante minerale utile.
3. 3artile la scara mare (mai mare de 1:2**.***) sunt harti detaliate si f detaliate
si redau strutura geologica a unui perimetru restrans, de ordinal a catia zeci
de DmE si au fost elaborate in urma unor lucrari de cercenare geologica de
detaliu si mare detaliu, pe harti cu scarile usuales de 1:24.***, 1:1*.***,
1:4.*** si chiar mai mari. #ltimele doua categorii sunt utilizate pt calculul
rezerelor si elaborarea diferitelor proiecte geologice de explorare.
In afara hartilor geologice obisnuite, pt detalierea cunoasterii, in functie de
obiectiul urmarit, mai sunt elaborate dierse tipuri de harti geologice speciale:
litologice, cu distributia diferitelor tipuri de roci9 tectonice, cu detalierea elementelor
tectonice9 hidrogeologice9 pedologice9 geochimice9 harti cu izolinii ( d.ex. cu
izopachitele unui strat de carbune, adica linii de egala grosime ) etc.
0(+/(, 0I+A-,#.I 0I &#,-.I P( 3).%I,( :(-,-:I&(
Iarsta este reprezentata pe harti prin culori si nuante ale acestora stabilite
prin conentii internationale. Pe langa culori, arstele sunt notate cu indici ale
unitatilor si subunitatilor geocronologice.
.erioada Simbol Culoare
&uaternar J :ri
/eogen / :alben
9
Paleogen Pg Portocaliu
&retacic > Ierde
Kurasic K )lbastru
%riasic % Iiolet
Permian P &afeniu roscat
&arbonifer & &enusiu
'eonian ' &afeniu galbui
0ilurian 0 Ierde
-rdoician - Ierde inchis
&ambrian &m &armin
Proterozoic Pt .oz
)rhaic ) .osu
0ubdiiziunile unitatilor geocronologice au si ele simbolurile lor cu litere mici,
iar culoarea reprezinta o nuanta deriate din culoarea unitatii din care face parte,
nuanta din ce in ce mai deschisa pentru arstele mai tinere.
/-%I#/I :(/(.),( P.III/' (,)A-.).() 3).%I,-.
:(-,-:I&(
Procesul de elaborare a unei harti geologice este precedat de o perioada de
documentare in care geologul aduna toate informatiile geologice referitoare la zona
pe care urmeaza sa o cerceteze si tot acum isi procura baza topografica necesara si
aerofotograme.
)naliza atenta a elementelor morfologice, hidrografice obserate cu a$utorul
stereoscopului pe aerofotograme permite obtinerea unei imagini tridimensionale si
faciliteaza identificarea limitelor intre corpurile de roci, masurarea directiei si
inclinarii stratelor, aprecierea dimensiunilor, trasarea faliilor, cutelor etc. In acest fel
se obtine o prima imagine cartografica care a fi confruntata cu realitatile de pe teren.
In timpul documentarii sursele de informatii geologice sunt: lucrari stiintifice
publicate (tratate, articole in periodice s.a.) sau nepublicate (manuscrise, rapoarte,
studii geologice stc), toate aflate in arhiele diferitelor unitati de profil sau fonduri
centralizate (d.ex. Institutul :eologic al .omaniei). Indiferent de originea
informatiilor, acestea or fi mentionate in bibliografica raportului geologic final.
#rmatorul pas sic el mai important, il constituie desfasurarea actiitatii de
cartare geologic ape teren in care geologul, dotat cu toate uneltele, ustensilele si
aparatura mentionata anterior, inregistreaza metodic in carnetul de teren toate
aparitiile la zi (aflorimentele) ale corpurilor de roci din subsolul regiunii cercetate.
'upa terminarea actiitatii pe teren sunt expediate probele la sediul central si
distribuite diferitelor laboratoare pt preparare si studiu. 0pecialistii in dierse
domenii de cercetare (mineralog2, petrografi, chimisti, paleotologi etc) analizeaza
materialul adus si intocmesc buletine de analiza sau rapoarte partiale. 'atele
obtinute sunt sintetizate intr"un raport geologic insotit de harta geologica, sectiuni
geologice, coloane litostratigrafice si alte anexe in functie de obiectiele cercetarii
geologice.
Pe harta sunt figurate mai intai toate punctele de obseratie cu pozitia
stralelor, semne si simboluri pt litologie si cu culori conentionale arsta depozitelor.
In acest fel se contureaza distributia corpurilor geologice de rang superior.
Pasul urmator il constituie analiza raporturilor dintre formatiuni (mari corpuri
geologice), analiza in care se tine seama de tipul de limite intre acestea. Pe baza
10
analizei tendintelor sugerate de pozitiile stratelor, in colaborare cu analiza distributiei
unitatilor litostratigrafice se definitieaza imaginea structurala a hartii marcata cu
diferite semne pt fiecare element structural(cute, falii, linii de incalecare, linii de
saria$ etc).
11