Minerale și roci

Mineralele sunt elemente naturale care intră în alcătuirea rocilor din care este alcătuită
Terra şi alte corpuri cereşti. Mineralele au structură cristalină. Au fost descoperite cam 4000
de minerale. La suprafaţa Terrei pot fi întâlnite mai frecvent aprox. 30 dintre ele.Mineralele se
deosebesc între ele prin natura atomilor constituenţi (elementele chimice cărora le aparţin
aceşti atomi) şi dispunerea acestor atomi în cadrul mineralului. Atomii mineralelor sunt
dispuşi sub forma unor corpuri tridimensionale, de aceea numim mineralele cristale sau
spunem despre ele că au structură cristalină. Mineralele se grupează pentru a forma rocile. O
rocă poate fi alcătuită din unul sau mai multe minerale.

Cum se formează mineralele?

Majoritatea mineralelor se formează din magma care iese la suprafaţă prin unele
crăpături ale straturilor mai puţin profunde, deci nu atât de fierbinţi, ale scoarţei şi se
cristalizează formând rocile compuse din asocieri de minerale. În stadiul final al cristalizării
se formează un reziduu magmatic, combinat cu gaze, vapori de apă şi elemente volatile. Acest
reziduu se cristalizează, ducând la formarea de roci poli-minerale (alcătuite din mai multe
minerale). Spunem despre aceste minerale că au origine magmatică. Minerale de origine
magmatică sunt turmalina, berilul sau mica. Prin răcire, soluţiile se pot depune în fisurile
rocilor, ducând la formarea de noi minerale. Despre aceste minerale spunem că sunt de
origine hidrotermală. Prin procese hidrotermale se formează minerale de toate tipurile.
La suprafaţa Terrei rocile şi mineralele sunt supuse proceselor de degradare. Acţiunea
diverşilor factori fizici, chimici şi biologici asupra mineralelor duce la formarea unor minerale
noi. Anumite minerale provin din apele sărate atât datorită evaporării apei, cât şi datorită
variaţiei compoziţiei sale chimice. Astfel se formează minerale precum sarea gemă, silvina,
gipsul sau calcarul.
Proprietăţile fizice ale mineralelor
Pe lângă modul de formare şi compoziţia chimică, mineralele se caracterizează prin
anumite proprietăţi fizice precum culoarea, duritatea sau luciul.
Culoarea variază la diferite minerale. Unele minerale au culori atât de puternice şi
pure încât sunt folosite ca coloranţi pentru vopseluri. Culoarea nu este un criteriu prea bun de
recunoaştere a mineralelor, multe minerale extrem de diferite prezentând aceeaşi culoare.
Malachitul este verde, cinabrul roşu, iar cupritul roşu închis. Unele minerale precum
diamantul sau cuarţitul sunt incolore. Mineralele precum fluorita există în diverse culori.
Duritatea reprezintă rezistenţa exercitată de mineral la deformarea lui. Duritatea se
exprimă pe baza scării lui Mohs, care prezintă 10 grade de duritate. Mineralele de gradul 1 şi
2 pot fi zgâriate cu unghia, mineralele de gradul 3 pot fi zgâriate cu o bucată de aramă, iar
mineralele de gradul 4 şi 5 pot fi zgâriate de un briceag. Mineralele cu o duritate de 6-7 pot
zgâria sticla, iar minerale cu o duritate de 8-10 nu pot fi zgâriate de briceag.
Luciul reprezintă proprietatea mineralelor de a reflecta lumina. Acesta poate fi
metalic sau nemetalic. Termeni des utilizaţi pentru definirea luciului sunt adamantin (ca al
diamantului), sidefos, mătăsos şi pământos sau mat (pentru mineralele cu o putere mică de
reflecţiei).
Cristalele
Cristalele sunt corpuri ai căror atomi sunt dispuşi în structuri tridimensionale, care se
repetă periodic, denumite sisteme de cristalizare. Știința care se ocupă cu studiul cristalelor
este cristalografia. Cristalografia studiază o mare varietate de cristale, de la anumite substanţe
organice cu structură cristalină precum proteinele şi până la mineralele cu o structură
cristalină. De asemenea, tehnologia ne permite acum să creăm diverse cristale în laborator. În
continuare vom vorbi despre mineralele cu structură cristalină.

Date generale despre cristale

Cristalele sunt minerale, ai căror atomi sunt dispuşi sub forma unor structuri
tridimensionale.
Se poate lua de exemplu apa și gheața .Ambele substanţe au aceeaşi compoziţie
chimică, dar structuri diferite. În cazul gheţii atomii sunt dispuşi ordonat după un model strict
şi sunt strâns legaţi unii de alţii. În cazul apei în stare lichidă atomii sunt dispuşi la distanţe
mari unii de alţii şi între ei nu există legături atât de puternice ca în cazul gheţii. Atunci când
gheaţa este supusă unei temperaturi mari, se topeşte, atomii se îndepărtează unii de alţii, iar
structura cristalului se dezbină. Dacă apa îngheaţă vorbim despre un proces de formare a
cristalelor, denumit cristalizare.
Majoritatea substanţelor solide au structură cristalină, chiar dacă acest lucru nu se
observă cu ochiul liber, dar experimentele cu raze X au demonstrat acest lucru. Cristalele pot
avea numeroase forme: cuburi, coloane, prisme, piramide etc.
Structura şi forma cristalelor
Cristalele sunt formate din atomi dispuşi în structuri tridimensionale. Legătura dintre
aceşti atomi este o legătură puternică denumită legătură ionică. Legătura ionică se formează
prin cedarea de electroni. Această legătură chimică se formează în felul următor: unul din cei
doi atomi care intră în legătură îi cedează celuilalt unul sau mai mulţi electroni. Cel de-al
doilea atom atrage spre el electronii cedaţi de către de primul, astfel că între cei doi se
formează o legătură ionică. Legătura ionică este specifică doar cristalelor, atomii substanţelor
fără structură ionică sunt legaţi între ei prin legături specifice.
Spunem despre atomul care cedează electronii că este electronegativ, iar despre cel care
acceptă electronic că este electropozitiv. Electronegativitatea unui atom este proprietatea
acestuia de a atrage electronii altui atom şi variază foarte mult de la atomii unui element
chimic la atomii altui element. Atomii nemetalelor sunt de obicei electronegativi, în timp ce
atomii metalelor sunt electropozitivi.
La formare, cristalele iau o formă geometrică, fiind compuse din planuri netede
denumite faţete, care sunt dispuse regulat. Faţetele reprezintă aspectul exterior al regularităţii
atomice şi se îmbină între ele printr-o mare varietate de unghiuri. După simetria geometrică,
sistemele cristaline se clasifică în şase tipuri principale: triclinic, monoclinic, ortorombic,
tetragonal, trigonal, hexagonal şi cubic.
Clivajul
În urma unei lovituri sau a unei presiuni, la unele cristale are loc separarea planurilor de
simetrie, pe o direcţie denumită direcţie de clivaj. Clivajul se produce pe suprafeţele cu
coeziune minimă.. Unele minerale precum fluorina, sarea gemă sau galena prezintă mai multe
direcţii de clivaj.
Ruperea
Numeroase minerale, precum cuartul sau opalul, nu se pot cliva în nicio direcţie, de
aceea la exercitarea unei forţe mecanice asupra lor, acestea se rup neregulat. În funcţie de
suprafaţa de rupere, aceasta poate fi plană, neregulată, curbă, semicurbă sau aspră.
Modalitatea de rupere poate fi folosită ca criteriu de determinare a unui anumit mineral.
Agregatele
Deseori, cristalele datorită lipsei de spaţiu, se înghesuie unele în altele formând blocuri
neregulate sau agregate. În crăpăturile rocilor se dezvoltă pe un support comun, formând
druze sau în cavităţi geode. Datorită structurii lor, aceste aggregate pot prezenta aspecte foarte
diferite.
Maclele
Maclele se formează prin unirea a două cristale, contopirea acestora având loc după
anumite reguli.
Clasificarea mineralelor
De obicei componenta pozitivă este reprezentată de atomi pozitivi ai diferitelor metale, în
timp ce componenta negativă este alcătuită din atomi ai negativi ai diferitelor nemetale.
Precum am explicat anterior, când am vorbit despre legătura ionică, electronegativitatea este
proprietatea atomilor de a atrage electroni cedaţi de alţi atomi, în timp ce electropozitivitatea
este proprietatea atomilor de a ceda electroni. Metalele sunt elemente electropozitive, în timp
ce nemetalele sunt elemente electronegative.
După elementele chimice componente, mineralele se clasifică în elemente native, sulfuri,
carbonaţi, oxizi, hidroxizi, molibdaţi, wolframaţi, boraţi, fosfaţi, vanadaţi, silicaţi, sulfaţi,
halogenuri şi fluoruri.

Elementele native sunt minerale formate din atomii unui singur element chimic. Exemple de
elemente nativesunt aurul, argintul şi platina.

Sulfurile sunt minerale în care sulful se combină cu elemente metalice. Exemple de sulfuri
sunt: cinabrul, galena, calcopirita şi pirita. Majoritatea sulfurilor sunt opace, cu culori
distinctive.

Carbonaţii sunt minerale în care un metal se combină cu radicalul CO3. De obicei nu conţin
apă, o excepţie fiind azuritul. Exemple de carbonaţi sunt calcitul, malachitul şi dolomitul.

Molibdaţii sunt minerale în care molibdatul (MoO4) se combină cu diverse elemente metalice.

Wolframaţii sunt minerale, în care wolframatul (WO4) se combină cu diverse elemente

metalice.

Oxizii şi hidroxizii sunt două grupe înrudite, în care elementele metalice se combină cu
oxigenul (O2) sau cu hidroxilul (OH). Exemple de oxizi sunt hematitul, opalul şi cuarţul, iar
ca hidroxizi menţionăm: diasporul, limonitul sau manganitul.

Boraţii sunt minerale în care elementele metalice se combină cu boratul (BO3). Menţionăm
boraxul, boracitul şi hidroboracitul.

Fosfaţii sunt minerale în care elementele metalice se combină cu fosfatul (PO4). Exemple sunt
braziliantul, apatitul şi autunitul.

Vanadaţii sunt minerale în care elementele metalice se combină cu radicalul VO3. Vanadinitul
este cel mai cunoscut vanadat.

Halogenurile sunt minerale în care fluorul, clorul, bromul şi iodul se combină cu calciul sau
sodiul.

Sulfaţii sunt minerale în care elementele metalice se combină cu radicalul SO4 (sulfat).
Exemple de sulfaţi sunt: anhidritul, brocantitul şi gipsul.

Silicaţii sunt minerale în care elementele metalice se combină cu oxigenul şi siliciul. Dintre
silicaţi amintim: albitul, serpentinul şi talcul.

Rocile sunt agregate formate din minerale (cristaline sau amorfe). Dupa modul de formare
exista 3 categorii de roci: magmatice, sedimentare, metamorfice.

Rocile magmatice iau nastere prin racirea magmelor ajunse din adancime in scoarta sau la
suprafata. Ele se formeaza prin solidificarea magmelor pe 2 cai:

- prin cristalizarea fazei lichide

- vitrificare ( trecerea topiturii in sticla)

Cauza solidificarii este racirea, racirea lenta favorizeaza cristalizare iar racirea rapida
vitrificarea.

Mineralele principale care rezulta din cristalizarea magmelor si intra in alcatuirea rocilor
magmatice sunt: cuartul, feldspatii alcalini, feldspatii plagioplazi, olivina, piroxenii si
amfibolii. Totusi intr-o roca nu pot exista toate aceste minerale la un loc. Cuartul si olivina
sunt incompatibile primul aparand numai la magme acide iar olivina numai la magme
bazice.Rocile magmatince bogate in cuartz si feldspatii sunt de regula mai deschise la culoare
si se numesc leucocrate iar cele bogate in olivina, piroxeni si amfiboli sunt mai inchise la
culoare se numesc melanocrate.

Dupa criteriul structural se impart in 2 clase:

a) clasa rocilor faneritice cuprizand roci plutonice cristalizate in adancime: granit, granodiorit,
sienit, diorit, gabrou.

b) clasa rocilor afanitice respectiv acele roci vulcanice rezulate prin consolidarea lavelor la
suprafata : riolit, decit, trahit, andezit si bazalt.
Dupa compozitia chimica rocile magmatice sunt: acide(granitu), neutre(sienitu),
bazice(bazaltu).

Dupa compozitia mineralogica rocile magmatice se impart in:

1. Grupa granitului : garanit(Muntele Maciu, Banat, Apuseni-rocia acida consolidata in

adancime), riolit(folosit la pavaje in Apuseni, Oas si Gutâi), piatra ponce.

2. Grupa granodioritului : granodiorit(consolidata in adancime mai închisã la culoare decat

granitul) dacit.

3. Grupa sienitului : sienit( consolidat in adancime) si trahit(la suprafata).

4. Grupa dioritului cuprinde roci neutre: diorit( in adancime), si andezit( la suprafata).

5. Grupa gabroului : gabrou( consolidat in adancime) si bazalt( la suprafata).

Rocile sedimentare se formeaza prin distrugerea mecanica si chimicã a rocilor preexistente

( magmatice, metamorfice chiar sedimentare) si acumularea materialului rezultat in diferite
locuri si medii subacvatic si aerian.

Procesele foarte diverse care duc la formarea sedimentelor si rocilor sedimentare explica si
marea diversitate a constituentilor lor. Astfel in compozitia mineralogica a acestor roci se
disting:

1. Minerale alogene ce provin din afara bazinului de sedimentare in urma transportului si

sedimentarii: cuart, feldspabi, mice, fragmente litice.

2. Minerale antigene: (calcit, aragonit, halit, gips si opal) se formeaza prin precipitare directa
in cadrul bazinului de sedimentare sub forma de agregate, corpusculi sferici( noduli, oolite) si
ciment al clastelor detritice.

3. Bioclaste, reprezentate prin parti scheletice de natura mineralã, calcit, aragonit, opal si
calcedonie.

Dupa factorii care au contribuit la formarea lor ca si dupa structura si textura se disting 4
familii de roci sedimentare:

a) rocile detritice se formeaza in medii sedimentare marine si continentale.Ele se formeaza

prin dezagregarea altor roci de obicei dure si care ulterior au fost sau nu cimentate de un
material calcaros, argilor, silicios. Aceste roci sunt : grohotisurile(fragmente colturoase de
roca, prin cimentarea lor se formeaza breciile), pietrisurile(apar in albiile râurilor si in zonele
de plajã cu tãrm înalt, prin cimentare dau conglomeratele), nisipurile( fragmente de 0,1 si 2
mm frecvente in zonele desertice, in albiile râurilor si in zonele de plajã, prin cimentare dau
gresiile), loessul( un praf format din nisip fin, calcar si argilã, transportat si depus de vânt in
zone joase), mâlurile(particule mai mici de 0,01 mm prin cimentare dau argilele),
marnele(argile calcaroase).
 Rocile detritice formeaza cuverturi sedimentaresi intrã in alcatuirea formatiunilor cutate din
zonele de orogen.In tara noastra ele sunt raspandite in Carpatii Orientali (gresia de Kaliwa),
Carpatii Meridionali (conglomeratele de Bucegi) in Muntii Apuseni in bazinele
intramontane(Borsec, Cormanesti, Petrosani) si in Dobrogea

b) rocile de precipitare se formeaza mai ales in golfurile, lagunele, si lacurile din

regiunilearide. Aici, evaporarea fiin ridicata apar solutii supra saturate din care precipita saruri
minerale sub forma de rocvi monominerale sau poliminerale. Roci monominerale sunt
evaporitele(formete din sare), gipsul, anhidritul, travertinul. Dintre cele poliminerale,
mentionam calcarele oolitice( cu sfere mici formate in jurul grauntilor de nisip) si
dolomitele( carbonat dublu de calciu si magneziu).

Tara noastra este una dintre cele mai bogate din Europa in depozite de sare si gips.

c) rocile organogene iau nastere prin depunerea partilor scheletice ale organismelor vegetale
si animale, dupa moartea acestora. Se subdivid in 2 grupe: acaustobilotile( care nu ard), si
caustobiolite. Dintre acaustobiloite fac parte calcarele organogene, diatomitele, fosforitele.

Rocile caustobilite cuprind la randul lor 2 grupe: cãrbunii si bitumenele

naturale(hidrocarburile).

Cãrbunii dupa gradul lor de incarbonizare, se clasifica in carbuni superiori( antracit si huila) si
inferiori (turba, lignit si carbunele brun).

Dintre rocile butuminoase mentionam petrolul, gazele naturale, asfaltul(rezulta din oxidarea si
degradarea petrolului in contact cu aerul), chihlimbarul, rãsina de pin fosilizatã), sisturile
bituminoase, ozocherita(rezulata din polimerizarea hidrocarburilor cand ies de sub presiune).

d) rocile reziduale rezulta prin alterarea rocilor preexistenta si acumularea rezidului insolubil.
Acestea sunt : bauxita(formata din hidroxidi de aluminiu, oxizi de fer, etc.), lateritul(o roca
brun-roscatã cu minerale argiloase si hidroxizi de aluminiu si fer), terra rossa(o argila bogata
in oxizi de aluminiu si hidroxizi de fer ce rãmân dupa dizolvarea calcarului).

Rocile metamorfice rezulta prin transformarea rocilor sedimentare si chiar magmatice ajunse
la temperaturi si presiuni ridicate. Se produce recristalizarea acestor roci(nu topire), si
concomintent au loc schimbari de structura, textura, compozitie mineralogica si uneori
chimicã(fenomenul de metamorfism).

Exista urmatoarele roci metamorfice principale:

-marmure(calcar recristalizat)

-cuartile(roci slab sistoase formate predominant din cuart)

-filite(roci sistoase formate in principal din foite minuscule de muscovit si cuart la care se mai
adauga cel putin un mineral in proportie mare: grafit, clorit, talc).

-micasisturi(roci cu textura sistuasã alcatuite predominant din cuart si mica)

-guaise(roci sistuase formate din feldspatii, mice si cuart.Se despica mai greu in placi groase
sau in baghete.

Sisturile cristaline sunt raspandite in zona cristalino-mezozoicã din Carpatii Orientali (filite si
guaise) in Carpatii Meridionali (guaise de Cozia, guaise de Câmpina, micosisturi cu graniti in
Fãgras si Lofru) in Muntii Apuseni( guase si micasisturi in Muntii Gilãu, filite in Muntii
Poiana Ruscã). Rocile de contact formeaza o "aureola" in jurul corpurilor intruzive din Banat
si Muntii Apusenii de Sud.