UNIVERSITATEA ECOLOGICA BUCURESTI

FACULTATEA DE ECOLOGIE SI
PROTECTIA MEDIULUI
Program de studii universitare de master: Managementul Resurselor Naturale

REFERAT
LA DISCIPLINA
GESTIUNEA RESURSELOR NEREGENERABILE

GRANITUL

TITULAR DE DISCIPLINA

Conf. dr. Valentin Popescu

MASTERAND:

VASILE I.(ROSCA) GIORGIANA – STEFANA

ANUL I
 INTRODUCERE

Granitul este o rocă magmatică de culoare deschisă, cu boabe suficient de mari

pentru a fi vizibilă cu ochiul neajuns. Se formează din cristalizarea lentă a magmei sub
suprafața Pământului.

Granitul este compus în principal din

cuarț și feldspat cu cantități minore de mica,
amfibole și alte minerale. Această compoziție
minerală, de obicei, oferă granitului o culoare
roșie, roz, gri sau albă, cu boabe minerale
întunecate vizibile în toată roca.

Cea mai cunoscută roca magmatica

Granitul este cea mai cunoscută rocă magmatică. Rocile magmatice sunt râspândite
în zonele muntilor tineri çi în regiunile cu un vulcanism activ în trecutul geologic al
Pâmântului.

Mulți oameni recunosc granitul pentru că este cea mai frecventă rocă vulcanică
întâlnită la suprafața Pământului și pentru că granitul este folosit pentru a face multe obiecte
pe care le întâlnim în viața de zi cu zi. Acestea includ blaturi, gresie, piatră pavată, bordură,
trepte pentru scări, furnir de construcție și monumente pentru cimitir. Granitul este folosit
peste tot în jurul nostru - mai ales în orașe.

Placi de granit lustruite

1
 Formarea granitului

În camera de magma din adancimea pământului exista o topitura de elemente care

alcătuiesc magma. Aceasta camera este sigilata, care păstrează lichidul, presiunea și căldura.

Pe măsură ce camera de magmă începe să se răcească încet, diferitele elemente care

se mișcă în topitură încep să se lege și mineralele încep să se formeze conform seriei lui
Bowen, care descriu progresia reactiilor care formează mineralul.

Deoarece vorbim despre un granit, topita va fi bogată în silicati, potasiu, sodiu și o

mulțime de alte elemente în cantități mai mici.

Granitele se formează pe măsură ce silicatii cristalizează în cuarț și feldspat, care

poate fi bogat în potasiu sau bogat în sodiu. Se pot forma, de asemenea, cantități suplimentare
de minerale ferromagneziene, cum ar fi mica, piroxenul sau amfibolele.

Deoarece camera sau batolitul răcește mineralele cristalizate și dimensiunea

cristalelor depinde de cât timp are loc procesul de răcire, la fel, în mod obișnuit, granitul este
cu granulație mai fină, iar dimensiunile cristalului cresc în inima batolitului, deoarece durează
cel mai mult timp la răcit.

Zona de formare a granitului

În inima batolitului pot exista buzunare de „resturi”. Aceste buzunare sunt de obicei
numite pegmatite. Sunt zone cu cristale foarte mari, unde rămășițele colectate și cristalizate în
pietre prețioase și semi prețioase, iar unele pot fi foarte mari.

2
 Pe scurt, granitele se formeaza din magma acida bogata in silicati, care vine din
adancime (fenomen favorizat de miscarile tectonice) si care in apropierea suprafetei
pamantului (adancime de sub 2 km) se solidifica prin racire lenta in crapaturile scoartei avand
uneori un diametru de cateva sute de kilometri.

Definitii ale granitului

Cuvântul "granit" este folosit într-o varietate de moduri de diferite persoane. O

definiție simplă este folosită
în cursurile de introducere; o
definiție mai precisă este
folosită de petrologi
(geologii specializați în
studiul rocilor); și, definiția
granitului se extinde în mod
sălbatic atunci când este
folosită de persoanele care
vând piatră cu dimensiuni,
cum ar fi blaturi, faianță și
furnir de construcție.

Aceste definiții multiple ale granitului pot duce la probleme de comunicare. Cu toate
acestea, dacă știți cu cine folosește cuvântul și cu cine comunică, puteți interpreta cuvântul în
contextul său adecvat. Mai jos sunt explicate trei utilizări comune ale cuvântului "granit".

Definirea simpla

Granitul este o rocă vulcanică cu granule groase, de culoare deschisă, compusă în

principal din feldspars și cuarț, cu cantități minore de minerale și minerale amfibole. Această
definiție simplă permite identificarea cu ușurință a rocii pe baza unei inspecții vizuale.

Definiția petrologului

Granitul este o rocă plutonică în care cuarțul constituie între 10 și 50 la sută din
componentele felsice, iar feldspatul alcalin reprezintă 65 până la 90 la sută din conținutul total
de feldspat. Aplicarea acestei definiții necesită abilitățile de identificare și cuantificare a
mineralelor unui geolog competent.

3
 Definiția comercială

Cuvântul „granit” este folosit de persoanele care vând și cumpără piatră tăiată pentru
uz structural și decorativ. Aceste "granite" sunt folosite pentru confecționarea blaturilor, a
gresiei, a bordurilor, a furnirului, a monumentelor și a multor alte produse.

Proprietatile granitului
Din punct de vedere al proprietatilor fizice, granitele sunt roci dure, compacte, cu
granulatii fine si / sau grosiere de origine metamorfice sau vulcanice, cu urmatoarele
caracteristici :
Duritate : 6 - 7 pe scala Mohs
Densitate : 2.6 - 2.8 Kg/cm³
Rezistenta la compresiune:140 - 210 N/mm²
Modul de ruptura :15 - 25 N/mm²
Absorbtie a apei : 0.1-0.6%
Porozitate destul de scazuta
Rezistent la intemperiile vremii

Din punct de vedere al

compozitiei chimice, granitele sunt
sunt roci magmatice compuse din
cuart, feldspat si minerale cum ar fi
ferromagnesian kriolite, clorit, granat
etc. Un granit tipic va avea urmatorea
compozitie chimica :
Cuart (SiO2) : 70-75%
Oxidul de aluminiu (Al2O3) : 10-
15%
Oxidul de calciu (CaO) : 0,5%
Peridotit (MgO) : 0,5%
Bauxita (FeO) : 2-4%
Bauxita (Fe2O3) : 2-4%
Alcaline : 4-6%
Peridotit (TiO2) : mai putin de 0,5%
Pierdere la calcinare (LOI) : Mai putin de 0,5%

4
 În compoziția granitului predomină cuarțul, feldspatul și minerale de culoare închisă
ca: biotit si mai rar amfiboli. Din grupa feldspatilor - predomină feldspatul potasic. Minerale
accesorii sunt: Zirconiu, Apatit, Titanit, de asemenea Magnetit, Rutil, Ilmenit sau alte
minerale de zăcământ.

Granitul se poate spune că ar fi roca cea mai răspândită din scoarță, fiind prezent în
zonele tectonice sau sedimentare.

Granitul se exploatează frecvent în cariere de piatră, însă este asociat des cu minerale
utile ca: Pirită (FeS2), Magnetită (Fe3O4).

În compoziția granitului predomină cuarțul, feldspatul și minerale de culoare închisă

ca: biotit si mai rar amfiboli. Din grupa feldspatilor - predomină feldspatul potasic.

Minerale accesorii sunt: Zirconiu, Apatit, Titanit, Magnetit, Rutil, Ilmenit sau alte
minerale de zăcământ (minerale utile).

Granitul este frecvent radioactiv, datorită urmelor de uraniu, rubidiu dar pot fi urme
radioactive și în feldspat sau glimer.

5
 Granitul în crusta continentală

Majoritatea manualelor introductive de geologie raportează că granitul este cea mai

abundentă rocă din scoarța continentală. La suprafață, granitul este expus în miezurile multor
lanțuri muntoase din zone mari cunoscute sub numele de batolit și în zonele de bază ale
continentelor cunoscute sub numele de „scuturi”.

Cristalele minerale mari din granit sunt dovezi că s-au răcit încet din materialul
rocilor topite. Această răcire lentă trebuia să se fi produs sub suprafața Pământului și a
necesitat o perioadă lungă de timp. Dacă astăzi sunt expuse la suprafață, singura cale care s-ar
putea întâmpla este dacă rocile de granit ar fi ridicate și rocile sedimentare de deasupra ar fi
erodate. În zonele în care suprafața Pământului este acoperită cu roci sedimentare, granitele,
granitele metamorfozate sau rocile strâns legate sunt de obicei prezente sub acoperirea
sedimentară. Aceste granite adânci sunt cunoscute sub numele de "roci subsol".

Exploatarea granitului

Granitul este deosebit de solid, având o temperatură de topire situată între 1215˚ și
1260˚ Celsius și o duritate care îl face materialul perfect pentru crearea de plăci. Având în
vedere că este creat de lavă vulcanică cu un timp de răcire mai lent, granulele granitului sunt
mai lungi și, subsecvent, mai estetice decât ale altor roci.

Deoarece este o piatră extrem de dură, granitul nu se exploatează din carieră cu

explozibil, cum se procedează în cazul altor roci, pentru că se sfărâmă; de obicei, se folosește
o flacără care atinge 4000˚ celsius, care produce canale în rocă. Cu toate acestea, granitul
trebuie tăiat într-o direcție și despicat într-o alta, din cauza granulației care îl face foarte
asemănător cu lemnul.

Tăierea acestora se face cu circulare industriale ghintuite cu diamant, cel mai solid
material din lume, cu ajutorul unor computere mecanizate precise. Blocurile de granit se pot
tăia direct în carieră, pentru a evita producerea norilor de praf, în cazul în care acesta este
uscat, sau în halele specializate pentru crearea plintelor, blaturilor.

În industria comercială a pietrei, un "granit" este o rocă cu boabe vizibile, care sunt
mai dure decât marmura. Plăcile de granit prezintă pe suprafață modele realizate din fisuri fine.
Aceste fisuri sunt unice, diferă la fiecare placă de granit în parte, și apar datorită alunecărilor de
teren sau a cutremurelor care au avut loc în perioada de formare.

6
 Pentru a elimina micile crăpături de pe suprafața sa, granitul este foarte riguros lustruit.
Acest lucru se face prin șlefuirea cu un material abraziv, printr-o mișcare circulară. În acest fel se
elimină multe cristale mici de pe suprafață, lăsând în urma goluri mici sau gropi. Mărimea și
numărul acestor gropi variază de la o piatră la alta.

Polizarea granitului se întreprinde cu mașinării speciale dotate cu discuri de metal

sau discuri abrazive din carbid siliconat, produs în mod sintetic încă din 1893 pentru uzul ca
abraziv.În urma acestei polizări, blaturile de granit pot deveni la fel de fine ca sticla. Odată
polizate, plintele de granit pot fi înfrumusețate prin diverse tehnici de a-l sculpta sau a-l
sabla.

Gravarea acestei roci este posibilă cu ajutorul laserului sau a instrumentelor de

gravură de mână cu vârf de diamant. Așadar, de la carieră până la produsul finit (plinte, dale)
este o cale lungă și anevoioasă, dar care, în cele din urmă, oferă rezultate extrem de estetice.

Cariera de granit ”Irish Green”

Utilizări ale granitului

Granitul este cea mai adesea stâncă ca piatră de dimensiune (un material natural de
rocă care a fost tăiat în blocuri sau plăci de lungime, lățime și grosime specifice).

Granitul este destul de greu pentru a rezista la abraziune, suficient de puternic pentru
a suporta o greutate semnificativă, suficient de inert pentru a rezista la intemperii și acceptă
un lustruitor strălucitor. Aceste caracteristici o fac piatră de dimensiuni foarte de dorit și utilă.

Granitul a fost folosit de mii de ani atât în aplicații interioare, cât și exterioare.

7
 Granitul tăiat grosier și lustruit este utilizat în clădiri, poduri, pavaj, monumente și
multe alte proiecte exterioare. Interiorul, plăcile și dale de granit lustruit sunt utilizate în
blaturi, podele de gresie, trepte pentru scări și multe alte caracteristici practice și
decorative.Granitul este utilizat pe scară largă la realizarea de podele în clădiri comerciale sau
instituții publice.

Granitul și exploatările adiacente de piatră cum ar fi marmura sau travertinul sunt

considerate printre cele mai vechi industrii din lume.

Unele cariere datează din perioada Antică. Exploatări moderne de anvengură sunt în
China, India, Italia, Brazilia, Canada, Germania, Suedia și Spania.

Prețul ridicat reduce adesea popularitatea unui material de construcție, iar granitul
costă adesea mult mai mult decât materialele fabricate de om în majoritatea proiectelor.

Cu toate acestea, granitul este frecvent selectat, deoarece este un material de

prestigiu, utilizat în proiecte pentru a produce impresii de eleganță, durabilitate și calitate de
durată.

Granitul este de asemenea utilizat ca piatră zdrobită sau agregat. În această formă
este utilizat ca material de bază la șantiere, ca agregat în construcția drumurilor, balastul
feroviar, fundații și oriunde o piatră zdrobită este utilă ca umplutură.

Pietrele de curli, folosite in vestitul joc sportiv practicat pe suprafata de gheata, sunt
fabricate din granit. Marea Piramida din Giza, cunoscuta publicului larg ca piramida lui
Kheops este cea mai veche care a resistat timpului, adaposteste sarcofagul care este construit
din granit.

Cariere de granit din Judetul Tulcea

In intreg judetul Tulcea sunt răspândite 50 de cariere în care se exploatează în special

roci de construcții.

Cea mai mare cariera de granit se afla situata la Iacobdeal, comuna Turcoaia, in
judetul Tulcea, aceasta fiind cunoscuta inca din vremea ocupatiei turcesti, care este si cea mai
mare din Romania.

8
 Lacul Iacobdeal

Turcoaia este o comună a județului Tulcea, situată în partea de vest a județului, pe

malul Brațului Măcin al Dunării, renumită în toată țara pentru granitul ce se extrage de aici.

La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolul al XX-lea, zona a atras

contingente însemnate de locuitori din satele din jur dar şi de la distanţe mai mari, inclusiv
venirea unor colonii de pietrari italieni, în mai multe etape, începând cu 1870, în vederea
exploatării granitului.

Exploatare cariera de granit Turcoaia, sfarsitul sec.XX (Timbru )

9
 Cariera din judetul Tulcea ste unul din cele mai vechi perimetre de exploatare din
județ și totodată în care activitatea se derulează în cea mai mare exploatare la suprafață a
rocilor utile la ora actuală.

Cariera are mai multe fronturi de lucru, in vaile Margaritei, Serpilor, Talienilor si
Burlacului, dispuse sub forma de etaje si legate intre ele ele prin intermediul unor planuri
inclinate. Granitul exploatat este de culoare cenusie, cu nuante roz sau roz cu pete negre ori
albastru-verzui.

Cariera Iacobdeal, deschisă încă din anul 1880, prezintă încă rezerve mari de roci
magmatice. Granitele din comuna Turcoaia se utilizează sub formă de piatră brută, spartă și
cioplită pentru amenajarea și întretinerea drumurilor și căilor ferate, precum și în construcții.

Exploatare cariera de granit Turcoaia, sfarsitul sec.XX(Timbru )

Având însușiri decorative (fiind adesea colorate în cenușiu, roz, negru, albastru sau
verzui), pot fi luate în considerare și ca materiale ornamentale pentru plăci lustruite, dale
pentru pardoseli etc. Rezervele sunt destul de mari și condițiile de exploatare favorabile.
Dealul Iglicioara Mare, situat la 1 km vest de Turcoaia, este constituit din riolite (porfire
cuartifere) în cantități considerabile. Exploatarea de aici este mecanizata iar transportul se
face până la Dunare (Gura Armanului) pe plan înclinat și cale ferată îngustă.

10
 Bibliografie

http://negrupealb.ning.com/group/salonul-indeletnicirilor-placute-hobby-
urilor/forum/topics/farmecul-cartofiliei-memoria-cartii-postale-cariera-de-granit-de-
?overrideMobileRedirect=1
http://www.geologyin.com/2015/11/what-is-granite-and-how-is-it-formed.html
https://ro.scribd.com/document/337767257/Geologie
https://www.fabricadepiatra.ro/images/blog/ce-trebuie-sa-stim-despre-granit/ce-
trebuie-sa-stim-despre-granit.jpg
https://agricin.ro/granit/
https://www.zigzagprinromania.com/
http://italgraniti.ro/ro/granitcuart/
https://www.okazii.ro/exploatare-carierilor-de-granit-din-turcoaia-dobrogea-fotogr-gustav-
tahl-a179542718

11