GRANITUL

GRANITUL- (latină granum = granulat) este o rocă magmatică masivă, cu granulație grosieră

(cristale cu dimensiunea de câțiva milimetri), formată la adâncimi mari (făcând deci parte
dintre plutonite), conținând în principal cuarț, feldspat sau minerale de culoare închisă ca mica.

Formare
Granitele se formează din magma acidă bogată în silicați, care vine din adâncime (fenomen
favorizat de mișcările tectonice) și care în apropierea suprafeței pământului (adâncime de sub
2 km) se solidifică prin răcire lentă în crăpăturile scoarței având uneori un diametru de câteva
sute de kilometri; granitele cu o granulație mai mare se numesc pegmatite.
Bazaltul în comparație cu granitul provine dintr-o magmă bazică. Caracteristic pentru granit numit
și plutonit sunt adâncimile mari unde se formează, rocile care se formează la adâncimi mai mici
ca 2 km, sunt numite subvulcanite sau "roci de gangă" (steril) în minerit.

Granit în Oberpfalz Germania

Deoarece procesul de răcire a magmei are loc la adâncimi relativi mari, răcirea magmei se
produce lent, cristalizarea mineralelor producându-se în funcție de punctul lor de topire, de aceea
mineralele de culoare închisă cu punct de topire ridicat care au de obicei și o densitate mai
mare blendă, piroxen se solidifică la început, urmate apoi de feldspat și cuarț.
Din această cauză în camera sau cuibul de granit mineralele cu densitate mai mică ca feldspat și
cuarț se găsesc mai aproape de suprafață. Influența temperaturii ridicate a magmei influențează
rocile vecine care își modifică culoarea, (frecvent albăstruie) structura formându-se minerale noi
la contactul magmei cu rocile învecinate, aceste proces de transformare determină formarea de
fapt a rocilor metamorfice.
Prin mișcări tectonice ulterioare formării granitului, sau prin procesele de eroziune și transport a
apei, vântului, sunt îndepărtate straturile care acopereau granitul, acesta apărând la suprafață,
fiind supus la rândul lui intemperiilor, razelor solare ce duce la o schimbare a culorii sale într-o
nuanță gălbuie, mineralele mai puțin dure fiind erodate.
Aspectul granitului este diferit. În masa lui se pot vedea cristale de minerale de mărime de câțiva
milimetri, culoarea granitului variază de la cenușiudeschis până la albăstrui, roșu, galben.

Compoziția chimică
În compoziția granitului predomină cuarțul, feldspatul și minerale de culoare închisă ca: biotit si
mai rar amfiboli. Din grupa feldspatilor - predomină feldspatul potasic. Minerale accesorii
sunt: Zirconiu, Apatit, Titanit, de asemenea Magnetit, Rutil, Ilmenit sau alte minerale de zăcământ
(minerale utile).
Granitul este frecvent radioactiv, datorită urmelor de uraniu, rubidiu dar pot fi urme radioactive și
în feldspat sau glimer

Răspândire
Granitul se poate spune că ar fi roca cea mai răspândită din scoarță, fiind prezent în zonele
tectonice sau sedimentare.
Granitul se exploatează frecvent în cariere de piatră, însă este asociat des cu minerale utile
ca: Pirită (FeS2), Magnetită (Fe3O4).

Utilizare
Granitul și exploatările adiacente de piatră cum ar fi marmura sau travertinul sunt considerate
printre cele mai vechi industrii din lume. Unele cariere datează din perioada Antică.
Exploatări moderne de anvengură sunt în China, India, Italia, Brazilia, Canada, Germania, Suedia
și Spania.
Datorită durității și rezistenței la erodare și intemperii, granitul este folosit în construcții, la
finisajele interioare dar și în artă. Cel mai des este utilizat la:

 pavarea străzilor, bordurii trotuarelor
 cale ferată (terasamente)
 acoperirea pereților clădirilor cu plăci de granit, la ferestre și uși
 în grădini la fântâni sau pavaj
 elemente de design interior: blaturi, pardoseli
 sculpturi și memoriale
Granitul este utilizat pe scară largă la realizarea de podele în clădiri comerciale sau instituții
publice.
O altă întrebuințare pentru granit este în jocul sportiv pe echipe curling. Pietrele folosite în timpul
jocului au ca sursă două exploatări de granit: insula Ailsa Craig din Scoția și Cariera Trefor din
Țara Galilor. Datorită rarității acestui tip de granit, unele pietre de curling pot avea un cost de
până la 1.500 de dolari.