UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ BUCUREȘTI

Facultatea de Ecologie și Protecția Mediului

REFERAT GEOLOGIE

ROCI MAGMATICE
GRANITUL

Profesor coordonator: Conf. Univ. Dr.Ing. Valentin Popescu

Student: Filimon ( Iorga ) Georgiana Alina
Anul I, IFR
2023

1
 CUPRINS

INTRODUCERE....................................................................................................3

I. ROCI MAGMATICE.........................................................................................4

I.1 STRUCTURA ȘI TEXTURA ROCILOR MAGMATICE ......................5

II. GRANITUL.......................................................................................................6

II.1 PROPRIETĂȚI .........................................................................................7

II.2 FORMAREA GRANITULUI...................................................................8

III. UTILIZAREA GRANITULUI....................................................................11

III.1 TIPURI DE GRANIT.........................................................................12

CONCLUZII........................................................................................................14

BIBLIOGRAFIE..................................................................................................15

INTRODUCERE

2
 Suprafața planetei noastre este plină de roci și o mare varietate de minerale.
Cu toate acestea, rocile magmatice capătă o mare importanță, deoarece stratul
superior al scoarței terestre este compus 95% din ele. Unele sunt foarte cunoscute,
cum ar fi granitul și obsidianul. Rocile magmatice se formează atunci când roca
topită sub formă de magmă începe să se răcească. Atunci când această cantitate de
magmă începe să se răcească, mineralele încep să cristalizeze și să încurce
particularitățile lor.
Magma poate fi răcită în două moduri. Pe de o parte, avem răcirea la
suprafața Pământului care are loc din cauza efectului erupțiilor vulcanice. O altă
modalitate de răcire este în interiorul litosferei. Litosfera este stratul solid al
suprafeței terestre. Marea majoritate a acestor roci sunt formate sub scoarța
terestră și sunt numite roci plutonice igne. Rocile care se răcesc la suprafață sunt
cunoscute sub numele de roci vulcanice magmatice.
Deși aceste tipuri de roci formează un procent mare ridicat în partea
superioară a scoarței terestre, ele se găsesc de obicei sub un strat de roci
metamorfice și roci sedimentare. Au o mare importanță în domeniul geologiei, iar
caracteristicile și compoziția lor ajută la înțelegerea mantalei Pământului.
Compoziția mantalei Pământului și a tuturor elementelor tectonice din trecut ne
ajută să înțelegem formarea și caracteristicile planetei noastre. Din punct de
vedere geologic, se consideră că o rocă este un agregat natural de formă solidă
compus din mai multe minerale.
Ȋn interiorul Terrei există un nucleu lichid incandescent alcătuit din magmă
topită, iar la suprafaţa planetei există o scoarţă formată tot din diverse tipuri de
roci. Scoarţa terestră este compusă din roci şi minerale, iar suprafaţa acesteia este
acoperită de apă, nisip, sol şi gheaţă.
Rocile sedimentare se formează din acumularea treptată de sedimente. Odată
ce aceste sedimente sunt îngropate de altele sub efectul factorilor naturali, ele se
compactează în straturi şi devin pe măsură ce se scurge timpul, într-atât de dense
încât se transformă în pietre.
Rocile magmatice sunt roci care au cristalizat din magmă, din lava care a
ajuns la suprafaţa Terrei şi s-a întărit şi pietrificat.
Rocile metamorfice sunt roci care la originea lor au fost fie roci sedimentare,
fie roci magmatice. Ele au fost însă supuse diverselor procese de presiune imensă
şi căldură odată ce prim mişcări tectonice au fost transportate în interiorul crustei
3
terestre. Procesele au dus în timp la schimbarea compoziţiei şi structurii cristaline
a acestor roci, astfel încât este foarte dificil de stabilit origine.

I. ROCILE MAGMATICE

Rocile magmatice se formează prin solidificarea magmei, ieşită la suprafaţa

sau în straturile superioare ale scoarţei terestre. În funcție de locul unde se
produce consolidarea magmei se deosebesc trei categorii de roci magmatice:
filoniene (rezultate prin consolidarea magmei pe căile de acces spre suprafață),
intrusive / plutonice (rezultate prin consolidarea magmei în interiorul scoarței
terestre), efuzive / vulcanice (rezultate prin consolidarea magmei la suprafața
scoarței terestre).
Magma este o materie de consistenţă vâscoasă, care provine din astenosferă,
învelişul aflat între litosferă şi nucleul Terrei. Aceasta pătrunde prin crăpăturile
scoarţei şi se ridică la suprafaţă. Din cauza scăderii temperaturii, pe parcursul
urcării, magma se solidifică. O parte din magmă se solidifică în crăpăturile
scoarţei, formând rocile intrusive sau plutonice, iar o parte iese la suprafaţa
scoarţei formând rocile efuzive. Magma ieşită la suprafaţa scoarţei se numeşte
lavă. Ieşirea magmei la suprafaţa scoarţei are loc prin rifturi şi prin vulcani.
Rifturile sunt şanţuri adânci ale litosferei care despart plăcile tectonice între ele.

Foto. 1 - Prin solidificarea lavei vulcanice se formează rocile vulcanice efuzive.

Sursa: https://www.scientia.ro/univers/40-terra/2802-rocile-magmatice-
metamorfice-sedimentare-16.html
I.1 Structura și textura rocilor magmatice

4
 Structura și textura rocilor oglindesc condițiile geologice în care se
consolidează rocile magmatice. Prin structură se întelege modul de asociere a
mineralelor din masa unei roci, după formă, mărime și grad de cristalizare. După
gradul de cristalizare se disting: structura holocristalină, structura hipocristalină și
structura vitroasă.
Structura holocristalină (holos = întreg, complet) se caracterizează prin
faptul că toată masa rocii este complet cristalizată și este caracteristică rocilor
magmatice intruzive (granit, granodiorit, sienit).
Structura hipocristalină (hemicristalină, semicristalină) se caracterizează
prin faptul că masa rocii este parțial cristalizată și parțial amorfă, adică
fenocristalele și microlitele sunt prinse într-o masa amorfă. Acest tip de structură
este caracteristic rocilor neovulcanice (andezite, dacite, trahite) a căror cristalizare
a început în adâncime, unde s-au format fenocristalele, s-a continuat în apropiere
de suprafață unde s-au format microlitele și s-a terminat prin iesirea magmei la
suprafată, unde datorită răcirii bruste, solidificarea s-a produs sub forma unei
mase amorfe, sticloase sau vitroase.
Structura sticloasă (vitroasă, amorfă) apare în cazul răcirii bruste a lavei
ieșită la suprafață și este caracteristică pentru sticlele vulcanice (obsidian,
pechstein, piatra ponce).
Textura rocilor magmatice definește aranjamentul spațial al mineralelor,
precum și modul de umplere al volumului ocupat de rocă. Ea se datorează
condițiilor mecanice în care s-a consolidat magma. Textura
este masivă sau neorientată, atunci când în masa rocii nu se observă nici o tendință
de orientare a mineralelor componente. Este cazul rocilor intruzive (granit,
granodiorit, sienit).
Frecvent mineralele au suferit deformări în magma sub influența gravitației,
activității magmatice proprii, curenților de convecție și stresului, rezultând texturi
orientate cum sunt:
- textura fluidală – caracterizată prin așezarea mineralelor paralel cu direcția de
curgere a lavei (andezite, bazalte, dacite);
- textura rubanată – caracterizată prin faptul că, în timpul consolidării magmei,
mineralele deschise la culoare se separă de cele închise sub formă de benzi care
alternează (diorite rubanate);

5
-textura grafică care ia naștere din concreșterea a doua minerale în așa fel încât
unul formează gazda, iar celălalt este inclus în el sub forma de granule neregulate
imitând scrierea hieroglifică (pegmatite grafice).
După modul cum mineralele din masa unei roci umplu spațiul ce îl au la
dispoziție se disting:
- textura compactă sau masivă – caracterizată prin minerale strâns unite între ele
încât nu lasă spații libere și este caracteristică rocilor magmatice intruzive;
- textura vacuolară (cavernoasă, scoriacee) – se caracterizează prin prezența în
masa rocii a unor goluri sau vacuole de dimensiuni mai mari sau mai mici așa cum
au rezultat în timpul răcirii bruște a lavei (piatra ponce, scoria bazaltică);
- textura amigdaloidă – rezultată prin depunerea de minerale secundare (calcit,
opal, calcedonie) în spatii goale din masa rocii și este întâlnită la melafire, diabaze
și bazalte amigdaloide.

II. GRANITUL

Granitul este o rocă magmatică masivă, cu granulație grosieră (cristale cu

dimensiunea de câțiva milimetri), formată la adâncimi mari (făcând deci parte
dintre plutonite), conținând în principal cuarț, feldspat sau minerale de culoare
închisă ca mica. Granitele se formează din magma acidă bogată în silicați, care
vine din adâncime (fenomen favorizat de mișcările tectonice) și care în apropierea
suprafeței pământului (adâncime de sub 2 km) se solidifică prin răcire lentă în
crăpăturile scoarței având uneori un diametru de câteva sute de kilometri;
granitele cu o granulație mai mare se numesc pegmatite.
Caracteristic pentru granit numit și plutonit sunt adâncimile mari unde se
formează, rocile care se formează la adâncimi mai mici ca 2 km, sunt numite
subvulcanite sau "roci de gangă" (steril) în minerit.
Deoarece procesul de răcire a magmei are loc la adâncimi relativi mari,
răcirea magmei se produce lent, cristalizarea mineralelor producându-se în funcție
de punctul lor de topire, de aceea mineralele de culoare închisă cu punct de topire
ridicat care au de obicei și o densitate mai mare blendă, piroxen se solidifică la
început,urmate apoi de feldspat și cuarț. Din această cauză în camera sau cuibul de
granit mineralele cu densitate mai mică ca feldspat și cuarț se găsesc mai aproape
de suprafață. Influența temperaturii ridicate a magmei influențează rocile vecine
6
care își modifică culoarea, (frecvent albăstruie) structura formându-se minerale
noi la contactul magmei cu rocile învecinate, aceste proces de transformare
determină formarea de fapt a rocilor metamorfice. Prin mișcări tectonice ulterioare
formării granitului, sau prin procesele de eroziune și transport a apei, vântului,
sunt îndepărtate straturile care acopereau granitul, acesta apărând la suprafață,
fiind supus la rândul lui intemperiilor, razelor solare ce duce la o schimbare a
culorii sale într-o nuanță gălbuie, mineralele mai puțin dure fiind erodate.
Aspectul granitului este diferit. În masa lui se pot vedea cristale de minerale de
mărime de câțiva milimetri, culoarea granitului variază de la cenușiu deschis până
la albăstrui, roșu, galben.

II.1. Proprietăți

Între întregul set de roci de munte ale Pământului, grupul principal este
magmatic, care se formează de-a lungul a milioane de ani în grosimea crustei
Pământului de lavă vulcanică. Unul dintre cele mai de bază materiale de
constructii este granitul. Proprietățile acestei pietre au fost studiate de mult timp
de oameni. Acest lucru a dus la faptul că a fost utilizat pe scară largă în construcții
în trecut și este încă folosit și astăzi. Un număr mare de monumente și structuri
din antichitate au supraviețuit în epoca noastră datorită faptului că au fost făcute
din granit. Compoziția sa unică, structura granulară frumoasă și proprietățile sale
utile fac ca această piatră să fie un material de construcții foarte popular.
Granitul este o rocă acidă, de culoare deschisă, din cauza predominării
mineralelor leucocrate. Foarte frecvent are culoare roz, datorită prezenței
feldspatului potasic. În compozitia mineralogică participă: 28-31% cuart, 23-36%
ortoza sau microclin, la care se adaugă, în proporție mai mică, albit, biotit,
hornblenda și augit.
Are structura holocristalină, hipidiomorfă, adesea echigranulată, textura
masivă compactă, neorientată. Fiind o roca dură, granitul conditioneaza un relief
cu forme pronunțate, ce le domină pe cele din jur, cu văi înguste și pereți abrupți,
cu caracter de defilee. Dezagregarea prin înghet și dezgheț duce la separarea
mineralelor componente, care formează la suprafața masivului o acumulare de
material detritic numit grus sau arena.

7
Foto. 2 - Granitul
Sursa:https://olnafu.ru/formare/54619-granit-proprieti

Compoziția granitului constă întotdeauna din minerale (cuarț și feldspat),

cu sau fără o mare varietate de alte minerale (minerale accesorii). Cuarțul și
feldspatul dau în general granitului o culoare ușoară, variind de la roz la alb.
Culoarea de fundal luminos este punctată de mineralele auxiliare mai întunecate.
Astfel, granitul clasic are un aspect de "sare și piper". Cele mai obișnuite minerale
auxiliare sunt biotitul negru al micii și hornblendul negru de amfibol.

II.2 Formarea granitului

Granitul se găsește în plutoni mari de pe continente, în zone în care crusta

Pământului a fost profund erodată. Acest lucru are sens, deoarece granitul trebuie
să se răcească foarte încet la locații adânc îngropate pentru a produce astfel de
granule mari. Plutonii cu o suprafață mai mică de 100 de kilometri pătrați se
numesc stocuri, iar cele mai mari se numesc baoliți. Lava eruptă peste tot pe
Pământ, dar lava cu aceeași compoziție ca granitul (riolitul) doar erupe pe
continente. Aceasta înseamnă că granitul trebuie să se formeze prin topirea rocilor
continentale. Acest lucru se întâmplă din două motive: adăugarea căldurii și
adăugarea de substanțe volatile (apă sau dioxid de carbon sau ambele).

Procesele de tectonică a plăcilor , în principal subducția, pot provoca

magmelor bazaltice să se ridice sub continente. În plus față de căldură, aceste
magme eliberează CO 2 și apă, care ajută rocile de tot felul să se topească la

8
 temperaturi mai scăzute. Odată cu eliberarea lentă a
căldurii și a fluidelor de pe acest bazalt, o mare cantitate
de crustă continentală s-ar putea transforma în granit în
același timp. Două dintre cele mai cunoscute exemple de
granitoide mari, expuse, sunt Half Dome și Stone
Mountain.

Foto. 3 - Half Dome Foto. 4 - Stone Mountain

Sursa:https://upload.wikimedia.org/wikipedia/

Pe cea mai mare scară, granitul reprezintă modul în care se mențin

continentele. Mineralele în roci granitice se descompun în lut și nisip și sunt
transportate în mare. Tectonica plăcii returnează aceste materiale prin răspândirea
și subducția pe fundul mării, mutând-le sub marginile continentelor. Acolo ele
sunt redate în feldspat și cuarț, gata să se ridice din nou pentru a forma granit nou
când și unde sunt condițiile potrivite. Este totul parte a ciclului de rocă
neterminată.
Această rocă este formată ca urmare a solidificării magmei la o adâncime
mare. Este afectată de temperaturi ridicate, de presiune ridicată de pe crustă și de
gaze și de evaporare. Sub influența acestor factori, obținem o astfel de structură
inimitabilă, jocul de lumină și umbră pe care îl observăm în această piatră. Cel
mai adesea este de culoare gri, dar uneori este extras granit roșu sau verde.
Proprietățile sale depind de mărimea granulelor sale constitutive. Este granulat, cu
granulație medie și granulat durabil. Această piatră este în mod obișnuit
înconjurată de o adâncime mare, dar uneori ajunge la suprafață.

9
 Depozitele de granit se găsesc pe toate continentele și aproape în toate
țările, dar mai ales în Siberia, Karelia, Finlanda, India și Brazilia. Granitul se
întrebuintează ca piatră de construcții având rezistență ridicată la rupere,
compresiune, joc, uzură etc. În țara noastră se întalnește la Pricopan, Greci, M-ții
Măcinului, Ogradena, Poiana Mărului, precum și în M-ții Parâng, Retezat și
Vâlcan.

Foto. 5 - Munții Parâng

Sursa: https://peisajelecălătorului.com/wp-content/

Foto.6 - Muntii Măcinului

Sursa: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/

10
 III. Utilizarea granitului

Granitul și exploatările adiacente de piatră cum ar fi marmura sau

travertinul sunt considerate printre cele mai vechi industrii din lume. Unele cariere
datează din perioada Antică. Exploatări moderne de anvengură sunt în China,
India, Italia, Brazilia, Canada, Germania, Suedia și Spania. Datorită durității și
rezistenței la erodare și intemperii, granitul este folosit în construcții, la finisajele
interioare dar și în artă.
Cel mai des este utilizat la pavarea străzilor, bordurii trotuarelor, cale ferată
(terasamente), acoperirea pereților clădirilor cu plăci de granit, la ferestre și uși, în
grădini la fântâni sau pavaj, elemente de design interior: blaturi, pardoseli,
sculpturi și memorial.
Granitul este utilizat pe scară largă la realizarea de podele în clădiri comerciale
sau instituții
publice.
Cele mai importante caracteristici ale acestei roci sunt:
- durabilitatea - gradele fine de granit prezintă primele semne de abraziune abia
după 500 de ani, de aceea uneori se numește o piatră veșnică;
- forța - granitul este considerat cel mai durabil după substanța cu diamant. Este
rezistent la compresiune și frecare. Acest lucru se datorează proprietăților
cuarțului, care face parte din compoziția sa. În plus, devine clar de ce această rasă
este atât de puternică, după ce a fost găsit un răspuns la întrebarea despre ceea ce
este densitatea granitului. Este de fapt foarte mare - aproape trei tone pe metru
cub;
- rezistența la intemperii - granitul poate rezista la temperaturi de la minus 60 la
plus 50 grade Celsius. Acest lucru este foarte important într-un climat rece.
Studiile au arătat că produsele din granit nu își pierd proprietățile după înghețarea
și dezghețarea de 300 de ori;
- rezistent la apă - datorită acestei proprietăți a granitului este rezistent la îngheț -
dezgheț, prin urmare, este ideal pentru terasamente cu care se confruntă;
- curățarea ecologică - granitul nu este deloc radioactiv și prin urmare, este sigur
pentru orice lucrare de construcție;
- rezistența la foc - acest material începe să se topească numai la 700-800 grade
Celsius;

11
- ușurința de prelucrare - compatibilitatea cu orice material de construcție și
bogăția de texturi și culori îl fac indispensabil pentru proiectarea spațiilor.

III. 1 Tipuri de granit

Există diferite tipuri de granit:

- granit porfiric - care conține impregnări alungite ale mineralelor;

Foto. 7 - Granit porfiric

Sursa:https://olnafu.ru/formare/54619-granit-propriet

-pegmatoid - diferă în granularitatea uniformă a cuarțului și feldspatului;

Foto. 8 - Pegmatita
Sursa: image/jpeg;

-gneiss-like - este o piatră uniformă cu granulație fină;

12
Foto. 9 - Gneiss
Sursa: image/jpeg;base64

- granitul finlandez - are inserții rotunde de culoare roșie;

Foto. 10 - Granit finlandez

Sursa: image/jpeg;base64

Proprietățile și aplicarea granitului depind, de asemenea, de culoarea sa. Pe

această bază se disting câteva grupuri de roci:

- granitul amazonit - datorită faptului că feldspatul verde intrat în compoziția sa

are o culoare placută, albastrui-verde;

- rose-roșu și roșu-leznikovsky este cel mai durabil;

- speciile gri sunt foarte frecvente, iar numele lor au fost primite din locurile de
extracție: Korninsky, Sofievsky, zhezhelevsky;

- rar este granitul alb.

13
 CONCLUZII

Granitul este piatra de semnătură a continentelor. Mai mult decât atât,

granitul este piatra de semnătură a planetei Pământ în sine. Celelalte planete
stâncoase - Mercur , Venus și Marte - sunt acoperite cu bazalt , la fel ca și fundul
oceanic al Pământului. Dar numai Pământul are acest tip de rocă frumoasă și
interesantă din abundență.

Granitul este o piatră puternică, deoarece boabele sale minerale au crescut

strâns împreună într-o perioadă de răcire foarte lentă. În plus, cuarțul și feldspatul
care îl compun sunt mai dure decât oțelul . Acest lucru face ca granitul să fie de
dorit pentru clădiri și scopuri ornamentale, cum ar fi pietre funerare și
monumente. Granitul are o lustruire bună și rezistă la intemperii și ploi acide .

Pe langa noțiunile elementare despre granit mai jos vă prezentam cateva

lucruri care nu sunt foarte cunoscute despre granit:

- alpiniștii profesioniști preferă escaladarea piscurilor formate din granit deoarece

provocarea este mai mare și escaladarea devine mai dificilă;

- egiptenii antici foloseau granitul pentru ridicarea piramidelor și pentru realizarea

busturilor faraonilor, deasemenea sarcofagele erau realizate din granit pentru a fi
grele și a nu putea fi pradate de hoții camerelor mortuare;

- granitul are în componența sa quart și feldspat. Acestea, datorită presiunilor la

care sunt supuse de-a lungul anilor, devin mai solide decat oțelul;

- muntele Rushmore (SUA) este format in totalitate din granit, fapt ce a dus la
realizarea scultpurilor marilor președinti americani;

- granitul este mai scump decat marmura insa prețul celei mai scumpe marmuri
depasește cu mult prețul celul mai scump granit.

14
BIBLIOGRAFIE

- https://www.scientia.ro/univers/40-terra/2802-rocile-magmatice-
metamorfice-sedimentare-16.html

- https://ro.scribd.com/document/377156620/Principalele-Roci-Magmatice

- https://ro.wikipedia.org/wiki/Granit
- https://www.rasfoiesc.com/educatie/geografie/geologie/Rocile-
magmatice48.php
- https://ro.eferrit.com/ce-este-granitul/
- https://olnafu.ru/formare/54619-granit-propriet%C4%83%C8%9Bi-
propriet%C4%83%C8%9Bile-%C8%99i-aplicarea.html
- https://www.descopera.ro/maratoanele-descopera/mari-intrebari/
13356551-din-ce-sunt-compuse-pietrele
- https://ro.weblogographic.com/difference-between-aphanitic-and-
phaneritic-292400
- https://peisajelecalatorului.com/wp-content/
- https://www.descopera.ro/wp-content

15