Rocile magmatice

1. Geneza rocilor magmatice

Rocile magmatice se formeaza prin racirea si consolidarea magmelor fluide din interiorul
Pamantului, fie in profunzimea scoartei, fie in apropiere de suprafata sau chiar la suprafata ei.
Solidificarea magmei depinde de temperatura, presiune si agentii mineralizatori,
reprezentati prin vapori de apa supraincalziti, CO2, H2S, Cl, F, N, NH3, B etc. Proprietatile
rocilor care rezulta in urma acestui proces, depind de natura magmei si de actiunea combinata
a celor trei categorii de factori.
In functie de locul unde se produce consolidarea magmei se deosebesc trei categorii de
roci magmatice:
- intruzive – rezultate prin consolidarea magmei in interiorul scoartei terestre;
- filoniene – rezultate prin consolidarea magmei pe caile de acces spre suprafata;
- vulcanice – rezultate prin consolidarea magmei la suprafata scoartei terestre.
2. Compozitia mineralogica a rocilor magmatice
In rocile magmatice se intalnesc relativ putine minerale, cele mai frecvente fiind cele din
clasa silicati. Asocierea mineralelor in rocile magmatice se face dupa anumite legi petrografice.
Mineralele din constitutia rocilor magmatice se clasifica in raport cu geneza lor
in: minerale primare, care s-au format in timpul racirii topiturii magmatice, prin cristalizare
si, minerale secundare, formate in rocile magmatice dupa consolidarea acestora prin alterarea
mineralelor primare sub influenta diferitilor factori fizico-chimici.
Dupa importanta lor in masa unei roci, mineralele primare se impart in principale – care
constituie aproape intreaga masa a rocii, accesorii - care apar in cantitati mici si caracterizeaza
anumite varietati de roci si sporadice – care apar foarte rar si in cantitati foarte mici in masa
rocilor.
Dupa marime, mineralele din compozitia rocilor magmatice se clasifica in fenocristale –
minerale de dimensiuni mai mari, usor vizibile cu ochiul liber, bine cristalizate, granule –
minerale de dimensiunea unei granule, si microlite – cristale de dimensiuni mici, vizibile numai
la microscop.
Compozitia mineralogica medie a unei roci magmatice cuprinde: cuart – 12%, feldspati –
60%, piroxeni si amfiboli – 17%, mice – 4%, minerale accesorii – 7%. Dintre mineralele
accesorii mai importante
sunt: titanul, zirconul, turmalina, berilul, topazul, apatitul, rutilul, calcopirita, corindonul,
epidotul etc.
Mineralele secundare intalnite mai des in compozitia rocilor magmatice sunt:
 caolinitul, rezultat prin alterarea feldspatilor si feldspatoizilor;
 cloritul, rezultat din alterarea piroxenilor, amfibolilor si micei negre;
 sericitul, rezultat din alterarea unor varietati de muscovit sau a unor feldspati potasici;
 limonitul, provenit din alterarea silicatilor feromagnezieni;
 serpentinul, rezultat din alterarea olivinei;
 epidotul, zoizitul, uralitul, calcitul, zeolitii etc., formate sub influenta unor solutii
hidrotermale.
Dupa forma, mineralele care intra in compozitia rocilor magmatice se clasifica
in: idiomorfe, cu forma proprie, fiind primele care cristalizeaza intr-o magma (minerale
accesorii, piroxeni, feldspati plagioclazi) si xenomorfe, fara forma proprie, deoarece
cristalizand ultimele sunt nevoite sa ia forma spatiului ramas liber (cuart, ortoza).
3. Structura si textura rocilor magmatice
 Structura si textura rocilor oglindesc conditiile geologice in care se consolideaza rocile
magmatice.
Prin structura se intelege modul de asociere a mineralelor din masa unei roci, dupa forma,
marime si grad de cristalizare. Dupa gradul de cristalizare se disting: structura holocristalina,
structura hipocristalina si structura vitroasa.
Structura holocristalina (holos = intreg, complet) se caracterizeaza prin faptul ca toata
masa rocii este complet cristalizata si este caracteristica rocilor magmatice intruzive (granit,
granodiorit, sienit etc.).
Structura hipocristalina (hemicristalina, semicristalina) se caracterizeaza prin faptul ca
masa rocii este partial cristalizata si partial amorfa, adica fenocristalele si microlitele sunt prinse
intr-o masa amorfa. Acest tip de structura este caracteristic rocilor neovulcanice (andezite,
dacite, trahite etc.) a caror cristalizare a inceput in adancime, unde s-au format fenocristalele,
s-a continuat in apropiere de suprafata unde s-au format microlitele si s-a terminat prin iesirea
magmei la suprafata, unde datorita racirii bruste, solidificarea s-a produs sub forma unei mase
amorfe, sticloase sau vitroase.
Structura sticloasa (vitroasa, amorfa) apare in cazul racirii bruste a lavei iesita la
suprafata si este caracteristica pentru sticlele vulcanice (obsidian, pechstein, piatra ponce).
Dupa marimea relativa a cristalelor, structura poate fi:
 echigranulara - caracterizata prin prezenta cristalelor de dimensiuni aproximativ
egale, intalnita la rocile magmatice intruzive,
 inechigranulara (porfirica) – caracterizata prin aceea ca roca este constituita dintr-o
masa de microlite in care sunt inglobate fenocristale si este caracteristica rocilor paleovulcanice
(porfire, porfirite), la care masa initiala amorfa a recristalizat;
 porfiroida – in care masa este formata din cristale granulare, usor vizibile cu ochiul
liber si in care sunt prinse fenocristale mari (granitul porfiroid de Tismana).
Tot in categoria structurilor inechigranulare se incadreaza structurile:
 poikilitica – caracterizata prin aceea ca fenocristalele sunt ciuruite de alte minerale
marunte cu orientari optice diferite (cazul peridotitelor, unde cristalele de olivina sunt incluse
in piroxen sau hornblenda);
 ofitica – caracterizata prin prezenta feldspatilor sub forma de cristale prismatice
alungite care se intersecteaza iar spatiile dintre ele sunt umplute cu alte minerale (cazul
diabazelor);
 intersertala – intalnita la melafire si la diabaze unde intre microlitele de plagioclazi se
includ: olivina, augitul, magnetitul.
Dupa forma mineralelor rocilor magmatice se deosebesc:
 structura idiomorfa – caracteristica rocilor alcatuite aproape exclusiv din minerale
idiomorfe (aplite);
 structura hipidiomorfa – caracterizata prin prezenta in masa rocii in proportie
aproximativ egala a mineralelor idiomorfe si a celor xenomorfe (granite, granodiorite);
 structura xenomorfa, intalnita la rocile alcatuite din minerale cu contur neregulat
(silexite).
Textura rocilor magmatice defineste aranjamentul spatial al mineralelor, precum si modul
de umplere al volumului ocupat de roca. Ea se datoreaza conditiilor mecanice in care s-a
consolidat magma; cristalizeaza in stare de imobilitate, de miscare sau de presiune exterioara,
inglobarea de fragmente straine sau aglomerarea locala de cristale precum si crearea de spatii
libere prin degajarea substantelor volatile.
Textura este masiva sau neorientata, atunci cand in masa rocii nu se observa nici o
tendinta de orientare a mineralelor componente. Este cazul rocilor intruzive (granit, granodiorit,
sienit).
 Frecvent mineralele au suferit deformari in magma sub influenta gravitatiei, activitatii
magmatice proprii, curentilor de convectie si stresului, rezultand texturi orientate cum sunt:
 textura fluidala – caracterizata prin asezarea mineralelor paralel cu directia de curgere
a lavei (andezite, bazalte, dacite);
 textura rubanata – caracterizata prin aceea ca, in timpul consolidarii magmei,
mineralele deschise la culoare se separa de cele inchise sub forma de benzi care alterneaza
(diorite rubanate);
 textura grafica care ia nastere din concresterea a doua minerale in asa fel incat unul
formeaza gazda, iar celalalt este inclus in el sub forma de granule neregulate imitand scrierea
hieroglifica (pegmatite grafice).
Dupa modul cum mineralele din masa unei roci umplu spatiul ce il au la dispozitie se
disting:
 textura compacta sau masiva – caracterizata prin minerale strans unite intre ele incat
nu lasa spatii libere si este caracteristica rocilor magmatice intruzive;
 textura vacuolara (cavernoasa, scoriacee) – se caracterizeaza prin prezenta in masa
rocii a unor goluri sau vacuole de dimensiuni mai mari sau mai mici asa cum au rezultat in
timpul racirii bruste a lavei (piatra ponce, scoria bazaltica);
 textura amigdaloida – rezultata prin depunerea de minerale secundare (calcit, opal,
calcedonie) in spatii goale din masa rocii si este intalnita la melafire, diabaze si bazalte
amigdaloide.
4. Clasificarea si descrierea rocilor magmatice
Rocile magmatice care intra in alcatuirea scoartei Pamantului sunt foarte variate ca textura,
structura, compozitie mineralogica, mod de formare, observandu-se tipuri de trecere de la o
familie de roci la alta.
In clasificarea rocilor magmatice, in decursul timpului, s-au folosit mai multe criterii.
Criteriile de clasificare utilizate atat in practica cat si in scop didactic se bazeaza pe
compozitia chimica si mineralogica, conditiile geologice care determina de fapt structura,
textura si varsta lor.
Dupa compozitia chimica, tinandu-se cont de procentul de bioxid de siliciu, rocile
magmatice se clasifica in urmatoarele cinci grupe principale:
- hiperacide, care contin peste 75% SiO2 liber;
- acide, cu 65-75% SiO2 liber si in combinatii;
- neutre (intermediare), cu 52-65% SiO2;
- bazice, cu 48-52% SiO2;
- ultrabazice, care contin sub 48% SiO2.
Dupa conditiile geologice in care s-au consolidat rocile magmatice in adancime, in
apropiere de suprafata sau la suprafata, se deosebesc trei categorii:
- plutonice (intruzive, abisice), formate la adancimi mari;
- filoniene (schizolitice, subvulcanice), formate la un nivel intermediar;
- vulcanice (efuzive), formate prin consolidarea lavei la suprafata scoartei.
Dupa compozitia mineralogica, rocile magmatice, in raport de proportia dintre diferite
minerale leucocrate si melanocrate, respectiv predominarea unui anumit fel de feldspati, se
clasifica in sapte familii: peracidite, granite, granodiorite, sienite, gabrouri si peridotite.
In tabelul 12 sunt redate principalele familii de roci, ordonate in raport de criteriile de
clasificare amintite mai sus.
 Familia peracidite cuprinde roci formate preponderent din cuart in conditii hipoabisice.
 Silexitul (cuart eruptiv) este constituita din 95-100% cuart, alaturi de care mai apar
ortoza, microclinul si muscovitul. Silexitele iau nastere prin cristalizarea unor magme reziduale
in conditiile fazei pegmatitice sau hidrotermale. Frecvent formeaza ganga diferitelor
mineralizatii hidrotermale.
  Familia granitelor. Cuprinde roci acide ce se prezinta in urmatoarele faciesuri: plutonic,
filonian si efuziv.
 Granitul este o roca acida, de culoare deschisa, din cauza predominarii mineralelor
leucocrate. Foarte frecvent are culoare roz, datorita prezentei feldspatului potasic. In compozitia
mineralogica participa: 28-31% cuart, 23-36% ortoza sau microclin, la care se adauga, in
proportie mai mica, albit, biotit, hornblenda si augit.
Are structura holocristalina, hipidiomorfa, adesea echigranulata, textura masiva compacta,
neorientata. In functie de mineralele caracteristice, se separa varietati de granite cu
biotit, piroxeni, hornblenda, graniti etc. Fiind o roca dura, granitul conditioneaza un relief cu
forme pronuntate, ce le domina pe cele din jur, cu vai inguste si pereti abrupti, cu caracter de
defilee. Dezagregarea prin inghet si dezghet duce la separarea mineralelor componente, care
formeaza la suprafata masivului o acumulare de material detritic numit grus sau arena.
Granitul se intrebuinteaza ca piatra de constructii avand rezistenta ridicata la rupere,
compresiune, joc, uzura etc. In tara noastra se intalneste la Pricopan, Greci, M-tii Macinului,
Ogradena, Poiana Marului, precum si in M-tii Parang, Retezat si Valcan.
 Porfirele granitice sunt roci cu o compozitia mineralogica si chimica asemanatoare cu
cea a granitelor, de care se deosebesc prin structura. In masa fundamentala holocristalina, sunt
prinse fenocristalele de ortoza, plagioclazi si cuart corodat. In functie de predominarea unora
dintre mineralele melanocrate, se disting porfire granitice cu biotit, cu hornblenda, cu
augit etc. Au structura pegmatitica si textura neorientata, uneori grafica.
La noi in tara sunt raspandite in M-tii Lotrului, la Teregova in Banat si in Masivul Muntele
Mare. Se exploateaza pentru muscovit, feldspati si beril.
 Aplitele sunt roci de culoare deschisa, formate in cea mai mare parte din minerale leucocrate.
In compozitia lor intra cuart, feldspati alcalini si mai rar plagioclazi. Dintre mineralele
melanocrate, intr-o cantitate foarte mica sunt prezente mice, piroxeni si amfiboli, iar ca minerale
accesorii apar granitii, turmalina, magnetit, apatit etc. Structura aplitelor este panidiomorfa
microgranulara, forma cristalelor fiind izometrica. Textura este compacta neorientata.

 Lamprofirele sunt roci diferentiate bazice, foarte variate, constituite in principal din
minerale melanocrate, incat au culori negre, negre-verzui. Structura este idiomorfa,
microgranulara, uneori porfirica, in care cristalele sunt de obicei formate din minerale
melanocrate. Au textura compacta, neorientata. In natura se prezinta sub forma de filoane subtiri
sau apofize.
 Porfirele cuartifere sunt roci paleovulcanice, care au erupt in paleozoic, cu o structura
porfirica devitrificata, textura compacta, neorientata, uneori fluidala. Compozitia mineralogica
este asemanatoare cu a granitului. Eruptii de porfire de varsta permiana se gasesc la Camena in
nordul Dobrogei, la Svinita in Banat si in M-tii Codrului.
 Riolitele sunt roci vulcanice, de culoare deschisa, galbui-verzuie sau rosiatica. Structura
este hipocristalina porfirica, textura compacta, uneori fluidala. Mineralogic sunt constituite din
fenocristale de cuart bipiramidat de obicei corodat, de feldspat potasic (ortoza, sanidina),
feldspat plagioclaz (albit, oligoclaz), si din cristale rare de biotit si hornblenda, prinse intr-o
masa microlitica in parte sticloasa.
Se cunosc eruptii de riolite in M-tii Vladeasa, M-tii Metaliferi si in lantul vulcanic Oas -
Gutai - Tibles.
 Sticlele vulcanice sunt roci care provin din lave racite brusc la suprafata scoartei terestre,
avand o structura amorfa. Varietati mai cunoscute sunt obsidianul (o sticla naturala de culoare
neagra sau bruna, cu spartura concoidala si luciu sticlos), pechsteinul (roca de culoare bruna
rosiatica sau verzuie, cu aspect rasinos si luciu gras de smoala), piatra ponce (spuma de mare -
sticla vulcanica de culoare alba, spongioasa si foarte usoara, cu o textura vacuolara datorita
degazeificarii).
  Familia granodiorite. Cuprinde tot roci acide care fac trecerea spre cele intermediare,
gasindu-se situate deci intre granite si diorite. Compozitia mineralogica medie este: 20-40%
feldspati ortoclazi, 25-45% feldspati plagioclazi, 10-35% cuart si 10-30% minerale melanocrate
(biotit, hornblenda). Feldspatii plagioclazi predomina fata de cei ortoclazi.
 Granodioritul este o roca intruziva intermediara, care contine 52-55% SiO2 si prezinta
structura holocristalina hipidiomorfa, frecvent echigranulara masiva, colorata alb-cenusiu,
cenusiu-verziu.
Este alcatuit din feldspati plagioclazi (albit, oligoclaz) in proportie mai mare decat feldspati
ortoclazi (ortoza, microclin), cuart, biotit si hornblenda, la care se mai adauga piroxeni. Ca
minerale accesorii apar: zirconul, apatitul, rutilul, titanul, pirita, iar ca minerale secundare:
caolinitul, sericitul, cloritul, limonitul etc.
Functie de mineralele melanocrate pe care le contin se pot distinge urmatoarele varietati de
granodiorite: granodiorite cu biotit (granodiorite comune), granodiorite cu biotit si
hornblenda, granodiorite cu hornblenda, granodiorite cu diopsid sau augit, granodiorite cu
hipersten.
Este o roca foarte tare, cu porozitate redusa 0,2-1,0%, cu spartura dreapta sau aschioasa,
rezistenta la intemperii. Se intrebuinteaza pentru pavaje si in constructii. La oi in tara se
intalneste in M-tii Vladeasa, la Savarsin, Dognecea, la Macin, in M-tii Retezat (granodiorite
gnaisice).
 Banatitele sunt roci granodioritice in faciesuri diferentiate, mai acide (cum sunt granitele
banatitice) si mai bazice (cum sunt granogabrourile, sieno-gabrourile, dioritele cu cuart,
gabrodioritele etc.), insotite de numeroase separatii filoniene de aplite si lamprofire legate prin
caractere mineralogice si chimice comune. Denumirea provine de la faptul ca au fost descrise
pentru prima oara in Banat, unde au cea mai mare dezvoltare.
 Porfirele granodioritice au compozitie mineralogica asemanatoare granodioritelor,
deosebindu-se prin structura porfirica, caracterizata prin prezenta feldspatilor (ortoclazi si
plagioclazi) sub forma de fenocristale si cuart, inglobate intr-o masa microgranulara, formata
din mineralele componente ale granodioritului.
 Pegmatitele, aplitele si lamprofirele sunt roci filoniene asemanatoare cu cele descrise
la familia granitelor, dar cu o compozitie chimica si mineralogica asemanatoare granodioritelor.
 Dacitul este o roca efuziva, neovulcanica care contine peste 65% cuart. Prezinta
structura porfirica hemicristalina, cu fenocristale de plagioclazi, ortoza, cuart, biotit si
hornblenda la care uneori se adauga si piroxeni, inglobate intr-o pasta microlitica in parte
formata din aceleasi minerale. Textura este masiva, compacta, uneori fluidala, iar culoarea
cenusie, cenusie-bruna sau verzuie. Este o roca rezistenta la solicitari mecanice si la uzura
precum si la agentii atmosferici. Prezenta micelor diminueaza rezistenta la dezagregare si
alterare a dacitului.
Se intalneste in M-tii Apuseni, M-tii Bihorului precum si in lantul vulcanic Oas - Gutai -
Tibles.
 Familia sienite. Din aceasta familie fac parte rocile intermediare cu un continut in silice
mai mic decat granitele. Cuartul lipseste de obicei, uneori poate fi prezent, dar in cantitati foarte
mici. Dintre mineralele leucocrate, in sienite predomina ortoza, iar dintre cele melanocrate
hornblenda.
 Sienitul este o roca magmatica intruziva, cu structura holocristalina, mediu granulara,
cu tendinta spre pegmatitica, textura masiva compacta, culoare alb-cenusie, cenusie-roz sau
violet. Este alcatuita din 30-80% feldspati potasici, 10-40% minerale melanocrate (hornblenda,
piroxeni, biotit) si 5-25% feldspati plagioclazi. Ca minerale accesorii contine olivina, nefelin,
sodalit, corindon, sfen, sulfuri.
 Dupa caracterul chimic se disting sienite calcoalcaline (potasice) si sienite alcaline (sodice).
Ca varietati de sienite calcoalcaline se disting: sienite cu hornblenda, sienite cu biotit, sienite
cu augit si sienite cu cuart (care contin pana la 10% cuart).
Este o roca rezistenta, asemanatoare granitelor si apare la Ditrau si Turcoaia.
Ca roci filoniene nediferentiate apartinand acestei familii apar porfirele sienitice,
diferentiate acide (pegmatitele si aplitele sienitice) si diferentiate bazice (lamprofirele).
 Ortofirele sunt roci paleovulcanice alcatuite din fenocristale de ortoza, hornblenda sau
biotit, prinse intr-o masa microlitica formata din aceleasi minerale. Au o culoare cenusie,
rosietica, uneori alba sau galbuie. In timpurile mai vechi, varietati frumos colorate se extrageau
din carierele egiptene dintre Nil si Marea Rosie si erau folosite de romani la confectionarea de
bai, obeliscuri, vase, statui etc.
 Trahitele sunt corespondentele neovulcanice ale sienitelor, formate din fenocristale de
sanidin, plagioclazi, hornblenda sau biotit, prinse intr-o masa sticloasa. Au culoare deschisa,
galbuie-rosietica, datorita prezentei oxizilor de fier. Unele trahite, bogate in apatit si potasiu
sunt folosite ca ingrasaminte. Trahite se intalnesc in Banat si in lantul vulcanic Calimani -
Harghita.
Din familia sienitelor mai fac parte sienitele alcaline cu feldspatoizi (roci de natura
intruziva, care au in compozitia mineralogica nefelin si sodalit) si fenolitele (roci vulcanice
corespunzatoare sienitelor alcaline).
 Familia diorite. Sunt roci magmatice intermediare, in compozitia carora predomina
feldspatul plagioclaz (20-40%), lipsesc feldspatii potasici, iar mineralele melanocrate participa
intr-un procent mai mare de 10%, cu predominarea hornblendei.
 Dioritul este roca intruziva, holocristalina, hipidiomorfa-granulara, de culoare cenusie,
uneori aproape neagra (meladiorit), continand 55-70% plagioclazi (oligoclaz si andezin), 25-
40% minerale melanocrate (hornblenda sau biotit). Varietatile acide contin aproximativ 10%
cuart si se numesc tonolite. Ca minerale accesorii contin: apatit, magnetit, titanit, zircon, uneori
ortoza, iar ca minerale secunde: sericit, caolin, clorit, epidot, carbonati, hidroxizi de fier, cuart,
uralit etc.
In functie de compozitia mineralogica se disting mai multe varietati de diorite: diorite
normale, care contin numai plagioclazi si hornblenda, diorite cu biotit, diorite cu biotit si
hornblenda, diorite cu augit, diorite cu hipersten, diorite cuartifere si diorite rubanate (o
varietate texturala, la care mineralele deschise la culoare sunt asezate in benzi care alterneaza
cu cele inchise la culoare).
Dioritele apar ca faciesuri marginale ale masivelor granitice si granodioritice, intalnindu-se
la Barzava si Drinova, in M-tii Highisului, in M-tii Zarandului, la Greci in Dobrogea, in M-tii
Retezat si Parang.
 Rocile filoniene sunt reprezentate prin roci nediferentiate (porfire dioritice), diferentiate
acide (microdiorite) si diferentiate bazice (lamprofire). Aceste roci se consolideaza de obicei
in partile periferice ale masivelor intruzive sau le brazdeaza sub forma de filoane.
 Porfirele sunt roci paleovulcanice care au aceeasi compozitie mineralogica si aceleasi
varietati ca si dioritele de care se deosebesc numai prin structura lor porfirica devitrificata.
 Andezitele sunt roci neovulcanice, corespondentele dioritelor cu structura porfirica
hemicristalina, textura masiva compacta, uneori fluidala, de culoare cenusie, bruna pana la
neagra, cu nuante multiple roscate, verzui, galbui, brune. Sunt alcatuite din fenocristale de
oligoclaz sau andezin, hornblenda, biotit, augit, hipersten, prinse intr-o pasta microlitica
alcatuita din aceleasi minerale la care se mai adauga ca minerale accesorii (accidentale) cuart,
magnetit, ilmenit, ortoclaz, anortit, olivina.
Ca varietati de andezit se recunosc: andezite cu biotit, andezite cu piroxeni, andezite cu
cuart, care fac trecerea la dacite si andezite bazaltice, continand piroxeni si olivina, facand
trecerea la bazalte.
 Andezitele sunt roci de varsta tertiara foarte raspandite in regiunile vulcanice, sub forma de
curgeri si panze de lava. La noi in tara, lavele andezitice au erupt in miocen si pliocen si se
intalnesc in M-tii Metaliferi, M-tii Rodnei, M-tii Calimani - Harghita, unde au cea mai mare
raspandire si in M-tii Oas - Gutai - Tibles.
 Familia gabrouri. Cuprinde roci bazice a caror compozitie mineralogica se
caracterizeaza prin prezenta a doua minerale principale: piroxeni si feldspati plagioclazi, la care
se mai adauga uneori si olivina, hipersten, hornblenda sau chiar biotit.
 Gabroul. Roca intruziva bazica cu 48-52% SiO2, fara cuart liber, cu structura
holocristalina si hipidiomorfa-granulara, textura masiva, compacta, uneori patata datorita
dispunerii radiale a piroxenilor. Are culoare cenusie inchisa, verde-negricioasa. Componentii
minerali cei mai importanti sunt feldspatii plagioclazi (labradorul, anortitul), olivina si
piroxenii, alaturi de care participa ca minerale accesorii: cromit, magnetit, ilmenit, apatit, sfen,
sulfuri si accidental corindon, graniti, biotit, amfiboli, iar ca minerale secundare: clorit, limonit,
caolin, epidot, serpentin, uralit etc.
Varietatile de gabrou sunt foarte numeroase din cauza instabilitatii magmelor care se
diferentiaza cu usurinta, incat se pot distinge: gabrou cu hornblenda, gabrou cu
cuart, noritele (care sunt gabrouri cu hipersten sau enstatit). Prin alterare gabrourile se
serpentinizeaza. Este o roca tare, fara porozitate si permeabilitate, foarte rezistenta la intemperii.
La noi in tara se gaseste la Greci in Dobrogea, Urdele si Petrimanul din M-tii Parang si la Racos,
in defileul Oltului.
 Doleritele si diabazele, sunt roci filoniene holocristaline cu granulatie medie sau fina,
alcatuite din plagioclazi si augit + olivina, cu structura ofitica. Termenul de diabaz se foloseste
pentru rocile de natura gabroidica de varsta paleozoica si mezozoica in care se observa clar ca
mineralele componente (plagioclazi + olivina) au suferit o transformare, pe cand doleritele sunt
roci cu aceeasi compozitie, dar mineralele componente sunt proaspete.
 Melafirele sunt roci bazaltice paleovulcanice compacte, de culoare verde inchis, datorita
cloritizarii piroxenilor si serpentizarii olivinei. Spilitele sunt vechi lave bazaltice de culoare
verde, cenusie, fin granulare, lipsite de fenocristale.
 Bazaltele sunt roci efuzive, neovulcanice, cu chimism mafic, ce contin 48-52% SiO2, dar
nu contin cuart liber. Au structura hipocristalina sau complet vitrificata, textura masiva. Unele
bazalte prezinta o textura vacuolara la care golurile sunt umplute ulterior cu minerale secundare:
calcit, calcedonie (bazalte amigdaloide). Prezinta culoare cenusie sau neagra. Bazaltele sunt
alcatuite in principal din feldspati plagioclazi bazici (labrador, bitownit), piroxeni (augit,
hipersten) la care se adauga olivina, magnetit, ilmenit si accidental mica neagra si hornblenda.
Sunt roci foarte dure, fara porozitate si permeabilitate, rezistente la compresiune, soc si
uzura. Predomina in regiunile orogene si reprezinta produsele principale ale activitatii
neovulcanice, formand curgeri suprapuse de lava frecvent intercalata cu scorie sau depozite
sedimentare.
Bazaltele sunt cele mai raspandite roci vulcanice, rezultate in urma eruptiilor vulcanice,
foarte frecvente din tertiar si cuaternar. Constituie, de cele mai multe ori, panze sau curgeri de
lava pe suprafete foarte intinse si grosimi de mii de metri. In tara noastra, bazaltele apar la
Racos, Rupea, Bogata din M-tii Apuseni (Detunata Goala, Detunata Paduroasa), unde formeaza
coloane prismatice hexagonale.
 Familia peridotite. In aceasta familie se includ rocile ultrabazice, foarte grele, de culoare
neagra-verzuie, fara feldspati. Dupa compozitia mineralogica si chimica, rocile ultrabazice se
impart in peridotite (alcatuite din olivina, ca mineral predominant) si perkinite (roci in care
olivina apare intr-o cantitate neglijabila, fiind formate din alte minerale melanocrate - piroxeni,
amfiboli, biotit etc.).
Apar in partea cea mai adanca a intruziunilor, au greutate specifica mare (peste 3,1 g/cm3)
si de cele mai multe ori sunt roci aproape monominerale.
 ◘ Peridotitele sunt roci ultrabazice, care contin sub 48% SiO2, cu minerale melanocrate in
proportie de peste 90%. Au structura holocristalina grauntoasa, adesea poikilitica, textura
masiva, uneori dungata din cauza continutului ridicat de granit si piroxeni. Mineralul
predominant in masa rocii este olivina. Cand olivina se altereaza se transforma in serpentin, iar
roca poarta denumirea de serpentinit. Serpentinitele se intrebuinteaza pentru ornamente, vase,
obiecte de arta si chiar bijuterii fiindca se prelucreaza usor si prezinta un aspect placut datorita
nuantelor de verde brun si negru cu puncte si dungi rosii.
La noi in tara se gasesc peridotite la Iuti (Banat), M-tii Parang (Valea Jietului, Urdele) si in
partea de est a M-tilor Fagarasului.
◘ Picritele – sunt roci magmatice efuzive, alcatuite din olivina 50%, augit 35% si
subordonat din hornblenda, hipersten, magnetit si apatit. Au structura hemicristalina si textura
compacta.
◘ Dunitele – sunt cele mai tipice roci peridotitice numite si olivinite, deoarece contin intre
97 si 99% olivina.
◘ Perkinitele sunt roci ultrabazice, fara olivina sau cu un continut neglijabil de olivina.
Majoritatea perkinitelor sunt roci monominerale, fiind
denumite piroxenite, hornblendite, biotite, granatite, in raport de mineralul din care sunt
alcatuite.