Facultatea de Geografie

Specializarea: Meteorologie-Hidrologie

Referat Geologie General

Nume: Matache
Prenume: Emanuel-Augustin
Grupa: 119

Cuprins
I.

Rocile magmatice ................................................................................ pag. 3

1.
2.
3.
4.
5.

II.

Geneza rocilor magmatice................................................... pag. 3

Compozitia mineralogica a rocilor magmatice................... pag. 3
Structura si textura rocilor magmatice.............................. pag. 4
Structura si textura rocilor magmatice.............................. pag. 6
Riolitul...... pag.13

Rocile metamorfice.... pag. 15

1. Geneza rocilor metamorfice.................................. pag. 15
2.
3.
4.
5.

III.

Rocile sedimentare............................................................................. pag. 23

1.
2.
3.
4.

IV.

Compozitia mineralogica a rocilor metamorfice... pag. 15

Structura si textura rocilor metamorfice............ pag. 16
Clasificarea si descrierea rocilor metamorfice... pag. 17
Micasistul......................................................... pag. 21

Geneza rocilor sedimentare......................................... pag. 23

Caracterele rocilor sedimentare.................................. pag. 25
Conglomeratele. pag. 28
Brecie. pag. 28

Bibliografie. pag. 31

Rocile Magmatice
2

1. Geneza rocilor magmatice

Rocile magmatice se formeaza prin racirea si consolidarea magmelor fluide din
interiorul Pamantului, fie in profunzimea scoartei, fie in apropiere de suprafata sau chiar la
suprafata ei.
Solidificarea magmei depinde de temperatura, presiune si agentii mineralizatori,
reprezentati prin vapori de apa supraincalziti, CO 2, H2S, Cl, F, N, NH3, B etc. Proprietatile
rocilor care rezulta in urma acestui proces, depind de natura magmei si de actiunea combinata
a celor trei categorii de factori.
In functie de locul unde se produce consolidarea magmei se deosebesc trei categorii de
roci magmatice:
- intruzive rezultate prin consolidarea magmei in interiorul scoartei terestre;
- filoniene rezultate prin consolidarea magmei pe caile de acces spre suprafata;
- vulcanice rezultate prin consolidarea magmei la suprafata scoartei terestre.
2. Compozitia mineralogica a rocilor magmatice
In rocile magmatice se intalnesc relativ putine minerale, cele mai frecvente fiind cele din
clasa silicati. Asocierea mineralelor in rocile magmatice se face dupa anumite legi
petrografice.
Mineralele din constitutia rocilor magmatice se clasifica in raport cu geneza lor
in: minerale primare, care s-au format in timpul racirii topiturii magmatice, prin cristalizare
si, minerale secundare, formate in rocile magmatice dupa consolidarea acestora prin
alterarea mineralelor primare sub influenta diferitilor factori fizico-chimici.
Dupa importanta lor in masa unei roci, mineralele primare se impart in principale care
constituie aproape intreaga masa a rocii,accesorii - care apar in cantitati mici si caracterizeaza
anumite varietati de roci si sporadice care apar foarte rar si in cantitati foarte mici in masa
rocilor.
Dupa marime, mineralele din compozitia rocilor magmatice se clasifica in fenocristale
minerale de dimensiuni mai mari, usor vizibile cu ochiul liber, bine cristalizate, granule
minerale de dimensiunea unei granule, si microlite cristale de dimensiuni mici, vizibile
numai la microscop.
Compozitia mineralogica medie a unei roci magmatice cuprinde: cuart
12%, feldspati 60%, piroxeni si amfiboli 17%, mice 4%, minerale accesorii 7%.
Dintre
mineralele
accesorii
mai
importante
sunt: titanul, zirconul, turmalina, berilul, topazul,apatitul, rutilul, calcopirita, corindonul,
epidotul etc.
Mineralele secundare intalnite mai des in compozitia rocilor magmatice sunt:
3

 caolinitul, rezultat prin alterarea feldspatilor si feldspatoizilor;

cloritul, rezultat din alterarea piroxenilor, amfibolilor si micei negre;
sericitul, rezultat din alterarea unor varietati de muscovit sau a unor feldspati
potasici;
limonitul, provenit din alterarea silicatilor feromagnezieni;
serpentinul, rezultat din alterarea olivinei;
epidotul, zoizitul, uralitul, calcitul, zeolitii etc., formate sub influenta unor
solutii hidrotermale.
Dupa forma, mineralele care intra in compozitia rocilor magmatice se clasifica
in: idiomorfe, cu forma proprie, fiind primele care cristalizeaza intr-o magma (minerale
accesorii, piroxeni, feldspati plagioclazi) si xenomorfe, fara forma proprie, deoarece
cristalizand ultimele sunt nevoite sa ia forma spatiului ramas liber (cuart, ortoza).
3. Structura si textura rocilor magmatice
Structura si textura rocilor oglindesc conditiile geologice in care se consolideaza rocile
magmatice.
Prin structura se intelege modul de asociere a mineralelor din masa unei roci, dupa
forma, marime si grad de cristalizare. Dupa gradul de cristalizare se disting: structura
holocristalina, structura hipocristalina si structura vitroasa.
Structura holocristalina (holos = intreg, complet) se caracterizeaza prin faptul ca toata
masa rocii este complet cristalizata si este caracteristica rocilor magmatice intruzive (granit,
granodiorit, sienit etc.).
Structura hipocristalina (hemicristalina, semicristalina) se caracterizeaza prin faptul ca
masa rocii este partial cristalizata si partial amorfa, adica fenocristalele si microlitele sunt
prinse intr-o masa amorfa. Acest tip de structura este caracteristic rocilor neovulcanice
(andezite, dacite, trahite etc.) a caror cristalizare a inceput in adancime, unde s-au format
fenocristalele, s-a continuat in apropiere de suprafata unde s-au format microlitele si s-a
terminat prin iesirea magmei la suprafata, unde datorita racirii bruste, solidificarea s-a produs
sub forma unei mase amorfe, sticloase sau vitroase.
Structura sticloasa (vitroasa, amorfa) apare in cazul racirii bruste a lavei iesita la
suprafata si este caracteristica pentru sticlele vulcanice (obsidian, pechstein, piatra ponce).

Dupa marimea relativa a cristalelor, structura poate fi:

 echigranulara - caracterizata prin prezenta cristalelor de dimensiuni

aproximativ egale, intalnita la rocile magmatice intruzive,
inechigranulara (porfirica) caracterizata prin aceea ca roca este constituita
dintr-o masa de microlite in care sunt inglobate fenocristale si este caracteristica
rocilor paleovulcanice (porfire, porfirite), la care masa initiala amorfa a
recristalizat;
porfiroida in care masa este formata din cristale granulare, usor vizibile cu
ochiul liber si in care sunt prinse fenocristale mari (granitul porfiroid de
Tismana).
Tot in categoria structurilor inechigranulare se incadreaza structurile:

poikilitica caracterizata prin aceea ca fenocristalele sunt ciuruite de alte

minerale marunte cu orientari optice diferite (cazul peridotitelor, unde cristalele
de olivina sunt incluse in piroxen sau hornblenda);
ofitica caracterizata prin prezenta feldspatilor sub forma de cristale prismatice
alungite care se intersecteaza iar spatiile dintre ele sunt umplute cu alte minerale
(cazul diabazelor);
intersertala intalnita la melafire si la diabaze unde intre microlitele de
plagioclazi se includ: olivina, augitul, magnetitul.

Dupa forma mineralelor rocilor magmatice se deosebesc:

structura idiomorfa caracteristica rocilor alcatuite aproape exclusiv din

minerale idiomorfe (aplite);
structura hipidiomorfa caracterizata prin prezenta in masa rocii in proportie
aproximativ egala a mineralelor idiomorfe si a celor xenomorfe (granite,
granodiorite);
structura xenomorfa, intalnita la rocile alcatuite din minerale cu contur
neregulat (silexite).

Textura rocilor magmatice defineste aranjamentul spatial al mineralelor, precum si

modul de umplere al volumului ocupat de roca. Ea se datoreaza conditiilor mecanice in care
s-a consolidat magma; cristalizeaza in stare de imobilitate, de miscare sau de presiune
exterioara, inglobarea de fragmente straine sau aglomerarea locala de cristale precum si
crearea de spatii libere prin degajarea substantelor volatile.
Textura este masiva sau neorientata, atunci cand in masa rocii nu se observa nici o
tendinta de orientare a mineralelor componente. Este cazul rocilor intruzive (granit,
granodiorit, sienit).
Frecvent mineralele au suferit deformari in magma sub influenta gravitatiei, activitatii
magmatice proprii, curentilor de convectie si stresului, rezultand texturi orientate cum sunt:

textura fluidala caracterizata prin asezarea mineralelor paralel cu directia de

curgere a lavei (andezite, bazalte, dacite);
textura rubanata caracterizata prin aceea ca, in timpul consolidarii magmei,
mineralele deschise la culoare se separa de cele inchise sub forma de benzi care
alterneaza (diorite rubanate);
5

textura grafica care ia nastere din concresterea a doua minerale in asa fel incat
unul formeaza gazda, iar celalalt este inclus in el sub forma de granule neregulate
imitand scrierea hieroglifica (pegmatite grafice).

Dupa modul cum mineralele din masa unei roci umplu spatiul ce il au la dispozitie se
disting:
textura compacta sau masiva caracterizata prin minerale strans unite intre ele
incat nu lasa spatii libere si este caracteristica rocilor magmatice intruzive;
o textura vacuolara (cavernoasa, scoriacee) se caracterizeaza prin prezenta in
masa rocii a unor goluri sau vacuole de dimensiuni mai mari sau mai mici asa
cum au rezultat in timpul racirii bruste a lavei (piatra ponce, scoria bazaltica);
o textura amigdaloida rezultata prin depunerea de minerale secundare (calcit,
opal, calcedonie) in spatii goale din masa rocii si este intalnita la melafire,
diabaze si bazalte amigdaloide.
o

4. Clasificarea si descrierea rocilor magmatice

Rocile magmatice care intra in alcatuirea scoartei Pamantului sunt foarte variate ca
textura, structura, compozitie mineralogica, mod de formare, observandu-se tipuri de trecere
de la o familie de roci la alta.
In clasificarea rocilor magmatice, in decursul timpului, s-au folosit mai multe criterii.
Criteriile de clasificare utilizate atat in practica cat si in scop didactic se bazeaza pe
compozitia chimica si mineralogica, conditiile geologice care determina de fapt structura,
textura si varsta lor.
Dupa compozitia chimica, tinandu-se cont de procentul de bioxid de siliciu, rocile
magmatice se clasifica in urmatoarele cinci grupe principale:
-

hiperacide, care contin peste 75% SiO2 liber;

acide, cu 65-75% SiO2 liber si in combinatii;

neutre (intermediare), cu 52-65% SiO2;

bazice, cu 48-52% SiO2;

ultrabazice, care contin sub 48% SiO2.

Dupa conditiile geologice in care s-au consolidat rocile magmatice in adancime, in

apropiere de suprafata sau la suprafata, se deosebesc trei categorii:
-

plutonice (intruzive, abisice), formate la adancimi mari;

6

filoniene (schizolitice, subvulcanice), formate la un nivel intermediar;

vulcanice (efuzive), formate prin consolidarea lavei la suprafata scoartei.

Dupa compozitia mineralogica, rocile magmatice, in raport de proportia dintre diferite

minerale leucocrate si melanocrate, respectiv predominarea unui anumit fel de feldspati, se
clasifica in sapte familii: peracidite, granite, granodiorite, sienite, gabrouri si peridotite.
1. Familia peracidite cuprinde roci formate preponderent din cuart in conditii
hipoabisice.
Silexitul (cuart eruptiv) este constituita din 95-100% cuart, alaturi de care mai apar
ortoza, microclinul si muscovitul. Silexitele iau nastere prin cristalizarea unor magme
reziduale in conditiile fazei pegmatitice sau hidrotermale. Frecvent formeaza ganga
diferitelor mineralizatii hidrotermale.
2. Familia granitelor. Cuprinde roci acide ce se prezinta in urmatoarele faciesuri:
plutonic, filonian si efuziv.
Granitul este o roca acida, de culoare deschisa, din cauza predominarii mineralelor
leucocrate. Foarte frecvent are culoare roz, datorita prezentei feldspatului potasic. In
compozitia mineralogica participa: 28-31% cuart, 23-36% ortoza sau microclin, la care se
adauga, in proportie mai mica, albit, biotit, hornblenda si augit.
Are structura holocristalina, hipidiomorfa, adesea echigranulata, textura masiva
compacta, neorientata. In functie de mineralele caracteristice, se separa varietati de granite cu
biotit, piroxeni, hornblenda, graniti etc. Fiind o roca dura, granitul conditioneaza un relief cu
forme pronuntate, ce le domina pe cele din jur, cu vai inguste si pereti abrupti, cu caracter de
defilee. Dezagregarea prin inghet si dezghet duce la separarea mineralelor componente, care
formeaza la suprafata masivului o acumulare de material detritic numit grus sau arena.
Granitul se intrebuinteaza ca piatra de constructii avand rezistenta ridicata la rupere,
compresiune, joc, uzura etc. In tara noastra se intalneste la Pricopan, Greci, M-tii Macinului,
Ogradena, Poiana Marului, precum si in M-tii Parang, Retezat si Valcan.
Porfirele granitice sunt roci cu o compozitia mineralogica si chimica asemanatoare cu
cea a granitelor, de care se deosebesc prin structura. In masa fundamentala holocristalina,
sunt prinse fenocristalele de ortoza, plagioclazi si cuart corodat. In functie de predominarea
unora dintre mineralele melanocrate, se disting porfire granitice cu biotit, cu hornblenda, cu
augit etc. Au structura pegmatitica si textura neorientata, uneori grafica.
La noi in tara sunt raspandite in M-tii Lotrului, la Teregova in Banat si in Masivul
Muntele Mare. Se exploateaza pentru muscovit, feldspati si beril.
Aplitele sunt roci de culoare deschisa, formate in cea mai mare parte din minerale
leucocrate. In compozitia lor intra cuart, feldspati alcalini si mai rar plagioclazi. Dintre
mineralele melanocrate, intr-o cantitate foarte mica sunt prezente mice, piroxeni si amfiboli,
iar ca minerale accesorii apar granitii, turmalina, magnetit, apatit etc. Structura aplitelor este
panidiomorfa microgranulara, forma cristalelor fiind izometrica. Textura este compacta
neorientata.
7

Lamprofirele sunt roci diferentiate bazice, foarte variate, constituite in principal din
minerale melanocrate, incat au culori negre, negre-verzui. Structura este idiomorfa,
microgranulara, uneori porfirica, in care cristalele sunt de obicei formate din minerale
melanocrate. Au textura compacta, neorientata. In natura se prezinta sub forma de filoane
subtiri sau apofize.
Porfirele cuartifere sunt roci paleovulcanice, care au erupt in paleozoic, cu o structura
porfirica devitrificata, textura compacta, neorientata, uneori fluidala. Compozitia
mineralogica este asemanatoare cu a granitului. Eruptii de porfire de varsta permiana se
gasesc la Camena in nordul Dobrogei, la Svinita in Banat si in M-tii Codrului.
Riolitele sunt roci vulcanice, de culoare deschisa, galbui-verzuie sau rosiatica. Structura
este hipocristalina porfirica, textura compacta, uneori fluidala. Mineralogic sunt constituite
din fenocristale de cuart bipiramidat de obicei corodat, de feldspat potasic (ortoza, sanidina),
feldspat plagioclaz (albit, oligoclaz), si din cristale rare de biotit si hornblenda, prinse intr-o
masa microlitica in parte sticloasa.
Se cunosc eruptii de riolite in M-tii Vladeasa, M-tii Metaliferi si in lantul vulcanic Oas Gutai - Tibles.
Sticlele vulcanice sunt roci care provin din lave racite brusc la suprafata scoartei terestre,
avand o structura amorfa. Varietati mai cunoscute sunt obsidianul (o sticla naturala de culoare
neagra sau bruna, cu spartura concoidala si luciu sticlos), pechsteinul (roca de culoare bruna
rosiatica sau verzuie, cu aspect rasinos si luciu gras de smoala), piatra ponce (spuma de mare
- sticla vulcanica de culoare alba, spongioasa si foarte usoara, cu o textura vacuolara datorita
degazeificarii).
3. Familia granodiorite. Cuprinde tot roci acide care fac trecerea spre cele
intermediare, gasindu-se situate deci intre granite si diorite. Compozitia
mineralogica medie este: 20-40% feldspati ortoclazi, 25-45% feldspati
plagioclazi, 10-35% cuart si 10-30% minerale melanocrate (biotit, hornblenda).
Feldspatii plagioclazi predomina fata de cei ortoclazi.
Granodioritul este o roca intruziva intermediara, care contine 52-55% SiO 2 si prezinta
structura holocristalina hipidiomorfa, frecvent echigranulara masiva, colorata alb-cenusiu,
cenusiu-verziu.
Este alcatuit din feldspati plagioclazi (albit, oligoclaz) in proportie mai mare decat
feldspati ortoclazi (ortoza, microclin), cuart, biotit si hornblenda, la care se mai adauga
piroxeni. Ca minerale accesorii apar: zirconul, apatitul, rutilul, titanul, pirita, iar ca minerale
secundare: caolinitul, sericitul, cloritul, limonitul etc.
Functie de mineralele melanocrate pe care le contin se pot distinge urmatoarele varietati
de granodiorite: granodiorite cu biotit(granodiorite comune), granodiorite cu biotit si
hornblenda, granodiorite cu hornblenda, granodiorite cu diopsid sau augit, granodiorite cu
hipersten.
Este o roca foarte tare, cu porozitate redusa 0,2-1,0%, cu spartura dreapta sau aschioasa,
rezistenta la intemperii. Se intrebuinteaza pentru pavaje si in constructii. La oi in tara se

intalneste in M-tii Vladeasa, la Savarsin, Dognecea, la Macin, in M-tii Retezat (granodiorite

gnaisice).
Banatitele sunt roci granodioritice in faciesuri diferentiate, mai acide (cum sunt granitele
banatitice) si mai bazice (cum sunt granogabrourile, sieno-gabrourile, dioritele cu cuart,
gabrodioritele etc.), insotite de numeroase separatii filoniene de aplite si lamprofire legate
prin caractere mineralogice si chimice comune. Denumirea provine de la faptul ca au fost
descrise pentru prima oara in Banat, unde au cea mai mare dezvoltare.
Porfirele granodioritice au compozitie mineralogica asemanatoare granodioritelor,
deosebindu-se prin structura porfirica, caracterizata prin prezenta feldspatilor (ortoclazi si
plagioclazi) sub forma de fenocristale si cuart, inglobate intr-o masa microgranulara, formata
din mineralele componente ale granodioritului.
Pegmatitele, aplitele si lamprofirele sunt roci filoniene asemanatoare cu cele descrise la
familia granitelor, dar cu o compozitie chimica si mineralogica asemanatoare granodioritelor.
Dacitul este o roca efuziva, neovulcanica care contine peste 65% cuart. Prezinta
structura porfirica hemicristalina, cu fenocristale de plagioclazi, ortoza, cuart, biotit si
hornblenda la care uneori se adauga si piroxeni, inglobate intr-o pasta microlitica in parte
formata din aceleasi minerale. Textura este masiva, compacta, uneori fluidala, iar culoarea
cenusie, cenusie-bruna sau verzuie. Este o roca rezistenta la solicitari mecanice si la uzura
precum si la agentii atmosferici. Prezenta micelor diminueaza rezistenta la dezagregare si
alterare a dacitului.
Se intalneste in M-tii Apuseni, M-tii Bihorului precum si in lantul vulcanic Oas - Gutai Tibles.
4. Familia sienite. Din aceasta familie fac parte rocile intermediare cu un continut
in silice mai mic decat granitele. Cuartul lipseste de obicei, uneori poate fi
prezent, dar in cantitati foarte mici. Dintre mineralele leucocrate, in sienite
predomina ortoza, iar dintre cele melanocrate hornblenda.
Sienitul este o roca magmatica intruziva, cu structura holocristalina, mediu granulara, cu
tendinta spre pegmatitica, textura masiva compacta, culoare alb-cenusie, cenusie-roz sau
violet. Este alcatuita din 30-80% feldspati potasici, 10-40% minerale melanocrate
(hornblenda, piroxeni, biotit) si 5-25% feldspati plagioclazi. Ca minerale accesorii contine
olivina, nefelin, sodalit, corindon, sfen, sulfuri.
Dupa caracterul chimic se disting sienite calcoalcaline (potasice) si sienite alcaline
(sodice). Ca varietati de sienite calcoalcaline se disting: sienite cu hornblenda, sienite cu
biotit, sienite cu augit si sienite cu cuart (care contin pana la 10% cuart).
Este o roca rezistenta, asemanatoare granitelor si apare la Ditrau si Turcoaia.
Ca roci filoniene nediferentiate apartinand acestei familii apar porfirele sienitice,
diferentiate acide (pegmatitele si aplitele sienitice) si diferentiate bazice (lamprofirele).
Ortofirele sunt roci paleovulcanice alcatuite din fenocristale de ortoza, hornblenda sau
biotit, prinse intr-o masa microlitica formata din aceleasi minerale. Au o culoare cenusie,
9

rosietica, uneori alba sau galbuie. In timpurile mai vechi, varietati frumos colorate se
extrageau din carierele egiptene dintre Nil si Marea Rosie si erau folosite de romani la
confectionarea de bai, obeliscuri, vase, statui etc.
Trahitele sunt corespondentele neovulcanice ale sienitelor, formate din fenocristale de
sanidin, plagioclazi, hornblenda sau biotit, prinse intr-o masa sticloasa. Au culoare deschisa,
galbuie-rosietica, datorita prezentei oxizilor de fier. Unele trahite, bogate in apatit si potasiu
sunt folosite ca ingrasaminte. Trahite se intalnesc in Banat si in lantul vulcanic Calimani Harghita.
Din familia sienitelor mai fac parte sienitele alcaline cu feldspatoizi (roci de natura
intruziva, care au in compozitia mineralogica nefelin si sodalit) si fenolitele (roci vulcanice
corespunzatoare sienitelor alcaline).
5. Familia diorite. Sunt roci magmatice intermediare, in compozitia carora
predomina feldspatul plagioclaz (20-40%), lipsesc feldspatii potasici, iar
mineralele melanocrate participa intr-un procent mai mare de 10%, cu
predominarea hornblendei.
Dioritul este roca intruziva, holocristalina, hipidiomorfa-granulara, de culoare cenusie,
uneori aproape neagra (meladiorit), continand 55-70% plagioclazi (oligoclaz si andezin), 2540% minerale melanocrate (hornblenda sau biotit). Varietatile acide contin aproximativ 10%
cuart si se numesc tonolite. Ca minerale accesorii contin: apatit, magnetit, titanit, zircon,
uneori ortoza, iar ca minerale secunde: sericit, caolin, clorit, epidot, carbonati, hidroxizi de
fier, cuart, uralit etc.
In functie de compozitia mineralogica se disting mai multe varietati de diorite: diorite
normale, care contin numai plagioclazi si hornblenda, diorite cu biotit, diorite cu biotit si
hornblenda, diorite cu augit, diorite cu hipersten, diorite cuartifere si diorite rubanate (o
varietate texturala, la care mineralele deschise la culoare sunt asezate in benzi care alterneaza
cu cele inchise la culoare).
Dioritele apar ca faciesuri marginale ale masivelor granitice si granodioritice, intalninduse la Barzava si Drinova, in M-tii Highisului, in M-tii Zarandului, la Greci in Dobrogea, in
M-tii Retezat si Parang.
Rocile filoniene sunt reprezentate prin roci nediferentiate (porfire dioritice), diferentiate
acide (microdiorite) si diferentiate bazice (lamprofire). Aceste roci se consolideaza de obicei
in partile periferice ale masivelor intruzive sau le brazdeaza sub forma de filoane.
Porfirele sunt roci paleovulcanice care au aceeasi compozitie mineralogica si aceleasi
varietati ca si dioritele de care se deosebesc numai prin structura lor porfirica devitrificata.
Andezitele sunt roci neovulcanice, corespondentele dioritelor cu structura porfirica
hemicristalina, textura masiva compacta, uneori fluidala, de culoare cenusie, bruna pana la
neagra, cu nuante multiple roscate, verzui, galbui, brune. Sunt alcatuite din fenocristale de
oligoclaz sau andezin, hornblenda, biotit, augit, hipersten, prinse intr-o pasta microlitica
alcatuita din aceleasi minerale la care se mai adauga ca minerale accesorii (accidentale) cuart,
magnetit, ilmenit, ortoclaz, anortit, olivina.

10

Ca varietati de andezit se recunosc: andezite cu biotit, andezite cu piroxeni, andezite cu

cuart, care fac trecerea la dacite si andezite bazaltice, continand piroxeni si olivina, facand
trecerea la bazalte.
Andezitele sunt roci de varsta tertiara foarte raspandite in regiunile vulcanice, sub forma
de curgeri si panze de lava. La noi in tara, lavele andezitice au erupt in miocen si pliocen si se
intalnesc in M-tii Metaliferi, M-tii Rodnei, M-tii Calimani - Harghita, unde au cea mai mare
raspandire si in M-tii Oas - Gutai - Tibles.
6. Familia gabrouri. Cuprinde roci bazice a caror compozitie mineralogica se
caracterizeaza prin prezenta a doua minerale principale: piroxeni si feldspati
plagioclazi, la care se mai adauga uneori si olivina, hipersten, hornblenda sau
chiar biotit.
Gabroul. Roca intruziva bazica cu 48-52% SiO2, fara cuart liber, cu structura
holocristalina si hipidiomorfa-granulara, textura masiva, compacta, uneori patata datorita
dispunerii radiale a piroxenilor. Are culoare cenusie inchisa, verde-negricioasa. Componentii
minerali cei mai importanti sunt feldspatii plagioclazi (labradorul, anortitul), olivina si
piroxenii, alaturi de care participa ca minerale accesorii: cromit, magnetit, ilmenit, apatit,
sfen, sulfuri si accidental corindon, graniti, biotit, amfiboli, iar ca minerale secundare: clorit,
limonit, caolin, epidot, serpentin, uralit etc.
Varietatile de gabrou sunt foarte numeroase din cauza instabilitatii magmelor care se
diferentiaza cu usurinta, incat se pot distinge: gabrou cu hornblenda, gabrou cu
cuart, noritele (care sunt gabrouri cu hipersten sau enstatit). Prin alterare gabrourile se
serpentinizeaza. Este o roca tare, fara porozitate si permeabilitate, foarte rezistenta la
intemperii. La noi in tara se gaseste la Greci in Dobrogea, Urdele si Petrimanul din M-tii
Parang si la Racos, in defileul Oltului.
Doleritele si diabazele, sunt roci filoniene holocristaline cu granulatie medie sau fina,
alcatuite din plagioclazi si augit + olivina, cu structura ofitica. Termenul de diabaz se
foloseste pentru rocile de natura gabroidica de varsta paleozoica si mezozoica in care se
observa clar ca mineralele componente (plagioclazi + olivina) au suferit o transformare, pe
cand doleritele sunt roci cu aceeasi compozitie, dar mineralele componente sunt proaspete.
Melafirele sunt roci bazaltice paleovulcanice compacte, de culoare verde inchis, datorita
cloritizarii piroxenilor si serpentizarii olivinei. Spilitele sunt vechi lave bazaltice de culoare
verde, cenusie, fin granulare, lipsite de fenocristale.
Bazaltele sunt roci efuzive, neovulcanice, cu chimism mafic, ce contin 48-52% SiO 2, dar
nu contin cuart liber. Au structura hipocristalina sau complet vitrificata, textura masiva. Unele
bazalte prezinta o textura vacuolara la care golurile sunt umplute ulterior cu minerale
secundare: calcit, calcedonie (bazalte amigdaloide). Prezinta culoare cenusie sau neagra.
Bazaltele sunt alcatuite in principal din feldspati plagioclazi bazici (labrador, bitownit),
piroxeni (augit, hipersten) la care se adauga olivina, magnetit, ilmenit si accidental mica
neagra si hornblenda.
Sunt roci foarte dure, fara porozitate si permeabilitate, rezistente la compresiune, soc si
uzura. Predomina in regiunile orogene si reprezinta produsele principale ale activitatii

11

neovulcanice, formand curgeri suprapuse de lava frecvent intercalata cu scorie sau depozite
sedimentare.
Bazaltele sunt cele mai raspandite roci vulcanice, rezultate in urma eruptiilor vulcanice,
foarte frecvente din tertiar si cuaternar. Constituie, de cele mai multe ori, panze sau curgeri de
lava pe suprafete foarte intinse si grosimi de mii de metri. In tara noastra, bazaltele apar la
Racos, Rupea, Bogata din M-tii Apuseni (Detunata Goala, Detunata Paduroasa), unde
formeaza coloane prismatice hexagonale.
7. Familia peridotite. In aceasta familie se includ rocile ultrabazice, foarte grele, de
culoare neagra-verzuie, fara feldspati. Dupa compozitia mineralogica si chimica,
rocile ultrabazice se impart in peridotite (alcatuite din olivina, ca mineral
predominant) si perkinite(roci in care olivina apare intr-o cantitate neglijabila,
fiind formate din alte minerale melanocrate - piroxeni, amfiboli, biotit etc.).
Apar in partea cea mai adanca a intruziunilor, au greutate specifica mare (peste 3,1 g/cm 3)
si de cele mai multe ori sunt roci aproape monominerale.
Peridotitele sunt roci ultrabazice, care contin sub 48% SiO2, cu minerale melanocrate in
proportie de peste 90%. Au structura holocristalina grauntoasa, adesea poikilitica, textura
masiva, uneori dungata din cauza continutului ridicat de granit si piroxeni. Mineralul
predominant in masa rocii este olivina. Cand olivina se altereaza se transforma in serpentin,
iar roca poarta denumirea deserpentinit. Serpentinitele se intrebuinteaza pentru ornamente,
vase, obiecte de arta si chiar bijuterii fiindca se prelucreaza usor si prezinta un aspect placut
datorita nuantelor de verde brun si negru cu puncte si dungi rosii.
La noi in tara se gasesc peridotite la Iuti (Banat), M-tii Parang (Valea Jietului, Urdele) si
in partea de est a M-tilor Fagarasului.
Picritele sunt roci magmatice efuzive, alcatuite din olivina 50%, augit 35% si
subordonat din hornblenda, hipersten, magnetit si apatit. Au structura hemicristalina si textura
compacta.
Dunitele sunt cele mai tipice roci peridotitice numite si olivinite, deoarece contin intre
97 si 99% olivina.
Perkinitele sunt roci ultrabazice, fara olivina sau cu un continut neglijabil de olivina.
Majoritatea
perkinitelor
sunt
roci
monominerale,
fiind
denumite piroxenite, hornblendite, biotite, granatite, in raport de mineralul din care sunt
alcatuite.

Riolitul
12

Tipul rocii: roca magmatica.

Compozitia mineralogica: Riolitul este o roca vulcanica formata
din cuart, feldspat potasic, oligoclaz si biotit. Continutul in cuart al riolitului oscileaza intre
20 si 60 %, plagioclaz intre 35 si 80 % si feldspat alcalin intre 15 i 65 % (plagioclazul si
feldspatul alcalin apartin de grupa feldspatilor). Riolitul mai poate contine biotit si amfiboli.
In mod normal riolitul are o structura porfirica (se pot vedea clar granulele de minerale) cu
dominana cuartului si feldspatului, structura granulara gasindu-se intr-o masa amorfa
sticloasa sau microcristalina.
Structura: porfirica (se pot vedea clar granulele de minerale) cu
dominanta cuartului si feldspatului, structura granulara gasindu-se
intr-o masa amorfa sticloasa sau microcristalina.
Textura: roca masiva, cu granulatie grosolana
Mod de formare: Riolitul se formeaza in straturile profunde ale pamantului, unde are loc o
racire lenta a magmei vulcanice. Racirea lenta permite o formare de cristale mari in masa
rocii. In cazul unei eruptii vulcanice ulterioare, restul de magma fluida ajunge la suprafata
unde urmeaza un proces rapid de racire, prin formare de microcristale, care alcatuiesc asanumita masa de baza a riolitului, in care se poate vedea structura porfirica de minerale mai
mari formate anterior.

Provenienta: In Romania ( Muntii Gutai, Vladeasa, Metaliferi); in Germania ( Muntii

Padurea Neagra, Padurea Turingiei); in alte tari: Vogesen, Franta de est, Islanda, Rocky
Mountains SUA, Anzii Cordilieri, America de Sud,Noua Zeelanda unde se afla cei mai
noi vulcani cu riolit

Utilizare:

piatra de pavare a drumurilor,

piatra de construcsie, calea ferata

macinata in mori, folosita ca nisip sau pietris

ca piatra decorativa

13

Fig. 1 Riolitul

Rocile Metamorfice
1. Geneza rocilor metamorfice
Rocile metamorfice se formeaza prin transformarea rocilor preexistente sedimentare sau
magmatice, sub actiunea factorilor endogeni. Aceste transformari fizico-chimice care au loc
la adancimi variate, ca urmare a noilor conditii ce se stabilesc in aceste zone si care duc la
modificarea compozitiei mineralogice, a structurii si a texturii rocilor sunt cunoscute sub
denumirea de metamorfism.

14

Rocile magmatice sufera procese de metamorfism la scaderea temperaturii si cresterea

presiunii, iar cele sedimentare se metamorfozeaza la o crestere atat a temperaturii cat si a
presiunii.
Factorii metamorfici fundamentali, care determina si influenteaza transformarea si
adaptarea mecanica si chimica a rocilor in procesul de metamorfism, sunt: caldura, presiunea
litostatica, presiunea orientata (stres) si agentii mineralizatori, asa cum s-a aratat la procese
metamorfice.
2. Compozitia mineralogica a rocilor metamorfice
Mineralele rocilor metamorfice, spre deosebire de cele ale rocilor eruptive, cristalizeaza
in marea majoritate a cazurilor in mediu solid. Cu toate acestea, ele ating echilibre fizicochimice dand parageneze stabile pe spatii intinse. Mineralele metamorfice se formeaza prin
cresterea temperaturii, pe cand cele eruptive se formeaza prin scaderea temperaturii. Reactiile
chimice de formare au loc in prezenta fluidelor metamorfice (apa, CO 2) si constau in
recristalizari, care presupun neschimbata compozitia chimica initiala. Desigur, apar si
minerale de neoformatie pe seama mineralelor primare dupa cum se si mentin cu caracter
relict unele minerale.
Conditiile termodinamice si mediul in care cristalizeaza mineralele metamorfice fac ca
acestea sa aiba accentuate unele caractere cristalografice, iar altele sa lipseasca. La mineralele
micacee si la altele din grupa cloritelor, clivajul este bine exprimat, lamelele avand marginile,
de obicei, sinuoase. Amfibolii si mai ales hornblenda prezinta clivaj prismatic, fetele
terminale lipsesc sau sunt fasciculizate, iar la carbonati clivajul este bine exprimat dupa
romboedru.
Ca si in cazul rocilor magmatice, in compozitia rocilor metamorfice predomina
mineralele din grupa silicatilor. In zonele mai adanci ale metamorfismului regional
(mezozona si catazona), cele mai importante minerale sunt: cuartul, feldspatii (ortoclazi si
plagioclazi), muscovitul, piroxenii, amfibolii, biotitul.
Unele dintre mineralele componente ale rocilor metamorfice iau nastere in urma
proceselor de alterare, sub influenta umiditatii in zonele de la suprafata scoartei (epizona).
Dintre acestea amintim: cloritul, sericitul, talcul, serpentinul etc.
Ca rezultat al metamorfismului de contact se formeaza o serie de minerale cum sunt:
wolastonitul, vezuvianul, epidotul, granatii, topazul, fluorina, apatitul etc.
Minerale caracteristice numai rocilor metamorfice care se formeaza sub actiunea
combinata a factorilor metamorfici sunt: andaluzitul, silimanitul, distenul, staurolitul,
cordieritul, grafitul etc.
Dintre oxizi, cei mai frecventi, in rocile metamorfice sunt: cuartul, rutilul, magnetitul,
hematitul, ilmenitul etc., iar dintre sulfuri apar: pirita, pirotina, galena, blenda, calcopirita.
3. Structura si textura rocilor metamorfice
Rocile metamorfice luand nastere prin diferite tipuri de metamorfism au structuri ce se
grupeaza in trei categorii:cataclastice, metasomatice si cristaloblastice.
15

a) Structurile cataclastice rezulta prin asocierea fragmentelor formate din zdrobirea si

macinarea rocilor supuse metamorfismului cataclastic.
Se deosebesc: structura cataclastica echigranulara (homeoclastica) cu fragmente de
aceeasi marime; structura cataclastica inechigranulara (heteroclastica), cu fragmente de
marimi diferite; structura porfiroclastica, cu fragmente mai mari care stau prinse intr-un
agregat marunt homeoclastic sau heteroclastic
b) Structurile metasomatice sunt caracteristice rocilor ce iau nastere prin metamorfism
metasomatic si se caracterizeaza prin faptul ca mineralele vechi sunt prinse in masa celor noi,
sub forma de aglomerari neregulate.
c) Structurile cristaloblastice se caracterizeaza prin predominarea mineralelor
xenomorfe, datorita faptului ca recristalizarea se face in mediu solid si nu este posibila
dezvoltarea libera a mineralelor. Dupa dimensiunile relative ale componentelor si relatiile
dintre minerale se disting urmatoarele structuri:
- granoblastica, caracterizata prin minerale recristalizate, granulare, dezvoltate izometric
(cuartite, marmure, gnaise);
- lepidoblastica, in care predomina mineralele lamelare, foioase sau solzoase (sisturi
micacee, filite);
- nematoblastica (fibroasa), in care predomina mineralele fibroase sau prismatice
(amfibolite, sisturi tremolitice, sisturi actinotice);
- porfiroblastica (oculara), in care cristalele mai dezvoltate sunt prinse intr-o masa
marunt-granulara, lepidoblastica sau nematoblastica;
- poikiblastica, caracterizata printr-un tesut larg-granular, de fenolite ciuruite de
incluziuni idiomorfe (incluziuni de cuart cu feldspat in fenoblaste de granat).
Textura rocilor metamorfice este in general orientata, datorita conditiilor mecanice in
care are loc formarea sisturilor cristaline. Cele mai obisnuite texturi sunt: sistoasa, rubanata si
neorientata.
a) Textura sistoasa se caracterizeaza prin faptul ca mineralele componente sunt dispuse
paralel cu planul de sistuozitate. Cand suprafetele de sistuozitate nu sunt paralele ci ondulate,
textura este sistoasa ondulata (sinuoasa).
Sistuozitatea este un caracter principal al rocilor metamorfice rezultat prin orientarea
mineralelor din masa rocii, sub influenta presiunii si a altor factori, paralel cu un plan numit
plan de sistuozitate. Textura sistoasa se intalneste la gnaise, micasisturi, filite si amfibolite.
b) Textura rubanata se caracterizeaza prin aranjarea mineralelor din masa rocii sub forma
de benzi divers colorate, dispuse alternativ (amfibolite rubanate sau gnaise rubanate).
c) Textura neorientata este caracterizeaza printr-o distributie neordonata a mineralelor in
masa rocii (cuartite, corneene de contact).
16

4. Clasificarea si descrierea rocilor metamorfice

Dupa felul metamorfismului care le-a produs se disting doua mari categorii de roci
metamorfice: corneene de contact - rezultate prin metamorfism de contact si sisturi
cristaline - rezultate prin metamorfism regional.
Corneenele de contact- Aceasta categorie de roci a rezultat prin metamorfozarea
rocilor sedimentare, mai rar a celor magmatice, la contactul cu un rezervor magmatic pe cale
de consolidare. Sub influenta temperaturilor ridicate, datorate cuptorului magmatic, se
formeaza corneenele de contact termic, iar in urma schimbului de substante intre magma si
roca inconjuratoare se formeaza corneenele de contact metasomatic.
Corneenele de contact termic iau nastere sub influenta temperaturilor inalte, in jurul
rezervorului magmatic si sunt roci cu o structura microgranulara, textura compacta,
neorientata, spartura concoidala si au in general culoare cenusie sau alba. Din aceasta
categorie de roci amintim:
- sisturile noduloase si corneenele compacte s-au format prin metamorfozarea rocilor
argiloase si argilo-marnoase si au ca minerale caracteristice muscovitul, andaluzitul,
cordieritul;
- cuartitele au luat nastere in urma unor procese de recristalizare a gresiilor, nisipurilor si
conglomeratelor silicioase;
- marmurele de contact s-au format prin recristalizarea calcarelor pure si a calcarelor
dolomitice.
Corneenele de contact metasomatic iau nastere sub influenta proceselor hidrotermale
si pneumatolitice, care au loc cu schimb de substanta intre magma si rocile inconjuratoare.
Cele mai raspandite corneene de contact metasomatic sunt skarnele.
Skarnele sunt roci care au luat nastere prin schimbul de substanta intre rocile calcaroase si
magmele acide (granitice, granodioritice) si contin ca minerale: granati, vezuvian, epidot,
wolastonit, piroxeni, amfiboli, calcit si o serie de minerale metalice care dau nastere la
concentratii si zacaminte de oxizi de fier, minereuri de cupru, plumb, cobalt, zinc, molibden,
wolfram, bismut, staniu, bor etc.
Skarnele, spre deosebire de corneenele de contact termic care formeaza zone continue la
contactul calcarelor cu rocile magmatice, apar de obicei in zonele strabatute de crapaturi care
asigura circulatia libera a solutiilor, iar fenomenele metasomatice sunt mai intense.
Cele mai raspandite zone de skarne, cu concentratii de oxizi de fier, sulfuri, borati si
carbonati, se gasesc la Ocna de fier, in Banat, respectiv la Baita-Bihor, in M-tii Apuseni.
Sisturile cristaline sunt roci metamorfice, complet cristalizate, sistoase, formate prin
metamorfism regional.
Dupa origine se clasifica in ortosisturi cristaline - rezultate prin metamorfozarea rocilor
magmatice si parasisturi cristaline - rezultate prin metamorfozarea rocilor sedimentare.
17

Dupa compozitia mineralogica, textura si structura, sisturile cristaline se clasifica in

urmatoarele familii: familia gnaiselor, familia micasisturilor, familia amfibolitelor, familia
filitelor, familia calcarelor cristaline si familia cuartitelor.
a) Familia gnaiselor. Gnaisele sunt roci acide formate in catazona, mai rar in metazona,
cu structura granoblastica, uneori porfiroblastica, textura sistoasa sau fin rubanata, formata
din benzi de cuart si feldspat in alternanta cu benzi de mica.
Dupa origine se deosebesc ortognaise (sau gnaise granitice), provenite prin
metamorfozarea granitelor, respectiv paragnaise, provenite prin metamorfozarea unor
succesiuni de strate argilo-grezoase bogate in cuart, felspat si mica.
In compozitia mineralogica a gnaiselor intra ca:
-

minerale principale: cuartul, feldspatii potasici (ortoza, microclin), micele (muscovit,

biotit);

minerale accesorii: epidot, apatit, turmalina, magnetit, zircon, pirita;

minerale secundare: disten, clorit, andaluzit, sericit, limonit.

In functie de componentii minerali, de structura si textura se definesc mai multe varietati

de gnaise: cu biotit, cu muscovit, cu hornblenda, cu granati, cu epidot, cu albit, cu nefelin, cu
sodalit, cu turmalina si respectiv gnaise oculare, rubanate etc.
Gnaisele sunt foarte raspandite in axul catenelor muntoase paleozoice si chiar alpine.
In Romania, gnaisele se gasesc in fundamentul cristalin al M-tilor Carpati, cum sunt
gnaisele oculare de la Cozia si de la Cumpana si gnaisele comune de la Cilnic, Rasinari,
Vadu, Tarovat.
b) Familia micasisturile. Rocile din aceasta familie s-au format in urma
metamorfismului regional, in mezozona, prin metamorfozarea straturilor argiloase si a
gresiilor micacee. Contin ca minerale principale cuartul si micele (muscovit, biotit) sub forma
de fluturasi mari. Feldspatii lipsesc sau sunt in cantitati foarte mici. Sunt roci cu structura
lepidoblastica si textura sistoasa.
Ca varietati se disting: micasisturi cu biotit, cu muscovit, cu granati, cu silimanit, cu
hornblenda. Prin dezagregare si alterare dau material parental nisipos, sarac in cationi bazici.
Micasisturi se intalnesc in Carpatii Meridionali (M-tii Semenic, M-tii Lotrului, zona
centrala a M-tilor Fagaras, M-tii Sureanu, M-tii Parang, M-tii Retezat) in Carpatii Orientali
(M-tii Rodnei) si in M-tii Apuseni.
c) Familia amfibolitelor. Rocile acestei familii au luat nastere prin metamorfozarea
rocilor magmatice neutre si bazice sau a rocilor sedimentare marnoase dolomitice si
calcaroase, in conditii de mezozona, mai rar catazona. Sunt roci cu structura nematoblastica
(fibroasa), uneori granoblastica sau lepidoblastica, textura sistoasa sau rubanata, culoare
verde inchis, verde-cenusiu cu nuante galbui albicioase.

18

In compozitia mineralogica a amfibolitelor predomina amfibolii (hornblenda, tremolit,

actinot), la care se adauga in proportii reduse feldspati plagioclazi, biotit, cuart, piroxeni,
epidot, granati, iar ca minerale secundare cloritul, limonitul si caolinitul.
In
functie
de
rocile
ce
au
fost
supuse
metamorfismului
se
diferentiaza: metadiabaze, metagabrouri, metadiorite. In functie de participarea procen-tuala
a mineralelor deosebim: amfibolite plagioclazice, hornblendice, acti-notice, tremolitice. In
raport de textura se diferentiaza amfibolite rubanate.
In Romania amfibolitele se gasesc raspandite in Carpatii Meridionali (in nordul M-tilor
Fagaras, in M-tii Parang, Sureanu, Retezat, Sebesului) si in Banat (la Boutari si Armenis).
d) Familia calcarelor cristaline (marmurelor) reuneste roci cu o structura granoblastica
si textura compacta neorientata. Sunt alcatuite din granule de calcit, la care uneori se adauga
cantitati mai mici de cuart, amfiboli, mica alba, piroxeni, granati, feldspati.
Marmurele iau nastere atat prin metamorfism de contact cat si prin metamorfism regional,
din roci sedimentare calcaroase. Marmurele formate in apropierea rezervorului magmatic au
structura zaharoida si sunt colorate in albastru, galben sau rosu, iar cele rezultate prin
metamorfism regional au culoarea alba sau cenusie si granulozitatea cu atat mai mare cu cat
s-au format la adancime mai mare.

Clasificarea marmurelor se face dupa:

- culoare - marmure albe, albastre, roz, cenusii, galbene, negre);
- compozitia mineralogica - marmure calcaroase, marmure dolomitice, cipolinuri (marmura
cu paiete de muscovit asezate in zone paralele);
- localitatea de unde se extrag - de Toscana, de Albota, de Ruschita, de Carrara etc.
Calcarele cristaline se folosesc in constructii pentru decoruri interioare sau exterioare,
deoarece se prelucreaza cu usurinta si sunt estetice. Sunt raspandite in masivele de sisturi
cristaline din M-tii Fagaras (Albota), Masivul Poiana Ruscai (Alun, Ruschita), Baita-Bihor,
Valea Ariesului, Moneasa (marmura rosie), M-tii Rodnei si Ocna de Fier.
e) Familia cuartitelor reuneste roci cunoscute sub numele de cuartite ce au structura
granoblastica, uneori zaharoida, textura compacta, neorientata. Ele sunt alcatuite in cea mai
mare parte din granule de cuart, tabulare sau turtite, alaturi de care se mai gasesc: muscovit,
biotit, granati, turmalina, hematit, grafit, hornblenda.
Cuartitele se formeaza prin metamorfism regional, uneori de contact, din filoane de cuart
eruptiv (silexit), gresii, nisipuri si conglomerate.
Cuartitul nu este atacat de acizi, fapt pentru care este o roca greu dezagregabila si practic
nealterabila.

19

Dupa compozitia mineralogica si culoare se deosebesc mai multe varietati de cuartite:

sericitoase, micacee, grafitoase, cloritoase, albe (formate aproape 100% din cuart) si negre
(impregnate cu oxizi de fier, oxizi de mangan sau sulfuri).
Cuartitul, fiind foarte dur, este folosit ca piatra sparta in constructii, la fabricarea
produselor refractare, a glazurilor pentru faiante si portelanuri.
Cuartitele au o raspandire foarte mare in fundamentul cristalin al Carpatilor Meridionali
(M-tii Parang, Retezat, Sureanu), in Carpatii Orientali (cuartitele negre de la Sarul Dornei,
Vatra Dornei, Brosteni), in M-tii Apuseni, in M-tii Poiana Ruscai si in Dobrogea (Altintepe).
f) Familia filitelor cuprinde roci metamorfice cu structura foarte fin granulata sau fin
lepidoblastica si textura pronuntat sistoasa. Prezinta luciu matasos (fiind numite sisturi
satinate) si au culori diferite in functie de mineralele pe care le contin (albe, argintii, verzui,
cenusii, rosietice, negre).
Filitele sunt alcatuite din cuart si mica, la care se adauga minerale hidrate: sericit, clorit,
talc, serpentin si o serie de minerale accesorii: grafit, epidot, calcit, granati, magnetit,
turmalina, pirita.
Filitele rezulta printr-un metamorfism slab de epizona. Rocile supuse metamorfismului
sunt argilele si gresiile fine. Prin dezagregare si alterare, filitele dau nastere la sedimente fine,
argiloase.
In raport cu prezenta materialului predominant, se deosebesc urmatoarele varietatile de
sisturi: sericitoase, cloritoase, talcoase, serpentinice, grafitoase, calcaroase, cuartifere si
epidotice.

Sisturile sericitoase sunt bogate in sericit, au culoare deschisa, alb-galbuie,

luciu sidefos matasos si duritate mica. Se gasesc raspandite in M-tii Fagaras, Poiana
Ruscai, Banatului (M-tii Locvei, Almajului), in Carpatii Orientali si in nordul
Dobrogei.
Sisturile cloritoase iau nastere prin metamorfozarea argilelor si a rocilor
magmatice bazice si ultrabazice. Sunt formate in cea mai mare parte din foite de
clorit, la care se adauga cuart, calcit, dolomit si granati. Sunt fin cristalizate, cu
sistuozitate pronuntata, luciu matasos, culoare verde, putin dure. Sunt raspandite in
M-tii Leaota, Apuseni, Carpatii Orientali si Dobrogea (Histria).
Sisturile talcoase se formeaza in epizona, prin metamorfozarea rocilor
ultrabazice si sunt alcatuite aproape exclusiv din talc, la care se adauga cantitati mici
de clorit, sericit, epidot, magnetit si pirita. Au duritate mica, culoare alb-verzuie, sunt
unsuroase la pipait, au luciu sidefos, se sfarama usor. Se exploateaza in vederea
obtinerii talcului la Rusca Montana si Cerisor.
Sisturile serpentinice sunt alcatuite in general din serpentin, la care se adauga
piroxeni, amfiboli, magnetit etc.
Sisturile grafitoase rezulta prin metamorfozarea carbunilor sau a sisturilor
carbunoase, fiind alcatuite in general din grafit. Sunt moi, unsuroase, lasa urma pe
hartie si au culoare cenusiu-neagra. La noi se gasesc in formatiunea de Scheia.
Sisturile calcaroase sunt formate din cristale de calcit, la care se adauga foite
de mica si au textura slab sistoasa.
20

Sisturile cuartitice sunt roci rezultate printr-un metamorfism slab al gresiilor si

arcozelor, alcatuite predominant din cuart.

Ardeziile sunt roci rezultate din argila, supuse unui metamorfism incipient in
timpul miscarilor orogenice. Au textura foioasa sistoasa, sunt lunecoase la pipait, au
aspect matasos, sunt foarte greu alterabile, se desfac in placi subtiri de 1-1,5 mm
grosime. Sunt alcatuite din minerale argiloase la care se adauga cuart, muscovit,
clorit, sericit etc.

Micasistul
Tipul rocii: roca metamorfica de metamorfism dinamotermic
Compozitia mineralogica: biotit, muscovit, cuart, cateodata si paragonit.
Structura: lepidoblastica (solzoasa), rar porfiroblastica.
Textura: sistoasa, uneori rubanata.
Modul de formare: rezulta din transformarea argilelor
Provenienta: sunt foarte raspandite in faciesurile mezometamorfice din diferite zone ale
globului: Italia (Airolo n Sasso Rosso), Rusia. In Romania, micasisturi si sisturi micacee sunt
cunoscute n seria metamorfica de Haghimas din Muntii Rodnei, in Carpatii Meridionali
(zona centrala a muntilor Fagaras, Muntii Cibin, Lotrului, Parang, Retezat, Semenic).
Utilizare: Micasisturile foarte bogate in cuart si cu rezistente mecanice mai ridicate pot fi
folosite pentru impietruirea drumurilor si unele constructii usoare, sau ca pietre de fantani.
Mai sunt utilizate pentru extragerea unor minerale accesorii utile (disten).

21

Fig. 2 - Micasist

22

Rocile sedimentare
1. Geneza rocilor sedimentare
Rocile sedimentare sunt depozite de substante cristalizate sau amorfe, rezultate in urma
proceselor de dezagregare sau alterare fizico-chimica a rocilor magmatice, metamorfice sau
chiar sedimentare preexistente, sub actiunea unor factori geologici externi (apa, vant, gheata,
temperatura, organisme), prin precipitarea chimica a substantelor din solutii apoase, respectiv
prin transformarea sau acumularea resturilor organice sub actiunea organismelor animale sau
vegetale.
Rocile sedimentare, datorita faptului ca se formeaza la suprafata scoartei terestre sub
actiunea factorilor geologici externi, poarta denumirea de roci exogene. Aceasta categorie de
roci alcatuieste, la suprafata scoartei terestre, o pojghita subtire care acopera masa mare de
roci cristaline.
Rocile sedimentare reprezinta 75% din suprafata scoartei terestre, dar numai 5% din
volumul acesteia.
Totalitatea proceselor care conduc la formarea sedimentelor si a rocilor sedimentare
poarta denumirea delitogeneza.
In formarea rocilor sedimentare se disting urmatoarele patru faze mai importante,
prezentate in ordine cronologica:
alterarea sau dezagregarea rocilor preexistente sub actiunea agentilor geologici
externi;
transportul materialului dezagregat sub influenta diferitilor agenti de transport (apa,
vant, ghetari);
sedimentarea acestui material in regiunile scufundate ale scoartei (bazine de
sedimentatie);
diageneza materialului sedimentar pentru a da nastere la roci sedimentare definitive.
Dezagregarea este un proces de natura fizica care consta in faramitarea rocilor in
fragmente de diferite dimensiuni, fara modificarea compozitiei chimice.
Dezagregarea este produsa sub actiunea insolatiei, a variatiilor de temperatura, a apei sub
diversele ei forme (ce realizeaza dezagregarea prin eroziune), inghet, dezghet, respectiv a
organismelor (plante si animale).
Procesul de dezagregare fizica conduce, in final, la transformarea rocilor in fragmente de
diferite dimensiuni si forme, din care rezulta sedimente mobile.

23

Alterarea chimica modifica profund reteaua cristalina a mineralelor, proces in urma

caruia rezulta minerale noi, mult mai stabile in conditiile de la suprafata. Factorii care produc
alterarea chimica sunt: apa incarcata cu oxigen si bioxid de carbon, presiunea, temperatura si
organismele.
Transportul consta in deplasarea materialelor dezagregate si alterate spre bazinele de
sedimentare continentale sau marine, sub actiunea agentilor de transport, reprezentati prin
apa, vant, ghetari, forta gravitationala si organisme.
Apele curgatoare transporta materialele in stare dizolvata (reprezentate prin sulfati,
cloruri, carbonati in suspensie),in suspensie (cum sunt malurile si nisipurile fine) sau sub
forma solida (prin rostogolire sau impingere pe fundul albiei, cum sunt bolovanisurile,
pietrisurile si nisipurile grosiere).
Apele lacustre si marine, prin actiunea valurilor, curentilor si mareelor, transporta
materialele sub forma solida sau lichida, depunandu-le mai aproape sau mai departe de tarm,
in ordinea densitatii si dimensiunii fragmentelor.
Ghetarii, deplasandu-se sub influenta gravitatiei, transporta material dezagregat solid,
nesortat, spre zonele cu energie de relief mai mica.
Vantul transporta particule de dimensiuni diferite si actioneaza mai ales in marile deserte
continentale, pe tarmurile joase ale marilor cu plaje nisipoase si in luncile fluviilor.
Actiunea gravitatiei se face resimtita prin prabusirea maselor de roci.
Sedimentarea reprezinta acumularea depozitelor aduse de agentii de transport in marile
zone de sedimentare continentale si marine. Cantitatea sedimentelor marine este acoperita in
proportie de peste 70% de mari si oceane.
Sedimentarea continentala cunoaste diverse tipuri, in functie de factorul de transport:
Sedimentarea pe rauri duce la acumularea de bolovanisuri si pietrisuri in zonele
superioare ale vailor, respectiv prundisuri si nisipuri spre aval.
Sedimentarea deltaica se caracterizeaza prin nisipuri fine si namoluri.
Sedimentarea torentiala are loc numai in conuri de dejectie, sub forma de depozite
grosiere.
Sedimentarea eoliana duce la acumularea de nisipuri de dune, iar cand materialul
transportat este praful se formeaza depozitele de loess.
In mediul marin, sedimentarea prezinta caracteristici ce variaza in raport de distanta de la
tarm si de conditiile fizico-chimice si de adancimea zonei unde se produce depunerea.
Diageneza inglobeaza totalitatea transformarilor fizice si chimice pe care le sufera
sedimentele din momentul acumularii si pana la transformarea lor in roci sedimentare
definitive.
24

Aceste transformari au loc sub influenta anumitor factori ca: solutii mineralizate, presiune
litostatica, presiune orientata (stres), temperatura, bacterii anaerobe, timp, anumiti factori
diagenetici.
Sub actiunea factorilor diagenetici, sedimentele sunt supuse unor procese de diageneza
cum sunt: consolidarea sedimentelor, formarea concretiunilor, dolomitizarea, calcifierea,
silicifierea, piritizarea, bituminizarea etc.

2. Caracterele rocilor sedimentare

Rocile sedimentare, cu toate ca sunt foarte diversificate, au unele caractere generale
proprii, prin care se deosebesc de celelalte roci care intra in alcatuirea scoartei terestre. Aceste
caractere sunt: structura, textura, culoarea si prezenta fosilelor.
A. Structura rocilor sedimentare
Prin structura se intelege modul de asociere dupa forma si marimea componentelor din
masa unei roci. Datorita modului diferit in care au luat nastere sedimentele (pe cale vulcanica,
prin precipitare chimica sau prin recristalizare), structura rocilor sedimentare este diferita,
deosebindu-se structuri clastice si structuri neclastice.
a1) Structurile clastice sunt caracteristice rocilor detritice formate din fragmente de roci
de diferite dimensiuni. Dupa dimensiuni si gradul de sortare deosebim:
- structura psefitica - caracteristica pentru rocile alcatuite din fragmente grosiere, cu
diametrul mai mare de 2 mm (grohotisuri, bolovanisuri, pietrisuri);
- structura psamitica - caracteristica rocilor ale caror granule constitutive au diametrul de
0,1-2 mm (nisipurile, gresiile);
- structura aleuritica - caracteristica rocilor detritice, alcatuite din granule cu diametrul de
0,1-0,01 mm (praful, loessul);
- structura pelitica - caracteristica rocilor argiloase si marnoase, care sunt alcatuite din
particulele cele mai fine, cu diametrul sub 0,01 mm.
a2) Structurile neclastice sunt caracteristice rocilor sedimentare de precipitatie chimica si
biochimica.
Cele
mai
intalnite
tipuri
de
structura
sunt: cristalina (sau granulara), oolitica si pisolitica, respectiv organogena.
a2.1) Structura cristalina (granulara) se caracterizeaza prin faptul ca toata masa rocii
este cristalizata. Structura cristalina este echigranulara (cand toate cristalele sunt aproximativ
egal dezvoltate) si inechigranulara (porfiroblastica - cand sunt asociate cristale de
dimensiuni variate).
Dupa marimea granulelor se deosebesc structuri:
-

macrogranulare - cu granulele cu diametre mai mari de 0,5 mm;

25

microgranulare - cu diametrul granulelor de 0,1-0,5 mm;

criptogranulare - cu diametrul granulelor mai mic de 0,1 mm.

Aceste tipuri de structura sunt intalnite la calcare, dolomite, sare gema, gips, silvina,
carnalit etc.
a2.2) Structura oolitica si pisolitica rezulta prin depunerea succesiva, sub forma de paturi
concentrice, a substantelor minerale in jurul unui fragment de cochilie, bob de nisip (in cazul
calcarelor oolitice) sau prin incorporarea unei bule de gaz in substanta minerala (in cazul
calcarelor pisolitice). Oolitele au diametrul mai mic de 2 mm, iar pisolitele au diametrul mai
mare de 2 mm, formandu-se de obicei in zona litorala, sub actiunea valurilor.
a2.3) Structura organogena este caracteristica mai ales pentru calcarele care sunt
constituite din resturi scheletice ale diferitelor organisme (numuliti, crinoide, brahipode,
lamelibranhiate, gasteropode).
B. Textura rocilor sedimentare
Prin textura se intelege modul de orientare in spatiu a particulelor ce constituie masa
rocii. In cazul rocilor sedimentare se disting:
b1) Microtextura, care se refera la distributia interna a particulelor care formeaza un strat
si se observa numai la microscop. Microtextura poate fi:
- neorientata - particulele sunt dispuse in masa rocii fara nici o ordine;
- orientata - se observa o distributie ordonata a particulelor componente.
b2) Macrotextura, care se refera la aranjarea in spatiu a straturilor unui depozit
sedimentar. Macrotextura are ca forma caracteristica stratificatia, ce reprezinta depunerea
succesiva a stratelor unele peste altele. Stratul este un sediment care pastreaza pe o grosime
oarecare o compozitie mineralogica constanta si corespunde unui timp geologic in care
factorii ce produc sedimentarea nu au variat sau variatia lor nu apare vizibila in sedimentare.
Dupa raportul straturilor cu planul de sedimentare se disting:
- stratificarea orizontala - cand stratele se depun orizontal, ceea ce dovedeste o depunere
linistita si continua (caracteristica sedimentelor marine si depozitelor lacustre);
- stratificarea oblica (inclinata) - caracterizata prin state dispuse sub diferite unghiuri de
inclinare fata de planul general de sedimentare;
- stratificarea incrucisata - caracterizata prin faptul ca stratele care se asociaza nu mai
sunt paralele, ci formeaza unghiuri diferite fata de planul de baza (caracteristica depozitelor
de delta, conurilor de dejectie si depozitelor de dune).
In afara texturilor prezentate mai sus, la rocile sedimentare se mai intalnesc urmatoarele
tipuri de texturi:
26

- textura sistoasa - caracteristica stratelor subtiri, dispuse ca foile unei carti;

- textura poroasa - caracterizata prin prezenta unor spatii goale in masa rocii (tuf
calcaros, travertin);
- textura masiva - caracteristica rocilor fara stratificatie, formate de obicei prin
precipitatie (calcar, sare gema, gips).
C. Culoarea rocilor sedimentare
Atat pentru studiile de laborator, dar mai ales in cercetarile de teren, culoarea unei roci
poate da indicatii pretioase asupra conditiilor care au existat in timpul formarii ei.
Culoarea rocilor poate fi mostenita de la rocile de origine sau poate rezulta prin procesele
de alterare chimica (oxidari, carbonatari) ori prin adaus de substante noi.
Cele mai frecvente culori pe care le prezinta rocile sedimentare sunt: alba cu nuante
cenusiu-galbui, galben-rosietica, verde, cenusie-inchisa pana la neagra.
Culoarea alba cu nuante cenusiu-galbui, caracterizeaza rocile in care predomina
mineralele de culoare alba. Astfel de roci sunt: nisipurile silicioase si micacee, nisipurile
calcaroase, gresiile silicioase si calcaroase, creta, calcarele dolomitice, diatomitele, rocile de
precipitare chimica (sarea gema, gipsul etc.).
Culoarea galbena rosietica se datoreste prezentei oxizilor de fier. Limonitul coloreaza
rocile in galben, iar hematitul imprima culori rosii. Culoarea rosie dovedeste ca in timpul
formarii rocilor au fost foarte intense procesele de oxidare, generate de un climat cald.
Culoarea verde este imprimata de prezenta glauconitului, cloritului, epidotului, olivinei
sau malachitului.
Culoarea neagra sau violacee este imprimata de oxizi de mangan, sulfuri de fier sau de
materiile carbunoase.
D. Prezenta fosilelor in rocile sedimentare
O alta caracteristica importanta a rocilor sedimentare, prin care se deosebesc de rocile
magmatice si metamorfice, este prezenta fosilelor. Acestea sunt reprezentate prin diferite parti
scheletice tari (cochilii, oase, dinti), tipare interne sau externe, impresiuni de frunze, flori,
fructe, mai rar corpuri intregi ale diferitelor animale si plante care au trait in timpul formarii
sedimentelor si au fost inglobate in ele o data cu formarea lor. Cunoscand perioada cand au
trait animalele si plantele respective se poate data varsta sedimentelor.

27

Conglomeratele
Tipul rocii: roci sedimentare consolidate
Structura: roca compacta cu aspect de pietris litificat
Textura: de obicei, masiva; in functie de natura petrografica a elementelor, se deosebesc
Modul de formare: formate din sfaramiturile rotunjite ale unor roci mai vechi legate printr-un
ciment natural, in general de origine calcaroasa
Variatiuni genetice: conglomerate intraformationale, alcatuite din fragmente netransportate,
care se gasesc pe un substrat din care au provenit, si conglomerate extraformationale,
constituite din elemente care au suferit un proces de transport si depunere.
Provenienta:
Conglomeratele apar asociate cu depresiuni fluviatile, lacustre si marine(conglomera-te de tra
nsgresiune si conglomerate de regresiune).

Fig. 3 Conglomerate

Brecie
Tipul rocii: roca sedimentara detritica, consolidata.
Structura: compusa din fragmente unghiulare rupte, unite cu ajutorul unui ciment mineral
intr-o matrice fin granulate.
Compozitia mineralogica: Pot fi: brecie vulcanica (roci magmatice cimentate prin lava
eruptiva); brecie piroclastica (produse coluroase ale exploziei exogena); brecie
28

tectonica (formata din fragmente provenite din rocile aflate in zonele de fractura ale scoartei
Pamantului, cimentate ulterior prin intermediul materialelor transportate de apele
hidrotermale); brecie sedimentara (la bazele pantelor din grohotisul depus).
Textura: este o roca clastica macinata n bucati mari.
Modul de formare: rezulta din acumulari in taluz sau procese de detonare pirogene, caderi de
roca sau dizlocare.
Provenienta: sunt frecvente in pesteri si n golurile carstice
Utilizare: Conglomeratele pot fi utilizate pentru bijuterii sau decoratiuni.

Fig. 4 Brecie

29

Bibliografie
www.geology.com
http://www.rasfoiesc.com
www.wikipedia.org
http://images.google.com

30