Padurea Letea ( 282 ha ) : Padurea Letea este situata in partea de nord a Deltei, la est de

comuna C.A.Rosetti. Zona strict protejata cuprinde doar o parte din suprafata totala a
padurii, parte ce a fost pusa sub ocrotire inca din anul 1930 si devenita rezervatie naturala
incepand cu 1938.

Padurea s-a dezvoltat sub forma unor fasii late (“hasmacuri”) in spatiile dintre dunele de
nisip si este formata din stejar de lunca, stejar brumariu, plop alb, frasin de lunca, tei alb.
O caracteristica a padurii o constituie abundenta de plante cataratoare: vita salbatica,
hameiul, curpenul de padure si nu in ultimul rand liana greceasca (Periploca graeca), cea
care da padurii un aspect mediteranean. Totodata, aici au fost identificate peste 2.000 de
specii de insecte, vipera de nisip (Vipera ursinii), vulturul codalb (Haliaeetus albicilla) –
care cuibareste aici, trei specii de soim, corbul, etc.

Toate aceste specii de plante si animale, unele dintre ele foarte rare sau cu caracteristici
deosebite au facut ca aceasta padure sa necesite o atentie deoSe spune că numele pădurii
Letea provine de la legendara Leto (Latona în mitologia romană), care, fiind prigonită de
către geloasa Hera – soția lui Zeus, și-ar fi găsit adăpost la gurile Dunării, în ținuturile
locuite de către hiperboreeni (pelasgi), unde i-a născut pe gemenii Apollo și Artemis. În
mitologie, tatăl celor doi gemeni era Zeus, zeul suprem al anticilor.

E posibil ca legenda nașterii lui Apollo și Artemis să își aibă originea la strămoșii noștri,
apărând cu milenii înaintea erei noastre și ca numele acestei păduri unice în România să
fi rămas de la Leto, mama celor doi gemeni divini și fiica titanului Keos. Toponimele pot
spune extrem de multe lucruri despre istoria îndepăratată a popoarelor, precum și despre
legendele și credințele religioase din vechime, așa că, din punct de vedere pur științific,
ipoteza etimologiei Leto – Letea ar trebui analizată pe îndelete și fără idei preconcepute.

sebita pentrun prezent, minunata pădure Letea are, în întregimea sa, o suprafață de circa
5247 ha, din care mai mult de jumătate reprezintă zone aflate sub protecție strictă.
Pădurea, aflată în județul Tulcea, este cea mai veche dintre rezervațiile naturale ale țării
noastre, fiind pusă sub protecție încă din anii ’30 ai veacului trecut. 500 de hectare ale
Pădurii Letea au fost declarate rezervație naturală în 1938.

Pădurea Letea face parte din Delta Dunării, ce constituie patria a mii și mii de specii
vegetale și animale. În Deltă – „cel mai tânăr pământ al Europei”, viețuiesc 2500 de
specii de arahnide, insecte, moluște, reptile, amfibieni și mamifere, plus 300 de specii de
păsări, dintre care unele migratoare.

conservarea Home » Cunoaște România » Pădurea Letea – un tărâm de legendă, un loc

unic în Europa și cea mai veche rezervație naturală din țara noastră!
Pădurea Letea – un tărâm de legendă, un loc unic în Europa și cea mai veche
rezervație naturală din țara noastră!

Se spune că numele pădurii Letea provine de la legendara Leto (Latona în mitologia

romană), care, fiind prigonită de către geloasa Hera – soția lui Zeus, și-ar fi găsit adăpost
la gurile Dunării, în ținuturile locuite de către hiperboreeni (pelasgi), unde i-a născut pe
gemenii Apollo și Artemis. În mitologie, tatăl celor doi gemeni era Zeus, zeul suprem al
anticilor.

ADVERTISING

E posibil ca legenda nașterii lui Apollo și Artemis să își aibă originea la strămoșii noștri,
apărând cu milenii înaintea erei noastre și ca numele acestei păduri unice în România să
fi rămas de la Leto, mama celor doi gemeni divini și fiica titanului Keos. Toponimele pot
spune extrem de multe lucruri despre istoria îndepăratată a popoarelor, precum și despre
legendele și credințele religioase din vechime, așa că, din punct de vedere pur științific,
ipoteza etimologiei Leto – Letea ar trebui analizată pe îndelete și fără idei preconcepute.

În prezent, minunata pădure Letea are, în întregimea sa, o suprafață de circa 5247 ha, din
care mai mult de jumătate reprezintă zone aflate sub protecție strictă. Pădurea, aflată în
județul Tulcea, este cea mai veche dintre rezervațiile naturale ale țării noastre, fiind pusă
sub protecție încă din anii ’30 ai veacului trecut. 500 de hectare ale Pădurii Letea au fost
declarate rezervație naturală în 1938.

Pădurea Letea face parte din Delta Dunării, ce constituie patria a mii și mii de specii
vegetale și animale. În Deltă – „cel mai tânăr pământ al Europei”, viețuiesc 2500 de
specii de arahnide, insecte, moluște, reptile, amfibieni și mamifere, plus 300 de specii de
păsări, dintre care unele migratoare.

Sursa imagine
După cum se arată pe drumliber.ro, Delta Dunării este „cea mai umedă zonă a Europei,
cea mai nordică pădure subtropicală din Europa, cea mai joasă și mai nouă regiune de
câmpie”. Dacă înălțimea medie a Deltei Dunării se situează sub un metru, la Letea se
întâlnesc și zone în care înălțimea ajunge la 13 metri.

În Pădurea Letea poți admira stejari masivi, cu ramurile răsucite și aspect neobișnuit,
precum arborii fermecați din codrii ilustrați în cărțile de povești ale copilăriei. Peisajul
este completat de către lungile tulpini de viță de vie sălbatică, precum și de către lianele
ce pot atinge lungimi de peste 20 de metri. Se afirmă că Letea este cea mai nordică zonă
europeană unde se dezvoltă lianele. În aceste frumoase locuri pot fi observate numeroase
plante de origine mediteraneană. Priveliștile sunt de un exotism aparte!

Acolo trăiește o pasăre maiestuoasă, vulturul codalb (Haliaeetus albicilla), a cărui

deschidere a aripilor poate ajunge la 2,5 metri. Și tot la Letea viețuiesc mândrii „cai
sălbatici”. Mai bine zis… cai sălbăticiți! Fiindcă strămoșii lor au fost cai domestici care,
din cine știe ce obscure motive, au fost lăsați să zburde liberi, până când s-au sălbăticit.
Asttăzi, un astfel de armăsar este destul de anevoie de îmblânzit. Operațiunea poate dura
luni de zile sau chiar un an!
Cât privește satul Letea, cei de la drumliber.ro îl descriu ca pe un sat „mărunt, izolat, dar
frumos”, unde „o să găsiți case tradiționale, mult nisip, vaci crescute liber și multă
liniște”. Potrivit acestei surse, cel mai bine este să vizităm Delta Dunării „la final de mai
sau la început de iunie”, când „temperatura e tocmai bună”.

Este un loc de vis!

Fasii alternative de desert, cu vegetatie specifica acestor zone si fasii de padure de stejari
de lunca seculari, cu unica lor adaptare de a creste pe stratul subtire de teren fertil ce
acopera nisipul sarat al fostului fund de mare, alaturi de vegetatia specifica de padure
subtropicala, padurea Letea fiind cea mai Nordica padure subtropicala din Europa. Pe
langa 10 specii de orhidee, asparagus si alte plante subtropicale putem vedea plop
argintiu, frasin, tei si alti arbori.

Caii salbatici de la Letea sunt desigur atractia deosebita a lumii animalelor din acestei
rezervatie naturala, prima din Romania. In toate turele noastre ne straduim sa gasim
hergheliile ce pasc libere pe aceste pajisti si in padure si sa va facem cunostinta cu
minunatele animale.

La fata locului, ghizii nostri va vor povesti multe alte lucruri interesante despre acest loc.

Programul nostru de vizitare a Padurii Letea incepe in satul Letea, satul cu cel mai
traditional aspect din Delta Dunarii. Aici inca mai rezista multe case construite in stilul
arhitectural local, din lut, lemn si stuf, pictate si decorate in stilul lipovenesc si hahol.

De aici luam masinile de teren si mergem la padure, din respect pentru natura nu bagam
masinile in zonele sensibile ci le lasam intr-un punct din care putem ajunge destul de usor
la dunele de nisip pe care le vom admira PE JOS (daca doriti o tura integrala cu masina,
va rugam sa mergeti cu altcineva, noi nu facem asa ceva), vedem stejarii batrani ai
padurii, va povestim cum ajung sa creasca atat de ciudati apoi ne intoarcem spre masini
pe o alta carare, pe care va mai aratam cateva raritati din flora locala. In functie de
anotimp, tura pe jos poate varia ca timp si distanta. In toiul verii fiind destul de dificil sa
mergi pe nisipul fierbinte prea mult timp. Evident, primavara si toamna, turele pot fi mai
lungi, temperaturile permitand acest lucru iar spectacolul naturii meritand fiecare pas in
plus.

Tarla Popii - Aici putem vedea 2 dintre stejarii batrani ai padurii. Desi exista povesti
despre varsta de peste 1000 de ani ai acesor stejari, studiile stiintifice au demonstrat ca au
300 - 600 de ani. Pe stejarul din interiorul padurii au rezistat multa vreme liane (Periploca
graeca) si curpeni ce dadeau locului un aspect foarte special insa de la invazia "turistilor"
lisiti de educatie, adesea insotiti de "ghizi" mai neismti...tori decat ei care au vrut sa-si
faca fotografii atarnati ca rudele lor apropiate, maimutele, de liane, le-au rupt, le-au smuls
iar acum numai cateva mai firave au rezistat mitocaniei turistice si mai pot fi vazute.

Dunele mari - din Hasmacul Mare, sunt dunele cel mai inalte din zona (aveau 13 metri
inainte de invazia turistica) . Dincolo de acestea se intind peisaje spectaculoase de fasii
(hasmacuri) de padure si fasii de desert ce dau unicitate acestui loc.
Dunele mici - Mai apropiate de drum, pot fi accesate cu usurinta, aveti de mers maxim
10 minute de la drum pana la ele. Si de aici se intinde un peisaj spectaculos in spatele
dunelor.

Fantana lui Omer - Candva aici a trait un turc cu acest nume iar urmele casei (colibei)
lui inca mai pot fi vazute in apropiere fantanii.

Ce vedem in Padurea Letea

Primavara - Covoare de orhidee se intind pe pajistile verzi, totul este verde crud si in
crestere dandu-ne o nota optimista in toata excursia. Caii salbatici pasc fericiti iarba
proapsata, dupa iarna grea ce a trecut. Putem vedea armasarii infruntandu-se, chiar primii
manji ce pasesc alaturi de mamele lor. Temperaturile placute ne permit sa exploram
locurile acestea unice, sa fotografiem diferite specii de orhidee atat pe pajisti cat si in
umbra padurii (in functie de specie), ghizii nostri va vor arata unde cresc acestea.

Vara - Pe masura ce temperaturile cresc, Letea se transforma, se accentueaza contrastul

dintre zonele de padure verde cu maroniul zonelor desertice, acoperite cu vegetatie
uscata. Se simte arsita desertului si umbra padurii, puteti experimenta toate aceste senzatii
in tura pe care o facem pe jos si care acopera ambele zone. Puteti admira vegetatia
luxurianta a padurii, marea diversitate a florei si veti fi incantati de cantecul pasarilor de
padure.

Caii sunt mai greu de vazut acum, ziua, pe arsita, stand in padure, la umbra si pascand
mai mult noaptea.

Toamna - odata cu scaderea temperaturilor si cresterea umiditatii, vegetatia are o noua

etapa de dezvoltare iar caii se intorc pe pajisti. Florile de toamna va vor incanta privirea
in contrast cu copacii si a restului vegetatie ce incepe sa se ingalbeneasca si sa se
pregateasca de iarna. Acest lucru insa se intampla destul de tarziu in Letea fata de restul
tarii, astfel, in septembrie totul este inca verde si abia dupa jumatatea lui octombrie
pEvident, in toate anotimpurile, aici veti vedea peisaje de o frumusete uluitoare, veti
vedea o zona unica in lume, o vegetatie atipica, un desert in lumea apelor, un desert in
padure, o padure in desert. O lume a contrastelor.

Am vazut multi clientii contrariati la vedera acestei paduri. NU este o padure obisnuita,
nu va asteptati la asa ceva, nu arata ca la munte sau ca la deal sau ca oriunde altundeva.
Arata ca la Letea :-), asa cum am mai spus, UNIC. Este o experienta ce nu trebuie ratata.

Pentru reusita excursiei in acest loc, avem mare nevoie sa cititi si sa respectati indicatiile
pe care vi le dam cu privire la echipamentul personal necesar. Astfel, nu veniti in slapi, in
rochite sensibile sau haine fitoase. Va rugam sa veniti cu haine de calatorie, adecvate
sezonului.

Descopera Padurea Letea, alaturi de echipa noastra!

uteti vedea culorile toamnei in padure. Canalul cu nuferi, drumul prăfuit şi poteca
nisipoasă leagă Sulina de inima Pădurii Letea. În plină vară, când apele Dunării sunt
retrase sub arşiţă, se observă cel mai bine cum spinările de nisip se ridică între fâşiile de
pădure ale rezervaţiei. Turiştii vin atunci în număr mare, ca să vadă lianele încolăcite pe
trunchiurile copacilor ori caii sălbatici, însă un alt spectacol se desfăşoară deasupra lor şi
îi vrăjeşte: zborul stolurilor de pelicani, amintind tuturor de împărăţia apelor din DeltăDin
Sulina, excursia la Pădurea Letea începe dis-de-dimineaţă, când raţele sălbatice încă
dorm în cuiburile dintre trestii, netulburate de bărci. Ne strângem mulţi, iar ghidul se
bucură. Are cui să povestească despre Dunăre şi Deltă. Pornind de pe cheiul central,
barca cu motor, lăsată mult în apă sub greutatea noastră, traversează mijlocul Canalului
Sulina, iese din oraş şi intră în dreapta pe un canal îngust, paralel cu ţărmul îndepărtat al
Mării Negre. Am intrat în stufăriş şi mergem încet. Doar câte un stârc cenuşiu ori câte o
dumbrăveancă stau de veghe prin împrejurimi. Trecem pe lângă o gospodărie ascunsă în
spatele unui gard, apoi pe lângă o barcă rătăcită între trestii. După trei sferturi de ceas,
oprim şi coborâm pe mal, lângă un drum pietruit. Suntem în Cardon, un sat cu puţine
gospodării, la care se ajunge cu maşina de la Sulina. Casele, ca oriunde în Deltă, sunt
răsfirate pe pământul nisipos, în spatele gardurilor din lemn şi Cu o maşină ca de safari,
ne continuăm drumul de câţiva kilometri spre localitatea C.A.Rosetti, tăind o întindere cu
ierburi uscate, prăfuită şi numită de ghid “izlaz comunal”. Doar tufişurile ţepoase şi
păsările ţin piept vântului ce ridică mici vârtejuri de colb. Printre case însă, nisipurile se
împacă bine cu porumbul, viţa de vie şi firele de flori proaspete. O pauză de 20 de minute
ne lasă să intrăm într-o biserică albă, încă în construcţie, şi într-un magazin cu de toate, ca
să luăm măcar apă înainte să intrăm în rezervaţie. Dacă nu ar fi fost gălăgia grupului
nostru şi huruitul motorului de maşină, am fi avut impresia unui sat adormit ca-ntr-oÎn
următoarea jumătate de oră, după hurducăieli şi derapări pe nisipurile drumului, ghidul ne
anunţă că am intrat în zona sudică a Rezervaţiei Pădurii Letea, protejată de către statul
român încă din 1930. Din cele 5260 de hectare, doar jumătate sunt împădurite, restul
fiind ocupat de dune şi depresiuni cu vegetaţie de stepă, din când în când întrerupte de
pâlcuri mici de copaci şi tufişuri. Maşina noastră încalcă graniţele pădurii şi, obosită de
atâta nisip sub roţi şi lovituri de crengi lungi, se opreşte la umbra unor stejari înalţi. Ne
pregătim de mers pe jos, iar ghidul prinde să ne spună două cuvinte
despre hasmacurile Letei, adică fâşiile de pădure ce alternează cu liniile nisipoase şi
ondulate, creaţii naturale ale apelor şi vânturilor. Plopii, fagii, stejarii, frasinii, aninii şi
sălciile îşi aruncă crengile spre înălţimi, însă o forţă neştiută le răsuceşte, le strâmbă şi le
împiedică să ajungă prea sus, acolo unde stolurile de pelicani se rotesc din timp în timp.
 Ghicim repede poteca spre o dună înaltă, dominând spaţiul deschis între două
fâşii de pădure. Printre firele calde de nisip, cochiliile albe amintesc de marea îndepărtată,
mai demult stâpână peste aceste locuri. Tufele de cârcel pigmentează cu roşu coama albă
a dunei, rotunjită de vânturile neîncetate. Degeaba aşteptăm la înălţime, căci animalele
mai rar se ivesc de printre copaci; pentru ele, e deja prea multă vânzoleală estivală.
Ghidul ne povesteşte că, în afară de caii sălbatici deja celebri, s-au aciuat pe aici câini
enoţi şi chiar şacali, veniţi pe gheţurile iernii dinspre Ucraina. Căprioarele şi mistreţii ies
uneori pe dune, la fel şi viperele, însă nu sub ochii turiştilor. Letea e sălbatică.

A urmat o plimbare prin pădure, pentru ca noi să putem admira în voie trunchiurile
drepte, de care s-au încolăcit haotic zeci de liane lungi, aduse parcă din jungla lui Tarzan.
Cu frunzele verzi şi roşii, viţa de vie sălbatică atârnă în voie de crengile stejarilor. Lipsesc
de aici doar apele Dunării, ca să te poţi mişca prin Letea cu barca şi să vezi oglindindu-se
toate contorsiunile pe care le pot face ramurile şi lianele. Se spune că, oriunde mergi,
trebuie să laşi ceva ne-văzut, ca să ai motiv să te întorci vreodată. Noi vom căuta Letea
din nou, pentru caii ei sălbatici şi pentru ascunzişurile inundate de ape.

Mai departe, maşina ne-a trasportat dincolo de pădure, spre satul Letea. Înainte de a
merge la prânz, ghidul a considerat că ne-ar prinde bine o baie într-un lac din pustiu. Aşa
că am oprit iar. În urmă cu ceva decenii, o inundaţie mare a săpat marginea de canal şi a
dat voie unui izvor cu apă sărată să respire şi să formeze o baltă în nisipurile de aici.
Drept mulţumire, localnicii au pus o cruce albastră. Lângă ea, au apărut şi nişte tufişuri,
bune de umbră pentru turişti.

După-amiaza s-a sfârşit pentru noi cu o masă bogată în peşte de soi, unul trecut cu
insistenţă prin zeama de legume şi smântână, altul potrivit cu mămăligă aurie şi mujdei.
La desert – gogoşi pudrate, dulci precum mierea.

Din satul Letea, am plecat înapoi spre Cardon, pentru un alt drum pe ape.

La întoarcere, spre plăcerea tuturor, barca a întâlnit o deltă însorită, cu nuferii albi şi
galbeni deschişi printre frunzele late. Fiindcă adâncimea Canalului cu nuferi este destul
de mică, apa limpede a lăsat să se vadă cum tulpinile cu boboci se lungesc spre lumină.
Delta s-a animat: cormorani, găinuşe, egrete, raţe şi broaşte ţestoase se întâlnesc printre
trestii; bărcile circulă în voie, stârnind valuri mari. Liniştea Pădurii Letea pare foarte
departe, iar noi ne amintim că am lăsat-o prinsă de lianele cu rădăcini în nisip
De ştiut
● Rezervaţia Pădurea Letea face parte din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării şi se
află în partea de nord a acesteia, la 23 km (nord) de Sulina.

● Dintre păsările Letei merită amintite vulturul codalb, prigoria, pupăza, şoimuleţul
de seară. Ghidul ne-a precizat că au fost observate recent câteva berze negre.

● Letea este cea mai nordică pădure subtropicală din Europa, cu o floră specifică, din
care nu lipsesc zece specii de orhidee.

● Turul nostru Sulina - Pădurea Letea a durat opt ore şi a costat 60 lei/persoană, la
care s-a adăugat costul prânzului –45 lei/persoană (băutura e inclusă în preţ).

Pădurea Letea, cea mai veche rezervaţie naturală din ţara noastră, fiind declarată arie
naturală protejată în anul 1938, va fi împrejmuită cu un gard din pari de salcâm, pe o
lungime de 22,3 km. Ea este situată în nordul Deltei Dunării, lângă satul Letea, la 23 de
kilometri nord-vest de oraşul Sulina. Pădurea Letea este considerată mica junglă a Deltei,
pe bună dreptate. Aici, caii sălbatici zburdă liber, iar pe trunchiurile contorsionate ale
copacilor lianele se înfăşoară ca nişte şerpi. Din păcate, unii localnici consideră zona doar
un loc de păşunat, transformând-o în crescătorie de animale, iar turismul care se
desfăşoară haotic are influenţă negativă asupra rezervaţiei naturale. În timp, ecosistemul
poate fi deteriorat în totalitate, fapt care va duce la pierderea statutului pădurii de arie
naturală protejată.

Citeste mai mult: adev.ro/nPrima măsură de protejare a habitatului a fost luată în anul
1994, când autorităţile au îngrădit partea continentală. Gardul a fost amenajat din stâlpi
de beton şi plasă. Numai că, din cauza aerului sărat, acesta s-a deteriorat, spune Radu
Voicu, consilier juridic în cadrul Administraţiei Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării“.
În urmă cu doi ani, s-a decis refacerea gardului. Contractul, în valoare de peste un milion
de euro, a fost atribuit Asociaţiei Danubiu. Proiectul „Conservarea Pădurii Letea“ se
desfăşoară în parteneriat cu Administraţia Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării“.
Lucrările sunt estimate să se finalizeze la sfârşitul acestei luni, spun reprezentanţii
asociaţiei de mediu. Vechiul gard din sârmă ghimpată va fi înlocuit cu unul cu stâlpi din
lemn de salcâm, pentru a se integra mai bine în zona de pădure. Fiecare par va fi îngropat
în nisip până la adâncimea de 80 de centimetri, iar înălţimea va fi de 170 centimetri,
înălţime suficientă care să oprească accesul animalelor în pădure. Gardul Pădurii Letea,
care se întinde pe o suprafaţă de 2825ha, se va face pe o lungime de aproximativ 22,3km.

Turistul va fi educat Asociaţia Danubiu are în vedere dezvoltarea unui turism ecologic în
Pădurea Letea. În acest fel, cei care doresc să păşească în acest colţ de Rai va primi
materiale informative despre importanţa locului, lucru care, în timp, va duce la reducerea
impactului omului asupra naturii. Pentru prevenirea incendiilor care se produc foarte des
în jurul Pădurii Letea, organizaţia de mediu vine cu o soluţie: întreruperea stratului de
vegetaţie sau a stufului şi astfel focul nu va cuprinde şi zone din Pădurea Letea. În mai
multe locuri vor fi amenajate puncte PSI, unde se vor depozita dotările necesare pentru
stingerea incendiilor. De asemenea, pentru stoparea propagării incendiului sunt prevăzute
benzi anti-incendiu cu lăţimi de 12-20m pe tot conturul zonei strict protejate „Pădurea
Letea”. Acestea se vor întreţine periodic prin arat şi discuit. Accesul în pădure, prin şapte
porţi Accesul în interiorul ariei strict protejate se va face prin intermediul a şapte porţi de
acces, cu lăţimea de cinci metri, amplasate astfel: una la limita de nord spre Periprava,
două la limita est din drumul C.A.Rosetti - Periprava şi patru la limita de sud, spre satul
Letea. Pentru evacuarea din aria strict protejată a animalelor, care au un impact negativ
asupra acesteia, trei dintre accesele în pădure sunt prevăzute cu oboare, în care vor fi
adunate aceste animale şi apoi eliberate în afara zonei strict protejate.

Habitate de importanţă naţională 1.) dune gri = 2051,2 ha; 2.) păduri galerii de plopi,
stejari, frasini şi anini din Delta Dunării =1459,04ha; 3.) pajişti vest-pontice cu Salicornia
herbacea) = 46,06 ha; 4.) formaţiuni marine de Hippophae rhamnoides ce colonizează
depresiunile dunare umede sau uscate = 268,51 ha; 5.) păduri galerii de plopi, stejari şi
frasini din Delta Dunării = 263,88 ha; 6.) păduri galerii din zona Dunării inferioare =
235,02 ha; 7.) tufărişuri şi pajişti pe interdune) =171,97 ha; 8.) păduri riverane vest-
pontice de plop alb) = 73,11 ha; 9.) Pajisti vest-pontice cu Salicornia herbacea = 46,06
ha;

Habitate de importanţă comunitară 1.) galerii cu Salix alba şi Populus alba = 2725,36
ha 2.) dune fixate de coastă cu vegetaţie herbacee = 2051,2ha 3.) dune cu Hippophae
rhamnoides = 268, 51 ha 4.) depresiuni umede interdunale = 171, 97 ha 5.) salicornia
şi alte specii anuale care colonizează regiunile mlăştinoase sau nisipoase = 46,06 ha.
Specii în pericol iminent de dispariţie Fauna din Pădurea Letea este reprezentată de specii
valoroase unele fiind protejate conform Convenţiei de la Berna: mamifere, păsări (113
specii din care 106 protejate), reptile, amfibieni, 15 specii endemice de nevertebrate. Din
cele 561 de specii de plante superioare identificate în zonă, cornaciul figurează pe lista
speciilor protejate în aceeaşi convenţie. O serie de plante superioare sunt periclitate (rare,
vulnerabile sau în pericol iminent de dispariţie: ipcărige, cameliana, sclipeţi buruiana de
cinci degete), bobul de ţarină, ciucurele, salcia de nisipuri, degeţelul, pericploca, frasinul
pufos sau plopul cenuşiu.

În plin noiembrie, pădurea arată incredibil. Poate şi pentru că este bine ascunsă în inima
Deltei, protejată de mii de hectare de stuf, canale încâlcite şi drumuri acoperite de nisip,
Letea se numără printre puţinele minuni ale naturii care au supravieţuit invaziei lumii
moderne. Este cea mai veche rezervaţie naturală din ţara noastră: pădurea a primit acest
statut încă din anul 1938. Ea începe din nordul satului Letea şi se întinde pe aproape
3.000 de hectare. Călătorie pe drumul de apă şi nisip Letea e o pădure de stejari brumării,
dar include şi frasini, tei şi plopi. „Este singurul loc din Europa în care se întâlnesc liane.
Plantele exotice de aici au apărut datorită seminţelor aduse din Africa de păsările
migratoare", explică ghidul nostru, agentul ecolog Florin Papadatu. De la Tulcea am
plecat spre Sulina cu o navă rapidă ce seamănă mai mult cu o navă cosmică făcută de ruşi
prin anii '60

Plăteşti 35 de lei, dar stai confortabil şi ajungi în cel mai estic oraş al ţării într-o oră şi
jumătate. Pe faleza din Sulina ofertele de excursii spre Letea sunt pe toate gardurile, în
vitrinele magazinelor sau ale pensiunilor. Poţi opta, în funcţie de vreme şi timp, pentru o
plimbare agale cu barca, dacă vrei să admiri în tihnă nuferii pe canalul Cardon sau în
golful Musura. Sau poţi face o cursă mai rapidă cu maşina, dar pentru asta trebuie să ai
nervii tari: după stresul de pe cei 20 de kilometri de cratere dintre cartierul Prospect din
Sulina şi comuna C.A. Rosetti, te simţi foarte fericit când dai de drumurile de nisip din
zona Letea. E o senzaţie strSera tropicală Pădurea e înconjurată de un gard mai degrabă
simbolic. De la primii paşi, caii sălbatici ridică atenţi capetele, stau frumos la poză, apoi
se pierd printre stejarii seculari. „Aici, aşa e regula, orice cade, copac, creangă, rămâne
aşa, neatins de nimeni, totul e natural. O caracteristică a peisajului este dată de modul
straniu în care s-au dezvoltat arborii din această pădure. Trunchiurile lor sunt aplecate
înspre apă, noduroase şi contorsionate. Letea este supusă unui regim de ocrotire, pe
considerentul existenţei unor specii de plante rare, cum ar fi viţa sălbatică, liana, plante
de origine mediteraneană, care dau pădurii un caracter tropical. Liana atinge aici limita
cea mai nordică de răspândire din Europa", spune ghidul Papadatu. Sub umbra stejarilor
te simţi ca într-o seră. Lianele atârnă ca în peisajele exotice, altele sunt înfăşurate pe
copaci ca într-un aranjament floral. Ajungem şi la nişte dune mari, cu nisip alb şi fin,
numai bun de făcut plajă. Te simţi fericit pe valul de nisip, printre stejarii enormi în jur,
mângâiaţi de soarele prietenos de toamnă. Din loc în loc sunt amenajate popasuri, cu
băncuţe de lemn, unde poţi să te opreşti şi să-ţi mai tragi puţin sufletul. E şi o făntână cu
cumpănă, cu apă bună, de izvor. La un alt stejar, cu o scorbură în care ar putea intra o
casă, întâlnim cinci turişti austrieci. „E ceva fenomenal. Am fost şi în amontele Dunării,
sus de tot, în Pădurea Neagră, dar aici e mult mai spectaculos, probabil şi datorită
nisipului şi lianelor. Este e o raritate mondială", spune Jan Mosler, încântat de faptul că
toţi colegii lui au încăput în copac.

Cea mai veche rezervație naturală din România, Letea este singurul loc din Europa în
care se întâlnesc liane. De asemenea, este cea mai nordica padure subtropicală din
Europa. Pădurea Letea începe din zona de nord a satului Letea. Rezervația se întinde pe
circa 3.200 de hectare.

Aici se găsesc 500 de specii de plante și peste 3.000 de specii de animale, dintre care mai
mult de 2.000 sunt insecte, adică peste 70% din speciile de animale din Rezervatia
Biosferei Delta Dunării, grindul Letea fiind considerat de specialisti drept unul din cele
mai interesante medii naturale din România.
Pădurea Letea se află în partea de nord a Deltei Dunării, lângă satul Letea, la 23 de
kilometri nord-vest de oraşul Sulina. Satul e legat de Sulina printr-un drum pietruit. De la
Tulcea la Sulina se poate ajunge doar pe apă, cu navele clasice de pasageri sau nave
rapide. De la Sulina la Letea puteţi veni atât pe apă, cât şi pe uscat, în jumătate de oră.

Întrucât Pădurea Letea este zonă strict protejată, accesul se face numai cu însoţitor - un
agent al Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. În caz contrar, riscaţi o
amendă de 3.000 de lei.

Vă puteţi plimba prin pădure, prin satul Letea şi la Sulina, unde veţi admira farul şi
portul. Amatorii de pescuit au la dispoziţie canalele Deltei şi Dunărea Veche sau lacurile
din împrejurimi: Roşu, Roşuleţ şi Puiu. De asemenea, aici se organizează partide de
vânătoare de mistreţi, iepuri şi fazani.