Pădurea Letea-Delta Dunării

MINISTERUL EDUCATIEI NATIONALE
UNIVERSITATEA ”OVIDIUS”
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE NATURII ȘI ȘTIINȚE AGRICOLE
SPECIALIZAREA ECOLOGIA ȘI PROTECȚIA MEDIULUI
Lucrare de licență
Coordonator științific,
Absolvent,
Constanța
2019
MINISTERUL EDUCATIEI NATIONALE
UNIVERSITATEA ”OVIDIUS”
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE NATURII ȘI ȘTIINȚE AGRICOLE
SPECIALIZAREA ECOLOGIA ȘI PROTECȚIA MEDIULUI
Activități cu potențial impact (presiuni și

amenințări) asupra zonei de protecție
integrală Pădurea Letea din Delta
Dunării
Coordonator științific,
Absolvent,
Constanța
2019
2
CUPRINS
INTRODUCERE
Capitolul I. DELTA DUNĂRII- PREZENTARE GENERALĂ
1.1. Poziția Deltei Dunării între deltele Terrei
1.2. Poziție geografică- limite și coordonate
1.3. Clima
1.4. Principalele unități morfohidrografice
1.5. Geneza și etapele formării Deltei Dunării
Capitolul II. ECOSISTEMELE TERESTRE DIN BIOMUL DELTA
DUNĂRII
Capitolul III. BIODIVERSITATEA ÎN BIOMUL DELTA DUNĂRII
3.1. Flora Deltei Dunării
3.2. Fauna Deltei Dunării
Capitolul IV. REZERVAȚIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
4.1. Concepte și principii de organizare a Deltei Dunării
4.2. Cadrul legislativ
4.3. Organizarea teritorială a Rezervației Delta Dunării
4.3.1. Zone cu protecție integrală
4.3.2. Zone tampon
4.3.3. Zone de tranziție (economice)
Capitolul V. MATERIAL ȘI METODE
Capitolul VI. REZULTATE ȘI DISCUȚII
6.1. Presiuni actuale cu impact asupra Pădurii Letea
6.2. Amenințări viitoare cu potențial impact asupra Pădurii Letea
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
3
Introducere
Realizarea unei lucrări cu tematică de impact antropic asupra unui ecosistem nu trebuie să
se rezume numai la simpla prezentare a principalelor probleme generate de activitățile umane, ci
trebuie să ofere soluții pentru prevenirea și combaterea acțiunilor distructive produse de om, să
găsească posibilitățile prin care cadrul natural să devină o sursă ecologică pentru o dezvoltare
economică sustenabilă fapt care poate să revitalizeze o comunitate locală și de ce nu o regiune
sau o țară.
În alegerea acestei teme, a contat foarte mult pasiunea pentru tot ceea ce înseamnă
ecologie și protecția mediului natural, pornind de la identificarea problemelor legate de diferitele
tipuri de poluare, continuând cu identificarea unor soluții de prevenire și atenuare dar și
valorificarea superioară- durabilă a cadrului natural prin diferite forme de turism.
Am ales zona Deltei Dunării- Pădurea Letea, pentru că o consider un mediu natural
extrem de interesant, prin prisma numărului și varietății de specii floristice și faunistice, prin
relațiile care se dezvoltă în cadrul ecosistemului dar, în egală măsură foarte vulnerabil atât la
schimbările climatice și la activitățile antropice care pot genera dezechilibre, de multe ori,
imposibil de reparat.
Scopul acestei lucrări este prezentarea cadrului natural din Delta Dunării, a tipurilor de
ecosisteme, cu accent pe studiul biodiversității și formelor de protecție la care se adaugă o
analiză a impactului uman asupra Pădurii Letea dar și găsirea unor soluții pentru ocrotirea,
protejarea și valorificarea durabilă.
Lucrarea are de asemenea, trei obiective principale care sunt expuse în tabelul de mai jos
la care se adaugă cel puțin o acțiune pentru fiecare dintre aceste obiective dar și rezultatele
scontate a fi atinse.
Obiectiv Activitate Rezultat scontat
1. Descrierea cadrului natural a. Studierea bibliografiei și a I. Întocmirea unei descrieri
din Delta Dunării, a tipurilor materialelor cartografice; clare, corecte și sintetice a
de ecosisteme, speciilor b. Utilizarea site-urilor oficiale elementelor mediului natural
floristice și faunistice și a de pe Internet pentru din Delta Dunării.
relațiilor dintre acestea. descoperirea de noi informații.
2. Aprecierea gradului de a. Studiu de teren, vizitarea și I. Descoperirea unor
conservare a Deltei Dunării și fotografierea anumitor agresiuni umane asupra
identificarea principalelor elemente floristice și elementelor turistice naturale
probleme legate de faunistice de importanță ce prezintă și valoare
agresiunea antropică, cu ecologică (specii rare și turistică (defrișări, braconaj,
4
accent pe Pădurea Letea. importante științific) și poluare).
aprecierea stării de conservare.
b. Utilizarea informațiilor din
mass-media.
3. Găsirea unor soluții pentru a. Studierea unei bibliografii I. Valorificarea atentă și
valorificarea durabilă a selective, de specialitate și neagresivă a acestei resurse
cadrului natural. compararea cu situații similare poate duce în timp la
din alte regiuni ale țării sau din creșterea economică a zonei
alte state.
După prezenta introducere urmează primul capitol care prezintă o caracterizare generală a
Deltei Dunării, capitol care include un număr de cinci subcapitole, organizate astfel: locul Deltei
Dunării între deltele lumii, elemente legate de poziția geografică, aspecte climatice, unități
morfohidrografice, modul de formare al deltei.
În cel de-al doilea capitol sunt prezentate și analizate succint ecosistemele din cadrul
Deltei Dunării.
În cadrul celui de-al treilea capitol, structurat pe două subcapitole, este prezentată la
modul general biodiversitatea Deltei Dunării, biodiversitatea care a dus în lume renumele acestei,
cu numeroase specii de păsări și pești de o reală valoare științifică dar și diferite specii de
mamifere sau insecte.
Capitolul patru studiază modul de organizare și funcționare a Rezervației Biosferei Delta
Dunării, pornind de la cadrul legislativ și prezentarea structurii interne a acesteia, în teritoriu:
zone-tampon, zone de protecție integrală și zone de exploatare economică.
Penultimul capitol materialul şi metodele utilizate utilizate pentru studiu iar în ultimul
capitol, tratează efectiv problemele ivite în perimetrul Pădurii Letea.
Lucrarea se va încheia cu concluziile de rigoare și prezentarea bibliografiei.
Unul dintre argumentele acestei lucrări a fost munca în echipă cu coordonatorul științific,
apoi multitudinea surselor de informare, toate vor fi precizate prin note de subsol, la tabele sau
prin precizarea surselor imaginilor utilizate în această lucrare, iar îmbinarea muncii pe teren cu
studiul individual la bibliotecă m-a ajutat să remarc anumite schimbări pozitive sau negative
privind turismul din zona analizată.
CAPITOLUL I
DELTA DUNĂRII- PREZENTARE GENERALĂ
5
Delta Dunării, cu o suprafață totală de 5 800 kmp de grinduri nisipoase, plauri, canale și
mlaștini, este cel mai tânăr teritoriu al României. S-a format acum 13 000 ani, când Golful
Tulcea s-a umplut cu aluviuni. Vasele mari pot naviga doar pe trei dintre miile de canale și lacuri
care împânzesc ținutul. Bancurile de nisip și plaurii de aici se deplasează permanent, pe măsură
ce fluviul depune milioane de tone de nămol la capătul călătoriei sale de 2 860 km către Marea
Neagră 1.
1.1. Poziția Deltei Dunării între deltele Terrei
În cazul unor râuri sau fluvii, care se varsă în mări închise sau în anumite golfuri
adăpostite oceanice, în zona de vărsare se formează ”delte”. În lipsa unor maree ample,
aluviunile depuse de către cursurile de apă sunt preluate într-o foarte mică măsură de către
curenții marini sau oceanici, în consecință, în anumite zone apa se amestecă cu uscatul rezultând
brațe despletite, insule din nisip sau alte materiale aluvionare, grinduri, ostroave, lacuri și bălți,
mlaștini, etc.. Forma generală a acestora este de , conform literei grecești ”delta”.
Clasificarea deltelor
După domeniul în care se formează (cuvetă marină-oceanică sau lacustră) deltele pot fi:
delte marine și delte lacustre 2. (Zaharia, 2015).
Deltele marine se formează de regulă în mari puțin închise sau golfuri largi, ferite de
existența unor curenți marini puternici.
Cauzele formării deltelor în cadrul mărilor și oceanelor sunt următoarele:
 Diferența de salinitate dintre apa mari sau a oceanului și apa râului sau a fluviului
respectiv;
 Existența valurilor sau a mișcărilor ondulatorii care aduc apa spre regiunea de țărm;
 Lipsa mareelor;
 Existența unor curenți marini care au tendința de a bara gurile de vărsare ale râurilor;
 Influența vânturilor, care poate fi una pozitivă sau negativă.
Evident că există și alte condiții, strict formale care influențează formarea unei delte:
adâncimea mării sau a oceanului, înclinarea platformei continentale, tipurile de curenți marini
sau oceanici, mărimea râului, implicit cantitatea de aluviuni transportată etc.).
1 *** (2010), Ghid turistic, România, Colecția Național Geographic Traveler, Editura Adevărul Holding,
București, p. 227
2 *** (2015) Curs de Hidrologia uscatului, prof. Zaharia Liliana, Facultatea de Geografie- București
6
În cazul estuarelor și a golfurilor înguste și puțin adânci se formează inițial o deltă
fluviatilă, datorită proceselor intense de colmatare și a barării estuarului sau a golfului prin
cordoane de nisip, construite de curenții și valurile marine, formându-se limane care se
colmatează apoi rezultând deltele fluvio-maritime (aici fiind inclusă și Delta Dunării).
De precizat faptul că, deltele se pot forma și în cazul unor lacuri, dacă adâncimile
acestuia sunt mici și când râul transportă aluviuni în cantități mari 3. Acest tip de delte se numesc
delte lacustre. Sunt mai puțin răspândite pe suprafața globului, cea mai cunoscută fiind delta
interioară a Nigerului, cu o suprafață de peste 25 000 kmp.
După viteza medie de avansare, trebuie precizat faptul că aceasta este foarte variabilă la
nivel global și mai ales că nu este constantă chiar în cazul aceleași delte și mai ales neuniformă,
existând porțiuni care avansează și porțiuni care se retrag cum este și cazul Deltei Dunării,
depinzând în mare măsură de cantitatea de aluviuni transportată de râul sau fluviul respectiv. Cu
toate acestea există delte cu o viteză medie de avansare de 12-14 m/an, vitează valabilă pentru
Delta Dunării și Delta Nilului, de precizat faptul că, în cazul Deltei Dunării, delta secundară a
brațului Chilia avansează cu 40 m/an; comparativ cu Delta fluviului Mississippi care avansează
cu până la 100 m/an; delta fluviului Pad crește cu 70-80 ha anual, având chiar perioade de
creștere de 130 ha/an. Unele delte cresc foarte lent, este cazul deltei Medjera din Tunisia care,
din perioada antică a crescut cu numai 300 kmp până în prezent.
În privința suprafeței, la nivel global, deltele însumează peste 350 000 kmp,
reprezentând 0,2% din suprafața uscatului și de aproximativ 1,5 ori mai mare decât teritoriul
României. Ca și suprafață, cu numai 5 800 kmp, Delta Dunării este o deltă mică, dacă o
comparăm cu deltele asiatice: Gange și Brahmaputra (105 600 kmp- locul I pe glob), Indus (29
500 kmp), Irrawady (20 500 kmp), Mekong (9 700 kmp). Situația nu se schimbă prea mult nici
dacă comparăm suprafața Deltei Dunării cu cea a deltelor râurilor care se varsă în bazinul arctic,
cu toate acestea, diferența de suprafață scade și se poate remarca faptul că Delta Dunării este mai
mare decât cea a fluviului Lena (4 500 kmp) dar este mai mică decât delta fluviului Indighirka (9
200 kmp) sau a fluviului Mackenzie din America de Nord (8 500 kmp).
În cazul Europei, Delta Dunării ocupă locul secund în privința suprafeței, fiind devansată
numai de delta Volgăi (27 200 kmp). Alte delte europene sunt: Rhonului (2 700 kmp), Padului (1
400 kmp), Ebrului (400 kmp), Tibrului (350 kmp), la care se adaugă Atmatei (Lituania), Lumi
Drin (Albania), Ropotamo (Bulgaria), Nestos (Grecia) 4. În Bazinul Mării Mediterane dar pe
continentul african este Delta Nilului, mai mare decât oricare din Europa, cu excepția Volgăi, cu
3 *** (2015) Curs de Hidrologia uscatului, prof. Zaharia Liliana, Facultatea de Geografie- București
4 *** http://www.dorupanaitescu.ro/deltele-europei-povestea-deltelor-si-prima-plecare-si-un-concurs.html,
accesat în data de 2.01.2019
7
12 500 kmp. Tot în Africa, delta fluviului Zambezi trece de 7 200 kmp, fiind mai mare decât
Delta Dunării iar în America de Sud, delta fluviului Orinoco, cu 20 600 kmp este una dintre cele
mai mari la nivel mondial.
După geneză, pot fi identificate delte cu două sau mai multe brațe- delte lobate sau
răsfirate (în cazul Rhonului, Volgăi sau Orinoco), delte digitiforme- înaintează rapid mai ales
datorită unei mari cantități de aluviuni transportate (delta fluviului Mississippi), delte
triunghiulare- au un singur braț, delta are o formă triunghiulară (delta fluviului Tibru); la toate
acestea se adaugă cel mai comun tip de deltă după geneză- deltele barate- aluviunile transportate
de fluvii sunt preluate de curenții marini, dispuse sub forma cordoanelor litorale care închid
lacuri, formând lagune, este cazul Deltei Dunării dar și a Nilului, Ebrului, Gange- Brahmaputra,
Vistulei, Nigerului, etc.
După modul de evoluție, pot fi identificate următoarele tipuri de delte: delte de
avansare (cele lobate sau digitale), delte în retragere (datorită reducerii cantității de aluviuni sau
datorită reducerii debitului de apă din cauza irigațiilor), delte staționare (este cazul Gangelui,
unde ceea ce este construit de către cursul de apă este distrus parțial de ploile musonice, furtunile
și uraganele violente).
După faza actuală de evoluție în care se găsesc, delte se clasifică în: delte tinere
(implică existența a 1-2 brațe pe care se transportă aluviuni iar depunerea se face mai ales
submers, este cazul deltelor Chang Jiang, Zambezi, Amur sau Columbia), delte în faza de
maturitate (formă convexă, numeroase brațe, este cazul deltelor fluviilor Mackenzie, Lena,
Nipru sau Senegal), delte bătrâne sau evoluate (distanțe mari între brațe, grinduri fixate, întinse
suprafețe expuse inundațiilor (Dunăre, Rhon, Volga, Mekong, Indus, Nil sau Terek).
1.2. Poziție geografică- limite și coordonate
Delta Dunării se află în Europa, în NV Mării Negre cu cea mai mare parte a teritoriului în
România, în regiunea ei SE (vezi fig. 1.1.- 5 050 kmp- împreună cu complexul lagunar Razim-
Sinoie) în cea mai mare parte pe teritoriul județului Tulcea și 732 kmp pe teritoriul Ucrainei. În
România, se încadrează cu aproape tot teritoriul său în partea septentrională a provinciei istorice
Dobrogea 5 având următoarele limite:
 N- Câmpia de loess a Bugeacului 6, de-a lungul brațului Chilia fiind frontiera cu Ucraina;
 E- Marea Neagră;
 SV- Podișul Dobrogei.
5 Neguț Silviu (2004), Geografia turismului, Editura Meteor Press, București, p. 152
6 Ielenicz Mihai, Pătru Ileana (2005), România- geografie fizică, vol. I, Editura Universitară, București, p. 244
8
Fig. 1.1. Poziția geografică a Deltei Dunării în cadrul Europei și al României, sursa:
http://www.ddbra.ro/rezervatia/delta-dunarii/localizare, accesat în data de 2.01.2019
Conform site-ului oficial al Rezervației Biosferei Delta Dunării, coordonatele geografice
matematice sunt următoarele 7:
- 28º 10’ 50’’ longitudine estică (Cotul Pisicii);
- 29º 42’ 45’’ longitudine estică (Sulina);
- 45º 27’ latitudine nordică (braţul Chilia, km 43);
- 44º 20’ 40’’ latitudine nordică (Capul Midia).
Cea mai importantă coordonată geografică matematică care traversează Delta Dunării
este paralela de 45 grade latitudine nordică (vezi fig. 1.2.).
Fig. 1.2.-1.3. Delta Dunării, coordonate geografice matematice (stânga) și limite geografice (dreapta), sursa:
www.profudegeogra.ro, accesat în data de 2.01.2019
7 *** http://www.ddbra.ro/rezervatia/delta-dunarii/localizare, accesat în data de 2.01.2019

9
Dacă din punct de vedere fizico-geografic, Delta Dunării se află situată în partea extrem-
estică a Provinciei Ponto-Danubiene, din punct de vedere geomorfologic, limitele sunt
următoarele:
 SV: marginea povârnită a Platformei Dobrogei de Nord (Dealurile Tulcei- cu altitudini de
aproximativ 200 m, maxim în vârful Beștepe- 242 m) acoperită cu o mantie groasă de
loess;
 N: platforma pliocenă limitează delta cu povârnișuri care nu depășesc 40 m altitudine,
alcătuite din depozite cuaternare groase;
 E: adânca depresiune a Mării Negre.
Delimitarea Deltei față de Platforma Dobrogei (Dobrogea înaltă) este bine conturată
datorită datorită înălțimilor care tivesc marginea horstului.
1.3. Clima
Delta Dunării se încadrează în tipul de climă temperat-continentală, specific etajului

climatic de câmpie joasă, cu o importantă influență climatică pontică.
Factorii genetici ai climei
 Radiația solară- constituie sursa energetică principală în geneză și evoluția diferitelor
procese naturale:
- Durata de strălucire a Soarelui: depinde în mare măsură de claritatea masei de
aer care este străbătută de fluxul radiativ, opacitatea fiind determinată mai ales de
ceață, nori, praf și diverși poluanți, în Delta Dunării este de 2 500 ore/an, cea mai
mare din țară;
- Radiația solară globală: reprezintă o însumare a radiației solare directe și a celei
difuze, fiind în cazul Deltei Dunării de 125-130 kcal/cmp, primăvara și vara
însumând 70% din total 8.
 Dinamica maselor de aer- lunile călduroase sunt determinate de influența Anticiclonului
Azorelor iar cele reci de prezența unui maxim baric continental; Anticiclonul Siberian
(din NE- zile de vară cu temperaturi ridicate și uscăciune, iarna se manifestă mai ales cu
geruri), Scandinavic (N-NV, aduce iarna un surplus de zăpadă dar și în alte sezoane
aducând scăderi de temperatură și precipitații) și ciclonii mediteraneeni (pot aduce fie
temperaturi ridicate și uscăciune dacă vin din Orientul Apropiat sau averse, când masele
de aer traversează Marea Mediterană).
8 *** (2015), Curs de Geografie fizică a României, prof. Ielenicz Mihai, Facultatea de Geografie, București
10
 Componentele sistemului geografic și influența lor asupra climei: din acest punct de
vedere, Delta Dunării prezintă o individualitate evidentă față de alte regiuni, specific dat
de vecinătatea Mării Negre care influențează climatul din estul Dobrogei pe o lățime de
10-15 km; linia de țărm separă două medii (apă și uscat) care suferă un proces de răcire
diferit; una dintre consecințe este formarea brizelor, cu un rol important în geneza
topoclimatului de litoral 9 dar mai atenuate în zona deltei (vânturi răcoroase ziua dinspre
mare spre uscat, invers noaptea), astfel, climatul va fi unul moderat (temperaturi mai mici
vara, aer cu o umiditate mai mare, împrăștierea norilor, un număr ridicat de zile senine)
10
.
Elemente climatice
1. Temperatura aerului
 Temperatura medie anuală: depășește 11 grade Celsius, cu sensibile modificări ale
regimul termic de la E spre V, astfel: 10,3 gr. C (Galați), 11 gr. C (Tulcea), 11,1 gr. C
(Sulina);
 Temperatura medie a lunii ianuarie: este de 0 gr. C;
 Temperatura medie a lunii iulie: este de 22 gr. C (vezi tabelul 1.1., fig.1.4.)
Tabel 1.1. Temperaturile medii lunare în Delta Dunării
Luna Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sept Oct Nov Dec M
Tm 0 1 4 10 15 19 22 22 18 13 7 2 11
Sursa: Ielenicz Mihai (2007), România- geografie fizică, p. 29
25
22 22
20
19
18
15 15
13
Gr. C
10 10
7
5
4
2
1
0 0
Ia n Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sept Oct Nov Dec
Luna
Grafic 1.1. Fig.1.4.Temperaturile medii lunare în Delta Dunării

9 Ciulache Sterie (2005), Meteorologie și climatologie, Editura Universitară, București, p. 338

10 Ielenicz Mihai (2007), România- geografie fizică, vol. II, Editura Universitară, București, p. 22
11
 Zile de îngheț (temperatura minimă zilnică este mai mică sau egală cu 0 gr. C): variază
între sub 80- 100/an;
 Zile de iarnă (temperatura maximă zilnică este mai mică sau egală cu 0 gr. C): variază
între 10-30/an;
 Zile de vară (temperatura maximă zilnică depășește sau este egală cu 25 gr. C): variază
între 50-80/an;
 Zile tropicale (temperatura maximă zilnică depășește sau este egală cu 30 gr. C): 10-15
anual datorită manifestării brizelor marine 11. (Ielenicz, 2007).
2. Umezeala relativă a aerului
Este una ridicată datorită particularităților fizico-geografice ale deltei și preponderenței
apei în cadrul suprafeței. Media este de 80%; comparativ, la Constanța media este de 81% iar la
Mangalia de 83%. Vara ajunge la 72%, scăzând spre V: Tulcea (70%), Brăila (69%) iar iarna nu
scade sub 80%, depășind uneori 85%.
3. Nebulozitatea
Este un element important pentru definirea caracteristicilor climatului, întrucât de
evoluția diurnă-anuală a gradului de acoperire al cerului cu nori, depind direct: mărime fluxului
radiativ primit de suprafața activă, evaporația și evapotranspirația, gradul de luminozitate și
indirect o serie de influențe pentru ritmul biotic și pentru starea psihică a omului, inclusiv pentru
derularea unor activități balneo-turistice. În tabelul 1.2. este prezentată situația regimului mediu
al nebulozității din Delta Dunării.
Tabel 1.2. Regimul mediu al nebulozității
Nebulozitatea (zecimi) Număr de zile cu cer:
anuală ianuarie iulie senin (sub înnorat (3,6- acoperit
3,5 zecimi) 7,5 zecimi) (peste 7,5
zecimi)
sub 5 7 2,5-3 peste 150 100-110 100
4. Precipitațiile
 Precipitațiile medii anuale: variază între sub 400-450 mm/an, scad de la V spre E și de la
N către S astfel: Tulcea (439 mm/an), Chilia (395 mm/an), Jurilovca (365 mm/an), Sulina
(359 mm/an), în tabelul 1.3. și graficul 1.2. figura 1.5., este prezentat regimul
precipitațiilor pe sezoane și cantitatea de precipitații căzute:
Tabel 1.3. Regimul precipitațiilor, Delta Dunării
Media Ponderea precipitațiilor (%) Cantitatea precipitațiilor (luni-mm)
12
400 Iarna Primăvara Vara Toamna IV-X XI-III Ianuarie Iulie
20 22,5 sub 30 Peste 25 Sub 200 Sub 175 Sub 30 Sub 40
Grafic 1.2. Ponderea pe sezoane a precipitațiilor (%)
25 20
22.5
30
Ia rna Primăvara Va ra Toamna
Figura 1.5. Ponderea pe sezoane a precipitațiilor (%)

 Număr de zile cu precipitații: variază între 65-75/ an (cel mai mult plouă vara, luna iunie
fiind cea mai ploioasă din deltă);
 Cantități maxime de precipitații: în intervalul de timp 29-30 august 1924, în zona Letea a
plouat în 16 ore o cantitate mai mare decât media anuală (690,6 mm) iar la Sulina- 219
mm 12;
 Număr de zile cu strat de zăpadă: este cel mai mic din țară, fiind de 0-30 zile/an;
 Număr de zile cu ninsoare: variază între sub 15- 20/an;
 Număr de zile cu viscol: variază între 1-2/an.
5. Vânturile
 Direcția medie anuală: predomină vânturile din direcțiile N, NE și NV datorită influenței
anticiclonilor continentali;
 Viteza medie anuală a vântului: 3-5 m/s, uneori vânturile pot bate și cu 20 m/s;
 Calmul atmosferic: numărul de zile fără vânt este extrem de mic, variind în cursul unui
an între 3-10.
Fenomenele meteorologice specifice
Aceste fenomene se produc în orice sezon, unele au o frecvență mai mare, altele sunt în
număr mai mic. Ele se află în corelație cu caracteristicile maselor de aer, influența diferitelor
elemente de mediu, activitățile umane, etc. Din acest punct de vedere pot fi menționate
următoarele tipuri de fenomene: bruma (sub 15 zile/an, lunile X-III), chiciura (mai puțin de 2
12 *** (2015), Curs de Geografie fizică a României, prof. Ielenicz Mihai, Facultatea de Geografie, București
13
zile/an, lunile III-VI), poleiul (2-3 zile/an, lunile I-II), viscolul (1-2/an, lunile I-II) 13, ceața (30-
40 zile/an, lunile I-XII), orajele (10-15, lunile V-XI), roua (sub 25 zile/an), grindina (1 zi/an,
lunile V-VI) 14.
Considerațiuni topoclimatice
 Zone fluvio-lacustre: amplitudine termică mică, vânturi intense, umezeală ridicată, ceață;
 Grindurile: amplitudini termice mai mari, nisipul poate ajunge la temperaturi de 55-70
grade Celsius, brize termice convergente);
 Pădurile: temperaturi mai mici vara față de zonele neacoperite cu vegetație forestieră,
umiditatea mare, precipitații ceva mai ridicate;
 Zonele de contact: brize termice locale, precipitații mai ridicate;
 Litoralul: microclimat de tranziție între tipul de grind și climatul specific Mării Negre
1.4. Principalele unități morfohidrografice
În cadrul suprafeței totale de 5 800 kmp sunt incluse câteva unități fizico-geografice
deosebite din punct de vedere genetic și estetic: Delta Dunării propriu-zisă, complexul lagunar
Razim-Sinoe, litoralul Mării Negre până la izobata de 20 m, Dunărea maritimă până la Cotul
Pisicii, zona inundabilă Isaccea- Tulcea și zona Sărăturile- Murighiol- Plopu 15.
Morfohidrografia se caracterizează prin prezența unor variate forme pozitive și negative.
Dintre elementele morfohidrografice pozitive pot fi menționate: martorii din uscatul
pre-deltaic, grindurile (fluviatile: simple sau asociate, formând câmpii aluviale; fluvio-maritime:
simple- cordoane litorale, perisipuri și asociate- câmpuri maritime) (fig.1.6).
Elementele morfohidrografice negative sunt reprezentate de: japse, rețeaua
hidrografică principală (brațe principale și secundare) și rețea hidrografică secundară (sahale,
gârle, canale, periboine), mlaștini eutrofe, lacuri (de luncă, bălți, ghioluri, limanuri, lagune) și
zona maritimă din fața Deltei Dunării.
Date morfometrice:
- Altitudinea în punctele extreme: 3,6 m în vârful deltei, 0,46 m la Sulina;
- Altitudinile maxime: 12,4 m (dunele de la grindul Letea), 7 m (grindul Caraorman);
13 Pătru Ileana, Zaharia Liliana, Oprea Răzvan (2006), Geografia fizică a României, Editura Universitară,
București, p. 29
15 *** (2007) Ghidul ariilor naturale protejate din România, Autoritatea Națională pentru Turism, București, p.
67
14
- Adâncimea medie a apei: 1 m;
- Adâncimea maximă a apei: anaforele scobite ale brațelor Chilia (-39 m), Tulcea (-34 m),
Sf. Gheorghe (-26 m) și Sulina (-18 m);
- 90% din topografie oscilează între -1 m și +2 m altitudine 16 (la nivelurile medii ale apei
13-15% din suprafața deltei este uscat, la ape mici- 35% iar la ape mari numai 10%);
Relieful
Este de tip câmpie deltaică, împărțită în două sectoare: fluviatilă și maritimă, la care se
poate adăuga și complexul deltaic submarin. În cadrul acestor tipuri se pot identifica alte forme
mai mici, după cum urmează:
 Resturile unor câmpii continentale: mai sunt numite în literatura de specialitate și
17
”grinduri continentale” , grindurile Chilia (6 100 ha, grădiște desprinsă din Podișul
Bugeac, cernoziom, fenomene de tasare, rezultând crovuri) și Stipoc (2 900 ha, alungit
apoi cu grinduri fluviale- vezi fig. 1.4., prezintă altitudine reduse de 2,20- 3,14 m);
16 Posea Grigore (2006), Geografia fizică a României, partea I, Editura Fundației România de Mâine, București,
p. 174
17 Ielenicz Mihai, Comănescu Laura (2006), România- potențial turistic, Editura Universitară, București, p. 311
15
Fig. 1.4. Fig.1.6.Harta fizico-geografică a Deltei Dunării, porțiunile hașurate reprezintă perimetrele cu relief pozitiv,
sursa: http://www.profudegeogra.eu/wp-content/uploads/2012/10/harta-delta-dunarii...jpg, accesat în data de
4.01.2019
 Grindurile fluviatile: ocupă 20 000 ha s-au format de-a lungul brațelor Dunării sau al
unor brațe secundare, caracter liniar, au o lățime de 60-200 m, înălțimile sunt frecvent sub
3 m 18, slab salinizate, se remarcă prezența humusului;
 Grindurile marine: inițial cordoane litorale, foste linii de țărm, cele mai cunoscute sunt
Letea (vezi fig. 1.5.) (fig.1.7) și Caraorman continuate spre S-SE cu Sărăturile,
Crasnicol și Sacalin iar în dreptul Razelmului: Perișor (vezi fig. 1.8.) și Chituc, se
caracterizează prin prezența dunelor din nisip cu înălțimi de 7-12 m;
 Frontul deltei și prodelta: ambele forme se deplasează spre S-SE, frontul deltei începe
odată cu linia de țărm și coboară lin până la -5…-7 m terminându-se cu un glacis submers
iar prodelta ete mai extinsă ca suprafață și coboară la -50…-60 m 19.
Fig. 1.5.- 1.6. Fig.1.7, Fig.1.8. Grindul Letea (stânga) cu Pădurea Letea și dunele de nisip, Grindul Perișor (dreapta)
la contactul cu Marea Neagră, sursa: http://blogdecalatorii.ro/satul-si-padurea-letea-delta-dunarii/, accesat în data
de 4.01.2019
Rețeaua hidrografică principală
Brațele Dunării:
Delta începe la Ceatalul Chilia unde fluviul se desface inițial în două brațe:
 Chilia: 117 km lungime (vezi fig. 1.9.), lățimea medie este de 500 m dar poate atinge și 1
km în anumite porțiuni, transportă 60% din apele Dunării și 48,4 milioane tone de
20
aluviuni, se varsă în mare printr-o delta secundară cu 45 de guri de vărsare , deltă
secundară care înaintează anual cu 75-80 m 21;
 Tulcea: 19 km, care la Ceatalul Sf. Gheorghe se desparte în următoarele brațe:
p. 175
20 Manta Ion (1992), România- o enciclopedie a naturii, Editura Abeona, București, p. 185
21 *** (1967), România- ghid turistic, Editura Meridiane, București, p. 139
16
22
- brațul Sulina: 63 km- după corectare , traversează mijlocul deltei, a fost
23
canalizat între anii 1868- 1902 , malurile sunt supraînălțate prin diguri bine
consolidate și protejate printr-un dolaj din piatră; transportă 18,8% din apa
Dunării și anual 5,8 milioane tone de aluviuni formând la vărsare ”bara de la
Sulina”;
- brațul Sf. Gheorghe: 109 km lungime, după corectarea meandrelor (vezi fig.
1.10.), fiind cea mai veche și mai sinuoasă cale a Dunării spre Marea Neagră;
lățimea albiei sale este în general constantă, 300-400 m, cu o adâncime medie de
5-8 m, foarte rar 20 m; transportă 21,2% din apele Dunării și anual 16,5 milioane
tone de aluviuni, formând la vărsare Insulele Sacalin 24.
.
Fig. 1.7.-1.8. Fig.1.9, Fig.1.10. Brațul Chilia la Chilia Veche (stânga) și brațul Sf. Gheorghe, cu o bifurcație în
dreptul localității omonime, sursa: infotravelromania.ro, accesat în data de 4.01.2019
Rețeaua hidrografică secundară:
Câmpurile și depresiunile mlăștinoase: se desfășoară între brațele principale, se umplu
cu apă în timpul viiturilor iar la ape mici se restrâng sub forma lacurilor, bălților, zătoanelor (vezi
fig. 1.11.-1.12.); cele mai cunoscute sunt: Pardina (între Stipoc și Chilia), Câmpul Letea, Rusca
(între Sulina și Sf. Gheorghe), Gorgova (între Rusca și grindul Caraorman), etc.; la sud de brațul
Sf. Gheorghe, câmpia se întinde pe aproximativ 730 kmp având două sectoare distincte: Câmpia
Dranov (a avut în ultimii 7 000 ani o evoluție similară deltei, trecând de la golf la o unitate cu
cordoane de nisip, lacuri și mlaștini ce s-au extins spre est 25; aportul principal a fost reprezentat
de aluviunile aduse de Dunăre prin brațul Sf. Gheorghe) și zona lacustră.
22 Gâștescu Petre (2010), Fluviile Terrei, Editura CD Press, București, p. 122

23 Pascu Mihai Ion (2003), România, ghid-autoturistic, Editura Coresi, București, p. 266
24 Marin Ion, Ielenicz Mihai, Marin Marian, Tișcovschi Adrian (2002), Europa- enciclopedie geografică,
Editura Corint, București, p. 131
25 Ielenicz Mihai, Pătru Ileana (2005), România- geografie fizică, vol. I, Editura Universitară, București, p. 245
17
Fig. 1.9.-1.10. Fig.1.11, Fig.1.12. Câmpuri și depresiuni mlăștinoase traversate de cursuri de apă, sursa:
www.infodelta.ro, accesat în data de 4.01.2019
Lacurile provin din vechi lagune și limane, din foste văi fluviatile sau prin separarea unor
componente din bazinul maritim. Adâncimea medie este 3 m, diferiă după formă, adâncime,
viteză de scurgere, grad de împotmolire, conținutul de săruri sau de oxigen dizolvat. Ocupă o
suprafață totală de 25 425 ha (7,6% din suprafața deltei). Cele mai cunoscute lacuri sunt:
Dranov- cel mai mare din deltă (2 170 ha), Roșu (1 445 ha), Gorgova (1 377 ha), Lumina (1 367
ha), Isac (1 101 ha), Merhei (1 057 ha), Fortuna (977 ha), Puiu (825 ha), Matița (644 ha),
Obretin (332 ha) 26, etc.
Limanurile, sunt de două tipuri: fluviatile (s-au format pe anumite sectoare de vale
fluvială antecendentă în condițiile ridicări nivelului de bază), fluvio-maritime (vechi văi fluviale
care prin ridicarea nivelului de bază au devenit lacuri (Babadag- 2 000 ha).
Lagunele, sunt lacuri mari rezultate din închiderea unor golfuri prin cordoane litorale.
Cel mai mare complex lagunar este format din lacurile Razim (415 kmp), Golovița, Sinoie,
27
Smeica, închise de cordoanele litorale Chituc-Periteasca . Complexul Razim-Sinoie are o
suprafață de 863,4 kmp și o adâncime maximă de 3,5 m 28. Vastul complex lacustru a fost inițial
un golf marin (Halmyris), sprijinindu-se în partea vestică pe vechea faleză marină (30-40 m
înălțime la Capul Doloșman) și este delimitat de Marea Neagră la E printr-o asociație de
cordoane litorale de 0,5-1,5 m înălțime (vezi fig. 1.13.). În interiorul lacului Razim se află insula
Popina (47 m înălțime și 98 ha în suprafață, geologic parte a Podișul Măcin, grind continental
stâncos format in calcare- vezi fig. 1.14.).
27 Ielenicz Mihai (2007), România- geografie fizică, vol. II, Editura Universitară, p. 167
28 Gâștescu Petre (2006), Lacurile Terrei, Editura CD Press, București, p. 205
18
Fig. 1.11.-1.12. Fig.1.13, Fig.1.14.Harta complexului lagunar Razim-Sinoie (stânga) și insula Popina vedere aeriană
(dreapta), sursa: www.infodelta.ro, accesat în data de 4.01.2018
Rețeaua hidrografică secundară este completată de: canale (construcții artificiale create
cu scopul de a înlesni circulația între diferitele puncte ale deltei), sahalele (au rol în alimentarea
cu apă a bălților, pentru pescuit și circulație), gârlele (cursuri mai mici decât sahalele, se
desprind din Dunăre formând un adevărat păienjeniș, datorită tendinței de împotmolire, multe au
fost transformate în canale: Magearu, Litcov, Dranov sau Crasnicol), periboinele (sunt mici
spărturi de-a lungul litoralului și au rolul unui mic canal de legătură între lacurile deltei și Marea
Neagră).
Apa freatică:
Pânza de apă freatică prezintă o adâncime de 0,1-3,5 m, fiind localizată frecvent în
depozite cu o granulometrie fină dar mai puțin în nisipuri. Dinamica este redusă dar în grindurile
nisipoase (Stipoc, Caraorman) prezintă o dinamică mai intensă, fiind caracteristice apele freatice
mineralizate, sălcii și sărate.
1.5. Geneza și etapele formării Deltei Dunării
Formarea și evoluția Deltei Dunării a reprezentat obiectul de studiu a numeroase lucrări

de specialitate. Grigore Antipa (1914- pionier al cercetării științifice moderne în privința Deltei
Dunării și nu numai), Constantin Brătescu (1923), George Vâlsan (1934- emite o ipoteză privind
explicarea formării Deltei Dunării prezentată la Congresul Internațional de Geografie de la
Varșovia), V. P. Zencovici (1956), I.C. Petrescu (1957) au efectuat cercetări din acest punct de
vedere. Deși există mai multe păreri aproape toate converg spre existența la începutul
holocenului a unui golf 29, în care delta a căpătat prin diferite acumulări formă de estuar 30, care a
fost barat de mai multe generații de grinduri fluvio-maritime în condițiile unui aport solid
29 Ielenicz Mihai (2005), România- geografie fizică, vol. I, Editura Universitară, București, p. 245
p. 175
19
dunărean foarte mare, a manifestării curenților litorali de direcție N-S, a unei platforme
continentale extinse situată la adâncimi mici (vezi fig. 1.15.-1.16.)
Fig. 1.13.-1.14. Fig. 1.15.-1.16.) Delta Dunării (GIS- stânga) și delta în faza de golf (dreapta), sursa:
http://foto.razim-sinoe.ro/displayimage.php?album=9&pid=57#top_display_media, accesat în data de 4.01.2019
În anul 1974, N. Panin a realizat, pe baza unor foraje și datări de vârste absolute o
etapizare care se dorește mai exactă, susținută de argumente științifice.
Începutul Deltei Dunării are loc în perioada Holocen, acum aproximativ 12 000 ani,
perioadă când ghețarii wurm s-au topit ducând la ridicarea nivelului mării. Pe valea Dunării dar
și pe cele învecinate are loc o colmatare de tip regresiv. În momentul în care, nivelul mării
ajunge la -10…-6 m (adâncime la care este localizat în prezent loessul din grindul Caraorman)
apar primele condiții favorabile depunerilor deltaice.
În urmă cu 11 700-7 500 ani se formează cordonul litoral Letea-Carorman (vezi fig.
1.17.) treptat delta se va transforma în golf-liman și apoi în delta fluviatilă cu mai multe brațe
(tip Mississippi), singurul braț exterior este și cel mai vechi Sf. Gheorghe care-și realizează o
deltă proprie numită Delta Sf. Gheorghe I în urmă cu 8 900-7 200 ani (vezi fig. 1.18.). Tot în
această perioadă, grindul Stipoc se va alungi prin depunerea unor grinduri fluviale și va bara
limanurile din nordul deltei.
20
Fig. 1.15.-1.16. Fig.1.17, Fig.1.18. Faza lagunară (stânga) și faza Sf. Gheorghe I (dreapta), sursa: http://foto.razim-
sinoe.ro/displayimage.php?album=9&pid=60#top_display_media, accesat în data de 4.01.2019
Acum 7 200 ani sau 5 200 după alte păreri, creșterea nivelului mării la +4…5 m va duce
la devierea brațului Sf. Gheorghe spre Razelm, rezultând astfel Delta Dranovului de Vest (între 5
000- 2 500 ani î.H.). Regresiunea dacică are loc în jurul anului 2 000 î.H., fapt care va duce la
scăderea nivelului mării la -4 m, brațul Sulina devenind principal, rezultând astfel Delta Sulinei,
cu o suprafață mică inițial dar treptat va avansa spre E până în jurul anului 0 (fig. 1.19.).
21
Fig. 1.19. Faza Sulina, sursa: http://foto.razim-sinoe.ro/displayimage.php?album=9&pos=-59, accesat în data de
4.01.2019
O ultimă fază este transgresiunea valahă, când se declanșează abraziunea Deltei Sulinei,
formarea brațului Chilia peste limanurile nordice și construirea a trei delte secundare printre care
și Chilia. Tot în această perioadă, brațul Sf. Gheorghe avansează peste grindul Crasnicol,
realizând o deltă estică, numită Delta Sf. Gheorghe II.
22
CAPITOLUL II
ECOSISTEMELE TERESTRE DIN BIOMUL DELTA DUNĂRII
Peisajul natural din cadrul Deltei Dunării este dominat de lacurile și lumea vegetală și
animală ce caracterizează aceste unități acvatice, având o deosebită importanță științifică dar și
turistică.
În Delta Dunării se impun patru ecosisteme ce cuprind mediul acvatic și pe cel terestru,
după cum urmează 31:
 Ecosistemul apelor curgătoare: prezent mai ales pe brațele Dunării (vezi fig. 2.1.) și pe
canale, cu plancton și o mare diversitate de specii de pești (crap, șalău, somn, morunaș,
sturioni, scrumbie, etc.);
 Ecosistemul apelor stagnante: prezent în lacuri, gârle împotmolite, cu o mare bogăție de
plante submerse și plutitoare (nuferi- vezi fig. 2.2.) și o faună ihtiologică variată (crap,
lin, plătică, caras, somn, etc.);
Fig. 2.1.-2.2. Brațul Sulina la vărsarea în Marea Neagră (stânga), lac cu nuferi (dreapta), sursa: http://www.puf-
stuf.ro/blog/rezervatia-biosferei-delta-dunarii/, accesat în data de 9.01.2019
 Ecosistemul suprafețelor mlăștinoase și inundabile: alcătuit dominant din stuf, papură,

rogoz, pipirig și sălcii; aici cuibăresc numeroase păsări (rațe- vezi fig. 2.3., gâște,
cormorani, egrete, lopătari, pelicani, lebede, etc.), dar și pești și mamifere (mistreți, vulpi,
căini enoți, etc.);
 Ecosistemul grindurilor: pe grindurile fluviatile, frecvent inundate, se dezvoltă sălcii,
plopi și multe specii de plante higrofile; pe cele fluvio-maritime se impun plante xerofite,
mai ales pe nisipurile parțial consolidate, plantele de sărătură apar în microdepresiuni iar
pâlcurile de pădure- numite hășmace- pe grindul Letea (vezi fig. 2.4). au în compunere
stejar, frasin, ulm, plopi, numeroși arbuști și plante agățătoare- precum vița sălbatică,
iedera, se adaugă carpenul și liana Periploca graeca; plante specifice vecinătății țărmului:
23
varza de mare, perișor de nisip, pelin; între speciile de animale sunt demne de a fi
amintite: vipera, șarpele de apă, șarpele de nisip, mistrețul și multe păsări, mai ales
vulturi iar în vecinătatea țărmului pescăruși și piciorongi.
Fig. 2.3.-2.4. Ecosistemul suprafețelor mlăștinoase (stânga) și Pădurea Letea (dreapta), sursa:
www.descoperadealtadunarii.ro, accesat în data de 9.01.2019
În egală măsură, în Delta Dunării au putut fi identificate un număr de 29 de habitate de
interes comunitar 32. În tabelul 2.1 sunt prezentate cele 29 de habitate împreună cu specia sau
speciile floristice/faunistice reprezentative pentru habitatul respectiv:
Tabel 2.1 Habitate din Delta Dunării
Denumirea habitatului Specie/specii floristice sau faunistice
reprezentative
Ape stătătoare oligotrofe- mezotrofe Vegetație de Littorelletea uniflorae, și/sau
Isoeto-Nanojuncetea
Ape puternic oligo-mezotrofe Vegetație bentonică cu specii de Chara
Bancuri de nisip acoperite permanent cu Alge
strat mic de apă
Terenurile umede și nisipoase Comunități cu Salicornia și alte specii
anuale care colonizează acest tip de teren
Liziera pădurii Ierburi înalte higrofile
Cursuri de apă Vegetație din Ranunculion fluitantis și
Callitrichio-Batrachion
Dune de nisip Hippophae rhamnoides
Depresiuni umede intradunare Plante iubitoare de umezeală
Dune mobile embrionare (în formare) Graminee
Dune gri Fixate prin vegetație herbacee perenă
Galerii ripariene și tufărișuri Nerio-Tamaricetea, Securinegion tinctoriale
Lacuri eutrofe naturale Vegetație tip Magnopotamion sau
Hydrocharition
Lacuri distrofice și iazuri Crap
Lagune costiere Caracudă
32 *** http://natura2000.mmediu.ro/upl//formulare/ROSCI0065%20-%20F.pdf, accesat în data de 9.01.2019

24
Mlaștini calcaroase Cladium mariscus
Pajiști cu diferite tipuri de soluri Molinia și Molinion caeruleae
(calcaroase, turboase, argiloase)
Pajiști mediteraneene umede Ierburi înalte din Molinio- Holoschoenion
Pajiști de altitudine joasă Alopecurus pratensis, Sanguisorba
officinalis
Pajiști aluviale Cnidion dubii
Pajiști sărăturate de tip mediteranean Juncetalia maritimi
Pajiști și mlaștini sărăturoase panonice și Pelin
ponto-sarmatice
Pajiști xerice pe substrat calcaros Plante xerofile adaptate la secete
Pajiști ripariene mixte Querqus robur, Ulmus laevis, Fraxinus
excelsior sau Fraxinus augustifolia,
Ulmenion minoris (de-a lungul cursurilor de
apă)
Cursuri de apă cu maluri nămoloase Vegetație de Chenopodion rubri și
Bidention
Stepe ponto-sarmatice Graminee
Tufărișuri ponto-sarmatice Specii de foioase
Vegetația anuală de-a lungul liniei țărmului Varza de mare
Vegetație forestieră ponto-sarmatică Stejar pufos și zăvoaie cu Salix alba și
Populus alba
Sursa: http://natura2000.mmediu.ro/upl//formulare/ROSCI0065%20-%20F.pdf, accesat în data de 9.01.2019
Potențialul natural este întregit de prezența unei ihtiofaune bogate și variate formată mai
ales din: crap, șalău, somn, cegă, scrumbia de Dunăre, sturioni (morun, nisetru și păstrugă) în
timp ce avifauna este formată din 300 de specii din care peste 80 cuibăresc în zona Deltei
Dunării , printre cele mai valoroase pot fi amintite: pelicanul, egreta, privighetoarea de stuf,
cormoranul, fundacul polar, rațe și gâște sălbatice. La toate acestea se adaugă mamiferele,
reptilele, amfibienii și nevertebratele.
CAPITOLUL III
BIODIVERSITATEA ÎN BIOMUL DELTA DUNĂRII
Rezervație complexă, care constituie un teren favorabil pentru dezvoltarea unei bogate
flore și faune specifică ecosistemelor acvatice, Delta Dunării reprezintă cea mai întinsă și mai
compactă suprafață stuficolă de pe glob, ocupând o suprafață de 240 000 ha 33. Stuful formează
aici imense insule de plaur, cu adâncimi de 0,60-2 m, consolidate de sedimentele depuse în Delta
33 Mohan Gh., Ardelean A., Georgescu M., (1993), Rezervații și monumente ale naturii din România, Editura
Scaiul, București, p. 76
25
Dunării. Imensele stufării au un rol deosebit în menținerea echilibrului natural al Deltei Dunării,
împiedicând aluvionarea ghiolurilor, reduce sărurile minerale din straturile mai mici la suprafața
solului, oferă adăpost, hrană și posibilități de reproducere a peștilor și altor specii de animale,
aproape dispărute din restul Europei.
Vegetația deltei este reprezentată prin numeroase specii din plante acvatice, natante și
submerse, completate cu numeroase specii caracteristice terenurilor mlăștinoase.
Impresionantul triunghi de ape și pământuri, este însă, nu numai o uriașă colecție
botanică, ci și un vast paradis al păsărilor și mamiferelor.
3.1. Flora Deltei Dunării
Vegetația Deltei Dunării este rezultatul întrepătrunderii marilor provincii floristice

pontică și est-europeană, fiind identificate aproximativ 1 150 specii floristice.
Alături de elemente floristice specifice luncilor și deltelor, în această regiune geografică
au fost puse în evidență elemente continental-orientale, ponto-mediteraneene, relicte terțiare
(Ephedra distachya) și halofile (Petrosimonia triandra), cât și elemente sudice și sud-estice.
Vegetația Deltei Dunării poate fi clasificată astfel: vegetația de apă (acvatică), palustră și
de uscat 34:
Vegetația acvatică
Vegetația de apă a Deltei Dunării se caracterizează în primul rând prin prezența stufului
(Phragmites communis- vezi fig. 5.1. fig.3.1.)- plantă caracteristică deltei, având aici condiții
foarte bune pentru dezvoltare, crește în zone compacte atingând înălțimi de 5-6 m.
Alte plante caracteristice sunt cele higrofite submerse care-și înfig rădăcinile în nămol
rezultând adevărate păduri acvatice.
Dintre plantele cu frunze plutitoare pot fi menționate: broscărița (Potamogeton natans),
brădișul (Myriophilum Myriophyllum spicatum), inarița (Najas major), ciuma apei (Elodeea
Elodea canadensis), coada calului (Hippures Hippuris vulgaris), otrețelul otrăţelul (Vitricularia
Utricularia vulgaris), plutica (Limnantheumum nymphoides Nymphoides peltata).
Nuferii fac parte din categoria plantelor plutitoare existând nuferi albi (Nyphea
Nymphaea alba- vezi fig. 5.2. fig 3.2.) sau galben (Nuphar luteum). Tot în categoria florei
acvatice intră iarba broaștelor (Hydrocharis morsus-ranae), foarfeca bălții (Strationes aloides),
cosorul (Ceratophyllum submersum), lintița (Lemna minor, la care se adaugă fitoplanctonul
precum şi diferite specii de alge macrofite.
34 *** (2005), Curs de Geografia fizică a României, prof. Ielenicz Mihai, Facultatea de Geografie din București
26
rizacul, fitoplanctonul, algele și iarba de mare și este completată de cornaci sau nucile de
apă (Batrachium aquitile), foarfeca bălții (Strationes aloides), cosorul (Ceratophyllum
submersum), lintița (Lemna minor) 35.
Fig. 5.1.-5.2. Stufăriș din Delta Dunării și nufărul alb, sursa. www.infodelta.ro, accesat în data de 10.01.2019
Vegetația palustră
Implică vegetația din zonele mlăștinoase dar și din cele lagunare (Razelm). Se remarcă în
mod deosebit stufărișul omogen cu trestie (Phragmites communis), plaurul (insule plutitoare
formate din rădăcinile diferitelor plante), papura (Tifa Typha latifolia), rogozul (Carex stricta),
pipirigul (Scirpus trigueter) triqueter).
Alte specii floristice reprezentative pentru zona palustră sunt: săgeata apei (Sagitareea
Sagittaria sagittifolia), stânjenei (Iris pseudacorus- pseudacorus vezi fig. 5.3.), mana apei
(Gliceria aquatica), salcia cenușie (Salix cinereia cinerea), feriga de apă (Dryopteris
thelypteris), izma broaștei (Mentho Mentha aquatica- vezi fig. 5.4.), cucuta de apă (Ciucuta
virosa), troscotul de apă (Polygonum amphibium), coada calului (Hippuris vulgaris), aliorul de
baltă (Euphorbia palustris), buzduganul (Sparganium ramosum), limbarița (Alisma plantago-
aquatica), roșățeaua (Butomus umbellatus), coada zmeului (Calla palustris).
Diversitatea și valoarea științifică a speciilor vegetale palustre din Delte Dunării este una
dintre cele mai valoroase la nivel mondial, fiind unul dintre argumentele care au contribuit la
declararea zonei ca Rezervație a Biosferei, reprezentând subiectul multor cercetării științifice și
lucrări de specialitate de-a lungul timpului.
Scaiul, București, p. 76
27
Fig. 5.3.-5.4. Stânjenel de baltă (stânga) și izma broaștei (dreapta), sursa: www.infodelta.ro, accesat în data de
10.01.2019
Vegetația de uscat
Vegetația lemnoasă (pădurea) reprezintă aproximativ 7 600 ha (46% în jumătatea nordică
a deltei și 54% în jumătatea sudică). Pădurile sunt localizate mai ales pe grinduri, având forma
unor fâșii lungi și înguste (între 10-250 m, numită hășmacuri 36), sălciile și plopul tremurător
fiind speciile cel mai des întâlnite în cadrul lor; uneori aceste păduri pot lua forma unor păduri-
galerii și pot avea unele porțiuni inundabile (vezi fig. 5.5.) 37.
În cazul Pădurii Letea și nu numai, alături de sălcii și plop se dezvoltă stejarul pedunculat
(Quercus robur), stejarul brumăriu (Quercus pedunculiflora), frasini, ulmul (Ulmus foliacea
foliaceea), părul pădureț (Pirus Pyrus piraster), carpen și specii de tei (Tilia argintaea argentea
Tilia cordata). Specific pentru Pădurea Letea este prezența plantelor agățătoare (liane- Periploca
38
graeca, are origini mediteraneene - vezi fig. 5.6., vița sălbatică sau iedera- Hedera helix),
element deosebit care-i sporește și atractivitatea turistică fiind considerat cel mai exotic loc din
România.
Fig. 5.5.-5.6. Peisaj din Pădurea Letea cu zonă inundabilă (stânga) și liana Periploca graeca (dreapta), sursa:
www.descoperadeltadunarii.ro, accesat în data de 10.01.2019
36 Manta Ion (1992), România, o enciclopedie a naturii, Editura Abeona, București, p. 185
37 Cândea Melinda, Erdeli George, Simon Tamara (2001), România. Potențial turistic și turism, Editura
Universității din București, p. 45
38 Ielenicz Mihai (2007), Geografia fizică a României, vol. II, Editura Universitară, București, p. 220
28
Variata și luxurianta vegetație de la Letea amintește de pădurile ecuatoriale, mai ales din
cauza acestor plante agățătoare care se anină ca niște liane pe trunchiurile stejarilor și plopilor
făcând dificil accesul vizitatorilor în anumite perimetre 39.
Stratul arbustiv este reprezentat de sânger, porumbar (Prunus spinosa), cătină roșie
(Tamarix) și cătină albă (Hippophae), verigar, lemn câinesc, măceș, crușin, zălog, păducel
(Crataegu monogyna monogina).
Tot specifice grindurilor sunt pășunile cu vegetație ierboasă specifică stepei.
Zăvoaiele de sălcii sunt inundabile, de-a lungul întregului sezon de vegetație, fiind
caracterizate prin diferite specii de sălcii (Salix alba, Salix fragilis), plopi (Populus alba,
Populus tremura, Populus nigra), rogoz (Carex vulpina), tătăneasă (Symphytum officinale),
saxifraga ??? (Euphorbia lucida).
3.2. Fauna Deltei Dunării
Fauna deltei cuprinde un vast mozaic de specii, fără egal pe continentul european și chiar
cu unicate mondiale.
Păsări
Faima prețiosului tezaur ornitologic din deltă a depășit de mult granițele României, aici
vin din toate colțurile lumii ornitologi, oameni de știință dar și simpli amatori de peisaje noi și
acest fapt este explicabil, în Delta Dunării există 325 specii de păsări, din care 313 specii
protejate prin Convenția de la Berna 40, 80 dintre speciile de păsări fiind migratoare.
În cadrul Deltei Dunării se pot întâlni rarități ale ornitofaunei europene și mondiale ca:
pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus Pelicanus onocratalus- vezi fig. 5.7. cea mai mare
colonie din Europa), pelicanul creț (Pelecanus Pelicanus crispus), cormoranul mic
(Phalacrocorax pygmaeus, 60% din populația mondială),
39 *** (1967), Ghid turistic- România, Editura Meridiane, București, p. 141

40 *** (2007), Ghidul ariilor naturale protejate din România, Autoritatea Națională pentru Turism, București, p.
72
29
Fig. 5.7.-5.8. Pelicanul comun (stânga) și cormoranul mic (dreapta), sursa: www.infodelta.ro, accesat în data de
11.01.2019
gâsca cu gât roșu (Branta rufficolis, 50% din populația mondială, pe perioada iernii), califarul
alb (Tadorna tadorna), lopătarul (Platalea leucorodia leucorodina- vezi fig. 5.9.), lebăda
cucuiată (Cygnus olor), lebăda de iarnă (Cygnus cygnus), lebăda de vară, lișița (Fulica altra),
sitarul de pădure (Scolopax rusticola), rața sunătoare (Bucephala clangula), rața mică (Anas
crecca), rața lingurar (Anas clypeata), rața moțată (Aythya fuligula), rața cârâitoare (Anas
querquedula), rața mare (Anas platyrhynchos), rața cu ciuf (Netta rufina rifna), rața roșie (Aytha
nyroca), stârcul cenușiu (Ardea cinerea), stârcul galben (Ardeola ralloides), buhaiul de baltă
(Botaurus stellaris- vezi fig. 5.10.), stârcul de noapte (Nyctocorax nyctocorax, Nycticorax
nycticorax), corcodelul mare (Podiceps cristatus), corcodelul gât-roșu (Podiceps grisegena
griseigena) și gât negru (Podiceps nigricollis migricollis) 41, polierul ploier argintiu (Pluviallis
apricaria), fugaciul de țărm (Calidris alpina).
Fig. 5.9.-5.10. Lopătar din Delta Dunării (stânga) și buhaiul de baltă, sursa: www.infodelta.ro, accesat în data de
11.01.2019
Majoritatea păsărilor din Delta Dunării sunt sedentare (permanente), din această categorie
mai fac parte vrabia, sticletele, florinetele și stâncuța.
Dintre speciile de păsări migratoare de un real interes științific sunt: țigănașul (Plegadis
falcinellus), ciovlica ruginie (Glareola pratincola), nagâțul (Vanellus vanellus), culicul mare
(Numenuis arquata), fluierarul picior-roșu (Tringa totanus), etc.
Unele dintre aceste specii de păsări sunt numai păsări de pasaj, care, după o lungă
călătorie popoesc în delta numai pentru câteva săptămâni, pot fi întâlnite primăvara și toamna,
interesante din acest punct de vedere sunt: fluierarii, berzele negre, rața cu coada ascuțită.
Păsări sezoniere (care vin în deltă numai vara), clocesc, scot pui, iar toamna părăsesc
delta pornind spre locuri mai calde, este vorba despre lebăda mută, privighetorile, cormoranul
mare dar și pelicanul (pasăre care face parte din speciile de tip mongolic) 42. Printre oaspeții de
Scaiul, București, pp. 77-78
30
iarnă ai deltei, se numără rața cu ciocul lat, sfrânciogul mare, șoimul călător și rața neagră.
Acestea sunt păsări nordice, care vin pe meleagul deltei unde își caută adăpost până la primăvară.
Toate soiurile de păsări dintre Tropice și Cercul Polar trec pe aici, cele de tip arctic, ca
gârlița mare (Anser albifrons), gârlița mică (Anser erythropus), gâsca gulerată, fugaciul cu cioc
arcuit, rața montană, etc.; cele de tip siberian ca cufundacul polar (Gavia arctica), rața de ghețuri
(Clangula hyemalis), rața fluierătoare (Anas penelope), fluierarul negru, becaținele; nu lipsesc
nici păsările de tip mediteraneean (flamingo- pasăre frumoasă cu penajul roșu care vine
ocazional tocmai din îndepărtata deltă a Nilului), păsări de tip tropical (egreta mică- Egretta
garzetta), cormoranul pitic, rața cu perucă, stârcul roșu (Ardea purpurea), și nici cele de tip
chinezesc (egreta mare- Egretta alba, rața cu ochi albi).
Variată este și lumea păsărilor răpitoare, reprezentată de vulturi albi (Neophron
perenopterus), vulturul pleșuv brun (Aegypius monachus), hereți de stuf (Circus aeruginosus),
codalbul (Heliaetus albicilla), uliganii-pescari (Pandion heliaetus), etc. Se adaugă și unele specii
necrofage, cum este hoitarul alb.
Primăvara, delta trăiește marele eveniment al reîntoarcerii păsărilor migratoare, printre
care pelicanii care sosesc la începutul lunii aprilie, de pe coastele Africii Occidentale, de pe
cursul Nilului albastru, de pe malurile Golfului Persic sau din sudul Federației Ruse.
Mamifere
Sunt reprezentate de: lupi, vulpi, pisici sălbatice, nevăstuici, hermine, ca și unele mai
rare- vidra (Lutra lutra- vezi fig. 5.11.), nurca (Lutreola lutreola- dispărută de peste 150 de ani
din apele continentale din restul Europei), dihorul de baltă (Putorius lutreola), câinele enot
(Nyctereutes prochyonoides- rar întălnit în restul Europei), bizamul (Ondrata zibethica- colonizat
în Delta Dunării în anul 1957, este un rozător originar din America de Nord cu blană foarte
prețioasă 43), mistrețul (este destul de des observat la grindurile Letea, Stipoc, în zona Sulina, Sf.
Gheorghe sau Dranov), iepure, dihor.
Caii sălbatici de pe grindul Letea reprezintă un unicat european (vezi fig. 5.12).

31
Fig. 5.11.-5.12. Vidra din Delta Dunării (stânga) și caii sălbatici de pe grindul Letea, sursa: www.radioconstanta.ro,
Reptile
Pe grindurile abrupte mai pot fi observate unii reprezentanți ai reptilelor ca: șopârlele de
nisip (Eremia sp.), șarpele de apă și viperele mici de stepă (Vipera ursini renardi- vezi fig. 5.13.).
Aici se află unicul loc din România în care trăiește această specie de viperă, mai puțin veninoasă
decât alte vipere.
În jurul lacului Razelm, trăiesc multe broaște țestoase de uscat (Testudo graeca ibera-
vezi fig. 5.14.) care se întâlnesc tot mai rar în Dobrogea. Se adaugă batracienii (broasca de lac și
tritonii).
Fig. 5.13.-5.14. Vipera mică de stepă (stânga) și broasca țestoasă de uscat (dreapta), sursa: www.4animale.ro, accesat
în data de 11.01.2019
Pești (fauna ihtiologică)
44
O altă bogăție a deltei este peștele, cu peste 110 specii , 160 după surse mai recente din
care 75 sunt de apă dulce 45. Există pești de apă dulce, salmastră sau salină. O altă clasificare a
peștilor se poate face astfel:
- Pești permanenți: cega, viza, oblețul mare;
- Pești marini migratori: sturionii (morunul- Huso huso, cel mai mare morun pescuit în
deltă a avut 882 kg, nisetrul, păstruga), renumite pentru icrele negre; migrează din Marea
Neagră în Dunăre pentru depunerea icrelor;
- Pești semimigratori: văduvița, somnul (Siluvus Silurus glanis), crapul (Cyprinio
Cyprinius carpio- recordul pescuit este de 46,5 kg), plătica (Abramis brama), știuca,
mreana, babușca, roșioara, linul (Tinca tinca), caracuda (Carasius carasius Carassius
carassius), bâtca, bibanul (Perca fluviatilis), carasul (Carassius gibelio) (Caratus
carasius)
44 Manta Ion (1992), România- o enciclopedie a naturii, Editura Abeona, București, p. 186
32
În laguna Razelm există alături de crap, șalău, aterina, cambura, scrumbii (Alosa pontica,
Alosa maeotica, Alosa caspia). guvizi (Gopius Gobius fluviatilis), chefal (Mugil auratus).
În lacul Sinoe (salinitate de 15,8%o) există trei specii de chefal, scrumbie, rizeavca,
zarganul și barbunul.
Se adaugă specii renumite: scrumbia de Dunăre (vezi fig. 5.15.) și țiparul Misgurnus
fossilis (Misqurnus fosilis).
Fig. 5.15. Scrumbia de Dunăre, sursa: www.pestisori.ro, accesat în data de 11.01.2019

Cel mai mic pește este un guvid (Knipowitschia Knipotwitsschia cameliae) a cărui
lungime nu trece de 3,2 cm, semnalat doar la Portița.
Nevertebrate
Delta Dunării se caracterizează și printr-un număr mare de specii de nevertrebrate 46.
Cel mai veninos păianjen este văduva neagră (Lactrodectus tredecimguttatus- vezi fig.
5.16.), semnalat în zona Letea și pe insula Popina 47.
Fig. 5.16. Păianjenul văduva neagră, sursa: www.descopera.ro, accesat în data de 11.01.2019
Zooplanctonul este unul bogat în specii, cu copepode, cladocere, myside.
Fundul lacurilor se caracterizează prin prezența larvelor de chironomide, libelule,
viermi, diferite specii de moluște și crustacee.
46 Ielenicz Mihai (2007), Geografia fizică a României, vol. II, Editura Universitară, București, p. 220
47 *** (2007), Ghidul ariilor naturale protejate din România, Autoritatea Națională pentru Turism, București, p.
73
33
CAPITOLUL IV
REZERVAȚIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
Delta Dunării- zonă permanent umedă, declarată rezervație a biosferei, se remarcă prin
originalitatea sa peisagistică, morfohidrologică și faunistică, fiind un unicat european atât sub
aspect ecologic cât și al modului de habitat în mediul deltaic. Din punct de vedere turistic este
una dintre cele mai reprezentative și valoroase din țară.
Potențialul turistic este dominat de elementele cadrului natural, care prin îmbinarea lor
armonioasă dau o mare varietate peisajului, suprafețele acvatice alternând cu terenurile
mlăștinoase și grindurile, sau cu dunele de nisip și plaja cu aspect arid dar exotic.
4.1. Concepte și principii de organizare a Deltei Dunării
34
Rezervațiile Biosferei reprezintă arii naturale protejate care au ca principale scopuri
protecția și conservarea unor zone de habitat natural și a diversității biologice specifice. Acestea
se întind pe mari suprafețe, cuprind un complex de ecosisteme terestre și/sau acvatice, lacuri și
ape curgătoare, zone umede cu comunități biocenotice floristice și faunistice unice, peisaje
naturale armonioase sau cele care au rezultat din amenajarea tradițională a teritoriului respectiv,
ecosisteme care au modificate în urma unor intervenții antropice care pot fi readuse la starea
inițială, comunități umane care se bazează pe resursele naturale ale zonei pentru supraviețuire, pe
baza unor principii de dezvoltare durabilă și armonioasă cu mediul natural.
Suprafața unei rezervații a biosferei este determinată de cerințele de protecție,
conservarea eficientă a mediului natural și a diversității biologice specifice 48.
Managementul unor astfel de rezervații complexe se realizează pe baza unor regulamente
și planuri de protecție și conservare proprii, aflate în conformitate cu recomandările Programului
Om-Biosferă aflat sub egida UNESCO. Astfel, în cazul în care în cadrul perimetrului
rezervațiilor există și situri naturale ale patrimoniului universal, managementul rezervației
trebuie să implementeze și prevederile Convenției pentru protecția patrimoniului mondial natural
și cultural sub egida UNESCO. În vederea asigurării protecției și conservării unor zone de
habitat natural și a diversității biologice specifice , dar și pentru valorificarea unor resurse
naturale disponibile având în vedere cerințele de consum ale populației locale, ținând cont de
limitele de regenerare ale potențialului biologic natural al acestor resurse, în cadrul rezervațiilor
biologice se pot delimita
zone cu un regim diferențiat de protecție ecologică, având în vedere conservarea și valorificarea
durabilă a resurselor disponibile, după cum urmează:
 Zone strict protejate: implică un regim strict de conservare, specific rezervațiilor
științifice;
 Zone tampon: au rolul de a asigura protecția zonelor strict protejate, aici fiind admise
activități limitate de valorificare a resurselor disponibile, în conformitate cu planul de
management aprobat;
 Zone de dezvoltare durabilă: implică valorificarea economică pe principii durabile, prin
practici de tip tradițional sau prin tehnologii noi, admise din punct de vedere ecologic;
 Zone de reconstrucție ecologică: în cadrul acestora se realizează exclusiv, măsuri de
refacere a mediului natural deteriorat, având ca principal scop, acela de a fi ulterior
incluse în zone de dezvoltarea durabilă sau în cadrul celor strict protejate.
48 *** http://www.ddbra.ro/documente/admin/2015/PLAN_DE_MANAGEMENT_RBDD_FINAL_2015__.pdf,
35
Zonele umede de importanță internațională reprezintă arii naturale protejate ce au ca
principal scop asigurarea protecției și conservarea siturilor naturale cu diversitatea biologică
specifică zonelor umede. Managementul implică conservarea lor și utilizarea durabilă a
resurselor biologice generate în conformitate cu prevederile Convenției privind conservarea
zonelor umede de importanță internațională în special ca habitat al păsărilor acvatice- Ramsar.
Siturile naturale ale patrimoniului natural universal reprezintă ariile naturale
protejate cu scopul de conserva și ocroti zone cu habitate naturale în care se găsesc elemente
naturale cu valoare recunoscută la nivel internațional. Suprafața unui astfel de sit este
determinată de cerințele pentru asigurarea integrității și conservarea elementelor naturale aflate
sub protecție. Managementul acestor tipuri de situri se realizează în conformitate cu
regulamentele și planurile proprii de ocrotire și conservare având în vedere respectarea
prevederilor Convenției privind protecția patrimoniului mondial cultural și natural, de sub egida
UNESCO.
Siturile de importanță comunitară (SCI), reprezintă ariile naturale protejate care au ca
principal scop conservarea, menținerea și readucerea în starea de conservare favorabilă a
habitatelor naturale acolo unde este cazul. Ariile naturale de conservare sunt special desemnate
pentru conservarea tipurilor de habitate naturale dar și a speciilor menționate în Anexele
directivelor UE.
Managementul ariilor speciale de conservare implică planuri de management adecvate,
specifice siturilor respective, implementarea unor măsuri legale, administrative și contractuale în
scopul evitării deteriorării habitatelor speciilor dar și perturbării speciilor pentru care aceste
tipuri de zone au fost create. Orice plan sau proiect legat de gestionarea sitului trebuie să implice
o evaluare a impactului, avându-se în vedere și obiectivele de conservare a ariei. Ariile speciale
de conservare sunt desemnate de stat pe baza prevederilor Directivei 92/43/CCE din data de 21
mai
1992 privind conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice și vor face parte din
rețeaua Natura 2000.
Arii de protecție specială avifaunistică (SPA), reprezintă arii naturale protejate cu
scopul de a conserva, menține și eventual remedia starea de conservare a habitatelor specifice
păsărilor migratoare sălbatice. Managementul este identic cu cel de la ariile speciale de
conservare.
Ariile speciale de protecție sunt desemnate de stat în conformitate cu prevederile
Directivei 79/409/CCE din data de 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice și, după
recunoașterea lor de către Comisia Europeană vor fi incluse în cadrul rețelei Natura 2000.
36
4.2. Cadrul legislativ
Se poate spune că prin diversitatea impresionantă a habitatelor și a formelor de viață pe

care le găzduiește într-un spațiu relativ restrâns, Delta Dunării constituie un adevărat muzeu al
biodiversității, o bancă de gene naturală de valoare inestimabilă pentru patrimoniu natural
universal. Dar această regiune geografică atât de valoroasă trebuie să fie protejată prin lege. În
tabelul 4.1. este prezentat istoricul declarării Deltei Dunării ca arie naturală protejată, implicit
legea respectivă.
Tabel 4.1. Declararea Deltei Dunării ca arie naturală protejată. Cadrul legislativ
Legea/Perioada Specificații
Anul 1938 Declararea Pădurii Letea din cadrul Deltei Dunării ca
Rezervație naturală
Perioada 1950-1960 Declararea unei suprafețe cumulate de 40 000 ha de
arii naturale protejate în cadrul Deltei Dunării
Anul 1978 Zona Roșca-Buhaiova-Hrescista a fost declarată
Rezervație a Biosferei
H.G. nr. 983/1990, privind Înființarea Rezervației Biosferei ”Delta Dunării”
organizarea Ministerului Mediului
Anul 1990 Delta Dunării și alte unități adiacente a fost declarată
Rezervație a Biosferei în cadrul Programului
UNESCO ”Omul și Biosfera”
21.05.1991 Delta Dunării este declarată zonă umedă de
importanță internațională, în special ca habitat al
păsărilor de apă (Convenția Ramsar)
Decembrie 1991 Delta Dunării este inclusă în cadrul Lista
Patrimoniului natural mondial UNESCO (Sesiunea a
XV-a) și devine automat Parc Național în taxonomia
IUCN
Anii 1991-1994 Inventarierea faunei ornitologice din cadrul
Rezervației Biosferei ”Delta Dunării” 49
Legea nr. 82/1993, completată și Înființarea Rezervației Biosferei ”Delta Dunării”
modificată ulterior
H.G. nr. 248/1994 Adoptarea unor măsuri pentru aplicarea Legii nr.
82/1993 privind constituirea Rezervației Biosferei
”Delta Dunării”
37
Anul 1995 Proiect de reconstrucție ecologică a polderelor
Babina și Cernovca 50
Anul 2000 și 2005 Ca o apreciere a eficienței Planului de management
aplicat în cadrul Deltei Dunării s-a obținut Diploma
Europeană pentru Arii Protejate decernată de
Consiliul Europei
Anul 2001 Este adoptată Strategia de conștientizare publică
privind valoarea ecologică, științifică și turistică a
Deltei Dunării
O.U.G. nr. 195/2005, aprobată prin Stabilește că regimul ariilor naturale protejate,
Legea nr. 265/2006 conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei
sălbatice se supun prevederilor Ordonanței de
Urgență, precum și legislației în vigoare
O.U.G. nr. 57/2007, aprobată prin Are în vedere regimul ariilor naturale protejate,
Legea nr. 49/2011 conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei
sălbatice, stabilește obligativitatea gestionării ariilor
naturale protejate pe baza Planului de Management
H.G. nr. 1217/2012 cu modificările și Aprobarea Statutului de organizare și funcționare și a
completările ulterioare structurii organizatorice ale Administrației
Rezervației Biosferei ”Delta Dunării”
Ordinul nr. 487/2013 a Ministrului Stabilește delimitarea și descrierea zonelor
Mediului, Apelor și Pădurilor funcționale din Rezervația Biosferei ”Delta Dunării”,
Statutul de organizare și funcționare al Rezervației
precum și componența Consiliului Științific al
Rezervației
H.G. nr. 763/2015 Aprobarea Planului de Management și
Regulamentului Administrației Rezervației Biosferei
”Delta Dunării”
Ordinul de Ministru nr. Aprobarea componenței Consiliului Științific al
1521/29.09.2015 Rezervației Biosferei ”Delta Dunării”
Surse: http://www.ddbra.ro/documente/admin/2015/PLAN_DE_MANAGEMENT_RBDD_FINAL_2015__.pdf,
accesat în data de 12.01.2019; https://rsis.ramsar.org/ris/521, accesat în data de 12.01.2019;
4.3. Organizarea teritorială a Rezervației Delta Dunării
Având în vedere asigurarea protecției și conservării unor zone de habitat dar și a

diversității biologice specifice, pentru valorificarea corespunzătoare a resurselor naturale
50 *** (2007), Ghid turistic al ariilor naturale protejate din România, Autoritatea Națională pentru Turism, p. 72
38
disponibile pentru satisfacerea nevoilor populației locale dar în limitele potențialului natural
biologic de regenerare a acestora, în cuprinsul Rezervației Biosferei Delta Dunării au fost
delimitate următoarele zone cu un regim diferențiat de protecție ecologică, de conservare și de
valorificare a resurselor: zone strict protejate, zone tampon, zone de reconstrucție ecologică și
zone valorificabile din punct de vedere economic 51.
4.3.1. Zone cu protecție integrală

În număr de 20, ocupă o suprafață totală de 50 904 ha (8,7% din suprafața rezervației) 52,
sunt protejate în mod obligatoriu și sunt foarte puțin deranjate de intervenția umană (numai
cercetători sau personalul rezervației), fiind cele mai reprezentative pentru ecosistemele naturale,
acvatice și terestre din cadrul rezervației. În structura acestora, cea mai mare pondere o au
terenurile acoperite permanent sau temporar cu ape, pădurile cu valoare ecologică sau științifică
ridicată (cum sunt cele de pe grindurile Letea și Caraorman), terenurile emerse care constituie
habitatul unor specii de floră și faună care necesită protecție integrală, cum este cazul locurilor
de cuibărit (fig.4.1, tabelul 4.2).
51 *** http://www.ddbra.ro/mediatizari/PM-ARBDD/PM_ARBDD.pdf, accesat în data de 20.01.2019

52 *** http://www.ddbra.ro/rezervatia/delta-dunarii/prezentare-generala/zonare-functionala-a19, accesat în data
de 20.01.2019
39
Fig. 4.1. Harta zonelor de protecție integrală din cadrul Deltei Dunării, sursa: http://www.ddbra.ro/harta-rbdd,
Tabel 4.2. Descrierea zonelor de protecție integrală din cadrul Rezervației Biosferei Delta
Dunării
Nr. Denumirea zonei Suprafață Scurtă descriere
crt. de protecție (ha)
integrală
1 Roșca-Buhaiova 9 625 - Zona cuprinde o diversitate de biotopi reprezentativi
pentru delta fluvială (plauri plutitori sau fixați, mlaștini
stuficole, lacuri, grinduri fluviale, gârle naturale, terenuri
inundabile, zăvoaie de salcii, etc.;
- faună de o remarcabilă diversitate: vidră, nurcă,
hermelină, bizam, câinele enot, vulpe, mistreț, etc.; cea
mai mare colonie de pelicani din Europa;
- Bogată diversitate și în cazul lumii vegetale: nufăr alb și
galben, piciorul cocoșului, plante carnivore, etc.
2 Pădurea Letea 2 825 - Cuprinde pădurile de tip ”hășmac”, care se dezvoltă în
spațiu interdunelor sub forma unor fășii late de 10-250 m;
- Sunt păduri cu o structură complexă șio mare diversitate
de specii, alcătuite din stejar de luncă, stejar brumăriu,
40
plop alb și negru, frasin de luncă și de baltă, păr, tei alb,
ulm, rar arin negru și un subarboret bogat; dezvoltarea
speciilor fiind influențată de nivelul pânzei freatice;
- O caracteristică a zonei o reprezintă abundența plantelor
cățărătoare ce conferă pădurii un caracter subtropical;
- În covorul vegetal apar și alte plante rare: volbura și
brândușa de nisip, cârcelul;
- Bogată faună de păsări (vulturul codalb, șoimulețul de
seară, pupăza, dumbrăveanca, câteva rarități herpelogice
și aproximativ 1 600 specii de entomofaună;
- De remarcat prezența cailor sălbatici.
3 Lacul Răducu 2 500 - Zona cuprinde lacuri cu apă dulce alimentate din ultimul
braț al marelui ”M”;
- Bazinele acvatice sunt înconjurate de grinduri marine cu
soluri sărace, mobile sau fixate cu diferite plante sau arii
depresionare cu apă temporară;
- În acest spațiu sunt protejate populații de pești, păsări și
mamifere.
4 Lacul Nebunu 115 - Implică lacul propriu-zis și împrejurimile sale,
caracterizată prin biocenoze specifice deltei fluviale;
- Datorită izolării sale, lacul asigură condiții foarte bune
pentru reproducerea și dezvoltarea ihtiofaunei specifică
lacurilor cu o suprafață redusă și adâncime mică.
5 Vătafu-Lunguleț 1 625 - Cuprinde diferite forme de relief: grinduri, japșe,
depresiuni, plauri plutitori sau fixați, pajiști halofile;
- Loc important de cuibărit pentru stârcul pitic și
cormoranul mic.
6 Pădurea 2 250 - Zona protejată cuprinde cele mai reprezentative dune
denudate din deltă și pădurea din sudul grindului;
Caraorman
- Variat arboret de luncă (plop, frasin, stejar- unii de
dimensiuni monumentale cu o circumferință de peste 4
m);
- Insecte și mamifere; vulturul coadalb, corbul.
7 Sărături- 87 - Complex de lacuri sărate, caracterizate printr-o mare
diversitate a zoo- și fitoplanctonului;
Murighiol
- Protejează locurile de popas și cuibărit pentru cioc-
întors, piciorong, rața cu ciuf, corcodelul cu gât negru,
prundăriș de sărătură.
8 Arinișul Erenciuc 50 - Singura zonă forestieră din deltă în care arinul negru se
dezvoltă compact; rogozuri înalte;
- Loc de cuibărit pentru vulturul codalb.
9 Insula Popina 98 - Insulă stâncoasă în lacul Razelm, popas important
pentru păsările migratoare și de cuibărit pentru călifarul
alb;
- Păianjenul Văduva-neagră și miriapodul gigant.
10 Sacalin-Zătoane 21 410 - Cuprinde grindurile (Zătoane- grinduri marine cu
vegetație de nisipuri sărăturate și faună specifică), plaja
litorală, lacurile și Insulele Sacalinul Mare și Sacalinul
Mic (cea mai mare colonie de chiră de mare, importantă
pentru cuibărit pentru 30 de specii, migrație și
premigrație, cartier de iernare)
- Lacurile oferă condiții bune de cuibărit pentru lebăda
41
mută; alte specii sunt chira de baltă, piciorongul și cioc-
întorsul.
11 Periteașca-Insula 4 125 - Biocenoze dezvoltate pe nisipurile uscate ale
grindurilor, pe nisipurile udate de apele Mării Negre sau
Bisericuța-
ale lacului Razelm;
Leahova - Cuibăritul călifarilor (Insula Bisericuța- insulă
stâncoasă, fragment al reliefului predeltaic de la N de
Razim, refugiu și loc de popas sau de hrănire pentru
păsările ce vin aici să ierneze);
- Refugiul preferat în timpul migrației diurne a gâștei cu
gât roșu.
12 Capul Doloșman 125 - Conservarea vegetației xerofite;
- Cuibăritul drepnelei negre, pietrarului negru, lăstunului
negru, buha mare;
- Protecția dihorului pătat, șarpelui rău și a celui pătat;
- Vestigii arheologice.
13 Grindul Lupilor 2 075 - Localizat între lacurile Zmeica și Sinoe, important
refugiu de cuibărit și hrană pentru păsări; migrația de
toamnă cu specii ce iernează aici (găște, rațe);
- Mare importantă pentru reproducerea speciilor de pești
(crap, șalău, plătică).
14 Istria-Sinoie 400 - Zonă importantă de cuibărit și hrănire pentru numeroase
păsări: călifarul alb, piciorongul, cioc-întorsul,
prundărașul de sărătură, pasarea ogorului;
- Herpetofauna: țestoasa de uscat, șarpele rău și de apă;
- Vestigii arheologice.
15 Grindul Chituc 2 300 - Grind litoral, cuprinzând dune, lacuri caracteristice, loc
de popas și hrănire pentru foarte multe specii migratoare;
- Vegetație specifică solului nisipos sărăturat.
16 Lacul Rotundu 228 - Lac de luncă inundabilă din zona Somova;
- Reprezentativă pentru studiul și conservarea
biocenozelor adaptate la amplitudini mari ale undei de
viitură.
17 Lacul Potcoava 625 - Colonii mixte de stârci, țigănuși, egrete, cormorani mici;
- Loc de cuibărit pentru stârcul pitic, buhaiul de bată, rața
pestriță, rața cu ciuf, corcodelul cu gât roșu, vulturul
codalb, dar și de hrănire pentru cufundaci, corcodei,
egrete, șoim dunărean, etc;
- Loc de refugiu pentru vidre, nurci, hermeline, etc.;
- Fauna piscicolă- specii periclitate (lin, caracudă).
18 Lacul Belciug 110 - Lac izolat, adânc (7 m), loc ideal pentru peștii
amenințați (caracudă, lin, văduviță);
- Loc de hrănire pentru stârci, egrete, rațe, cocor.
19 Insula Ceaplace 117 - Rezervație științifică din nordul lacului Sinoie, una din
cele trei locații din România unde trăiește pelicanul creț;
- Insula are numai 0,6 ha în suprafață dar zona protejată
acoperă și apele lacului Sinoie până la aproximativ 1 km
distanță de insulă.
20 Insulele Prundu 187 - In SV lacului Sinoie, aproape de mal, cele două insule
însumează 1,4 ha în suprafață;
cu păsări
- Colonie mixtă de păsări cu lopătar, pelican creț, pelican
42
comun și altele cu statut de conservare nefavorabil.
Surse: http://www.ddbra.ro/rezervatia/delta-dunarii/prezentare-generala/zonare-functionala-a19, accesat în data de
20.01.2019; Cândea Melinda și colab. (2001), România. Potențial turistic și turism, pp.45-46
4.3.2. Zone tampon

Acest tip de zone sunt în număr de 13, fiind stabilite în jurul zonelor de protecție integrală
dar și în mare, în fața gurilor Dunării și a complexului Razelm-Sinoie.
Ocupă o suprafață de 222 996 ha, reprezentând 38,5% din întreaga suprafață a
Rezervației Biosferei Delta Dunării, principalul rol al acestora este de a atenua impactul antropic
asupra zonelor protejate. În tabelul 4.3. sunt prezentate cele 13 zone-tampon și suprafața
acestora.
Tabel 4.3. Zonele tampon din Rezervația Biosferei Delta Dunării
Nr. crt. Denumirea zonei-tampon Suprafața (ha)
1 Matița- Merhei- Letea 22 560
2 Șontea 12 500
3 Caraorman 13 830
4 Lumina- Vătafu 13 460
5 Dranov 21 760
6 Sărături-Murighiol 5
7 Lacul Rotundu 1 240
8 Insula Popina 260
9 Capul Doloșman 28
10 Zmeica-Sinoie 31 510
11 Lacul Potcoava 2 937
12 Periteașca- Leahova 210
13 Zona tampon marină 103 000
Sursa: http://www.ddbra.ro/rezervatia/delta-dunarii/prezentare-generala/zonare-functionala-a19, accesat în data de
21.01.2019
4.3.3. Zone de tranziție (economice)

Mai sunt cunoscute și ca ”zone de dezvoltare durabilă”, acoperă o suprafață totală de 306
53
100 ha, reprezentând 52,8% din totalul suprafeței Rezervației Biosferei Delta Dunării , în
consecință, reprezintă suprafața cea mai mare și mai diversă.
53 *** http://www.ddbra.ro/rezervatia/delta-dunarii/prezentare-generala/zonare-functionala-a19, accesat în data

de 21.01.2019
43
Acest tip de zone cuprind terenuri în regim liber de inundație, terenuri îndiguite pentru
folosința agricolă, piscicolă și silvică, dar și terenuri pe care sunt amplasate așezările umane (sate
și orașe).
Terenurile amenajate și care au suferit fenomene de degradare datorită exploatărilor
inadecvate au fost scoase din circuitul productiv fiind propuse pentru renaturare prin lucrări de
reconstrucție ecologică 54.
Terenurile aflate în regim liber de inundație sunt utilizate în principal pentru pescuitul și
recoltarea stufului, cele temporar inundate se folosesc pentru pășunat și cultura plantelor, iar cele
neinundate sunt ocupate de pășuni, vegetație forestieră sau culturi agricole.
Pe teritoriul rezervației există terenuri aparținând domeniului public de interes național,
terenuri aparținând domeniului public de interes județean, local și privat. Patrimoniul natural al
Rezervației, domeniul public de interes național este constituit din suprafețele terestre și acvatice
din perimetrul Rezervației împreună cu resursele naturale pe care le generează.
CAPITOLUL V
MATERIAL ȘI METODE
Sunt prezentate aspectele de ordin tehnic care stau la baza elaborării acestei lucrări, prin
conturarea etapelor de elaborare și a metodelor utilizate care se pot clasifica astfel:
54 *** Ghidul ariilor naturale protejate (2007), Autoritatea Națională pentru Turism, București, p. 69
44
 metode generale - observația, analiza, sinteza, inducția, deducția, comparația, metoda
cartografică, statistică, istorică, metodologia GIS, documentarea bibliografică;
 metode specifice - metoda înregistrării elementelor peisajului geografic, metoda
ECOVAST. ??
Alte mijloace utilizate au fost: descrierea geografică, datarea, explicația, comparația,
clasificarea, ierarhizarea la care s-a apelat în mod egal. Alegerea metodelor și mijloacelor s-a
efectuat în prima etapă a cercetării, corespunzător acumulării de informații, în timp ce utilizarea
acestora s-a produs fie individual fie în asociere. Pe parcursul întregului proces de cercetare.
ponderea și frecvența apelării la acestea a variat în funcție de obiectivele imediate propuse și de
scopurile majore prestabilite.
Istorică, GIS, Cercetarea bibliografcă

Statstca, Comparația, Metoda Metode partculare (specifce):
Deducția, Metoda cartografcă,
Observația, Analiza, Sinteza, Inducția, Metoda înregistrării peisajului
geografc și metoda ECOVAST
Metode generale:
Cercetarea mediului
geografic
Ierarhizarea
Mijloace geografce si istorice: Comparația, Clasifcarea și
Descrierea geografcă, Datarea și Alte mijloace:
Explicația
Fig. 1.5. 5.1. Metode și mijloace de cercetare a peisajelor culturale, după Pompei Cocean (2012)
Metodele și mijloacele utilizate sunt instrumente pentru atingerea obiectivelor prezentei
lucrări. Sunt metode împrumutate din diverse științe, din geografie, istorie, sociologie, economie,
informatică (vezi fig. 1.5. 5.1.). Au fost utilizate în mod echilibrat, în cazul anumitor capitole au
fost utilizate mai multe metode și mijloace simultan dar au fost și alte capitole și subcapitole
unde a fost utilizată o singură metodă sau un singur mijloc, fiind suficient pentru atingerea
obiectivului propus pentru partea respectivă de lucrare, dar și pentru tragerea concluziilor.
Metodele sunt cele clasice în redactarea unei lucrări științifice.
Observația- a fost utilizată pentru a percepe cele mai valoroase aspecte naturale și
antropice din spațiul Deltei Dunării, dar și pentru a studia materialele bibliografice, hărțile și
imaginile care mi-au fost utile în realizarea lucrării. Observația nu trebuie să se rezume numai la
45
o simplă privire sau observare a unui fenomen ci trebuie să se constituie într-un proces complex,
de observare a unor elemente reprezentative, de identificare a punctelor de interes. Observația
poate să fie liberă sau dirijată. Observația liberă se materializează prin notarea unor elemente de
interes și chiar realizarea unor schițe.
Lucrul cu harta- a fost una dintre metodele indispensabile extrem de utile în lucrul la
tema de față. Au fost analizate numeroase hărți ale Deltei Dunării, ale zonelor protejate strict în
mod deosebit pentru a descoperi aspecte legate de resursele turistice care trebuie incluse în
programele de ocrotire. Unele dintre aceste hărți vor fi incluse, sub formă de imagini și în textul
lucrării.
Problematizarea- implică ridicarea problemelor ivite de-a lungul cercetării, identificarea
cauzelor acestora și descoperirea modalităților de rezolvarea a acestor derapaje.
Sintetizarea informațiilor- este o metodă foarte importantă, în condițiile în care, există
numeroase surse de informare (bibliografie selectivă, hărți de specialitate, internet, imagini) este
foarte utilă și necesară în egală măsură.
Comparația- va fi utilizată pentru analiza unor elemente din mai multe surse
bibliografice. Este folosită pentru a descoperi anumite inadvertențe dar și pentru a afla mai multe
opinii despre un anumit fenomen, despre istoria unui obiectiv turistic sau despre anumite
evenimente istorice.
Descrierea- deși este o metodă considerată depășită, poate fi utilizată cu mult succes și
poate să ofere noi informații despre un fenomen, obiectiv turistic sau un element de flora și
faună.
Conservația și dialogul sunt două metode active utilizate de către autor pentru obținerea
de noi informații din diferite surse, mai ales în cadrul studiului pe teren, pentru identificarea
anumitor aspecte de interes.
Caracterizarea este o metodă foarte utilă pentru analiza unor aspecte de țin de un peisaj,
o formă de relief, un obiectiv turistic, și se materializează prin analiza analitică, din toate
punctele de vedere dar și analiza sistemică care implică o caracterizare sintetizată, bazată pe
sinteza informațiilor.
În cercetarea și colectarea informațiilor am întâmpinat anumite dificultăți. În ceea ce
privește documentarea bibliografică, nu am găsit lucrări care să studieze exclusiv din punct de
vedere geoografic Pădurea Letea. Chiar și așa, Dar, în cărțile studiate au existat pasaje succinte
legate de Pădurea Letea, o caracterizare cu informații generale. Majoritatea analizelor geografice
legate de Grindul Letea au fost realizate în contextul Deltei Dunării sau studiul Dunării. De
asemenea, si în privința studiul cadrului natural a trebuit să apelez la lucrări de anvergură ale
46
profesorilor de specialitate: Gheorghe Mohan, Maria Pătroescu, Mihai Ielenicz, Petre Gâștescu,
etc. de unde am scos elemente specifice și Pădurii Letea
Dacă cercetarea bibliografică a avut un succes parțial, Am apelat şi la Internet, unde am
căutat în mod special site-uri specializate și autorizate pentru documentare în privința
problemelor de impact turistic. Deși nu foarte multe, am reușit să găsesc anumite informații utile
pe care le-am inserat în cadrul lucrării.
În cadrul cercetării de pe teren, principalele probleme au fost generate de lipsa unor căi de
acces corespunzătoare care mi-au restricționat accesul în anumite porțiuni din grindul Letea. Cu
toate acestea am reușit să compensez lipsa imaginilor de pe internet cu pozele făcute de mine pe
teren aflate în arhiva personală.
O altă problemă de care m-am lovit pe parcursul redactării lucrării de licență a fost
reticența anumitor instituții în a oferi informații care în mod normal sunt totuși publice. O parte
din aceste informații le-am luat de pe Internet de pe site-ul Ministerului Mediului iar elementele
ce țin problemele de impact le-am luat, majoritatea, de pe internet
Cu toate că resursa de timp a fost suficientă pentru redactarea efectivă a lucrării de
licență, documentarea a durat mai mult decât am estimat din cauza problemelor ivite și descrise
mai sus. O altă parte importantă din bugetul de timp alocat prezentei lucrări a fost consumat
pentru analiza informațiilor și structurarea acestora.
M-am folosit de anumite imagini din satelit sau de pe Google Earth sau Wikimapia pentru
localizarea efectivă a teritoriului studiat și pentru descoperirea anumitor elemente naturale și
culturale vizate spre studiu dar și pentru descoperirea unor probleme de mediu (poluare,
defrișare, degradarea solurilor, etc.).
CAPITOLUL VI
REZULTATE ȘI DISCUȚII
47
În cadrul acestui capitol vor fi prezentate rezultatele cercetării referitoare exclusiv la
impactul activităților umane asupra Pădurii Letea. Capitolul este structurat în două subcapitole,
primul dintre acestea prezintă presiunile actuale asupra Pădurii Letea iar subcapitolul secund
amenințările viitoare.
Incepând cu data de 1 ianuarie 2011, Agenția Națională pentru Protecția Mediului a
derulat proiectul ”Sistem Integrat de Management și Conștientizare în România a Rețelei
Natura 2000 SINCRON, cofinanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională în baza
contractului de finanțare încheiat cu Ministerul Mediului și Pădurilor prin Direcția Generală AM
POS Mediu, în calitate de Autoritate de Management.
Proiectul s-a implementat la nivel național, pe o durată de 36 de luni.
Obiectivul general al proiectului a fost acela de conservare a mediului natural, prin
sprijinirea managementului ariilor naturale protejate, realizarea infrastructurii suport pentru
promovarea ariilor naturale protejate și promovarea activităților de conștientizare.
Practic, în cadrul acestui proiect, prin realizarea infrastructurii planurilor de management
ale ariilor naturale protejate, s-a creat un instrument prin care administratorii şi custozii ariilor
protejate raportează către Agenţia Naţională de Protecţia Mediului.
Acest proiect, pe lângă gestionarea planurilor de management al ariilor protejate,
urmăreşte şi creşterea gradului de conştientizare a publicului larg cu privire la importanţa
conservării biodiversităţii prin realizarea de seminarii de informare.
In cadrul proiectului SINCRON, s-a realizat un sistem informatic, în scopul integrării
planurilor de management şi a datelor şi informaţiilor referitoare la specii şi habitate – astfel că
toţi factorii interesaţi pot folosi anumite informaţii şi documente, ca de exemplu, stuctura unui
plan de management precum şi recomandări de completare, în scopul integrării respectivelor
planuri de management în SINCRON.
In cadrul procesului de elaborare a unui plan de management pentru o arie naturală
protejată, o etapă importantă este identificarea activităţilor cu potenţial impact - presiune sau
ameninţare. Ca urmare, scopul este eliminarea efectelor negative ale acestor activităţi cu
potenţial impact, în vederea micşorării, eliminării sau compensării acestor efecte şi/sau
interzicerii oricărei activităţi viitoare care afectează semnificativ situl.
Ca răspuns la un anumit impact, se iau măsuri specifice care trebuiesc adaptate în
funcţie de intensitatea efectului activităţilor cu potenţial impact ţinând cont de faptul că, pentru
aceeaşi activitate, măsurile specifice (sau de măsurile de management) pot să difere în funcţie de
intensitatea impactului - ridicată sau scazută.
PANA AICI
6.1. Presiuni actuale cu impact asupra Pădurii Letea
48
Presiunile actuale cu impact asupra Pădurii Letea sunt următoarele: pășunatul- fie că este
vorba despre pășunatul cailor sălbatici sau despre animalele domestice din zonă, incendiile
(produse spontan în perioadele foarte călduroase sau secetoase prin autoaprinderea vegetației sau
produse accidental prin neglijența turiștilor sau a altor persoane), turismul neorganizat (poluare
fonică, culegerea unor plante protejate, deșeuri lăsate la întâmplare) și braconajul (vânarea
ilegală a unor specii de mamifere, pescuitul ilegal sau prinderea unor specii de păsări protejate
prin lege pentru a fi ulterior comercializate), unele defrișări (cazuri izolate dar existente).
Un anumit tip de impact este cel al cailor sălbatici asupra Pădurii Letea. În anul 2014, de-
a lungul grindului Letea au fost identificate 471 cabaline libere, dintre care 305 în pădurea Letea,
în anul 2015, au fost identificate 520 cabaline libere de-a lungul grindului Letea, dintre care 230
în pădurea Letea, iar în 2016, 498 cabaline libere pe același grind, dintre care 303 în pădurea
Letea 55. În egală măsură, caii exercită asupra solului o presiune prin pășunat. Dar nu numai caii
exercită o astfel de presiune, unele animale domestice ajung accidental sau voit pe grindul Letea,
și prin pășunat distrug într-o anumită măsură pajiști protejate sau se hrănesc cu diferite specii
vegetale protejate prin lege.
Fragmentarea ecosistemelor din cadrul Grindului Letea prin călcarea zilnică a vegetației
de către un număr mare de animale (domestice sau sălbatice- vezi fig. 5.1.-5.2.), număr care
poate ajunge la peste 2 000, amplifică în mod evident modificările determinate de climă,
modifică implicit piramida trofică, având reale consecințe de tip negativ asupra
microorganismelor, tuturor polenizatorilor și, în consecință, asupra întregii biodiversități. Din
păcate acesta nu este un motiv foarte întemeiat pentru intenția din anul 2011 de eliminare a unui
număr de aproximativ 150 de cai, caii au fost prinși de către localnici pe motiv că distrug
grădinile și strică pădurea 56, din
fericire, prin intervenția organizațiilor de protecție a mediului în mare măsură aceștia au fost
salvați 57.
55 *** http://www.romaniacurata.ro/caii-salbatici-din-delta-distrug-padurea-letea-ce-masuri-iau-autoritatile/,
56 *** https://www.hotnews.ro/stiri-mediu-8641310-zeci-cai-salbatici-din-delta-dunarii-prinsi-intr-tarc-
infometati-risca-fie-trimisi-abator.htm, accesat în data de 26.01.2019
57 *** http://www.reporterntv.ro/stire/caii-salbatici-din-padurea-letea-vor-fi-lasati-in-libertate, accesat în data de
26.01.2019
49
Fig. 5.1.-5.2. Vaci în Pădurea Letea (stânga) și caii sălbatici, sursa: www.imperatortravel.ro, accesat în data de
26.01.2019
Un alt impact este reprezentat de producerea incendiilor din neglijența turiștilor,
pescarilor sau al crescătorilor de animale. Anual în cadrul Rezervației Biosferei Delta Dunării se
produc chiar sute de incendii, multe dintre acestea chiar în apropierea Pădurii Letea, unele dintre
acestea pătruzând în cadrul ariei naturale protejate, producând pagube destul de mari. Incendiile
se pot produce în mod natural, în perioadele foarte călduroase și secetoase prin autoaprinderea
vegetației uscate, un rol important avându-l nisipul cu siliciul din compoziție care duce la
focalizarea razelor solare (efectul de lupă) și producerea focului. În multe cazuri, stingerea
acestor incendii a necesitat foarte mari eforturi din partea pădurarilor, agenților ecologiști si
evident a pompierilor, eforturi concretizate prin acțiuni deosebit de complexe și evident,
costisitoare, cu personalul de intervenție transportat pe cale fluvială din orașul Tulcea.
Fig. 5.3.-5.4. Focare de incendii din și în apropierea Pădurii Letea, surprinse de turiști, sursa:
www.jurnaldecalator.ro, accesat în data de 26.01.2019
Impactul negativ al turismului necontrolat este din păcate o realitate, grindul Letea cu
pădurea de pe cuprinsul acestui se bucură de un anumit renume în rândul turiștilor iar în multe
cazuri se observă o creștere a presiunii turistice caracterizată prin producerea zgomotelor
(poluare fonică), depozitarea inadecvată a deșeurilor sau lăsarea resturilor menajere la întâmplare
sunt tot atâtea probleme lăsate de turiști. Trebuie precizat faptul că activitatea de turism
desfășurată în cadrul Pădurii Letea nu este pe măsura potențialului turistic valoros al acesteia, în
50
cele mai multe cazuri accesul pe grind este realizat în mod neorganizat de către operatori locali
de multe ori fără autorizație în acest sens.
Braconajul este o altă problemă, mamifere, păsări sau pești sunt vânate, prinse sau
pescuite din zona grindului Letea sau din Pădurea Letea. Braconierii ajung pe grind cu ajutorul
bărcilor, de multe ori cu ajutorul localnicilor și vânează mamifere, mai ales mistreți (vezi fig.
5.5.) destinate consumului sau comercializării (pentru confecționarea de suveniruri, pentru piei
sau blănuri, etc.)- în anul 2013, lucrătorii Gărzii de Coastă; au identificat trei cetățeni români
aflați într-o ambarcațiune având asupra lor un exemplar de porc mistreț în greutate de 75 kg dar
și un rucsac unde se aflau 15 kg de carne și organe animale, cu o valoare totală de peste 2 000
euro 58; peștii sunt pescuiți în perioadele de prohibiție, vizate sunt și speciile protejate strict iar de
multe ori metodele de pescuit sunt cele interzise (arcul electric), păsările sunt prinse pentru
comercializare (mai ales păsările cântătoare) protejate strict de legea din România iar unele
pentru consum.
Fig. 5.5.-5.6. Mistreț braconat în Pădurea Letea (stânga) și dovada furtului de lemn de plop din anul 2013, sursa:
http://constanta.ro/2013/03/01/prinsi-la-braconaj-in-padurea-letea/, accesat în data de 26.01.2019
Deși nu este o zonă de unde se poate exploata corespunzător lemnul, și din cauza relativei
izolări, condițiilor naturale (teren nisipos, suprafețe înmlăștinite), specii lemnoase cu o valoare
economică relativă, au existat cazuri în care, mai ales, localnicii au exploatat lemn din Pădurea
Letea, în principal pentru foc. Un astfel de caz a fost înregistrat în anul 2013, când cinci tulceni
au fost depistați de către lucrătorii Gărzii de Coastă încărcând două remorci de lemne de pe
teritoriul Pădurii Letea, neputând face dovada legalității activității desfășurate (vezi fig. 5.6.). A
fost confiscată o cantitate de 13 mc material lemnos- plop, cu o valoare de peste 1 000 lei 59.
Accesul cu autoturismul este strict interzis, cu toate acestea, au fost cazuri identificate
de către oamenii legii când turiștii au intrat cu automobilul în incinta zonei protejate, punând în
pericol flora și fauna locală dar și stabilitatea solului.
58 *** http://constanta.ro/2013/03/01/prinsi-la-braconaj-in-padurea-letea/, accesat în data de 26.01.2019

59 *** https://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/Politica/tulcea-au-taiat-lemne-pentru-foc-din-padurea-letea--
51974.html, accesat în data de 26.01.2019
51
6.2. Amenințări viitoare cu potențial impact asupra Pădurii Letea
Perturbările posibile de pe cuprinsul Pădurii Letea depind de intensitatea intervenției dar

și de natura legăturilor afectate; astfel, unele intervenții pot fi acoperite de către pădure prin
capacitatea ei de autoreglare și control, neexistând amenințări viitoarea, altele însă pot să
provoace unele dereglări ireversibile, ajungându-se chiar la destabilizarea totală a acestui
ecosistem și, în timp, pierderea statutului de arie naturală protejată.
Amenințările viitoare sunt legate tot de factorii actuali de presiune asupra mediului
natural. Astfel, în anul 2007, Direcția Silvică Tulcea a anunțat că nu va mai planta puieți în
cadrul Pădurii Letea din cauza cailor sălbăticiți care-i mănâncă chiar înainte ca aceștia să se
prindă 60, speciile rare de arbori sunt astfel puși într-un real pericol. Nu numai faptul că distrug
vegetația este o problemă dar, conform unor surse, unii cai sunt bolnavi existând riscul unor
epidemii de antrax, leucoză bovină sau pestă porcină în zonă.
În ultima perioadă au existat numeroase inițiative și cautarea unei soluții echitabile pentru
rezolvarea problemei cailor sălbăticiți. Nu numai ei sunt problema, dar și animalele fermierilor și
alte animale sălbatice. Amenințarea viitoare vizează pierderea biodiversității ca o consecință a
următoarelor acțiuni distructive: roaderea scoarței exemplarelor tinere de arbori, consumarea
semințișurilor pădurii, reducerea suprafeței păduroase și a consistenței acesteia, distrugerea
speciilor erbacee și a asociațiilor fragile de nisip, dispariția unor specii și asociații de plante,
degradarea peisajului 61. Trebuie precizat faptul că, în acest moment, capacitatea de primire a
pajiștilor de pe grindul Letea este depășită de 8 ori.
Toată comunitatea științifică a acceptat faptul că scăderea biodiversității de pe grindul
Letea și degradarea ecosistemelor de pe teritoriul acestuia pun într-un real pericol bunăstarea
populației locale acum dar și în viitor, mai ales că, pădurea este cea care asigură fundamentul
întregului ecosistem al ariei naturale strict protejate Pădurea Letea.
Continuarea unui turism neorganizat, poate duce, într-un viitor nu foarte îndepărtat la
extinderea zonelor naturale poluate, diminuarea habitatelor naturale și reducerea numărului de
specii de plante și animale.
Incendiile, sunt cele care afectează mult aria protejată având drept consecințe pe viitor:
pierderi și distrugeri în cadrul florei și faunei ariei naturale protejate, slăbirea lanțurilor trofice,
afectarea unor specii rare, valoroase sau chiar monumente ale naturii, în egală măsură, pe lângă
60 *** https://adevarul.ro/news/societate/caii-salbaticiti-distrug-puietii-padurea-letea-
1_50ac0f557c42d5a663846154/index.html, accesat în data de 26.01.2019
61 *** http://www.ddbra.ro/media/Proiect_Conservarea%20Padurii%20Letea(1).pdf, accesat în data de
26.01.2019
52
distrugerea biodiversității, prin incendiu se poate pe produce pe viitor, degradarea ecosistemelor
si a peisajelor, implicit reducerea valorii științifice și turistice a locurilor.
Prin constientizarea insuficientă a vizitatorilor și chiar a localnicilor, se afectează într-un
mod negati cadrul natural pe ansamblul lui, mai ales speciile și habitatele de interes european și
biodiversitatea sectorului pontic, la modul general.
CONCLUZII
Este foarte evident că există o presiune antropică exercitată în mod direct prin pășunatul
animalelor fermierilor, incendii, impact turistic, braconaj, acces cu automobile sau indirect prin
53
prezența cailor sălbăticiți, care au aparținut unor foste ferme locale, dar și prin lipsa
implementării unor programe de protecție și dezvoltare durabilă a zonei, de aceea se impune
luarea unor măsuri, după cum urmează:
 Stoparea pășunatului: realizarea unei infrastructuri de împrejmuire eficiente (gard de
protecție); refacerea porților de acces- accesul în cadrul ariei strict protejate va fi
realizată prin intermediul unui număr de șapte porți destinate accesului, având o lățime
de 5 m, cu următoarea amplasare: una la limita de nord spre Periprava, a doua la limita
est din drumul C.A.Rosetti- Periprava și patru la limita de sud, spre satul Letea;
refacerea gardului folosind sârmă ghimpată și stâlpi din lemn tratat de salcâm, material
care este ușor și caracterizat prin rezistență, îngropat în nisip până la o adâncime de 80
cm care să prevină și răsturnarea lui accidentală, cu o înalțime a gardului de 170 cm,
astfel încât să fie suficient de înalt să oprească în mod cât mai eficient accesul tuturor
animalelor dăunătoare în spațiul forestier, înlocuirea sârmei ghimpate în totalitate cu o
sârmă nouă, pentru că sărma actuală lipsește sau este destul de degradată;
 Gestionarea fluxurilor de turiști: se referă la implementarea și apoi derularea tuturor
activităților de informare și de conștientizare cu referire la importanța acestei zone
protejate în mod deosebit pentru oamenii locului și natură, realizarea și apoi distribuirea
de cât mai multe materiale în vederea informării în rândul tuturor factorilor interesați,
mai ales operatorii din domeniul turismului, dar și în mass media, se dorește astfel, o
creștere a gradului de conștientizare, care, în timp, să ducă la modificarea
comportamentului oamenilor față de natură, fie ei localnici sau din rândul vizitatorilor,
astfel încât, să se reducă poluarea zonelor naturale, care implicit va diminua pierderea de
habitate naturale și de specii din zona protejată; derularea activităților privind dezvoltarea
turistica a ariei protejate Pădurea Letea, are ca rezultat creșterea calității actului turistic
prin obiective și servicii turistice specifice zonei, protejarea resursei turistice și atragerea
unei anumite categorii de turiști; dezvoltând în mod deosebit turismul de tip ecologic,
populația locală va suficiente resurse alternative de venituri, față de cele din acest
moment, obținute mai ales din exploatarea resurselor proprii, astfel, reducerea exploatării
de tip intensiv va determina refacerea majorității resurselor naturale, atingându-se astfel
obiectivele de conservare a speciilor si a habitatelor lor;
 Stoparea incendiilor: o metodă care poate fi utilizată în acest sens este întreruperea
stratului de vegetației erbacee sau a masivului de stuf prin prelucrarea solului cu o
arătură și cu disc; se vor realiza astfel mai multe prelucrări ale solului sub forma uneo
benzi izolatoare având o lațime minimă dar suficientă să nu permită trecerea focului
din exterior către obiectivul protejat, fiind vorba de o distanță suficient de mare care să
54
asigure stingerea elementelor de ardere (jar, funingine), chiar și în condițiile unui vânt
puternic; realizarea unor puncte PSI, construite și echipate corespunzător și gestionate
de personal calificat în acest sens; 5 pichete P.S.I. cu o zonă destinată echipării pentru
pădurari; acestea sunt construite din lemn și stuf, au o formă de hexagon, suprafața
este de aproximativ 16 mp, înălțimea la streașina este de 2,95 m iar cea maximă de
4,50 m; amplasarea pichetelor P.S.I. în interiorul ariei strict protejate se va face în
imediata apropiere a acceselor, după cum urmează: unul în zona de nord, spre
Periprava, două în zona de est și două în partea de sud a pădurii; de asemenea, pentru
stoparea propagării incendiului sunt prevăzute benzi anti-incendiu cu lățimi de 12-20
m pe tot conturul zonei strict protejate „Pădurea Letea”, acestea se vor întreține
periodic prin arat si discuit.
BIBLIOGRAFIE
a) Literatura de specialitate
55
1. Cândea Melinda, Erdeli George, Simon Tamara (2001), România. Potențial turistic și turism,
Editura Universității din București;
2. Ciulache Sterie (2005), Meteorologie și climatologie, Editura Universitară, București;
3. Gâștescu Petre (2006), Lacurile Terrei, Editura CD Press, București;
4. Gâștescu Petre (2010), Fluviile Terrei, Editura CD Press, București;
5. Ielenicz Mihai, Pătru Ileana (2005), România- geografie fizică, vol. I, Editura Universitară,
București;
6. Ielenicz Mihai, Comănescu Laura (2006), România- potențial turistic, Editura Universitară,
București;
7. Ielenicz Mihai (2007), România- geografie fizică, vol. II, Editura Universitară, București;
8. Manta Ion (1992), România- o enciclopedie a naturii, Editura Abeona, București;
9. Marin Ion, Ielenicz Mihai, Marin Marian, Tișcovschi Adrian (2002), Europa- enciclopedie
geografică, Editura Corint, București;
10. Mohan Gh., Ardelean A., Georgescu M., (1993), Rezervații și monumente ale naturii din
România, Editura Scaiul, București;
11. Neguț Silviu (2004), Geografia turismului, Editura Meteor Press, București;
12. Pascu Mihai Ion (2003), România, ghid-autoturistic, Editura Coresi, București;
13. Pătru Ileana, Zaharia Liliana, Oprea Răzvan (2006), Geografia fizică a României, Editura
Universitară, București;
14. Posea Grigore (2006), Geografia fizică a României, partea I, Editura Fundației România de
Mâine, București;
15. *** (1967), România- ghid turistic, Editura Meridiane, București;
16. *** (2007), Ghidul ariilor naturale protejate din România, Autoritatea Națională pentru
Turism, București;
17. *** (2010), Ghid turistic, România, Colecția Național Geographic Traveler, Editura Adevărul
Holding, București;
18. *** (2015), Curs de Geografie fizică a României, prof. Ielenicz Mihai, Facultatea de
Geografie, București;
19. *** (2015), Curs de Hidrologia uscatului, prof. Zaharia Liliana, Facultatea de Geografie-
București.
b) Webografie
1. *** www.profudegeogra.ro, accesat în data de 2.01.2019;
2. *** www.infotravelromania.ro, accesat în data de 4.01.2019;
3. *** www.infodelta.ro, accesat în data de 4.01.2019;
4. *** www.descoperadealtadunarii.ro, accesat în data de 9.01.2019;
56
5. *** www.descoperadeltadunarii.ro, accesat în data de 10.01.2019;
6. *** www.radioconstanta.ro, accesat în data de 11.01.2019;
7. *** www.4animale.ro, accesat în data de 11.01.2019;
8. *** www.pestisori.ro, accesat în data de 11.01.2019;
9. *** www.descopera.ro, accesat în data de 11.01.2019;
10. *** www.jurnaldecalator.ro, accesat în data de 26.01.2019;
11. *** http://www.dorupanaitescu.ro/deltele-europei-povestea-deltelor-si-prima-plecare-si-un-
concurs.html, accesat în data de 2.01.2019;
12. *** http://www.ddbra.ro/rezervatia/delta-dunarii/localizare, accesat în data de 2.01.2019;
13. *** http://www.profudegeogra.eu/wp-content/uploads/2012/10/harta-delta-dunarii...jpg,
accesat în data de 4.01.2019;
14. *** http://blogdecalatorii.ro/satul-si-padurea-letea-delta-dunarii/, accesat în data de
4.01.2019;
15. *** http://foto.razim-sinoe.ro/displayimage.php?album=9&pid=57#top_display_media,
16. *** http://www.puf-stuf.ro/blog/rezervatia-biosferei-delta-dunarii/, accesat în data de
9.01.2019;
17. *** http://natura2000.mmediu.ro/upl//formulare/ROSCI0065%20-%20F.pdf, accesat în data
de 9.01.2019;
18. ***
http://www.ddbra.ro/documente/admin/2015/PLAN_DE_MANAGEMENT_RBDD_FINAL_20
15__.pdf, accesat în data de 12.01.2019;
19. *** http://www.ddbra.ro/mediatizari/PM-ARBDD/PM_ARBDD.pdf, accesat în data de
20.01.2019;
20. *** http://www.ddbra.ro/rezervatia/delta-dunarii/prezentare-generala/zonare-
functionala-a19, accesat în data de 20.01.2019;
21. *** http://www.ddbra.ro/harta-rbdd, accesat în data de 20.01.2019;
22. *** http://www.romaniacurata.ro/caii-salbatici-din-delta-distrug-padurea-letea-ce-
masuri-iau-autoritatile/, accesat în data de 26.01.2019;
23. *** https://www.hotnews.ro/stiri-mediu-8641310-zeci-cai-salbatici-din-delta-dunarii-
prinsi-intr-tarc-infometati-risca-fie-trimisi-abator.htm, accesat în data de 26.01.2019;
24. *** http://www.reporterntv.ro/stire/caii-salbatici-din-padurea-letea-vor-fi-lasati-in-
libertate, accesat în data de 26.01.2019;
25. *** http://constanta.ro/2013/03/01/prinsi-la-braconaj-in-padurea-letea/, accesat în data de
26.01.2019;
57
26. *** https://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/Politica/tulcea-au-taiat-lemne-pentru-foc-din-
padurea-letea--51974.html, accesat în data de 26.01.2019;
27. *** https://adevarul.ro/news/societate/caii-salbaticiti-distrug-puietii-padurea-letea-
1_50ac0f557c42d5a663846154/index.html, accesat în data de 26.01.2019;
28. *** http://www.ddbra.ro/media/Proiect_Conservarea%20Padurii%20Letea(1).pdf,
c) Legislație
1. *** H.G. nr. 983/1990, privind organizarea Ministerului Mediului;
2. *** Legea nr. 82/1993, completată și modificată ulterior;
3. *** H.G. nr. 248/1994;
4. *** O.U.G. nr. 195/2005, aprobată prin Legea nr. 265/2006;
5. *** O.U.G. nr. 57/2007, aprobată prin Legea nr. 49/2011;
6. *** H.G. nr. 1217/2012 cu modificările și completările ulterioare;
7. *** Ordinul nr. 487/2013 a Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor;
8. *** H.G. nr. 763/2015;
9. *** Ordinul de Ministru nr. 1521/29.09.2015.
58

Pădurea Letea-Delta Dunării

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pădurea Letea-Delta Dunării

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCATIEI NATIONALE

Activități cu potențial impact (presiuni și

1.1. Poziția Deltei Dunării între deltele Terrei

1.2. Poziție geografică- limite și coordonate

7 *** http://www.ddbra.ro/rezervatia/delta-dunarii/localizare, accesat în data de 2.01.2019

Delta Dunării se încadrează în tipul de climă temperat-continentală, specific etajului

Grafic 1.1. Fig.1.4.Temperaturile medii lunare în Delta Dunării

9 Ciulache Sterie (2005), Meteorologie și climatologie, Editura Universitară, București, p. 338

Ia rna Primăvara Va ra Toamna

Figura 1.5. Ponderea pe sezoane a precipitațiilor (%)

1.4. Principalele unități morfohidrografice

22 Gâștescu Petre (2010), Fluviile Terrei, Editura CD Press, București, p. 122

1.5. Geneza și etapele formării Deltei Dunării

Formarea și evoluția Deltei Dunării a reprezentat obiectul de studiu a numeroase lucrări

 Ecosistemul suprafețelor mlăștinoase și inundabile: alcătuit dominant din stuf, papură,

32 *** http://natura2000.mmediu.ro/upl//formulare/ROSCI0065%20-%20F.pdf, accesat în data de 9.01.2019

3.1. Flora Deltei Dunării

Vegetația Deltei Dunării este rezultatul întrepătrunderii marilor provincii floristice

3.2. Fauna Deltei Dunării

39 *** (1967), Ghid turistic- România, Editura Meridiane, București, p. 141

43 *** (1967), Ghid turistic- România, Editura Meridiane, București, p. 141

Fig. 5.15. Scrumbia de Dunăre, sursa: www.pestisori.ro, accesat în data de 11.01.2019

4.1. Concepte și principii de organizare a Deltei Dunării

Se poate spune că prin diversitatea impresionantă a habitatelor și a formelor de viață pe

4.3. Organizarea teritorială a Rezervației Delta Dunării

Având în vedere asigurarea protecției și conservării unor zone de habitat dar și a

4.3.1. Zone cu protecție integrală

51 *** http://www.ddbra.ro/mediatizari/PM-ARBDD/PM_ARBDD.pdf, accesat în data de 20.01.2019

4.3.2. Zone tampon

4.3.3. Zone de tranziție (economice)

53 *** http://www.ddbra.ro/rezervatia/delta-dunarii/prezentare-generala/zonare-functionala-a19, accesat în data

Istorică, GIS, Cercetarea bibliografcă

58 *** http://constanta.ro/2013/03/01/prinsi-la-braconaj-in-padurea-letea/, accesat în data de 26.01.2019

Perturbările posibile de pe cuprinsul Pădurii Letea depind de intensitatea intervenției dar

S-ar putea să vă placă și