Ecosisteme acvatice

Ecosistemele acvatice se diferentiaza n functie de caracteristicile mediului de

viata, apa, n ecosisteme de ape statatoare (ecosisteme lentice) si curgatoare (ecosisteme
lotice).
Ecosisteme lentice
In functie de dimensiuni, evolutie, compozitia chimica a apei, ecosistemele
lentice sunt de mai multe tipuri. Astfel, dimensiunea determina mpartirea n ecosisteme
de lac, mlastina si balta, iar compozitia chimica a apei le diferentiaza n functie de
salinitate (de apa dulce si de apa sarata) si aprovizionarea cu substante nutritive
(oligotrofe, mezotrofe si eutrofe).
1. Lacul
Lacul a fost printre primele ecosisteme studiate de ecologi datorita usurintei
cu care putea fi abordat. Structura biotopului si structura functionala sunt bine
individualizate, categoriile identificate fiind utilizate si pentru cercetarea celorlalte tipuri
de ecosisteme acvatice. Structura spatiala este determinata de distributia temperaturii,
luminii si oxigenului n raport cu adncimea.
2. Balta
Are o adncime mai mica (3-5 m). n
zona malurilor, apare rogozul, pipirigul, stuful si
papura, iar n larg sunt raspndite plante cu frunze
plutitoare ca broscarita, plutnita, nufarul alb si
galben, lintita, ct si cele submerse ca srmulita
apei, ciuma apei, bradis etc. n structura
fitoplanctonului intra algele albastre, algele verzi,
algele silicoase, iar a zooplanctonului populatii de
rotifere. Balta este populata de crap, biban, stiuca,
salau, dar si de diferite specii de broaste, pasari si
mamifere (guzgan, bizam, vidra, nurca, etc.).
3. Mlastina
La nivelul Romniei se diferentiaza
doua categorii: mlastini eutrofe, cu vegetatie
caracteristica baltilor, si mlastini oligotrofe care se
ntlnesc n regiunile cu climat rece si umed, n
zonele cu sisturi cristaline, gresii, granite,
sedimentare sau n zonele montane unde
substantele provin partial din mineralizarea
materiei organice animale si vegetale. Aici este
prezent muschiul de turba (Sphagnum) si alte
specii vegetale (bumbacarita, rogoz, roua cerului).
4. Marea Neagra
Marea Neagra se caracterizeaza prin existenta a doua straturi de apa:
a) la suprafata, un strat relativ mai dulce ( cu salinitate de 16- 17%) si mai usor, oxigenat,
n care se situeaza cea mai mare parte a biocenozei;

1
b) un strat de adncime (peste 180-200 m), mai sarat (salinitate 21-22%) si mai greu,
ncarcat cu hidrogen sulfurat, lipsit de oxigen si, implicit, de formele aerobe de viata.
ntre cele doua straturi nu exista schimb de ape, stratul superficial (mai usor)
plutind deasupra celui de adncime (mai greu). Producatorii sunt reprezentati de algele
planctonice, grupa consumatorilor incluznd zooplanctonul, pesti obisnuiti (hamsii,
stavrizi, guvizi), sturioni (nisetru, morun, cega, pastruga) denumiti de Herodot pesti fara
oase, rechini; delfini si, pna n 1984, foci.
Pe plaja de la Mamaia, Costinesti,
Navodari esueaza n cantitati mari alge verzi cu
talul latit si marginile ondulate, denumite popular
salatica de mare, precum si alge brune si rosii,
bogate n iod. n zona de litoral cuibaresc specii de
pescarus argintiu, chira de mare, furtunar s.a.
Printre dunele de nisip s-au identificat circa 120 de
specii de plante arenicole ca varza de nisip, crcelul,
ridichea de nisip, scaiul vnat, pelin de nisip,
lucerna de nisip, castravetele de mare, etc.

Ecosisteme lotice
Ecosistemele lotice se diferentiaza n functie de particularitatile reliefului
strabatut de praie si ruri:
1) De munte
n albia putin adnca si ngusta a rurilor si
praielor substratul este neuniform, fiind format din
bolovanisuri, pietrisuri, nisip. Pantele mari, uneori discontinue,
determina o viteza de scurgere mare a apei si formarea de
cascade. Debitele sunt relativ mici, temperatura apei coborta,
variabila de la anotimp la anotimp. Transparenta apelor este
mare (anulndu-se nsa n perioadele de torentialitate ploi
puternice, topirea zapezilor), iar concentratia de saruri
dizolvate este scazuta. Plantele (muschi, alge) si animalele
(rotifere, cladocere) prezente aici au cerinte mari fata de
oxigen, manifestnd diferite adaptari morfologice pentru a
evita antrenarea de curentii puternici. Dintre vertebrate,
reprezentativ este pastravul, alaturi de care se ntlnesc
zglavocul, lipanul, molanul etc.
2) De zone deluroase
Fitoplanctonul este permanent, biocenoza saraca, iar oxigenarea buna.
Malurile sunt mai joase, albia este mai larga si adnca, fiind marginita de bolovanisuri,
pietris, nisip. Pantele au nclinatii mai mici, determinnd o viteza de scurgere mai mica.
n apa sunt prezente att substante n suspensie, ct si solvite (100-200 mg/l). Variatia
termica mai larga n cursul anului, de la anotimp la anotimp favorizeaza prezenta
planctonului, ca o componenta biocenotica permanenta, formata dintr-un numar mic de
populatii diatomee, alge verzi si albastre pentru fitoplancton si rotifere, cladocere,
copepode pentru zooplancton. n sectoarele cu viteza redusa, algele si numerose specii de
nevertebrate (insecte, larve, viermi srma, crustacee mici, gasteropode) se fixeaza de
elementele substratului (pietre, nisip, ml), formnd comunitatea biocenotica bentala.

2
 3) De cmpie
Cursul inferior al rurilor se caracterizeaza prin albii foarte largi, cu acumulari
de ml si nisip, cu viteza de scurgere si eroziune foarte reduse, dar si o concentratie de
saruri care depaseste 1 250-1 500 mg/l. Planctonul este mult mai diversificat dect n
zona colinara. n apa apar si plante superioare submerse. Nectonul este si el bine
reprezentat (mreana, clean, boarta, crap, stiuca etc.).
Delta Dunarii
Delta Dunarii reprezinta o asociere
complexa de ecosisteme interconectate, dependente
de regimul hidrologic al Dunarii care, prin
fluctuatiile sale, contribuie la modificari
substantiale ale biotopurilor cu o periodicitate mai
mult sau mai putin constanta. Diversitatea
conditiilor de mediu, ntrepatrunderea si
suprapunerea acestora nu permit o delimitare stricta
a ecosistemelor, aflate si ele ntr-o permanenta
interactiune unele cu altele. Cu toate acestea, se individualizeaza urmatoarele categorii:
a) Apele curgatoare
Apele curgatoare sunt reprezentate de cele trei brate ale Dunarii (Chilia,
Sulina si Sf. Gheorghe), canale si grle. Fitoplanctonul reprezinta clasa producatorilor, n
timp ce un zooplancton variat si numeroase specii de vertebrate (crap, salau, stiuca,
somn, sturioni) compun clasa consumatorilor.
b) Apele stagnante
Apele stagnante permit dezvoltarea macrofitelor sub suprafata apei
(broscarita, bradis, cosor, inarita, ciuma apei), cu frunze plutitoare (nuferi) sau plutitoare
(lintita, pestisoara, otratel) si n marginile mlastinoase (ciulini, limba broastei, sageata
apei, stuf etc.). Consumatorii sunt bine reprezentati de pesti din familia Cyprinidelor
(crap, cosac, babusca), precum si de biban, salau, stiuca, somn. n afara acestora,
molustele, larve, insectele se asociaza tulpinilor plantelor sau populeaza zona bentala.
c) Terenurile mlastinoase
Terenurile mlastinoase sunt acumulari de ml si nisip. Cel mai ntins biotop al
deltei cuprinde regimul hidrologic al Dunarii. Aceste terenuri servesc n timpul viiturilor
la reproducerea pestilor de balta, fiind intercalate ntre baltile permanente si terenurile
inundabile. Practic, formeaza cel mai ntins biotop al deltei actuale. Multe terenuri
mlastinoase sunt acoperite cu stufarisuri permanente, a caror limita spre uscat o constituie
o centura de papura si rogozuri. Printre plantele nsotitoare se numara papura, pipirigul,
rogozul, sageata apei, stnjeneii, macrisul-de-apa etc. Prezenta lor depinde de durata si
intensitatea inundatiilor de primavara, fiind invers proportionala cu acestea. Consumatorii
microscopici si macroscopici sunt mai mult sau mai putin comuni cu cei din ecosistemele
acvatice descrise anterior. Regiunile ntinse de stufarisuri, mai ales cele cu substrat
nisipos, dau nastere, cu timpul, la o formatiune specifica si anume zonele de plaur. Desi
este format din stuf, el prezinta asociatii de organisme constituindu-se ntr-un adevarat
ecosistem care si-a creat suportul ecologic.
d) Terenurile inundabile

3
 Terenurile se acopera cu apa n
timpul viiturilor, iar pe durata apelor mici sunt
uscate, acoperite de pamnt aluvionar si
resturi organice. Apropierea de mlastini a
unora permite extinderea biocenozelor
acestora, atta timp ct uscaciunea nu este
excesiva. Pe mlastinile cu substrat nisipos s-au
format asociatii vegetale caracteristice, mai
cunoscute fiind cele de popndaci, alcatuite
din specii de rogoz prin acumularea si
turbificarea materialului organic mort, astfel nct sa permita supravietuirea speciei n
conditiile alternantei dintre uscat si apa. Tot aici se ntlnesc zaloagele, respectiv tufe de
salcii n care predomina zalogul sau salcia cenusie. Importanta lor este data de conditiile
prielnice pe care le asigura pentru cuibarit, transformndu-se n adevarate colonii de
pasari pentru speciile tiganus, cormoran pitic, strc-de-noapte, strc galben, egreta mica
etc. Aceste terenuri, ca si cele mlastinoase, sunt importante pentru reproducerea faunei
piscicole (mai ales a ciprinidelor).
e) Grindurile
Grindurile constituie suportul ecologic al padurilor de salcii si plopi (Letea,
Caraorman) care concentreaza o diversitate ecologica ridicata, att a speciilor vegetale,
ct si a celor animale. Astfel, alaturi de numeroasele specii de salcii (Salix) si plopi
(Populus), arbustii (catina alba, catina rosie, maces, dracila, lemn cinesc, corn, snger,
calin), subarbustii, lianele (curpen, vita salbatica, mur, iedera, hamei, volbura mare) si
plantele parazite (vsc) edifica, ntr-o arhitectura specifica, paduri cu aspect luxuriant.
Padurile Letea si Caraorman sunt fitocenoze foarte interesante si rare n flora
Europei si arata, comasate pe un spatiu relativ mic, o variatie multipla a diverselor
fenotipuri de plante caracteristice stepelor aride, nisipurilor umede, padurilor, marginii
baltilor si lacurilor. Dintre consumatori, caracteristici sunt soarecii cu botul ascutit, iepurii
si coropisnitele, diferite specii de pasari, vipera, sarpele de apa, spurcaciul, sitarul de
padure, vulturul codalb, bufnita mare, mistret, lup (mai ales iarna). n stufarii si
tufarisurile dinspre mare, n anii favorabili, se pot dezvolta lacustele migratoare, deosebit
de daunatoare pentru culturile agricole, fapt pentru care s-au folosit mijloace chimice n
combaterea lor, cu efecte poluante si asupra celorlalte specii.
f) Zona marii
Zona marii reprezinta un loc de reproducere a lacustelor calatoare. Aceasta
este reprezentata de mediul marin n care se simte influenta apelor Dunarii. Aceasta zona
este populata cu puieti din familia sturionilor. n regiunile mai departate de litoral, avnd
o salinitate variabila, se produce o continua ploaie de organisme moarte spre fundul
platformei continentale, alimentnd bancurile de scoici, hrana preferata a morunului si
nisetrului, care-si vor petrece aici mare parte din viata.
n ncercarea de a reda o imagine ct mai sintetica, dar n acelasi timp
relevanta, s-au facut numeroase simplificari. Cu toate acestea, Delta Dunarii constituie
un ansamblu complex de ecosisteme, cu functionalitate proprie, capabil de autoreglare si
caracterizat de stabilitate, important prin functiile sale de filtru biologic, statiune
temporara a unor pasari, loc de reproducere a numeroase specii de pesti, respectiv de
conservare a biodiversitatii.