Densitatea reelei hidrografice se 'inscrie ca un important indice cantitativ ce caracterizeaz in acelai timp bazinul i reeaua hidrografici.

Notata simbolic cu D i exprimat n km/km2, ea.reprezintaraportul dintre lungimea totala a cursurilor de apa permanente(L) de pe un teritoriu(frecvent un bazin hidrografic) si suprafata lui (F): D = L/F. Valoarea acestui indice reflecta, pe de o parte, gradul de fragmentare a reliefului, iar pe de alta parte, ofera posibilitatea aprecierii resurselor de apa dintr-un anumit areal si permite identificarea zonelor de concentrare a scurgerii. Denstatea retelei hidrografice poate fi determinata si analizata prin mai multe metode: pe bazinele hidrografice, metoda patratelor si cea a izodenselor. Metoda determinarii densitatii retelei hidrografiec pe bazine a fost initiata de geograful german Neumann, in 1900. Ea se poate aplica petru bazine de diferite ordine, pentru care se obtine valoarea densitatii aplicand relatia mentionata mai sus. Aceasta metoda prezinta inconvenientul ca prin determinarea densitatii pe bazine secundare, in cuprinsul bazinului principal raman areale neluate in considerare si anume suprafetele interbazinale. Metoda ptratelor pennite o analiz a distribuiei reelei hidrografice pe intreg spaiul considerat, in cuprinsul cruia se realizeaz un caroiaj de patrate. n fiecare ptrat se calculeaz densitatea reelei hidrografice aplicnd formula cunoscut. Pentru o reprezentare graficA sub formA de hart, n funcie de valorile obinute in pAtrate, se stabilesc intervale de valori ale densitatii i fiecaruia i se atribuie o haur sau culoare. Pe harta, fiecare ptrat va fi haurat sau colorat corespunzAtor intervalului de valori n care se incadreaza. densitatea sa. Metoda izodenselor (izomaerelor) presupune trasarea n limitele unui bazin (sau ale altui areal) a liniilor de egala valoare a densitii reelei bidrografice. Acestea se obin prin interpolarea valorilor densitilor determinate prin metoda pltratelor i pennit analiza distribupei retelei hidrografice in ntreg spaiul considerat.