Poluarea

Poluarea aerului are un efect vătămător asupra vieţii oamenilor,

animalelor şi plantelor. Efectele poluării aerului influenţează, de asemenea,
temperatura aerului, repartiţia precipitaţiilor pe Glob, producând schimbări în
desfăşurarea fenomenelor meteorologice şi climatice. Aceste efecte negative
dovedesc cât de necesară este păstrarea calităţii aerului, ca o cerinţă pentru viaţa
pe Pământ.
Cauzele poluării aerului. Poluarea aerului este cauzată de: gradul mare
de industrializare a unor regiuni ale Globului, creşterea numerică a populaţiei
urbane şi concentrarea populaţiei în oraşe mari, extinderea teritoriului oraşelor,
dezvoltarea transporturilor şi căilor de comunicaţie. Substanţele care poluează
aerul se prezintă sub formă de gaze, pulberi sau vapori. Aceste substanţe se
numesc poluanţi.
Industria-sursă de poluare a atmosferei. Fiecare ramură industrială
răspândeşte în atmosferă poluanţi. Industria termoenergetică, industria siderurgică,
metalurgia neferoasă răspândesc numeroase cenuşi, gaze şi pulberi otrăvitoare;
industria chimică emană o serie de gaze, industria cimentului răspândeşte pulberi
de ciment foarte dăunătoare. Foarte periculoase sunt şi pulberile radioactive de la
centralele nucleare, cum au fost cele provenite din accidentul centralei Cernobîl
din Ucraina, pe care masele de aer le-au transportat în întreaga Europă.
Oraşele şi transporturile – surse de poluare. Creşterea numerică a
populaţiei urbane, în prezent de aproape 50% a determinat atât o sporire a
numărului oraşelor cât şi o dezvoltare a acestora în teritoriu. În oraşele mari ale
Globului, transporturile auto sunt principala sursă de poluare. Acestea elimină
mari cantităţi de fum şi gaze de eşapament, provenite din arderea benzinei şi
motorinei folosite de autovehicule. La aceşti poluanţi se mai adaugă cei proveniţi
din industrie, precum şi cei produşi de sursele de încălzire.
În atmosfera oraşelor, în anotimpul rece, se formează tipul de ceaţă,
denumit smog. Această ceaţă este cauzată de cantităţile mari de pulberi din
atmosferă, care devin nuclee de condensare pentru vaporii de apă. Smogul este
foarte periculos pentru sănătate.
Răspândirea poluanţilor şi urmările acestora sunt determinate de
fenomenele meteorologice. Dintre acestea un rol mare îl au vântul şi precipitaţiile.
Vântul răspândeşte poluanţii în atmosferă. Dacă nu bate vântul, poluanţii se
concentrează în apropierea surselor de poluare. Precipitaţiile atmosferice se pot
combina cu unii poluanţi şi produc ploi acide care distrug plantele. O serie de
poluanţi ajung în straturile superioare ale atmosferei unde pot afecta stratul de
ozon. S-a constatat o spărtură în acest strat deasupra Antarcticii.
 Poluarea şi transformările climatice. Dacă dioxidul de carbon din
atmosferă va depăşi proporţia sa normală (0,03%), se va produce o ridicare a
temperaturii medii anuale a Globului. Consecinţele vor fi catastrofale. Nivelul
Oceanului Planetar va creşte din cauza topirii calotelor glaciare. Apele oceanelor
vor invada ţărmurile continentelor. Se vor extinde zonele deşertice ale planetei.

Poluarea apelor
Prin poluarea apelor se înţelege degradarea proprietăţilor fizice şi
chimice ale acestora. Poluarea apelor este un fenomen de mare actualitate, cu
efecte nocive asupra vieţii oamenilor şi organismelor acvatice.
Poluarea apelor oceanice. Imensitatea apelor oceanice ne face să credem
că acestea nu pot fi poluate. Este o idee greşită, deoarece în apele mărilor şi
oceanelor există substanţe toxice care provin din activitatea umană. Principalele
cauze ale poluării apelor oceanice sunt exploatările de petrol de pe platformele
marine, accidentele navelor petroliere, deversarea în mări şi oceane a apelor uzate,
a substanţelor toxice şi radioactive.
Exploatările de petrol submarine de pe platformele continentale pot avea
pierderi de petrol care poluează apele şi plajele. De asemenea, prin accidentele
navelor petroliere, petrolul formează o peliculă pe suprafaţa apelor care împiedică
respiraţia peştilor şi a altor animale marine. Deseori, multe nave deversează în apa
mărilor şi oceanelor cantităţi importante de reziduuri petroliere. Se apreciază că o
tonă de petrol deversată în mări poate acoperi, sub forma unei pelicule, o suprafaţă
de circa 12 km2 . Se produce aşa-zisa maree neagră. Un mare număr de peşti,
păsări şi foci mor.
Cele mai poluate mări sunt: Marea Mediterană, Marea Nordului şi
Marea Mânecii. În multe cazuri, poluarea oceanelor şi mărilor are loc în zona
ţărmurilor, unde sunt deversate ape menajere, ape industriale, cantităţi mari de
gunoaie, care provin din oraşele de pe ţărm.
O poluare primejdioasă este cea cu substanţe radioactive, care afectează
fauna marină. Organisme internaţionale se preocupă de luarea unor măsuri de
protecţie împotriva poluării acestor ape.
Poluarea apelor continentale este, de asemenea, îngrijorătoare.
Principalele cauze sunt: dezvoltarea industriei, chimizarea agriculturii, creşterea şi
dezvoltarea populaţiei urbane şi a oraşelor.
În ceea ce priveşte poluarea industrială, cea mai mare producătoare de
poluanţi ai apelor este industria alimentară a cărnii. De asemenea, sunt poluante
industria zahărului şi cea a produselor lactate, industria celulozei şi hârtiei,
industria carboniferă, cea a metalurgiei neferoase, etc.
O altă sursă de poluare o reprezintă folosirea pe scară largă în
agricultură a unor substanţe, denumite pesticide, utilizate împotriva insectelor.
Aceste substanţe, ca şi folosirea în exces a îngrăşămintelor chimice poluează, în
special, apele subterane, dar şi apele curgătoare. Deseori, inundaţiile şi revărsările
contribuie şi mai mult la introducerea în straturile freatice a acestor substanţe
poluante.
Poluarea apelor, ca şi a aerului, se răsfrânge în sănătatea oamenilor,
producând boli care le pun în pericol viaţa. De aceea, o serie de organisme
internaţionale prevăd o serie de legi pentru prevenirea pericolelor de poluare.

Poluarea solului
Solul reprezintă învelişul afânat de la suprafaţa scoarţei terestre, care
îndeplineşte funcţia de hrană şi suport pentru plante, dar şi pentru animale.
Poluarea solului este strâns legată de poluarea aerului şi a apei, având
aceleaşi cauze. Poluarea cu îngrăşăminte chimice are efect negativ asupra
fertilităţii, structurii şi capacităţii solului de reţinere a apei, asupra organismelor
din sol şi indirect, asupra omului. O parte din aceste substanţe toxice sunt luate de
plante, ajungând astfel în corpul animalelor şi al omului, alterând funcţia
diferitelor organe.
O altă cauză a poluării solului o reprezintă şi depozitarea unor substanţe
toxice sau a reziduurilor în apropierea oraşelor.
Distrugerea pădurilor atrage după sine distrugerea solului, precum şi
provocarea unor alunecări de teren.
Prevenirea poluării solului se realizează printr-un control permanent al
sănătăţii sale, prin avertizarea celor care poluează, prin construcţia unor zone de
depozitare a tuturor deşeurilor şi substanţelor toxice, prin plantarea unor copaci ce
împiedică eroziunea solului şi prin folosirea judicioasă a îngrăşămintelor,
pesticidelor, precum şi a metodelor agrotehnice care sporesc fertilitatea solurilor.
Poluarea este, deci rezultatul activităţilor umane (industrie, transporturi,
agricultură) care, cu sau fără voie au ca efect degradarea mediului înconjurător şi
totodată au urmări negative asupra oamenilor.

Petre Sorina-Andreea
Clasa a VIII-a B