7.

DENSITATEA SOLULUI
Densitatea solului - reprezintă masa (greutatea) unităţii de volum a solului, considerată fără
spaţiile sale lacunare. Se obţine făcând raportul între masa (greutatea) unei probe de sol complet
uscat şi volumul ocupat de acesta, conform relaţiei:
M
D =
V

unde: D - densitatea solului (g/cm3);

M - masa (greutatea) solului complet uscat (g);
V - volumul ocupat de particulele solide minerale şi organice ale solului (cm 3).

Densitatea solului este influenţată de constituenţii săi şi, mai ales, de proporţia cu care aceştia intră în
alcătuirea masei solului. Constituenţii minerali imprimă o densitate mai mare, pe când cei organici micşorează
valorile acesteia.

Principalii componenţi minerali ai solului, au densitatea cuprinsă între 2,5-5,3 g/cm 3, iar materia
organică prezintă valori mai mici, de 1,2-1,5 g/cm 3.

În funcţie de raportul dintre diferite componente ale solului, densitatea lui oscilează între 2,5-2,8 g/cm 3.
Ea are valori mai mari în orizonturile Bt, unde se găsesc acumulaţi compuşii fierului (2,7-2,8 g/ cm 3) şi valori
mai scăzute în orizonturile superioare Am, unde se găseşte şi un conţinut mai mare de humus (2,5-2,7 g/cm 3).

Valorile densităţii se utilizează la calcularea porozităţii şi la aprecierea compoziţiei solului, întrucât ele
reflectă proporţia dintre partea minerală şi cea organică a unui sol.
 M
V

Cu ajutorul densităţii se calculează porozitatea totală a solului, de asemenea aceasta indică

natura mineralogică a solului şi conţinutul în materie organică.

In laborator, densitatea se determină cu ajutorul picnometrului, adică un vas din sticlă cu o

capacitate de 50-100 ml, cu dop de sticlă prevăzut cu orificiu capilar.