Prepararea soluţiilor de spalat Tab.

1
Denumirea si
N. componenţa Cantitatea Utilizarea Nu se
d/o amestecului utilizează
1. Amestecul cromic Vesela impurificată cu
(sulfocromic) substanţe organice, Determinarea
a) bicromat de cromului
potasiu 50-60 g.
b) acid sulfuric
concentrat 0,5 dm³
2. Soluţia de bicromat
de potasiu cu acid Determinatea
azotic concentrat cromului
a) bicromat de
potasiu 200 g.
b) acid azotic
concentrat 1 dm³
3. Permanganat de
potasiu c.m.5% 50 g.
Apa distilată 1 dm³
Acid sulfuric 30-50 cm³
4. Acid clorhidric Determinarea
6 mol/dm³ cu Raport 1:1 clorurilor
apă oxigenată
c.m. 5-6%
5. Hidroxid de sodiu 400 g.
c.m.40%
apă distilată 1 dm³
6. Soluţie Trilon B
c.m. 5%
7. Soluţie acid oxalic
0,01 mol/dm³
8. Soluţie de ditizonă
în cloroform
0,01 g/dm³
a) ditizonă 0,01 g.
b) cloroform 1 dm³
9. Soluţie bicarbomat
de sodiu c.m.20%
a) bicarbomat de
sodiu 200 g.
 2

b) apă distilată 1 dm³

Regulele de spălare a veselei de laborator şi
cerinţele către puritatea ei

Introducere

Respectarea cerinţelor faţa de puritatea veselei folosite la indeplinirea

investigaţiilor de laborator este o condiţie de bază pentru asigurarea calităţii şi
corectitudinei rezultatelor obţinute.
În acest scop, în laboratoarele sanitaro-igienice, conform cerinţelor de
amenajare, trebuie să fie incăperi speciale (spălătorii) inzestrate cu nişe de
ventilaţie, scurgere de apă; distilatoare, dulapuri de uscare şi alte utilaje
necesare pentru spălarea calitativă a veselei de laborator. Metodele de spălare
a veselei chimice de laborator se aleg în dependenţă de natura impurităţilor, de
reagenţii chimici utilizaţi. Pentru fiecare caz aparte este necesar de a cunoaşte
proprietăţile substanţelor impurificatoare şi anume solubilitatea lor în apă, în
soluţii alcaline, acide, solvenţi organici. Este necesar de a folosi proprietăţile
unor oxidanţi de a reacţiona cu impurităţile organice şi anorganice şi a le
descompune prin formarea unor compuşi solubili. Eliminarea impurităţilor de pe
suprafaţa veselei poate fi efectuată prin mai multe metode: mecanice, fizice,
chimice, fizico-chimice şi combinate.
Prin metodele mecanice subînţelegem eliminarea impurităţilor solide de
pe suprafaţa veselei chimice (precipitate, bucăţi de grăsime, alte rămăşiţe).
Metodele fizice sînt bazate pe proprietăţile fizice a substanţelor (dizolvare,
topire, fierbere, evaporare, sublimare şi altele). Metodele chimice au la bază
reacţiile chimice, de oxido-reducere, combinare şi descompunere, astfel
transformînd unele substanţe toxice în mai puţin toxice, substanţele insolubile în
cele solubile şi alte. Metodele combinate includ unele procese mecanice, fizice,
chimice în dependenţă de gradul de impurificare, proprietăţile rămăşiţelor
impurificatoare.
Scopul lucrării este descrierea metodelor de spălare a veselei de
laborator şi în acelaşi timp evidenţierea unor cerinţe concrete, specifice
anumitor metodici de investigare chimice privind asigurarea purităţii veselei.
Materialul dat va fi util tuturor specialiştilor laboratoarelor de profil sanitaro-
chimic, toxico-igienic.

1. Metodele mecanice şi fizice de spălare a veselei de laborator

1.1. Vesela care nu conţine urme de substanţe insolubile (grăsimi,

smoale ş.a.) se spală minuţios cu apa fierbinte pe suprafaţa internă şi externă,
folosind perii de curăţat, mărimea cărora să corespundă pentru anumite tipuri de
vesela. Aceasta procedura se repetă, schimbînd apa cu soluţiile de săpun
 3

(detergenţi) ori sodă (bicarbonat de natriu), după care se clăteşte cu apă din
apeduct, apoi de cîteva ori cu apa distilată.

1.2. Inlăturarea mecanică a impurităţilor de pe suprafaţa vaselor se

efectuează prin folosirea hîrtiei de filtru mărunţită, care fiind introdusă în
interiorul vasului se agită cu soluţia de spălat. Se interzice a folosi nisipul
pentru spălarea veselei de laborator, deoarece el poate provoca zgîrieturi, ce
duce la defectarea veselei.

1.3. Metoda de spălare cu apa şi aburi se aplică mai des pentru vesela
de măsurare ce necesită o instalaţie specială. Prelucrarea cu aburi are un efect
dublu, deoarece se obţine nu numai curaţare deplină de grăsimi şi alte impurităţi,
dar şi eliminarea unor componenţi solubili absorbiţi pe suprafaţa sticlei.

1.4. Pentru spălarea veselei se folosesc agenţi activi de suprafaţă (săpun,

prafuri de spălat sintetice, detergenţi, lichide pentru spălarea veselei de uz
casnic). Soluţiile de substanţe activi de suprafaţa contribuie la emulsionarea
grăsimilor în picături mici în urma căruia suprafaţa de contact a lor cu apa se
măreşte considerabil , ce dă posibilitatea de a înlătura mai uşor grăsimile de pe
suprafaţa veselei.

1.5. Spălarea cu solvenţi organici se înfăptuieşte în cazul înlăturării

impurităţilor de natura organică, insolubile în apă. Mai des se folosesc alcool ,
eter dietilic, acetonă, eter de petrol şi alţii. Spălarea veselei cu solvenţi organici
se execută sub nişa de ventilaţie, la distanţa de foc, aparate electrice, deoarece
majoritatea solvenţilor sunt uşor inflamabili. Solvenţii organici, utilizaţi se
colectează fiecare separat şi se supun regenerării prin distilare .
Menţionăm că după spalarea veselei de laborator prin metodele sus numite
(fizice şi mecanice) este necesar de a o clăti de cîteva ori cu apa distilată.

Metodele de spălare fizice asigură calitatea bună de spălare a veselei

impurificate de soluţii apoase de substanţe chimice ( anorganice), de grăsimi
mai ales de pe suprafeţele vaselor, dimensiunile cărora permit prelucrarea cu
perii.În practica de laborator des se foloseşte vesela de laborator specifică
(pipete, biurete, colbe pentru evaporare, coloane pentru curăţirea probelor,
baloane cotate şi altele) ce nu pot fi spălate calitativ prin metodele fizice şi
mecanice. În cazul dat, precum şi în cazurile curăţirii nedepline a veselei prin
metode fizice, legate de natura impurităţilor, se recurge la metodele chimice.
 4

2. Metodele chimice de spălare a veselei de laborator.

2.1. Pentru spălarea veselei chimice în practica de laborator se foloseşte

amestecul cromic (sulfocromic), deoarece sărurile cromice în mediul acid
manifestă proprietăti de oxidanţi puternici. Pentru prepararea amestecului
cromic se dizolvă 50-60 grame bicromat de potasiu bine mărunţit în 0,5 dm³
de acid sulfuric concentrat la încălzire pe baia de apă (într-o ceaşca de
porţelan). În vesela clătită se toarnă atent amestecul cromic încălzit în aşa
cantitate ca să ocupe 1/3-1/4 din volumul vasului, astfel umectând pereţii interni.
Vesela prelucrată se lasă pe căteva minute, apoi se spală cu apă caldă, urmînd
clătirea cu apă distilată. Amestecul cromic utilizat se păstrează sub nişa de
ventilare într-un vas de porţelan înzestrat cu capac. Amestecul cromic se
întrebuinţează în răstimp îndelungat, de mai multe ori la spălarea veselei de
laborator murdare. Schimbarea culorii iniţiale de oranj-închis în verde-închis
este criteriul de inutilitate a acestui amestec, după folosirea lui îndelungată.
Trebuie de menţionat, că amestecul cromic încălzit la temperatura de 45-50ºC
acţionează mai efectiv. Temperatura aceasta o atingem prin încălzire pe baia de
apă sau la adaosul unei cantităţi de apă ori acid sulfuric concentrat, precum si la
clătirea preventivă a veselei cu apă fierbinte.
Nu se foloseşte amestecul cromic în cazurile cînd:
- vesela este impurificată de produse de prelucrare a petrolului, uleiuri minerale,
parafină ş.a. astfel folosind dizolvanţi organici;
- vesela conţine urme de săruri de bariu, deoarece se obţine sulfatul de bariu, ce
formează pe pereţii veselei precipitat greu de înlăturat;
- vesela de laborator şi vesela de recoltare a probelor de apă este predestinată la
determinarea cromului,deoarece ar servi ca mijloc de impurificare cu crom.

2.2. La spălarea veselei de laborator la fel se foloseşte soluţie de

bicromat de potasiu cu acid azotic concentrat. Prepararea şi folosirea acestui
amestec necesită, de asemenea, atenţie şi precauţie. Amestecul se pregăteşte
dizolvînd 200 grame bicromat de potasiu într-un litru de acid azotic concentrat.
Compusul dat acţionează efectiv la temperatura camerei, este mai stabil în timp
şi după proprietăţile de spălare prevalează amestecului sulfocromic. Este
necesar de menţionat, că la folosirea acestui amestec se degajă bioxid de azot,
care este toxic, de aceea lucrările cu amestecurile ce conţin acizi
concentraţi, se efectuează sub nişa de ventilare.

2.3. Un alt mijloc de spălare a veselei de laborator este soluţia de

permanganat de potasiu cu c.m. 5,0 %. Această soluţie posedă proprietăţi de
oxidant puternic, ce se manifestă intensiv la acidulare cu acid sulfuric ori la
încălzire. În vasele preventiv spălate şi clătite cu apă fierbinte se toarnă soluţia
 5

de permanganat de potasiu, apoi se adăugă acid sulfuric într-o şuviţă subţire

prelingătoare pe suprafaţa internă a vasului, astfel provocînd încălzirea
amestecului, suficientă pentru a oxida toate impurităţile. Este recomandat de a
adăuga 3-5 ml. acid sulfuric concentrat la 100 ml. soluţie de permanganat de
potasiu, pentru a ridica temperatura soluţiei în jurul la 50-60ºC. Se interzice
folosirea acidului clorhidric în schimbul acidului sulfuric, deoarece are loc
eliminarea clorului liber toxic. În unele cazuri la spălarea cu soluţie de
permanganat de potasiu pe pereţii vaselor chimice poate rămîne o depunere
brună, ce se înlătură folosind apa oxigenată, soluţie sulfat de fier , sarea lui
Mohr. Soluţia de permanganat de potasiu spre deosebire de amestecul
sulfocromic se foloseşte numai o singură dată.

2.4. Amestecul format din acid clorhidric 6,0 mol/dm³ cu apă oxigenată
c.m. 5-6 % luate în raport (1:1) manifestă acţiune oxidantă asupra impurităţilor
şi acţionează energic la încălzire. Prioritatea folosirii acestui amestec se explică
prin faptul, că el nu acţionează negativ asupra sticlei, cum este în cazul folosirii
amestecului cromic.

2.5. În cazul, cînd vesela de laborator este impurificată de substanţe

insolubile în apă, se poate folosi acidul sulfuric concentrat ori soluţia concentrată
de bază caustică (hidroxidul de sodiu, de potasiu) cu c.m.40% în dependenţa de
solubilitatea substanţelor.

3. Metodele combinate prezintă combinarea metodelor mecanice, fizice

şi chimice de spălare a veselei de laborator. Ele se aplică cel mai des în practica
de lucru, deoarece permit înlăturarea completă a impurităţilor şi asigură calitatea
înaltă a purităţii veselei aplicate la efectuarea investigaţiilor de laborator.
Combinarea metodelor este prevăzută în dependenţă de natura impurităţilor şi de
cerinţele către puritatea veselei la efectuarea unor investigaţii concrete.

4. Pregătirea veselei la unele metode analitice de investigare

4.1. În documentele normative se descrie unele cerinţe specifice privind

curăţarea veselei de laborator. Ca exemplu, pregătirea veselei de laborator
folosită la determinarea metalelor grele prin metoda de absorbţie atomică
include mai multe etape consecutive - spălarea cu acid azotic (1:1) , în unele
cazuri se recomandă acid azotic fierbinte, apoi clătirea cu apă distilată , urmînd
spălarea cu acid clorhidric ( 1:1) , finalizînd cu clătirea de 3-4 ori cu apă
distilată şi de 2 ori cu apă bidistilată.
4.2. Capsulele de porţelan folosite pentru mineralizarea probelor, după
spălarea obişnuită se prelucrează în decurs de o oră cu soluţie de acid acetic,
 6

folosind baia de apă ori se spală cu soluţie fierbinte de acid azotic, apoi se
clăteşte cu apă distilată.
4.3. Vesela de laborator predestinată pentru determinarea elementelor
toxice prin metoda polarografică se spală cu amestec cromic, urmînd clătirea
cu apă, apoi spălarea cu acid azotic concentrat şi se clăteşte cu apă distilată,
finalizînd prin clătirea cu apă bidistilată. Deseori pereţii sticlei veselei au
proprietatea de a absorbi ioni de metale. Prezenţa lor pot duce la apariţia erorilor
în procesul determinărilor analitice. În asemenea cazuri vesela chimică după
spălare se prelucrează cu soluţie Trilon B c.m. 5% ori cu soluţie de 0,01 mol/dm³
acid oxalic. Alte erori în procesul determinărilor analitice pot apărea în urma
spălării nedefinitive a veselei ori trecerii ionilor de metale din însuşi sticlă.
4.4. Este obligatoriu de a efectua controlul periodic a veselei de
laborator spălate la conţinutul rămăşiţelor de ioni de metale . Pentru aceasta
vesela se prelucrează cu soluţie de ditizonă în cloroform 0,01 g/dm³ , ce are
proprietatea de a forma cu ionii metalelor compuşi comlex coloraţi. Cea mai
neînsemnată schimbare a culorii ditizonei ne indică că vesela este impurificată
cu cantităţi restante a metalelor. În cazul dat vesela se mai prelucrează cu soluţie
de ditizonă 0.3g/dm³ şi se lasă timp de 30 minute, urmînd clătirea cu cloroform ,
după care vesela se usucă sub nişă de ventilaţie. Se întîmplă, ca astfel de
prelucrare să nu dea efectul dorit. Atunci vesela se prelucrează cu soluţie apoasă
de dietilditiocarbomat de natriu c.m. 1%, apoi se clăteşte cu apă distilată.
4.5. Vesela de laborator folosită la depistarea pesticidelor se recomandă
să fie păstrată separat. Se exclude folosirea veselei din mase plastice . Vesela din
sticlă, pipetele, coloanele cromatografice etc. înainte de utilizare se spală cu
amestec sulfocromic (după metoda descrisă mai sus) sau cu bicarbonat de sodiu
ori cu alte mijloace de curăţare, după care se clăteşte minuţios cu apă distilată şi
se prelucrează, în dependenţă de metoda folosită la moment, cu solventul organic
corespunzător. Vesela predestinată pentru determinarea compuşilor
organofosforici, dinitrofenolici, compuşilor triazinici se fierbe cu soluţie de
bicarbonat de sodiu c.m.20%, clătind cu acid clorhidric c.m.1% şi cu apă
distilată.
4.6. Vesela chimică predestinată pentru determinarea mercurului
preventiv se spală cu soluţie acidă de bicromat de potasiu (4g/dm³) , urmînd
clătirea cu apă distilată. Vesela nouă de laborator se spală în mai multe etape
consecutive, incluzînd spălarea cu acid azotic (1:1) fierbinte, apoi cu amestec din
acid sulfuric concentrat şi permanganat de potasiu raport (4:1), pregătit nemijlocit
înainte de întrebuinţare, urmînd spălarea cu soluţie de clorură de hidroxilamoniu
pentru eliminarea precipitatului de oxid de mangan, finalizînd cu clătirea de
cîteva ori cu apă distilată.
 7

4.7. Vesela chimică de laborator folosită la determinarea substanţelor

cancerigene din grupa nitrozaminelor (dimetilamină, dietilamină, dipropilamină
ş.a) se prelucrează cu soluţia 2-3% bromură de hidrogen găzos în acid acetic,
apoi se spală cu amestec cromic, după care se clăteşte cu apă distilată. Vesela
chimică impurificată de benz(a)piren se spală cu amestec cromic, urmînd
spălare obişnuită.
Chiuvetele de absorbţie folosite la determinarea nitrozaminelor,
benz(a)pirenului prin metoda fluorimetrica se prelucrează cu amestec cromic
clătindu-le cu apă din robinet de 20 ori apoi cu apă distilată de 10 ori. Se
interzice categoric de a folosi pentru spălare baze, toate mijloacele sintetice de
spălare, soda.
Se recomandă la determinarea fiecărui ingredient prin metoda
fluorimetrică de a avea cîte un set de veselă separat.
4.8. Pentru inactivarea rămăşiţelor de aflatoxine vesela chimică se
prelucrează cu metanol apoi se adaugă hipoclorit de sodiu c.m.5%, lăsînd timp
de 2 ore. Pentru a evita formarea a unor compuşi intermediari de toxine se
adăugă acetonă în cantitate de 5% din volumul soluţiei de prelucrare. Rămăşiţele
de aflatoxine de pe pereţii veselei se inactivează şi prin adăugarea consecutiv a
apei, acidului sulfuric concentrat şi soluţiei săturate de permanganat de potasiu
(0,4 mol/dm³), după care vesela se spală în mod obişnuit.

4.9. Vasele de recoltare şi vesela de laborator folosite pentru determinarea

detergenţilor în apă se spală cu amestec sulfocromic, apoi se clăteşte bine cu apă
din robinet, cu apă distilată şi bidistilată şi în final se usucă. Nici într-un caz la
spălarea acestei vesele nu se întrebuinţează detergenţi.

4.10. Vasele folosite la determinarea substanţelor oxidabile (CCO-

consumul chimic de oxigen), trebuie pregătite în felul următor: după ce au fost
bine spălate cu amestec sulfocromic şi detergenţi, apoi clătite cu apă din robinet
şi apă distilată, se introduc în vas cu 50 ml. apă bidistilată, 5 ml. acid sulfuric
(1:3), 10 ml. permanganat de potasiu şi 2-3 bucăţi de piatră ponce (ceramică).
După fierberea timp de 10 min. vesela se clăteşte minuţios cu apă bidistilată şi se
foloseşte numai pentru determinarea substanţelor oxidabile.

4.11. În procesul de investigare a apei greşeli pot apărea la etapa de

recoltare a probelor în vesela murdară sau necalitativ spălată. Astfel, la
recoltarea probelor de apă, vesela preventiv se spală cu acid azotic (1:1) şi se
clăteşte cu apă.

5. Cerinţe privind spălarea veselei de laborator specială

5.1. Spălarea vaselor cotate

 8

La spălarea biuretelor se scot robinetele, care se prelucrează cu eter

dietilic. După fixarea robinetelor la locul iniţial, biuretele se umplă cu soluţie de
săpun, amestecată cu bucăţele mici de hîrtie şi se agită. Ele pot fi spălate cu
aceiaşi soluţie, folosind periuţe cu mîner lung, după care se spală cu apă
obişnuită, apoi cu apă distilată. În cazul, cînd procedura descrisă este
neefectivă, se recurge la acţiunea cu acid sulfuric concentrat sau cu amestec
cromic timp de 15-20 min., urmînd clătirea minuţioasă cu apă obişnuită apoi
distilată.
O altă metodă de curăţire este folosirea unui amestec compus din etanol şi
acid azotic concentrat. Biureta se fixează sub nişa de ventilare, se toarnă 3 ml.
etanol, după care cu cea mai mare precauţie se toarnă 4 ml. acid azotic
concentrat, astupînd biureta cu o eprubetă. Clătirea ulterioară cu apă distilată se
efectuează, de asemenea, sub nişa de ventilare.
În cazurile, cănd vesela cotată este puternic impurificată, se ţine în
decurs de 24 ore în soluţie acidă sau bazică de permanganat de potasiu, urmînd
clătirea cu acid clorhidric concentrat pînă la înlăturarea de pe pereţii interiori a
depunerilor de culoare brună de oxid de mangan şi clătirea ulterioară cu apă
distilată.

5.2.Pîlniile înzestrate cu membrană poroasă după utilizare se spală,

unind orificiu tubular cu un furtun din cauciuc unit la robinet şi trecînd un flux
de apă pentru a elimina impurităţile. După o astfel de curăţire mecanică, filtrele
se prelucrează cu solvent corespunzător încălzit. De exemplu, în cazul
acumulării precipitatului de clorură de argint în membrana poroasă, ca solvent se
alege amoniac ori tiosulfat de natriu , iar a precipitatului de sulfură de mercur –
apă regală (1HNO3 + 3 HCl). Apoi filtrele se spală minuţios cu apă distilată
fierbinte.

5.3. Pipetele şi biuretele preliminar ţinute în soluţii acide sau bazice se

unesc cu pompa cu jet de apă pentru absorbţia soluţiilor prin interiorul lor şi se
spală cu soluţii de spălat corespunzătoare, fiind clătite cu apă distilată rece şi
fierbinte. Pentru optimizarea acestui proces există instalaţii speciale ce dau
posibilitatea de a spăla concomitent pînă la 280 pipete.

6. Uscarea veselei de laborator

Vesela se supune uscării în cazul cînd nu se lucrează cu soluţii apoase. Mai
frecvent se foloseşte uscarea rece, adică uscarea veselei pe tejghele găurite, fiind
lăsată pînă la uscarea deplină. În cazuri aparte vesela se usucă fiind clătită cu
amestec compus din etanol şi eter dietilic. Uscarea fierbinte se efectuează în
dulapuri de uscat la temperatura de 100-120ºС, unde se întroduce vesela
preliminar scursă de apă. Tejghelele dulapului se acoperă cu hîrtie de filtru,
 9

pentru a evita impurificarea veselei de laborator. Vesela uscată se scoate din

dulap după uscarea completă .

7. Regulele de bază privind spălarea veselei de laborator.

Rezumînd conţinutul materialului dat, unde au fost expuse aspectele

generale privind pregătirea veselei chimice pentru investigaţiile de laborator,
cerinţele către spălarea corectă şi calitativă, putem formula principiile de
bază, ce trebuie respectate de specialiştii laboratorului sanitaro-igienic.

7.1. Vesela chimică trebuie spălată îndată după folosirea ei sau cel mai
tîrziu la sfîrşitul zilei de lucru. Vesela murdară nu se lasă pentru ziua
următoare.
7.2. La alegerea metodei de spălare este necesar de a reveni la natura
impurităţilor, precum şi la proprietăţile ce le caracterizează (solubilitatea în apă,
soluţii apoase , solvenţi organici, capacitatea de oxidare).
7.3. Preventiv dacă nu se ştie ce metodă de curăţare se va alege, se
recurge la cea mai simplă şi accesibilă metodă – spălarea cu apă fierbinte sau
soluţie de săpun. Dacă metoda aceasta nu ne asigură curăţirea deplină atunci se
recurge la folosirea altor mijloace de spălare (solvenţi organici, acizi şi baze
concentrate, amestecul cromic şi altele).
.
7.4. Spălarea veselei necesită respectarea regulelor tehnicii de securitate
şi anume – folosirea mănuşilor de cauciuc, iar în cazurile de folosire a soluţiilor
agresive ochelari de protecţie ori mască specială. Lucrările cu soluţii agresive se
infăptuiesc sub nişă de ventilare.
7.5. Este necesar, ca spălarea veselei de laborator să fie efectuată de
persoana bine instruită în domeniul dat . În cazurile cînd vesela este impurificată
cu substanţe toxice, agresive sau de natură nespecifică , persoana în cauză
trebuie să fie instructată de specialistul competent (medic-laborant, felcer-
laborant).
7.6. Toată vesela de laborator, după spălarea corespunzătoare, se clăteşte
de cîteva ori cu apă distilată, iar vesela, menită pentru efectuarea unor operaţii
precise ori în scopuri analitice, după spălare se mai clăteşte cu apa bidistilată ori
se prelucrează conform prescripţiilor indicate în metodele de investigare
respective.

7.7. Apa distilată trebuie să corespundă cerinţelor indicate in

 10

GOST 6709-72. Apa distilată. Distilatorul şi bidistilatorul periodic se supun

deservirei tehnice ( curăţirei mecanice şi chimice) conform indicaţiilor din
paşapoarte.

Respectarea regulelor , descrise mai sus, asigură calitatea înaltă a spălării

veselei de laborator şi puritatea necesară.
Metoda sigură de control al calităţii spălării veselei este cea vizuală.
Vasele spălate şi uscate trebuie să fie transparente, lucioase, fără pete, depuneri
pe pereţi, pe suprafaţa veselei nu se observă urme de impurităţi si apa se
prelinge în forma de şuviţă continue, fără a forma picături de apă separate.

Literatura

1. Рачинский Ф.Ю., Рачинская М.Ф. Техника лабораторных работ ,

Ленинград, "Химия", 1982.

2. Ермаченко Л.А. Атомно-абсорбционный анализ в санитарно-

гигиенических исследованиях (методическое пособие), Москва, 1997.

3. Mănescu S., Cucu M. Chimia sanitară a mediului. Editura medicală.

Bucureşti. 1978.

4. Клесенко М.А., Александрова М.Г. Определение остаточных количеств

пестицидов. Киев. "Здоровье". 1983.

5. Воскресенский П.И. Техника лабораторных работ. Ленинград.

"Химия". 1982.
 11

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII AL REPUBLICII MOLDOVA

CENTRUL NAŢIONAL ŞTIINŢIFICO-PRACTIC

DE MEDICINA PREVENTIVĂ

REGULELE DE SPĂLARE A VESELEI DE

LABORATOR ŞI METODELE DE CONTROL

(Indicaţii metodice)

Chişinău 2002