LUCRAREA PRACTICĂ NR.

1
Grupul nr.4
20.02.2023

TEMA: Prepararea unei soluții cu o anumită parte de

masă necesară pentru laboratorul de chimie

Lucrare realizată de:

Lupu Mădălina, clasa a X-a „C”
Liceul Teoretic Republican „Aristotel”
 Scopul lucrării: prepararea și obținerea anumitor soluții, având datele necesare
și utilizând formulele de calcul prezentate mai jos.

Ustensilele folosite: vas conic, vas cilindric, cântar, spatulă, baghetă de sticlă,
soluții (HNO3), substanțe chimice ( NaCl, H2O, C6H12O6).

I) Problema experimentală nr. 1

De preparat 110 g soluție sare de bucătărie cu partea de masă a NaCl egală cu 1,8 %.

Se dă:

w (NaCl)= 1,8%
msol.= 110 g

!(#$%&)
Formule utilizate: 1) w = !(()&.)
× 100% 2) m ( H2O)= m(sol.)- m(NaCl)
m(sol.)= m( H2O) + m(NaCl)
!(()&.)× w (-./0) 112 4 × 1,6 %
Calcule matematice: 1) m(NaCl)= 122%
= 122% = 1,98 g
2) m ( H2O)=110 g – 1,98 g = 108,02 g
3) 1 g = 1 mL → V (H2O)=108,02 mL

Mersul lucrării (etapele): 1) Calculăm masa substanței de NaCl necesară, conform formulei
părții de masă ω.
2) Calculăm masa apei ( H2O) după formula prezentată .
3) Cântărim masa substanței de NaCl obținută în primul pas.
4) Calculăm volumul apei ( H2O) necesar pentru lucrare, măsurându-l
într-un tub cilindric.
5) Turnăm volumul de apă într-un vas conic. Adăugăm și substanța
NaCl în acest vas, amestecând cu o baghetă de sticlă până la
dizolvarea integrală a clorurii de sodiu.

Observații și concluzie: la amestecarea clorurii de sodiu în apă, aceasta se dizolvă,

obținându-se astfel o soluție omogenă de sare de bucătărie (cu masa de 110g).

II) Problema experimentală nr. 2

De preparat 200 mL soluție acid azotic cu concentrația molară CM =0,3926 mol/L, având
la dispoziție o altă soluție de acid azotic cu partea de masă a HNO3 egală cu 34% și densitatea
soluției de 1,210 g/mL.
 Se dă:

w (HNO3)= 34 %
rsol.= 1,210 g/mL
CM= 0,3926 mol/L
V=200 mL=0,2 L
7
Formule utilizate: 1) CM= 8 Þ 𝜈 = V× CM 2) m = 𝜈 × 𝑀
!((.9.) !
3) w = !(()&.) × 100% 4) r = 8
Þ 𝑚 = r × 𝑉
5) m ( H2O)= m(sol.)- m(NaCl)
m(sol.)= m( H2O) + m(NaCl)

Calcule matematice: 1) 𝜈(𝐻𝑁𝑂: )= 0,2 L × 0,3926 mol/L= 0,07852 mol

2) 𝑚(𝐻𝑁𝑂: )= 0,07852 mol × 63 g/mol = 4,94676 g
!((.9.)×122% <,=<>?> 4 × 122%
3) 𝑚()&. = = = 14,55 g
; :<%
4) 𝑚()&.@)@$&A = 1,210 g/mL × 200 mL = 242 g
5) 𝑚(B! C) = 𝑚()&.@)@$&A - 𝑚()&. = 242 g – 14,55 g = 227,45 g
6) ρ(B! C) =1g/mL Þ 𝑉(B! C) = 227,45 𝑚𝐿

Mersul lucrării:
1) Calculăm cantitatea de substanță ( 𝜈 ) de HNO3 conform formulei (1).
2) Calculăm masa substanței de HNO3 după formula 2.
3) Calculăm masa soluției de HNO3 necesară (formula 3).
4) Calculăm masa totală a soluției după formula 4.
5) Determinăm masa apei ( H2O).
6) Determinăm volumul apei ( H2O).
7) Pregătim soluția de HNO3 (volumul: 200 mL si concentrația molară: 0,3926 mol/L)
adăugând 227,45 mL de apă la prima soluție.
Răspuns/concluzie: folosind volumul de 227,45 mL de apă (obținut cu ajutorul
calculelor prezentate), vom putea prepara 200 mL soluție acid azotic.

III) Problema experimentală nr. 3

De calculat partea de masă a glucozei și concentrația molară a soluției formată din 37,5 mol
apă și 0,25 mol glucoză C6H12O6 , dacă densitatea soluției este 1,02 g/mL.

Se dă:

ν ( H2O )= 37,5 mol w (C6H12O6) Þ ?

rsol.= 1,02 g/mL ν(C6H12O6)= 0,25 mol CM Þ ?
 7 ! !
Formule utilizate: 1) CM= 8 2) r = 8
Þ 𝑚 = r × 𝑉 Þ 𝑉 = r
!( 4&DE)Fă)
3) m = 𝜈 × 𝑀 4) w = × 100%
!(()&.)

Calcule matematice: 1) 𝑚(𝐻H 𝑂)= 37,5 mol × 18 g/mol = 675 g

2) 𝑚(𝐶> 𝐻1H 𝑂> ) = 0,25 mol × 180 g/mol = 45 g
3) 𝑚()&. = 𝑚(𝐻H 𝑂)+ 𝑚(𝐶> 𝐻1H 𝑂> )= 675 g + 45 g = 720 g

<I 4
4) w = ?H2 4 × 100% = 6,25 %
?H2 4
5) 𝑉 = 1,2H 4/!)& = 705,88 mL
2,HI !)&
6) CM= = 0, 354 mol
2,?2I66 K

Mersul lucrării:
1) Calculăm masa de H2O necesară conform formulei (3).
2) Calculăm masa substanței de C6H12O6 .
3) Calculăm masa soluției necesară ( 𝑚(𝐻H 𝑂)+ 𝑚(𝐶> 𝐻1H 𝑂> ) )
4) Calculăm partea de masă a C6H12O6 (formula 4).
5) Determinăm volumul soluției.
6) Determinăm, în final, concentrația molară soluției formate.

Răspuns/concluzie: Utilizând formulele necesare și prezentând calculele matematice

realizate, am reușit să calculăm partea de masă a glucozei și concentrația molară a
soluției : CM = 0,354 mol ; w sol.=6,25 %.

CONCLUZII GENERALE:

Datorită realizării lucrării practice nr. 1, am reușit să învățăm modalitatea esențială

de preparare a soluțiilor . Am aplicat cu succes formule importante (concentrația
molară, cantitatea de substanță, volum ...) , realizând după calcule matematice. Am
luat contact și cu ustensilele din laborator, asigurându-ne cu privire la normele de
precauție pe parcursul realizării experimentelor. În conchidere, pot spune doar că
prima noastră experiență în cadrul lucrării practice nr. 1 a fost una de succes !
 LUCRAREA PRACTICĂ NR. 2

Grupul nr.4
20.02.2023

TEMA: Rezolvarea problemelor experimentale la tema

„Disociația electrolitică”

Lucrare realizată de:

Lupu Mădălina, clasa a X-a „C”
Liceul Teoretic Republican „Aristotel”
 Scopul lucrării: analiza următoarelor aspecte:
1) Compararea tăriei acizilor
2) Proprietățile chimice ale acizilor
3) Proprietățile chimice ale bazelor
4) Proprietățile chimice ale sărurilor
5) Obținerea substanțelor
6) Amfoteritate

Ustensile (utilaj) și reactivi: stativ cu eprubete, spatulă, pipetă, baghetă de

sticlă, soluții de NaOH, Ca(OH)2, HCl, H2SO4,
CH3OOH, CaCO3, AlCl3, BaCl2, CuSO4,
Zn (met.), Fe (met.), indicatorul fenolftaleină

PROBA EXPERIMENTALĂ NR. 1: Compararea tăriei acizilor

Mersul lucrării: 1. Într-o eprubetă turnăm acid clorhidric (HCl).

2. În altă eprubetă curată adăugăm acidul acetic (CH3OOH)
3. Cu ajutorul spatulei, adăugăm în ambele eprubete câte (aprox.) două
bucăți de zinc.
4. Observăm cu atenție reacțiile care decurg.

Reacții: 1. Zinc + acidul clorhidric

Zn + 2 HCl Þ ZnCl2 + H2 ­ - EM
Zn0 + 2 H+ + 2Cl- Þ Zn2+ + 2Cl- + H20 ­ - EIC
Zn0 + 2 H+ Þ Zn2+ + H20 ­ - EIR

2. Zinc + acidul acetic

Zn + 2 CH3COOH Þ (CH3COO)2Zn + H2 ­ - EM
Zn0 + 2 CH3COO - + 2H+ Þ Zn2+ + 2 CH3COO- + H20 ­ - EIC
Zn0 + 2 H+ Þ Zn2+ + H20­ - EIR

Observații: Observăm formarea bulelor de hidrogen (H2 ­ ) pe suprafața bucăților de zinc

metalic adăugate în eprubetele utilizate. Degajarea hidrogenului reprezintă semnul
distinctiv al realizării cu succes a reacției chimice care a avut loc.
Mai mult, am observat că o cantitate mai mare de bule s-a degajat mai activ în
eprubeta cu acid clorhidric (HCl), în timp ce în eprubeta cu acid acetic (CH3OOH)
procesul de formare a bulelor de hidrogen este mai lent.

Concluzie: În urma realizării probei experimentale nr.1, am comparat tăria a doi acizi
importanți (HCl si CH3OOH). Am dedus că acidul clorhidric este mai puternic decât
acidul acetic, reacția cu Zn fiind mai intensă, iar degajarea de hidrogen – mai amplă.
 PROBA EXPERIMENTALĂ NR. 2: Proprietățile chimice ale acizilor

Mersul lucrării: 1. Selectăm trei eprubete curate.

2. În fiecare dintre cele trei eprubete turnăm H2SO4 (acid sulfuric).
3. În prima eprubetă adăugăm Zn (met.).
4. În a doua eprubetă adăugăm BaCl2.
5. În a treia eprubetă adăugăm NaOH, dar și indicatorul fenolftaleina.
6. Agităm intens cele trei eprubete, observând și analizând reacțiile ce decurg.

Reacții: 1. Acid sulfuric + zinc

H2SO4 + Zn Þ ZnSO4 + H2 ­ - EM
2H+ + SO42- + Zn0 Þ Zn2+ + SO42- + H20 ­ - EIC
2H+ + Zn0 Þ Zn2++ H20 ­ - EIR

2. Acid sulfuric + clorură de bariu

H2SO4 + BaCl2 Þ BaSO4¯ + 2 HCl - EM
2H+ + SO42- + Ba2++2 Cl- Þ BaSO4 ¯ + 2 H+ + 2 Cl- - EIC
Ba2++ SO42- Þ BaSO4 ¯ - EIR

3. Acid sulfuric + hidroxid de sodiu

H2SO4 + 2 NaOH Þ Na2SO4 + 2 H2O - EM
2H+ + SO42- + 2 Na++ 2 OH- Þ 2 Na+ + SO42- + 2 H2O- EIC
2H+ + 2 OH- Þ 2 H2O - EIR
H+ + OH- Þ H2O – EIR

Observații:
În prima eprubetă se atestă degajarea hidrogenului obținut în urma reacției de substituție dintre
Zn și H2SO4 . În a doua eprubetă, observăm formarea BaSO4 (¯) – un precipitat alb-lăptos. În cea de-
a treia eprubetă, atestăm că fenolftaleina ( adăugată la H2SO4) nu modifică culoarea soluției,
mediul fiind unul acid. Însă, după ce am adăugat NaOH, observăm că soluția capătă o culoare
zmeurie, mediul devenind bazic. Putem analiza astfel alternarea culorii soluției în dependență de
substanța adăugată (NaOH sau H2SO4) și mediul obținut ( bazic sau acid).

Concluzie:

În urma realizării probei experimentale nr. 2, am reușit să deducem proprietățile acidului sulfuric
(H2SO4). Astfel, H2SO4 poate interacționa cu metale (1), săruri (2) , baze (3) (dar și cu oxizi bazici).
Am analizat și modul în care fiecare reacție chimică a decurs ; degajarea unui gaz, formarea unui
sediment, formarea apei fiind semnele obținute ale decurgerii reacțiilor !!!

PROBA EXPERIMENTALĂ NR. 3: Proprietățile chimice ale bazelor

Mersul lucrării: 1. Selectăm două eprubete curate.