Graur ( Vasile ) Rodica, Anul II (I.F.

Vegetatia de stepa si silvostepa din regiunea Dobrogei de Nord

Solul: Loessul și rocile loessoide reprezintă substratul care caracterizează

majoritatea suprafeței silvostepei. În  Dobrogea, calcare, șisturi verzi, roci
eruptive. In Muntii Macinului sunt roci metamorfice,vulcanice extrusive si
intrusive, ca si roci sedimentare spre exemplu: calcare devoniene, conglomerate,
gresii. Solurile stepei sunt foate cautate pentru agricultura fiind foarte bogate in
humus si prin urmare foarte fertile.

Clima este arida cu caracter continental. Verile sunt calde și secetoase, iernile
sunt friguroase. Temperatura medie anuală este cuprinsă între 10-11 °C.
Amplitudinea termică anuală este în jur de 25 °C. Precipitațiile sunt reduse. Media
anuală este de circa 500 mm. Precipitațiile cele mai abundente sunt primăvara și
toamna (septembrie-octombrie) iar cele mai scăzute sunt vara (iulie-august) și
toamna târziu spre iarnă (noiembrie-decembrie).

Habitate : Diversitatea de habitate este foarte mare, fiind catalogate 24 la

numar iar padurea de fag dobrogeana este un habitat ce poate fi vazut doar de
aici. Stepele ponto-sarmatice caracterizate de prezența coliliei și a păiușului,
tufișurile caducifoliate ponto-sarmatice sau pădurile de stepă euro-siberiană
dominate de stejar. Din nefericire, aceste habitate, larg răspândite în trecut, s-au
păstrat în foarte mică măsură, iar ceea ce a rămas este puternic amenintat de
interventia omului, amplasand parcuri eoliene pe arii protejate, exploatari in
cariera, defrisari silvice.

Podișul Dobrogei de Nord se află sub influența condițiilor climatice cu

pronunțat continentalism și a unui relief cu o morfologie variată. Vegetația se
caracterizează printr-o mare complexitate, deoarece configurația reliefului și
variațiile altidinale au amplitudine relativ redusă, au puternice efecte asupra
condițiilor topoclimatice și edafice, ceea ce se reflectă pregnant în stuructura
covorului vegetal. Stepa ocupa zonele joase de campie iar silvostepa ocupa
dealurile joase sau campiile inalte.

Structura covorului vegetal poate fi caracterizata atat in plan vertical cat si in

plan orizontal.

Intalnim urmatoarele zone si etaje de vegetatie.

1. Zona stepei de tip pontico-balcanic marginal.
2. etajul silvostepei cu paduri submediteraneene
3. etajul cu paduri xeroterme submediteraneene
4. etajul cu paduri mezofile de foioase balcanice.

1. Zona de stepă include numeroase tipuri de pajisti xerofile (uscate)

seminaturale (care au apărut preponderent datorită acţiunii omului). Sunt
prezente într-o proporţie mare tufişuri pe substrate calcaroase (Festuco-
Brometalia) • Festuco rupicolae-Danthonietum provincialis Csűrös • specii
indicatoare: Festuca rupicola, Festuca valesiaca, Adonis vernalis, Anthyllis
vulneraria, Asperula cynanchica, Astragalus monspessulanus, Brachypodium
pinnatum, Bromus erectus, Campanula sibirica, Dianthus carthusianorum,
Dichantium ischaemum, Dorycnium pentaphyllum ssp. herbaceum, Jurinea mollis,
Leontodon hispidus, Linum flavum, Linum hirsutum, Medicago falcata, Potentilla
argentea, Prunella grandiflora, Salvia nutans, Sanguisorba minor, Teucrium
chamaedrys, Veronica austriaca, Veronica orchidea, Viola hirta.
Pajistile xerofile diferentiate de specile dominante ce se afla pe dealurile Tulcei și
mai restrâns la poalele Munților Măcin și în marginea sudică a Podișului Babadag.
În mare parte vegetația naturală a fost înlocuită prin culturi, încât acum se mai
păstrează doar în izlazurile rămase necultivate, unde cresc numai plante ierboase
de talie mică și mijlocie rezistențe la secetă ca: firuța cu bulbi(Poa bulbosa),
păiușul(Festuca valesiaca), nagara)Stipa capillata)care au disparut aproape total,
pelinița(Artemisia annua), coada șoricelului(Achilea milefolium), scaiul
dracului(Eryngium campestre), osul iepurelui(Ononis spinosa), musetel(Matricaria
chamomilla).
2. Silvostepa defrisata aproape in proportie de 85% din suprafata,formează un
spațiu de tranzite între vegetația de stepă și cea forestieră. Ocupa un areal foarte
restrâns, între 50 și 100m altitudine (Munții Măcinului în sectorul sudic și flancul
de Nord al Podișului Babadagului, dealul Consul). E prezentata prin păduri de
stejar brumariu si pufos(Quercus pedunculiflora, Quercus pubescens) și tufărișuri
alcătuite din scumpie(Cotinus), păducel(Crataegus monogyna), porumbar(Prunus
spinosa), tufe de stejar pufos dar si tufarisuri care include si paliur(Paliurus spina-
christi) si zone ierboase in care este present asparagus(Asparagus verticillatus),
bujorul dobrogean(Paeonia peregrina) precum si colilie(Stipa ucranica).
Muntii Macinlui conservă comunități de plante și specii reprezentative sau
periclitate, multe dintre ele endemice ( Potentila bifurca, Celtis glabrata), pentru
unitatea biogeografică a Platoului Dobrogean. Numărul speciilor de plante variază
în această regiune între 1779 și 1911 funcție de referințe. ). Parcul Munții
Măcinului fiind singurul Parc din lume care oferă protecție acestei specii
endemice, întâlnită numai în această regiune. În total, această arie deține 27 de
specii de plante endemic spre exemplu: Campanula romanica, Moehringia
grisebachii, Moehringia jankae, Silene cserei, branduse (Crocus chrysanthus, C
variegatus), ghiocei (Galanthus elwesii, G plicatus), orhidee (Orchis morio, O
purpurea, O simia, Epipactis helleborine), bujori (Paeonia tenuifolia, P peregrina).
Unul dintre argumentele cele mai importante pentru înființarea acestui Parc, și
totodată o remarcabilă parte a valorii ecologice a acestor munți, o reprezintă
prezența numărului mare de specii amenințate de floră (>72) de statut național și
internațional. 1,4% sunt considerate acum "extincte", 17% "vulnerabile" sau
"rare" ( conform Listei Roșii) . Un exemplu al importanței acestei arii la nivel de
comunități ecosistemice îl reprezintă pădurea de fag și carpen
dobrogean(Carpinus betulus), care este unică în România. Un alt exemplu, la nivel
de specie, este cel al clopoțelului dobrogean(Campanula romanica).

Pădurile din Dobrogea de Nord ocupă o suprafață de 61.000ha adica 19,2%

din tritoriul acesteia și sunt răspândite în Munții Măcinului (8.600ha), Dealurile
Niculitelului (20000ha) si Podisul Babadagului(33000 ha).

3. Padurile xerotermofile sunt situate la altitudini de 150-250m in Dealurile

Niclitelului, Podisul Slavelor si partile marginale ale Podisului Babadagului. Sunt
alcatuite din stejar brumariu(Quercus pedunculiflora) uneori in asociate cu garnita
(Quercus frainetto) cerul(Quercus cerris), carpinita(Carpinus orientalis),
mojdreanul(Fraxinus ornus),iar in partea sudica al Podisului Babadagului apare
stejarul pufos(Quercus pubescens). Adesea, in aceste paduri se intalneste si teiul
argintiu (Tilia tomentosa), jugastrul(Acer campestre), cornul(Cornus mas) si
scumpia(Cotinus), par dobrogean(Pyrus elaeagrifolia) lemn cainesc(Ligustrum
vulgare).

4. La altitudini de 250m se intalnesc asociatii forestiere foarte complexe in care

speciile mezofile cresc alaturi de numeroase specii xerotermofile. In stratul
arborilor predomina gorunu(Quercus petraea)l in asociate cu teiu pucios (Tilia
cordata), teiul argintiu(Tilia tomentosa), teiu cu frunza mare(Tilia platyphyllos) În
pădurile mezofile predomină gorunul(Quercus petraea), în asociație cu teiul(Tilia),
specii de frasin(Fraxinus ornus, F excelsior, F coriarirefolia), glădișul(Acer
tataricum), ulm(Ulmus glabra), carpen(Carpinus betulus).
În pădurile mezofile predomină gorunul(Quercus petraea), în asociație cu
teiul(Tilia), frasinul(Fraxinus), glădișul(Acer tataricum),carpenul(Carpinus betulus),
frasinul(Fraxinus), ulmul (Ulmus). Local apare si fagul(Fagus silvatica). Tot aici mai
cresc si diverse specii de arbusti: alunul(Corylus avellana), cornul(Cornus mas),
paducelul(Crataegus monogyna), salba moale(Evonymus verrucosa).

BIBLIOGRAFIE

https://www.ueb.ro – Suport de curs. - Fitosociologie si vegetatia Romaniei: de

Iuliana Florentina Gheorghe Sorana Topa Ionescu.

https://ro.wikipedia.org - Enciclopedia libera.

https://peterlengyel.wordpress.com – Parcul National Muntii Macinului.